Ciclul celor 5 elemente şi organele interne

(de pe site-ul coachingsparks.com)

Ciclul celor 5 elemente şi organele interne:

ciclul-control-creatie

Ciclul de creaţie reprezintă modalitatea prin care organele se susţin unul pe celălalt. Ca să facem o poveste, putem spune că Apa hrăneşte Lemnul (Rinichii hrănesc Ficatul), apoi Lemnul alimentează Focul (Ficatul susţine Inima), apoi Focul se transformă în Pământ (Inima susţine Splina), apoi în Pământ apar zăcămintele de Metal (Splina susţine Plămânii), apoi din munţii care au şi Metal izvorăsc râurile, adică Apa (Plămânii susţin Rinichii). Deci ciclul de creaţie este Rinichii -> Ficat -> Inimă -> Splină -> Plămâni. Dacă o luăm după elemente, avem Apă -> Lemn -> Foc -> Pământ -> Metal.

Ciclul de control reprezintă modalitatea prin care organele se temperează unul pe celălalt. Apa stinge Focul (Rinichii temperează Focul Inimii), apoi Focul topeşte Metalul (Inima temperează activitatea Plămânilor), apoi Metalul taie Lemnul (Plămânii răcoresc Ficatul), apoi Lemnul despică Pământul aşa cum copacii când cresc îşi fac loc prin pământ (Ficatul temperează Splina), iar Pământul limitează întinderea Apei (Splina temperează Rinichii).

Mai multe despre cele 5 organe:

pe site-ul neiqigong

Anunțuri

Gura Dragonului

Toate poziţiile din qigong sunt relevante, până în cel mai mic detaliu. De exemplu, la salutul qigong avem impresia că are doar o semnificaţie simbolică, cea de arăta respect faţă de o altă persoană, când o întâlneşti. Dar acest salut trebuie tratat la fel ca orice alt exerciţiu de qigong, adică este alcătuit din cinci părţi: poziţie, respiraţie, activitate mentală, traseu energetic, scop. Trebuie să ne întrebăm de ce ţinem mâinile împreunate, de ce sunt acestea în dreptul inimii, cum anume respirăm, ce simţim în acest moment, ce sentimente ne animă când facem acest gest? Ce simţim între palme, ce simţim prin braţe, ce simţim în regiunea Zhong Dantian? Dacă comparăm acest exerciţiu cu momentul trecerii de la prima la a doua secţiune din Yi Jin Jing când se deschide zona Zhong Dantian ce diferenţă simţim? Cum simţim că ne conectăm la energiile externe înalte? Cum pătrunde şi ne umple cu energie această conectare? Pe unde simţim că circulă această energie? Care este scopul acestui exerciţiu? De ce este el atât de important, deşi poate dura doar câteva momente? Cum am simţit că se schimbă în timp acest exerciţiu, deşi în exterior postura rămâne aceeaşi? Ne-a ajutat acest exerciţiu în relaţiile noastre cu alte persoane, atunci când le-am întâlnit, chiar şi prin simplul fapt că doar ne-am gândit să le salutăm? Putem oare folosi acest exerciţiu de fiecare dată când ne gândim la o altă persoană din întâmplare? Oare poate acest exerciţiu să îndepărteze conflictele şi să ne uşureze relaţiile cu persoane considerate de noi dificile şi să ne ajute să avem o atitudine pozitivă faţă de ele?

Acest exerciţiu atât de simplu în aparenţă poate să ne ajute foarte mult în practica qigong şi în special când este aplicat în viaţa de zi cu zi. Am putea să considerăm chiar şi momentul întâlnirii cu o altă persoană ca un exerciţiu qigong în care să ne observăm reacţiile corporale, respiratorii, mentale, energetice, motivul pentru care ne întâlnim chiar atunci cu acea persoană.

Sau acel „minuscul” detaliu al poziţiei mâinii de la secţiunea a zecea din Yi Jin Jing, numit Gura Dragonului. Când întindem degetul mare şi arătătorul de la ambele mâni cât mai depărtate posibil, aceste degete creează un câmp de qi care „seamănă” cu fălcile deschise ale unui dragon. Simţim tensiunea de-a lungul întregii lungimi, de la vârful degetului mare la vârful arătătorului, pielea curbată dintre ele şi punctul central din acea zonă, aţintit drept înainte. Din acel punct central, puterea arcuită a limbii dragonului este gata să ţâşnească. Cum simţim mişcarea energiei dragonului? Cum ne ajută să simţim mai bine secţiunea a opta în care stăm într-o poziţie de zhuang şi punctăm cu degetele mari spre genunchi? Cum diferă de ceea ce simţim în zhuang-ul degetelor-sabie când ţinem Gura Dragonului în sus? Avem nişte fălci închise? Pe unde circulă energia?

Evident secţiunea a zecea este printre cele mai complexe deoarece este o trecere de la postura energiei dragonului la cea a tigrului şi din nou la cea a dragonului. Posturile caracteristice ale dragonului sunt cele care lucrează cu răsuciri şi întoarceri în spirală ale coloanei, ca în secţiunea a patra şi a noua. O postură tipică tigrului, care a şi fost numită între practicanţi „Ţine tigrul” este secţiunea a patra din Brocard. Atenţia ne este îndreptată asupra palmelor îndreptate spre sol, ca şi cum am ţine un tigru între picioare şi suntem atenţi să nu-l scăpăm din mână. În postura tigrului se dezvoltă zona Dantianului, şoldurile, perineul, se întăresc picioarele.

Timpul şi direcţia practicării

Chiar dacă nu ne dăm seama, corpul nostru este influenţat de energia soarelui şi lunii, de gravitaţia lunii, de câmpul magnetic al Pământului. Din momentul naşterii, aceste energii afectează circulaţia qi-ului în corpul nostru. Posibilitatea de a absorbi aceste energii poate accelera progresul qigong. Trebuie să simţim cum sunt aceste energii, yin sau yang. Se consideră că soarele are o energie yang sau Foc, iar luna o energie yin sau Apă.

Un corp sănătos este un corp  în care yin şi yang sunt în echilibru. Dacă simţim că suntem yin, putem să ne energizăm absorbind energia yang a soarelui.  Starea yin poate fi o stare în care ne simţim moleşiţi, fără vlagă. În timpul zilei am fi tentaţi să practicăm la ora 12 ziua când yang-ul este maxim. Dar este posibil să absorbim prea multă energie yang. De aceea este indicat să practicăm dimineaţa, între 5-7 a.m., când yang-ul este nou, proaspăt, încă nu este complet dezvoltat. Aceasta este în mod special valabil în timpul verii când atât noi, cât şi soarele, au un extrem al energiei yang.

Când practicăm putem transpira abundent. Fluxul de qi spre exterior asigură o circulaţie periferică bună şi excesul de energie este eliminat în afară. De aceea nu este recomandat să stăm în curent sau în încăperi cu aer condiţionat, deoarece perturbăm această direcţie naturală a fluxului de qi spre exterior.

În schimb în timpul iernii, deoarece corpul este yin, vom simţi nevoia să facem „băi de soare”, să ne bronzăm la schi sau la zăpadă. Atunci putem absorbi aproape la orice oră din zi energia solară.

În decursul lunii, dacă dorim să absorbim energia soarelui este indicat să o facem în prima zi de lună nouă.

Dacă dorim să absorbim energia lunii este indicat să o facem în fiecare lună când avem lună plină, cu 2-3 zile înainte sau după. Când luna este plină avem un maxim de yin şi luna ne hrăneşte cel mai bine. Această energie ne calmează, ne linişteşte, ne permite să ne concentrăm mai bine. În timpul zilei vom absorbi cel mai bine energia lunii de la ora 8 seara pînă miezul nopţii, când avem ora Zi (de fapt e vorba de un interval de două ore). Meditaţiile se fac cel mai bine în această perioadă, ne liniştesc şi ne permit să avem noaptea un somn odihnitor, să evităm insomniile datorată hiperactivităţii scoarţei cerebrale. De asemenea, cel mai bine vom medita în timpul iernii, când suntem extrem yin.

Teoretic, echilibrul energiilor yin-yang al sistemului dual lună-soare ar trebui să  aibă loc la primul şi ultimul pătrar al lunii. Aceasta nu este aşa, datorită influenţei pământului. De aceea zilele speciale când există un echilibru yin-yang pe pământ sunt deplasate faţă de zilele când apare primul şi ultimul pătrat al lunii. De asemenea, în timpul zilei perioadele de echilibru yin-yang sunt în jurul orelor 6 dimineaţa şi după-masa.

În principiu, ca să simţim diferenţa între influenţa yin şi yang ar trebui să practicăm la orele speciale: în jur de 6 dimineaţa şi 6 seara (echilibru yin-yang), în jur de ora 12 noaptea (yin extrem) şi în jur de 12 ziua (yang extrem). De obicei nu putem face asta şi atunci este preferabil să o facem dimineaţa, după ce ne trezim, şi seara, înainte de culcare. Dar chiar şi în timpul zilei, chiar dacă putem practica doar un minut sau două, poate influenţa progresul nostru.

Influenţa externă poate fi întărită sau slăbită în sens yin sau yang alegând o direcţie spre un anumit punct cardinal. De obicei acest lucru se explică prin faptul că faţa corpului nostru permite o penetrare energetică mai bună a energiilor externe decât spatele. De aceea în timpul zilei, deoarece energia externă provine în special de la soare, este indicat să stăm cu faţa spre soare. Dar acest soare îşi modifică energia în decursul zilei. Dimineaţa, la răsărit (est în emisfera nordică), dacă stăm cu faţa spre soare acesta ne hrăneşte cu energie yang. In schimb seara, la apus (vest), ne va calma deoarece el este deja destul de yin, deci va îndepărta excesul de energie yang din noi şi noi devenim yin. Dacă dimineaţa vom sta cu spatele la soare, spre vest, ne vom linişti şi devenim yin. Seara dacă stăm cu spatele la soare, spre est, vom evita să adormim, chiar dacă suntem obosiţi, vom rămâne treji. La miezul zilei, soarele este deasupra capului şi nu există o direcţie preferenţială de practică.

În timpul nopţii, energia externă provine în special de la pământ (putem spune că este vorba de câmpul magnetic al Pământului). Corpul nostru se comportă ca o busolă (capul este Nordul, tălpile sunt Sudul) care se orientează natural pe direcţia liniilor magnetice. O busolă indică punctul cardinal Nord, deoarece sudul busolei este atras de Nordul magnetic (care se află la Polul Sud). De aceea dacă vrem să absorbim energia pământului ne dispunem cu tălpile (sudul busolei noastre biologice) spre Polul Sud. Dacă dorim să scăpăm de un exces de energie yang pentru a deveni yin, ne dispunem cu tălpile spre Nord.

Am putea crede că numai păsările migratoare simt câmpul magnetic şi-l folosesc la orientare. Dar geomanţia a fost practicată din timpuri antice în China, multe case şi zone rezidenţiale fiind orientate foarte precis pe axa nord-sud. Deşi omul obişnuit nu este sensibil la câmpuri magnetice puternice, deoarece poate să stea fără probleme în instalaţii medicale cu câmp intens, este o supriză că el poate simţi absenţa unui câmp mult mai slab, câmpul magnetic terestru. Cosmonauţii care au petrecut un timp îndelungat în spaţiu, fără a fi influenţaţi de câmpul magnetic terestru, au avut dereglări ale sistemului imun. În momentul în care corpul lor nu a mai fost hrănit de energia pământului, a fost afectat câmpul de qi de apărare care apără corpul de influenţele energetice externe.

Înţelegem acum cum practica noastră qigong este afectată de polarizarea corpului nostru energetic pe direcţia faţă-spate şi sus-jos. Există şi o polarizare stânga-dreapta. La nivel fizic ştim că lobul drept influenţează partea stângă a corpului şi invers.

Punctele active cu care simţim ca începători cel mai bine qi-ul înconjurător sunt Lao Gong din palme şi Yuan Quan din tălpi. Evident că putem simţi şi cu alte puncte active în funcţie de capacitatea şi predispoziţia noastră energetică. În poziţia stând şi şezând energia pământului urcă din tălpi prin meridianele yin prin picioare (faţa interioară) spre creştetul capului şi spre palme prin braţe (faţa interioară). Dacă ţinem mâinile în sus putem spune că energia pământului are o mişcare ascendentă în întreg corpul, din tălpi până în partea cea mai de sus a corpului. Pe aceeaşi axă verticală sus-jos avem mişcarea descendentă a energiei cerului prin meridianele yang pe faţa exterioară a membrelor. De obicei vorbim de membre şi cap pentru că energia se manifestă exterior, în jurul corpului, cel mai puternic de la tălpi până la genunchi şi de la palme până la coate. Aceste porţiuni ale corpului pot afecta şi sunt cel mai mult afectate de câmpul exterior. Asta nu înseamnă că vom simţi o întrerupere a energiei de la coate şi de la genunchi, ci doar că energia devine mai internă. Putem simţi mai uşor qi-ul şi este mai comod să o facem cu palmele, decât cu cotul sau umărul.

Faptul că putem simţi energia pământului şi folosi această energie se numeşte „împământare”. Acest lucru este binecunoscut în artele marţiale. Mitologia greacă cu fiul Geei care putea fi învins doar dacă era ţinut departe de contactul cu solul are un sâmbure de adevăr. Acesta îşi extrăgea toate puterile din acest pământ şi atât timp cât tălpile sale erau în contact cu pământul, mama sa, era practic invincibil.

Există şi o explicaţie ştiinţifică pentru această împământare, deşi eu cred că este vorba de fenomene diferite. Există o diferenţă foarte mare de potenţial electric între pământ şi nori, care provoacă descărcările electrice în atmosferă. La fiecare metru cu care ne îndepărtăm de sol, potenţialul creşte cu 100 V, pentru o persoană de 2 metri, tensiunea dintre tălpi şi creştetul capului este de 200 V, aproape cât tensiunea de la priză. Am putea crede că am putea folosi această tensiune ca să alimentăm un bec. Sau am putea crede că am putea simţi un şoc electric asemănător cu atingerea bornelor unei prize, care are şi ea 220 V. Problema este că orice corp în contact cu solul, adică şi în corpul nostru, urcă sarcina negativă din sol şi vom avea peste tot în interiorul nostru acelaşi potenţial electric. Prezenţa noastră modifică câmpul electric de la suprafaţa pământului! Dacă ridicăm mâna, în locul din aer aflat la doi metri, unde cu o clipă înainte erau 200 V vor fi zero volţi. Datorită contactului nostru cu solul, a „împământării”, câmpul din jurul nostru se modifică. De asemenea dacă sunt alte fiinţe mobile în vecinătatea noastră, câmpul se modifică.

Ştim că celulele din corpul nostru culeg enorm de multă informaţie din jurul lor, inclusiv informaţie de natură electrică, magnetică, electromagnetică. Doar o cantitate redusă din această informaţie ajunge vreodată la nivelul minţii conştiente, majoritatea este filtrată ca nefiind folositoare. Dacă ne dezvoltăm capacitatea de a deveni conştienţi de această informaţie, adică spunem că subconştientul sau inconştientul iasă la suprafaţă, avem posibilitatea să simţim anumite lucruri noi. Este o explicaţie raţională pentru fenomene din qigong, dificil de explicat altfel, prin care anumite persoane pot simţi prezenţa altor fiinţe din jurul lor. Acele fiinţe modifică câmpul din jurul lor şi acele persoane „simt” această modificare a câmpului.

Totuşi nu este o explicaţie prea bună şi de aceea nici nu susţin că este vorba de acelaşi lucru. Motivul este că acest câmp electric se poate modifica foarte mult şi din alte cauze într-un timp destul de scurt, de exemplu din cauza schimbărilor meteo. Este dificil de explicat cărui motiv se datorează această selecţie a semnalelor simţite, prin care acele persoane ştiu că variaţia a fost produsă de prezenţa unor persoane şi nu de condiţiile meteo sau alte cauze.

Această selectivitate deosebită a creierului uman se poate observa şi pentru fenomene obişnuite. De exemplu când ne aflăm într-un loc aglomerat şi gălăgios şi reuşim să înţelegem ce ne spune interlocutorul. Dacă am înregistra tot semnalul sonor auzit de ureche am observa că sunetele celui cu care am vorbit sunt la acelaşi nivel sau chiar mai slabe decât zgomotul de fond. Totuşi reuşim să extragem o informaţie utilă pentru că avem activitatea mentală că suntem atenţi la vocea celui cu care vorbim. Acest tip de activitate mentală este o concentrare a atenţiei care se pare că permite selectarea informaţiei relevante.

Mai menţionăm câteva curiozităţi legate de această diferenţă de potenţial la suprafaţa pământului. Se pare că aceasta este produsă de radiaţia cosmică. Faptul că apare un curent care urcă de jos în sus prin tălpi şi produce împământarea noastră cu solul se datorează unui flux descendent neîntrerupt care provine din cer şi este format din particule şi radiaţie cosmică. Acest „duş” cosmic continuu încarcă permanent cu electricitate atmosfera şi formează ioni mici care se deplasează foarte repede, cu câţiva centimetri pe secundă. Dacă vântul ridică în aer praf sau dacă suntem la mare şi briza poartă stropii foarte fini creaţi de spargerea valurilor, în aer rămân ioni mari. Aceşti ioni mari preiau sarcina ionilor mici, dar se deplasează mult mai încet şi pot menţine un timp mai îndelungat ionizarea aerului.

Se ştie că respirarea aerului în medii cu mulţi aerosoli, la mare sau în saline, este benefică suferinzilor de astm şi alte boli respiratorii. Putem spune că, aceste medii speciale cu aerosoli, atrag atenţia corpului la capacitatea sa latentă de a extrage energia celestă din aer. De aceea, aceste medii sunt benefice şi persoanelor care nu sunt conştiente de această energie celestă. Din nou, atrag atenţia că radiaţia cosmică este doar un element în planul fizic, în timp ce energia celestă este mai generală şi poate îngloba şi acest element. Respiraţia din qigong se poate face oriunde, deoarece ea nu este legată de un mediu propice special, şi are acelaşi efect benefic. Motivul este că fiind atenţi la energii şi dezvoltându-ne capacitatea de a le simţi, le putem extrage oriunde suntem conştienţi de ele.

Energia celestă nu este preluată doar din aer, ci şi direct prin punctele active din corp. De exemplu radiaţia cosmică poate străbate foarte bine pământul, sau corpul uman, nu numai aerul. Altfel n-ar putea să ajungă în saline şi grotele subterane pentru a ioniza aerul de acolo. De aceea energia celestă poate fi recepţionată atât cu punctele Lao Gong, cât şi cu Bai Hui sau Shang Dantian. Putem prelua această energie celestă ţinând palmele în sus sau în jos, analog cu poziţia de receptivitate, preluarea fiind diferită. În acest caz nu ne gândim la o sursă concretă de energie. Dar putem să avem şi o activitate mentală că preluăm de la o anumită sursă de energie, de la soare sau lună. Dacă ţinem palmele în jos putem prelua energia pământului prin palme, evident dacă avem activitatea mentală corespunzătoare.

Când este vreme bună, datorită radiaţiei cosmice se produce o ionizare a aerului şi apare un flux descendent de sarcină, pământul se încarcă cu sarcină electrică negativă. Când este vreme noroasă şi se produc descărcări electrice, apare un flux ascendent de sarcină, atmosfera superioară preluând sarcina electrică negativă de la pământ. Deşi într-un loc dat vremea este extrem de variabilă, cu furtuni şi vreme bună, pământul ca întreg este într-un echilibru stabil, fluxul ascendent fiind echilibrat dinamic de cel descendent. Fluxul de radiaţie cosmică este afectat de dispunerea liniilor magnetice ale pământului. Fluxul pe direcţia sus-jos este afectat de direcţia în care practicăm.

De asemenea mai există un fenomen curios. Am discutat că în condiţii normale pe tot globul diferenţa de potenţial la un metru de sol este de 100 volţi. Dar de fapt există o modificare periodică în decursul zilei a acestui potenţial. Peste tot pe glob, indiferent de ora locală, când la meridianul Greenwich este ora 7 p.m. există un maxim al potenţialului, iar la ora 4 a.m. pe acelaşi meridian, există un minim peste tot pe glob. Putem spune că există un timp „cosmic” care afectează peste tot pe glob diferenţa de potenţial. Cu alte cuvinte, există nu numai un timp local, determinat de ora la care răsare soarele în acel loc şi ne afectează energia, ci şi un timp cosmic. Timpul local afectează circulaţia qi-ului prin cele 12 meridiane.

Bazele qigongului (IV)

2. Cinci elemente a căii celei mai scurte

Practicarea qigongului de unul singur în cel mai bun caz necesită un timp mai îndelungat pentru dobândirea capacităţilor. Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul în care practicantul nu ştie care sunt elementele principale ale exerciţiilor practicate şi cerinţele pe care trebuie să le satisfacă. Noi am constatat din experienţă proprie că există exact cinci elemente principale şi fiecare din ele este la fel de important, indiferent de tipul de qigong practicat.

(1.) poziţia (reglarea corpului)

În unele tipuri de qigong acest element este numit reglarea corpului. De exemplu, poziţia, în care se execută zhuang-ul degetelor sabie arată astfel: picioarele sunt depărtate la o distanţă mai mare decât o lăţime de umeri, genunchii sunt uşor îndoiţi, braţele sunt relaxate şi ridicate în faţă în poziţie orizontală: Nici una dintre cerinţele acestei poziţii nu trebuie ignorată. Picioarele trebuie să fie la o distanţă mai mare decât lăţimea umerilor pentru a crea o stabilitate suplimentară. În caz contrar apar rapid mişcări spontane involuntare. Condiţia ca picioarele să fie depărtate la o distanţă mai mare decât lăţimea umerilor se extinde la toate tehnicile zhonggong, care se execută în poziţia stând în picioare. Este necesar să ţinem bine minte acest aspect.

În poziţia şezând a “Micului Circuit Ceresc”, este important ca pieptul să nu fie bombat spre exterior, spatele să fie drept, bărbia uşor lăsată în jos. O astfel de poziţie are un efect rapid. De fiecare dată când vă relaxaţi şi intraţi în “starea de linişte”, luând o asemenea poziţie “qi-ul intern” începe să se mişte spontan şi circulă în sus pe coloană fără a întâlni nici-un obstacol. Dacă însă se îndoaie spatele, atunci qi-ul se va aduna în Dantianul de mijloc, putând determina un “şoc energetic”.

(2.) activitatea mentală (reglarea inimii)

Acest element în qigongul tradiţional este numit reglarea inimii. El descrie maniera în care trebuie să gândim în cursul practicii qigong.

Înaintea exerciţiilor recomandăm “să fiţi destinşi, să vă deschideţi inima, să zâmbiţi uşor şi să ascultaţi sunetele îndepărtate”. Asta vă va permite să vă concentraţi şi să intraţi în “starea de linişte”.  Activitatea mentală în qigong mai are un aspect specific, elgat de “concentrarea atenţiei” pe Dantian, adică în concentrarea mentală pe Dantianul inferior.

Un rol însemnat îl are activitatea mentală la executarea diferitelor exerciţii dinamice, alergare,  sau în poziţie culcată. Pe inspiraţie trebuie să vizualizăm mental că “qi-ul primordial” cosmic pătrunde prin toţi porii corpului în Dantianul inferior, iar în timpul expiraţiei că “energia patogenă” este eliminată prin pori în exterior. Dacă suntem atenţi numai la respiraţie fără s-o însoţim de activitatea mentală, rezultatul va fi cu totul altul. Indiferent de tehnica utilizată, trebuie să vă fie cât se poate de clar ce activitate mentală trebuie să aveţi, pe ce anume să fie concentrată atenţia.

(3.) Metoda de respiraţie (reglarea respiraţiei)

Acest element în qigongul tradiţional este numit reglarea respiraţiei. Pentru fiecare tehnică în parte există cerinţe distincte asupra respiraţiei. La zhuang-ul degetelor sabie inspiraţia se execută cu întregul corp, iar expiraţia prin degetele sabie. Aceasta este de fapt respiraţia corporală. La cultivarea qi-ului respiraţia trebuie să fie naturală. La executarea exerciţiilor dinamice, alergare, sau culcat este necesară “respiraţia corporală”. Neglijarea metodei de respiraţie corectă poate conduce la probleme grave.

(4.) Circulaţia energiei

Cum circulă qi-ul în organism? În cursul tehnicii “Micul Ciruit Ceresc” qi-ul circulă în plan transversal, pe meridianele Du Mai şi Ren Mai. În exerciţiile dinamice, circulaţia caracteristică a qi-ului este în plan orizontal. Asta este de asemenea important de reţinut.

(5.)  Efectele

Efectele sunt de trei feluri: efecte generale asupra stării de sănătate, efecte în vindecarea unor afecţiuni specifice, stimulează manifestarea capacităţilor speciale. Primele două efecte deşi se deosebesc sunt strâns legate între ele.

Cunoaşterea şi aplicarea corectă a celor cinci elemente permite scurtarea considerabilă a căii către o măiestrie veritabilă.

3. Starea de receptivitate

Starea de receptivitate este strâns legată de ştiinţa despre biodispozitive. Intrarea în această stare este necesară pentru receptarea semnalelor de învăţare, pentru a-l ruga pe maestru, de exemplu, pentru a pune un diagnostic, pentru a înţelege ce îl aşteaptă pe om în viitor etc. Printre practicanţi starea de receptivitate mai este numită şi „starea de respect şi rugare”, „starea de acordare fină” etc. Un rol deosebit de important îl joacă această stare când se alică tehnica „introducerii în practică” sau „transmisia psihică”.

Starea de receptivitate are următoarea postură: tot corpul este relaxat şi se poate afla în poziţia stând, şezând sau culcat. În poziţia şezând tălpile sunt în contact cu solul, mâinile sunt pe genunchi cu faţa în sus sau în jos. Când sunt cu faţa în sus este recomandat hipertonicilor şi cu tromboză a vaselor sanguine din creier, cu faţa în jos pentru suferinzi în zona capului.

Ascultarea unei înregistrări sau a unei lecţii „încărcată energetic” în această poziţie, fiind atenţi la senzaţiile din palme permite obţinerea destul de rapidă a „senzaţiei qi” (în afară persoanelor cu un tip insensibil de canale energetice).

„Senzaţiile qi” au următoarele caracteristici: rupere, înţepenire, extindere, căldură, durere, răcoare, pulsaţie. Uneori aceste senzaţii au un caracter pulsatoriu şi apar odată cu sunetul vocii maestrului sau la citirea cu glas tare a însemnărilor de la curs. Oamenii slab senzitivi au nevoie de o practică mai îndelungată pentru a avea senzaţii qi.

În timpul receptării semnalelor este necesar să avem un respect profund faţă de învăţător. Menţinerea în această stare grăbeşte considerabil apariţia unui efect benefic. Care este mecanismul acestui fenomen? Învăţătorul în calitate de purtător al capacităţilor şi gândurilor sale foloseşte undele sonore în cadrul cursurilor şi textul la scrierea cărţilor şi manualelor de qigong.  Când elevul intră în starea de receptivitate şi ascultă sau citeşte un text scris de el, el „îşi acordă” „receptorul biologic al semnalelor” la „staţia de emisie” a învăţătorului şi se realizează „recepţia”.

„Starea de respect şi rugare” este în esenţă „starea de acordare fină şi întărire a semnalelor” care ne permite „să înregistrăm” „semnalele atot-informaţionale” ale învăţătorului de pe undele sonore sau de pe litere, să le întărim şi să obţinem o senzaţie clară. Predarea prin această metodă permite transmiterea treptată elevului a tuturor capacităţilor pe care le deţine învăţătorul.

Când se practică qigong este util să intrăm în starea de receptivitate şi să-l „rugăm” pe învăţător să ne „încarce energetic”. Acelaşi lucru se poate face în timpul unor şedinţe de terapie care nu dau rezultate.

Când veţi ajunge cu tehnicile de „conectare” la al doilea nivel „rugarea maestrului” va juca un rol şi mai important, fără această rugare practic nu vă veţi descurca. Fără conştientizarea importanţei acestei stări practica voastră de qigong este posibil să nu dea rezultate, nici peste treizeci, nici chiar patruzeci de ani. Înţelegerea rolului stării de receptivitate vă va permite ca în decurs de doar câteva zile să avansaţi în practică, ceea ce alţii au nevoie practicând mulţi ani sau chiar zeci de ani.

4. Tehnica practicii cu “diviziune”

Zhonggong necesită ca practica să fie de 24 de ore pe zi, în mişcare, în picioare, şezând şi culcat, adică presupune introducerea qigong în viaţa zilnică, legarea organică a sa cu serviciul, învăţătura şi odihna. Caracteristica zhonggongului este absenţa şabloanelor. Zhonggongul ia în considerare specificul vieţii moderne cu ritmul ei intens. De aceea structura tehnicilor zhonggong include numai metodele-cheie, esenţiale. Astfel zhonggongul reprezintă cvintesenţa a ceea ce este cel mai de preţ ce este conţinut în qigong. De aceea tehnicile propuse se “divid” uşor în elementele componente.

Bazele qigongului (III)

II.                A doua parte. Patru direcţii magistrale

1.      Opt factori importanţi de succes

(1.) Tehnica

Tehnica constă în: alegerea corectă a tehnicii şi în practicarea corectă a tehnicii în procesul de învăţare.

Alegerea corectă a tehnicii. Există un mare număr de tehnici qigong şi apare problema firească a alegerii corecte a tehnicii. Chiar şi o voinţă puternică nu poate compensa o greşeală în alegere. Chiar dimpotrivă, cu cât veţi depune un efort mai mare, cu atât vor fi efecte negative mai puternice. De exemplu, unui bolnav de hipertensiune i se contraindică  “concentrarea atenţiei” pe “Dantianul superior”. Cu cât va practica mai mult, cu atât tensiunea arterială va creşte mai mult. Tipului de persoane “necontrolabili” nu le este permisă practicarea “qigongului spontan”, deoarece pierderea controlului asupra lor conduce la o mulţime de neplăceri atât pentru practicant, cât şi pentru membrii familiei sale şi cei din jur. Celor care au canale energetice din categoria “insensitivă”, li se pot recomanda tehnici nelegate de conducerea qi-ului cu ajutorul gândului. Alegerea tehnicii trebuie să se bazeze în maximă măsură pe calităţile individuale ale omului.

Din punctul de vedere al principiilor, qigongul este unic şi toate direcţiile sale au rădăcini comune. Suntem împotriva discreditării altor şcoli. Dar trebuie observat că dacă încercaţi să  dobândiţi o anumită tehnică într-un interval de timp scurt, ea nu trebuie să fie prea complicată, şi trebuie să vi se potrivească personal vouă.

Zhonggong a preluat experienţa multor generaţii de maeştrii qigong şi se relaţionează cu multe direcţii. În el se pot observa elementele majorităţii acelor tehnici care sunt populare în perioada prezentă. De aceea dobândirea metodei mele şi a încă uneia nu conduce la contradicţii.

Practicarea corectă a tehnicii. După ce am ales tehnica trebui să ne întrebăm cum să dobândim o înţelegere şi practicare corectă. Pentru acest scop serveşte “Cinci elemente pentru calea cea mai scurtă”, despre care voi vorbi mai târziu. Urmărirea “celor cinci elemente” vă va ajuta să dobândiţi tehnica qigong în cea mai scurtă perioadă de timp.

(2.) Compania.

În această noţiune intră cei din jur adică: soţia, soţul, fraţi şi surori, părinţi şi prieteni, susţinerea cărora întotdeauna stimulează un progres rapid pe calea dobândirii qigongului. Compania voastră vă va asigura un mediu liniştit în timpul practicii, de ea depinde dacă veţi găsi timp pentru practică. În plus, qigongul va necesita o serie de cheltuieli materiale, fără investirea de anumite fonduri unele tehnici vor rămâne necunoscute. Şi în acest plan susţinerea rudelor şi prietenilor va fi de folos.

(3.) Starea financiară.

Înainte se spunea “fără bani nici nu are rost să te gândeşti la cultivarea lui dao”.

Înţelesul frazei constă în faptul că “săracul să studieze literele, iar bogatul artele marţiale”. Dacă aţi hotărât să vă ocupaţi de wu shu sau qigong în mod necesar va trebui să căutaţi un profesor, să stabiliţi contacte cu colegii, să călătoriţi mult, să urmaţi cursuri, toate acestea necesită bani, în special acum, când fără bani nu poţi să faci nici măcar un pas. Studiind qigongul, nu este permis să te îngrijeşti doar să primeşti  fără să te gândeşti că trebuie să dai ceva în schimb.

Un maestru de qigong   indiferent cât de mare i-ar fi măiestria, în viaţa cotidiană este doar un om şi nu se poate dispensa de partea materială. În viaţă nu te poţi lipsi de bani, iar vânzătorul nu-ţi va da marfa pe gratis, chiar dacă va recunoaşte în tine un maestru de qigong.

(4.) Mediul.

Prin mediu vom înţelege atât atmosfera de la locul practicii, pentru care există condiţii foarte înalte, cât şi condiţiile de viaţă şi la servici.

Locul practicii qigong trebuie să fie liniştit şi calm cu un flux constant de aer curat şi proaspăt. Practica qigong presupune “respiraţia corporală”. Prin această tehnică în organism ajung atât “energia esenţială”, cât şi “energia patogenă”. Iar în cazul practicii într-o atmosferă murdară poate avea loc “murdărirea qi-ului”, urmată de dureri de cap. În cursul efectuării exerciţiilor statice trebuie să se evite curentul de aer. Deoarece în timpul practicii se deschid porii, şi dacă  trage de la geamuri, ne putem răci uşor.

Pentru practicarea exerciţiilor, cele mai benefice locuri sunt cele cu un câmp electromagnetic al pământului puternic. Sub acţiunea factorilor benefici ai mediului eficienţa practicii creşte apreciabil şi rezultatul apare cu mult mai repede, uneori chiar instantaneu.

În unele cazuri trebuie să urmărim întrutotul cerinţele în ce priveşte direcţile în care se efectuează exerciţiile. De exemplu exerciţiile, realizate în conformitatea cu teoria Yin şi Yang şi cele “opt trigrame”.

Qigongul presupune un mod natural de viaţă şi nu impune constrângeri artificiale. Ne putem hrăni după necesităţi. La începutul practicii hrana trebuie să fie consistentă. După o vreme putem nevoia de hrană va scădea. Nu întâmplător se spune: „Ai qi suficient – nu te gândeşti la mâncare, ai destul shen nu te gândeşti la somns, ai destul jing nu ţi-e frică de frig”. La un anumit nivel al practicii este necesar să renunţăm la mâncarea de origine animală, deoarece ea activează o „mişcare internă”, iar mâncarea de post, din contră, permite să uităm de pasiunile şi emoţiile noastre, permite menţinerea „stării de vid”, permiţând intrarea în „starea de linişte”. În trecut această cerinţă era explicată în felul următor. Se considera că excluderea cărnii şi mâncării picante permite contactul cu locuitorii regiunilor celeste şi atunci chiar şi sfinţii te puteau ajuta. Din punct de vedere ştiinţific prin această renunţare slăbeşte controlul conştiinţei superficiale. Qigongul se bazează pe subconştient, pe inconştient sau conştiinţa profundă. Obţinerea rezultatelor în qigong este posibilă datorită eliberării „spiritului originar”. De aceea limitările în mâncare, care inhibă conştiinţa superficială şi permite o intrare mai uşoară în subconştient, permite o obţinere mai rapidă a rezultatelor. După obţinerea rezultatului scontat se poate reveni la o hrănire normală.

În multe stiluri de qigong fumatul şi folosirea alcoolului nu este interzisă, adeseori chiar şi instructorii fumează şi beau, neafectând rezultatele practicii.

În stilul zhonggong băutul în mici cantităţi, în principiu, nu este interzisă. Dar dacă omul a devenit dependent de băutură şi nu se poate controla, aceasta va avea un efect negativ asupra practicii qigong. În primul rând, beţivul pierde controlul conştiinţei superficiale, în al doilea rând zhen qi-ul, energia curată, esenţială iasă uşor în afară prin porii larg deschişi, după cum se spune „vinul dispersează qi-ul”. Pentru practicanţi este evident că aceste pierderi sunt dificil de suplinit. Fumatul şi alcoolul au apărut pe primele trepte de dezvoltare a societăţii. În societatea modernă civilizată este necesar să încetăm cu aceste barbarisme.

În ce priveşte sfera socială, cerinţele de bază constau în relaţii normale acasă, al servici şi cu vecinii. Nu trebuie să transfromăm practica noastră într-o taină. Dimpotrivă, este necesar să facem reclamă qigongului, să ne folosim cunoştinţele în interesul celor din jur. În caz contrar, sunt posibile situaţii când comportarea voastră va părea ciudată, iar dacă vor apărea anumite reacţii qigong specifice ale organismului, o să fiţi considerat  ca nefiind în contact cu realitatea. Dacă o să se râdă de voi, sau veţi fi privit cu subînţeles sau veţi fi bârfit, aceste presiuni psihologice vă vor apăsa şi asta se va reflecta negativ asupra practicii voastre.

Qigongul aduce rezultate numai atunci când practicantul este într-o stare de elevaţie, de bunădispoziţie. Depresia, starea încordată de tensiune nu este de niciun folos practicii qigong.

(5.) Învăţătorul

Prin învăţător înţelegem două lucruri. În primul lucru înţelegem un intructor calificat, cu experienţă. Pentru practică este necesară o persoană care poate conduce corect practica elevilor. Nu mai puţin importantă este problema alegerii de către învăţător a elevilor săi.

Un progres rapid este posibil în qigong doar în prezenţa unui bun învăţător. Trebuie înţeles că învăţătorii „buni” sunt de mai multe feluri. Celebritatea şi popularitatea unui om nu este întotdeauna o confirmare a capacităţii sale de a-i învăţa pe alţii. Un învăţător adevărat nu ocupă neapărat o anumită poziţie în societate, poate să nu aibă o influenţă considerabilă şi chiar este posibil să fie complet necunoscut. El este complet dedicat qigongului. Chiar astfel de persoane ştiu de obicei domeniul lor în detaliu şi sunt învăţători în adevăratul sens al cuvântului. De aceea, când alegem un intructor sau maestru în prctica qigong, trebuie să ţinem minte că strălucirea exterioară ne poate induce în eroare.

În afară de asta trebuie să mai ţinem cont de un criteriu – autoritatea absolută a învăţătorului trebuie acceptată ca atare, adică este necesar un respect necondiţionat din partea elevului care-şi conştientizează nedesăvârşirea sa.

Doar cu alegerea învăţătorului problemele nu se termină. Este nevoie de o perioadă de „rodaj”, iar această problemă nu este deloc uşoară şi în timpurile antice această perioadă ocupa câţiva ani. Era necesară îndeplinirea celor mai diverse cereri ale învăţătorului, să fii  mereu la dispoziţia lui: să încălzeşti apa, să pregăteşti mâncarea, să duci oliţa de noapte, să-i speli picioarele, iar uneori trebuia să accepţi şi dojenile date pe nedrept. Asta înseamnă „rodaj”.

În această perioadă are loc „acordarea” elevului în învăţarea qigongului, se stabilesc anumite relaţii interpersonale între elev şi învăţător. Învăţătorul alege o asemenea metodă de transmisie a semnalelor care îi permite elevului să le recepteze cu uşurinţă, o asemenea metodă de comunicare cu elevul, care să-i permită să-l înţeleagă de la jumătate de cuvânt. Doar reglarea tuturor acestor probleme permite stabilirea unor relaţii apropiate de înţelegere reciprocă şi transmisia măiestriei de nivel înalt. Fără stabilirea acestor relaţii învăţător-elev, primul fiind deasupra celui de-al doilea, iar al doilea să accepte necondiţioant o asemenea stare de lucruri, este imposibil să se transmită măiestria.

Dacă asta nu se înţelege, şi există o atitudine de egalitate faţă de învăţător, şi o comportare de frăţie prost înţeleasă, studiul qigongului de nivel înalt nu va avea nicio prespectivă. Tot ce se poate învăţa în acest caz sunt tehnicile etapei de început. De aceea factorul „învăţător”, înseamnă şi respectul faţă de instructor, capacitatea de a accepta „rodajul” şi a-l depăşi, oricât de mult ar dura acesta. „O zi este învăţătorul, o viaţă întreagă tatăl” spune un proverb. Pe maestrul tău trebuie să-l ştii întotdeauna şi până la capătul zilelor să-i fii  recunoscător. Este imperios necesar să învăţăm această normă morală. Există oameni, care, după ce au practicat o serie de zile cu un instructor, afirmă în continuare: „Nu eu am învăţat de la el, ci el de la mine”. Asta este imoral. Este posibil, ca după o perioadă de practică să manifestaţi o serie de capacităţi care sunt mai înalte decât ale instructorului vostru. Şi acest lucru este pe deplin posibil. Elevul care-şi depăşeşte învăţătorul, trebuie să simtă faţă de el şi mai mult respect. Un respect profund trebuie să avem faţă de orice învăţător, că v-a ajutat să învăţaţi abecedarul sau v-a luminat în tainele qigongului de nivel mai înalt.

Când alegem un instructor, nu ne putem orienta doar după nivelul măiestriei sale, este absolut necesar să  luăm în considerare şi calităţile sale umane. Şi mai este o regulă. Dacă practicaţi cu un învăţător şi căutaţi un altul, neapărat sfătuiţi-vă cu primul. Asta de asemenea este o formă de respect. Fără consimţământul său nu plecaţi la celălalt. Bineînţeles, dacă conjuctura nu ne permite să aflăm părerea instructorului nostru şi sunteţi convinşi în corectitudinea alegerii voastre, atunci este cu totul altceva. Dar regula generală impune să cerem consimţământul aceluia cu care practicăm. Învăţătorul vostru, dacă este cu adevărat un învăţător bun, întotdeauna este interesat ca voi să progresaţi, şi dacă el nu-şi dă consimţământul său, înseamnă că are motivele sale.

Deoarece instructorul vede mai profund şi este capabil să vadă, să spunem, defectele morale, ale unui „mare” maestru, aparent, deoarece în acest caz e vorba de celebritate şi influenţă. Este posibilă şi situaţia, când între cele două stiluri, a vechiului şi a noului învăţător, să fie diferenţe notabile şi nu numai că nu veţi reuşi să depăşiţi aceste contradicţii, dar şi inconştient vă puteţi face rău sau celor din jur.

Învăţătorul când îşi alege elevul, de asemenea impune o serie de cerinţe. Pentru începători cerinţele de bază sunt: tehnicile sale, mediul, banii, mediul, moralitatea, înţelepciunea, capacitatea de înţelegere şi motivele care l-au împins pe om să se ocupe de qigong. Faţă de cei avansaţi, cei care pretind să fie numiţi discipoli sau traineri, sunt cerute cerinţe mult mai înalte.

Pentru a deveni discipol al maestrului, este necesar să fie trecute o serie de teste şi perioada de „rodaj”. În acest caz nu trebuie să avem gânduri negative că după o perioadă destul de lungă de timp nu am primit din partea maestrului nimic. Acest „cadou” poate fi făcut foarte rapid şi simplu, deoarece măiestria de nivel înalt este uneori ascunsă într-un singur cuvânt, preţul căruia este mai valoros decât aurul. Acesta nu poate fi pronunţat pur şi simplu. Pentru a vi se acorda onoarea de a auzi acest cuvânt este necesar să treceţi testele. Tot ceea ce s-a zis mai sus este conţinutul primei semnificaţii a învăţătorului sau maestrului.

În al doilea rând, prin învăţător înţelegem un anumit fel de comportament, legat de înţelegerea nedesăvârşirii noastre şi străduinţa noastră de a învăţa de la tovarăşii de practică. O asemenea atitudine presupune din partea practicantului modestie şi lipsă de îngâmfare, dorinţa de a învăţa de la colegi tot ce este mai bun, dorinţa de  a învăţa de la orice persoană.

Scepticismul aici este nelalocul său. Orice stil de qigong există doar în măsura în care el este util, în caz contrar acesta rapid va dispărea. Chiar dacă cuiva îi va ieşi mai rău decât vouă, tot trebuie să luăm ceea ce, ulterior s-ar putea să ne folosească. Chiar şi în cazul în care nu putem învăţa nimic util, tot este necesară modestia, este inadmisibilă îngâmfarea şi căutarea nodului în papură. Aici se potriveşte foarte bine comparaţia cu marea, a cărei nivel este atât de jos faţă de râuri încât le permite să se verse în ea.

(6). Moralitatea

Această condiţie este foarte importantă, pentru că educaţia omului precedează învăţarea qigongului. Înainte de a demonstra capacităţi speciale, şi de a le folosi în practică, este necesar să ne elevăm spiritul, care se produce datorită săvârşirii faptelor bune, în numele altora.

Cu cât se simte mai intens această elevare a spiritului, cu atât apar mai rapid capacităţi speciale. Cu o inimă deschisă este mai uşor să practicaţi. Dacă vă apasă greutatea faptelor murdare săvârşite, starea de linişte este imposibil de atins. Chiar dacă vom reuşi să ne concentrăm, vor apare o serie de disturbări care nu ne vor permite să practicăm.

Moralitatea de care vorbim nu este o simplă abstracţie şi nu este o dogmă sau un set de reguli ce trebuie urmate, ci sunt o parte integrantă a pregătirii qigong. Fără ea nu veţi reuşi să obţineţi niciun rezultat.

De aceea una din cerinţele qigongului este de a acorda ajutor altora, ajutor care vă aduce bucurie. Trebuie să dăm la o parte interesele mărunte, să fim generoşi, sinceri şi puri în intenţiile noastre.

Dezvoltarea în qigong şi în măiestrie depind de două condiţii: în primul rând qigongul a fost creat pentru  alţii, în interesul societăţii. Pentru a ne dezvolta nu este deloc necesară prezenţa noastră fizică într-un loc sau altul. În procesul învăţării are loc o acumulare de semnale informaţionale într-un anumit loc, care ulterior intră în biocomputerul meu. Orice practicant poate intra în contact cu mine şi acţionând conform regulilor stabilite, poate săvârşi fapte bune, utile societăţii în ansamblu sau unor persoane particulare. Aceste fapte morale vor intra ca element component în semnalele informaţionale la stabilirea unui nou contact cu mine data viitoare, ce va asigura creşterea măiestriei voastre.

În al doilea rând dezvoltarea măiestriei este condiţionată de aportul la dezvoltarea stilului şcolii.  Deşi şcoala este creată în interesul tuturor oamenilor, ea are şi scopuri particulare, realizarea cărora depinde nu numai de fondatorul şcolii, ci şi de efortul comun a tuturor elevilor şi practicanţilor şcolii. Un aport considerabil în stilul şcolii asigură dezvoltarea directă a măiestriei, mecanism analog condiţiei precedente. Semnificaţia „moralităţii” în zhonggong are un specific modern şi diferă de înţelesul tradiţional al normelor etice ale qigongului. Această deosebire constă în faptul că se colectează bani în schimbul predării unor tehnici. În zhonggong plătirea învăţătorului sau intructorului pentru efortul său este considerată morală, datorită stabilirii unui anumit tip de  relaţii economice. Deoarece cei care se ocupă de qigong nu se pot hrăni doar cu aer. Dezvoltarea qigongului şi cercetările serioase în acest domeniu nu sunt posibile fără o contribuţie financiară.

(7.) Înţelepciunea

Am vorbit înainte de faptul că fiecare om are anumite capacităţi sau potenţialităţi individuale, de care trebuie să se ţină cont în alegerea metodicii de antrenament. De exemplu, dacă vi se întâmplă adesea să ghiciţi evenimentele care vor avea loc datorită senzaţiilor sau viselor, şi asta înseamnă că aveţi un potenţial pentru dezvoltarea clarviziunii. Dacă vedeţi ceea ce este ascuns ochilor celorlalţi, înseamnă că aveţi un potenţial de a vă deschide „ochiul celest”. Astfel de potenţialităţi sunt şi apariţia unor obiecte la care vă gândiţi, simţirea unor mirosuri pe care alţii nu le percep, un nivel mai ridicat al câmpului electromagnetic biologic etc. Pe scurt, alegerea corectă a metodicii cu luarea în considerare a potenţialităţilor individuale permite scurtarea timpului necesar dezvoltării capacităţilor speciale.

Dacă nu aveţi capacităţi a căror manifestare să fie clară şi evidentă, cu timpul tipul potenţialităţilor voastre se va manifesta neapărat cu cât veţi înainte în practică. Important este să nu vă străduiţi să obţineţi ceea ce au reuşit alte persoane datorită tipului lor individual de potenţialităţi. Atunci asta va fi o pierdere de vreme.

(8). Capacitatea de înţelegere

Este o condiţie foarte importantă pentru învăţarea qigongului. Ascultând explicaţiile învăţătorului, trebuie să vă învăţaţi să prindeţi esenţialul, adică să prindeţi spiritul cuvintelor sale, doar qigong nu este doar un proces de învăţare a unor tehnici, ci o dobândire complexă a teoriei şi practicii qigong.

Printre metodele mele, este şi una, numită „transmisia gândurilor”, care-mi permite într-un interval scurt de timp să transmit elevilor întreaga informaţie necesară. După transmiterea informaţiei eu consider că elevul va putea să înveţe autonom în continuare tehnicile predate. Dacă el nu înţelege acest lucru, şi se va strădui să copieze în mod pedant tehnicile, asta va însemna doar un singur lucru – o insuficientă capacitate de înţelegere. Uneori le predau elevilor informaţia că nu mă simt bine şi că am nevoie de ajutorul lor. Dar asta nu înseamnă că eu sunt într-adevăr bolnav. Astfel eu îi verific pe elevi dacă reuşesc să recepteze, în al doilea rând le transmit anumite capacităţi. Dacă ei nu sunt destul de înţelegători, atunci cu siguranţă se vor gândi că eu chiar sunt bolnav şi se vor apropia de mine să vadă ce am. Această variantă de acţiuni din partea lor arată absenţa înţelegerii. În alt caz eu transmit informaţia despre boala altui om şi îl „trimit” pe elev să-l ajute. Aceasta se face în scopul de a-l învăţa pe elev, deoarece elevul încă nu este capabil de o astfel de activitate! Iar elevul vine şi încearcă să se scuze că îi este frică că nu se va descurca, că cu astfel de pacienţi nu a mai lucrat. Un astfel de elev de asemenea nu are prea multă înţelegere.

Încă un exemplu. Îl întrebi pe pacient despre cum se simte, despre schimbările în istoria bolii, adică te străduieşti să activezi în el puterile interioare proprii pentru lupta cu boala, care combinate cu acţiunea qi-ului extern dau un rezultat benefic, iar el nu înţelege acest lucru. Nu înţelege că prin aceste întrebări i-am transmis pacientului o anumită informaţie, şi nefiind conştient de ea, aceasta nu reuşeşte să pătrundă în interior pentru a-l vindeca.

De aceea capacitatea de înţelegere este foarte importantă pentru a putea să înveţi qigongul.

Bazele qigongului (II)

“Deschiderea capacităţilor intelectuale” constă din două părţi, care include zece probleme.

I. Prima parte. “Şase cheiţe de aur”:

1. Teoria “forţei gândului” şi dialectica idealist-materialistă,

2. Ştiinţa despre tipurile canalelor energetice,

3. Teoria “tipurilor de control”,

4. Ştiinţa despre nivelele şi tipurile de capacităţi,

5. Ştiinţa despre biodispozitive,

6. Teoria “energiei biologice atot-informaţionale”.

II. A doua parte. Patru direcţii magistrale:

1.      Opt factori importanţi de succes

2.     Cinci elemente a căii celei mai scurte

3.      Starea de receptivitate

4.     Tehnica practicii cu “diviziune”.

Abordarea conştientă  pentru dobândirea qigongului, bazată pe înţelegerea tuturor problemelor enumerate, permite realizarea deosebit de simplă a acestui scop.

 

I.  “Şase cheiţe de aur”

1. Teoria “forţei gândului” şi dialectica idealist-materialistă

În orice tip de cercetări pentru clarificarea esenţei fenomenului este necesar să alegi locul de “spargere” a problemei, cum a făcut şi Marx, alegând “marfa” ca fenomenul cel mai important, ceea ce i-a permis să clarifice legile dezvoltării societăţii. În schimb noi, care ne-am apucat de studiul “capacităţilor speciale” ale organismului uman, am început cu “forţa gândului”. Orice “capacităţi speciale”, fie că este vorba de modificarea lungimii degetelor mâinii, scuturarea pilulei din recipientul închis, tăierea florilor vii sau îndoirea lingurilor, sunt de nedespărţit de “gândire”. Agăţându-ne de “forţa gândului”, putem extrage întregul lanţ esenţial de “capacităţi speciale”.

Gândirea este unul din tipurile de forţe, una din formele de mişcare a materiei. Un asemenea punct de vedere a fost emis în filozofia materialistă cu o sută de ani înainte. Engels în “dialectica naturii” scria: “mişcarea materiei este nu nu numai o mişcare brută de mecanică, o translatare a unui corp în spaţiu, ci şi o radiaţie termică, un câmp magnetic, sinteza şi descompunerea chimică, viaţa, şi în sfârşit, conştiinţa”. El s-a exprimat cât se poate de clar, dar nu şi-a dezvoltat ideile, datorită nivelului de dezvoltare a societăţii, ştiinţei şi tehnicii acelor timpuri. Filozofia clasică orientală deja demult a emis această idee, recunoscând ca materială “forţa gândului”. Bineînţeles, în filozofie pentru comoditate este util să se conserve diferenţele categoriale între material şi ideal.

Spiritul material yin şi corpul material “yang” se află într-o legătură dialectică. În anumite condiţii  yang şi yin se transformă unul într-altul. Materia se poate transforma în spirit, iar spiritul se poate transforma în materie. Pentru transformarea reciprocă trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii, care constau în faptul că energetica trebuie să atingă un anumit nivel. Numai în acest caz “cugetările” pot trece direct într-o stare materială. Unele legităţi ale acestui proces au fost descoperite de şcolile  filozofice încă pe timpul lui Lao Tze, Zhuang Zi şi Sakyamuni (Buddha).

Materialismul dialectic a apărut datorită nivelului contemporan al ştiinţelor sociale şi ale naturii, dar n-a luat deloc în considerare cunoştinţele obţinute de filozofia orientală, incluzând budismul şi taoismul.

Înainte se considera că gândirea este un proces ideal, că gândul nu este material şi nu poate avea o forţă fizică de acţiune asupra obiectelor. Materia invizibilă şi ascunsă simţurilor, de tip yin, era categorisită ca aparţinând domeniului spiritului. În afară de asta, se considera că materia este cea mai importantă, iar spiritul joacă un rol secundar, că fiinţa determină conştiinţa. Un asemenea punct de vedere a dominat în domeniul ştiinţelor naturii şi sociale, dar când au fost aplicate în ştiinţa vieţii şi în special la diferite fenomene anomale, ele şi-au demonstrat inconsistenţa.

Astăzi biotica – ştiinţa despre viaţă –  se străduieşte să explice multe fenomene misterioase şi uimitoare. Baza vieţii este celula, iar celula este o unire a substanţei yang şi yin. Gândirea activizează materia pasivă şi activă a celulei.

Forţa gândului oamenilor obişnuiţi este redusă, uneori se apropie de valoarea nulă, cu toate acestea ea nu poate deveni egală cu zero, ea poate doar să aibe diferite grade şi forme. Un om viu este o individualitate, egoul individual se manifestă în modul în care se percepe pe sine şi lumea. Forţa gândului întreţine forţele vitale ale individului. Forţa gândului, forţa simţurilor diferenţiază esenţial omul de maşină.

Toate realizările qigongului sunt rezultatul muncii cu conştiinţa. Qigongul reprezintă perfecţionarea materiei gândului din punctul de vedere al calităţii şi cantităţii sale şi nu reprezintă doar exerciţii fizice pentru dezvoltarea muşchilor. Qigongul cu ajutorul gândului reglează conştiinţa, procesele vitale, iar dacă vorbim concret reglează corpul, respiraţia, conştiinţa. Din cele trei sfere, conştiinţa este principala forţă, respiraţia este forţa motrice, iar corpul este o forţă ajutătoare.

Dacă nu veţi înţelege că gândul este o forţă reală, nu veţi conştientiza existenţa specifică a “forţei gândului”, şi atunci multe din cele ce vor urma le veţi pune sub semnul întrebării şi vi se vor părea de neînţeles, iar înaintarea voastră va stagna. Acum, este clar şi evident de ce am început expunerea cu teoria despre “forţa gândului” şi dialectica idealist-materialistă.

2. Ştiinţa despre tipurile canalelor energetice

Conform acestei ştiinţe, canalele energetice ale oamenilor sunt de patru tipuri: supersenzitive, senzitive, slab senzitive şi insensibile. În ce priveşte vindecarea oamenilor supersensibili, aceasta se realizează foarte simplu. Astfel de pacienţi intră foarte rapid în „starea de receptivitate”, adică în starea de receptare a semnalelor terapeutului şi a intensificării lor. Pentru a-i vindeca, de exemplu de o boală psihosomatică, este suficientă o singură acţiune mentală. Vindecarea insensibililor doar prin metodele qigong este practic imposibilă, de aceea sunt necesare metode complementare cum ar fi masajul sau acupunctura, sau pur şi simplu metodele obişnuite din medicina chineză sau europeană.

În medicina modernă toate bolile sunt împărţite în două mari categorii: fizice şi psihice. Cele fizice se subîmpart în infecţioase, funcţionale şi psihosomatice. O parte însemnată de boli se datorează unor cauze psihice şi  se pot vindeca cu succes prin metodele qigong. Dacă pacientul este supersensibil sau sensibil, efectul vindecării apare foarte rapid. În ce priveşte întărirea rezultatelor terapiei, ea depinde de mulţi factori şi despre asta nu vom discuta. Terapia pacienţilor slab senzitivi fără aplicarea unor eforturi suficiente sau doar prin metodele acţiunii qgigong este posibil să nu dea rezultate şi să fie puţin eficientă. În acest caz este necesară aplicarea suplimentară a masajului pentru îmbunătăţirea circulaţiei sanguine, care conduce la o circulaţie îmbunătăţită a qi-ului, şi care conduce la o îmbunătăţire a percepţiei stării de sănătate. Alegerea tacticii de vindecare în funcţie de tipul canalelor energetice  are o mare importanţă practică.  O şi mai mare importanţă o are la predarea qigongului. De exemplu, în procesul predării „formării rapide a Micului Circuit Ceresc” cei din primele trei categorii vor fi capabili să simtă circulaţia qi-ului în organism, dar cel mai rapid vor reuşi cei super senzitivi. Ei sunt capabili să atingă „curăţarea” Micului Circuit Ceresc practic în decurs de o zi. În schimb insensibilii nu vor fi capabili de asta nici după patru-cinci zile. Ei încep să-şi piardă răbdarea, să se simtă inferiori, încep să întrebe în jur cui i-a reuşit şi cui nu, iar dacă găsesc tovarăşi cu aceeaşi soartă, încep să-l învinuiască pe instructor de nereuşita lor şi să considere că acesta i-a păcălit. Luând în considerare faptul că oamenii se clasifică conform unor tipuri diferite, este necesar încă înainte de începerea predării tehnicilor să se determine raportul tipurilor în grupa căreia i se predă şi să li se explice cursanţilor acest lucru, astfel încât se vor evita plângerile insensibililor. De asemenea li se va explica necesitatea unor antrenamente susţinute, îndreptând energia lor nu asupra plângerilor, ci pe atingerea unor rezultate.

 

3. Teoria “tipurilor de control”

Oamenii, în funcţie de gradul de control se împart în 4 tipuri: “controlori”, care-i pot controla pe alţii, “controlaţi” de alţii, “autocontrolori”, care se pot autocontrola, “necontrolaţi”, cărora le lipseşte autocontrolul.

“Controlaţii” se pot apuca de muncă, când totul pentru ei este pregătit de alţii. Ei sunt, de regulă,  executanţi perfecţi. “Controlorii”, dimpotrivă, ocupă de obicei poziţia de lider, întotdeauna se străduiesc să-i controleze pe alţii, iar dacă au capacităţile necesare de conducere, atunci pentru ei conducerea devine o adevărată satisfacţie. Dar astfel de oameni nu sunt mulţi. Din punctul de vedere al qigongului, “controlaţii” sunt mai uşor de controlat, răspund prompt la o acţiune qigong. “Controlaţii” sunt foarte greu de pornit. Impresia este că eforturile voastre nu au asupra acestor oameni nici-o influenţă. Semnul distinctiv caracteristic lor este că le apar senzaţii în timpul practicării în principal în zona creştetului capului. “Controlorii”, de regulă, sunt capabili să-şi controleze de sine stătător emoţiile şi starea lor de spirit. Aici noţiunea de “control” are un sens destul de specific, deoarece se referă la capacitatea de a se controla, care este mai mare decât la alţi oameni, şi care este îndreptată pentru atingerea scopului propus. Pentru “controlori” cel mai dificil în qigong este să execute “exerciţii spontane”. Dacă reuşesc să atingă spontaneitatea, în orice moment o pot pierde.

“Necontrolaţii” se află de obicei sub influenţa totală a altora şi în cazul pătrunderii în stadiul de “qigong spontan” nu sunt capabili să se controleze, nu pot să iasă din această stare şi sunt în cel mai mare grad în pericol de a avea halucinaţii, de a o lua razna.

Teoria “tipurilor de control”, are o importanţă mare atât pentru învăţarea qigong, cât şi în corectarea “devierilor” în demonstraţiile qigong.

4. Ştiinţa despre nivelele şi tipurile de capacităţi

Teoria qigong consideră că “capacităţile speciale” în realitate nu sunt “speciale”, ci sunt ascunse în fiecare om. Problema constă în faptul că în fiecare sunt de un tip particular şi se manifestă diferit,  pe nivele diferite. Luaţi-i pe cei care practică zhonggong: de la început toţi dobândesc capacitatea de a simţi qi-ul cu palma, mulţi sunt capabili să vadă aura, toţi sunt capabili să utilizeze tehnicile terapeutice.

Dacă consideraţi că toţi au “capacităţi speciale” în afară de dumneavoastră, vă înşelaţi amarnic, rămânând în starea de “închidere”, care blochează semnalele, ce sunt emise de alţii. Cel mai uşor se reuşeşte în qigong cu o minte deschisă, cu un corp “deschis”. Trebuie înţeles că datorită diferenţei dintre maeştrii se deosebesc şi capacităţile lor. Ştiind asta, ne putem orienta conştient şi direcţionat spre tipul nostru particular de “capacităţi speciale”: “penetrarea cu privirea” tactilă, “vederea la distanţă”, premoniţie, “cititul gândurilor”, teleportarea sau “trecerea prin zid”. Indiferent de tipul de “capacităţi speciale” care se ascund în noi, trebuie să ştim cum să le dezvoltăm. În procesul dezvoltării, capacităţile voastre se vor întări şi intensifica. Oamenii de tipul “insenzitiv” al canalelor energetice este improbabil să dobândească capacitatea de diagnosticare manuală, de “penetrare cu privirea”. Ei trebuie să observe “comportarea” propriului qi. Cei cu un qi “puternic” îl pot utiliza în principal pe acesta şi să-şi dezvolte capacităţile corespunzătoare – de exemplu “forţa gândului”.

În nici-un caz nu e permis să ne străduim cu orice preţ să dobândim o anumită capacitate. Unii doresc foarte mult să înveţe cum reuşesc alţii şi se străduiesc din toate puterile, neînţelegând că ei deţin cu totul alte capacităţi. Unuia i-a reuşit într-o zi, iar altuia nu i-a reuşit, aparţine altui tip. Pe antrenamente fără rezultat se pot cheltui zeci de ani.

Acum vom discuta despre nivelul capacităţilor. Imediat ce un om a dobândit capacitatea de “penetrare cu privirea”, apar deştepţi care spun: “nu-ţi folosi capacitatea, dacă o să ţi-o foloseşti adesea, ea va dispărea”. Ce ne spune qigongul? Dacă omul are această capacitate, atunci trebuie să şi-o dezvolte necontenit, evitând, bineînţeles, extremele. Nu e posibil să practicaţi până îţi vine rău, folosiţi-vă bunul simţ. Trebuie întotdeauna să reţineţi că fiecare fenomen, dus la extrem, se transformă în opusul său. Trebuie să ne antrenăm sistematic şi treptat. Cunoaşterea teoriei nivelului capacităţilor vă va fi de ajutor indispensabil pentru qigong şi în a învăţa qigong pe alţii, deoarece permite să vă dezvoltaţi direcţionat anumite capacităţi.

5. Ştiinţa despre biodispozitive

Organismul omului şi a fiecărei fiinţe vii reprezintă un aparat perfect, care este dotat cu toate funcţiile necesare. Acesta are un receptor, un emiţător, regulator automat, un dispozitiv de analiză a datelor sau un computer. “Sistemul receptor” uman include “intensificatorul de semnale” funcţia căruia este analoagă funcţiei triodei din receptorul semiconductor cu unica deosebire, că puterea primului este de multe ori mai mare. Dacă “sistemul receptor” este sincronizat pe canalul dorit, atunci este capabil să recepţioneze şi semnalele cele mai slabe, să le întărească de multe ori şi să transforme semnalul într-un impuls foarte puternic, care poate avea o influenţă puternică asupra bolnavului sau practicantului doritor de autoperfecţionare. “Sistemul emiţător” din organismul uman emite continuu în mediul extern biounde, care se transmit în întreg spaţiul cosmic. Există o tehnică de vindecare, bazată pe recepţionarea de către pacient a bioundelor strămoşilor sau contemporanilor lor. Viteza minimă a acţiunii funcţiei subconştientului este egală cu viteza luminii, de aceea bioemiţătorul, bioreceptorul şi biocomputerul acţionează mai rapid. Conform ipotezei noastre, capacitatea de premoniţie se bazează complet pe funcţionarea acestor biodispozitive.

6. Teoria “energiei biologice atot-informaţionale”

În zhonggong prin „informaţia umană” se înţelege „energia biologică atot-informaţională”, astfel că fiecare „element informaţional” din care este constiuită, conţine nu numai toate semnaelele şi codul genetic a acelui organism, ci şi întreaga sa energie, capacităţi, funcţii, tot ceea ce este capabil acel organism. În anumite condiţii acest „element informaţional” ascuns poate fi activat, iar în starea obişnuită el există sub forma unor unde biologice, electricitate biologică, unde biologice magnetice, radiaţie luminoasă biologică, energie biologică, unde sonore biologice. De exemplu „energia informaţională” a unui maestru qigong este emisă odată cu undele sonore, când acesta se află în faţa unei audienţe. Undele sonore sunt purtătoarele tuturor capacităţilor sale, şi acestea le transportă la toţi cei prezenţi de faţă. Dacă vă veţi afla în acea încăpere şi veţi recepţiona voluntar aceste semnale, fiind în starea de receptivitate, veţi simţi foarte clar recepţia acestei energii. Unii practicanţi sunt capabil într-o anumită stare (stare qigong) să se „conecteze” la maestrul sau la instructorul lor, să schimbe cu el semnale şi chiar  să îl vadă la faţă. Învăţătorul „vine”, „discută” cu elevul, „îi oferă” sfaturi. Nu toţi înţeleg cum se întâmplă asta, dar totul se bazează pe „energia biologică atot-informaţională” şi doar pe asta.

Când capacităţile unui om ating un anumit nivel, apare posibilitatea transformării „elementului informaţional” în chipul unui om viu şi chiar să „conversăm” cu el. La un nivel mai înalt este posibil să se facă în aşa fel, încât acest chip să fie vizibil şi pentru cei din jur. Unii elevi ai mei sunt capabili să mă „cheme” şi să converseze cu mine. „Corpul” care le apare lor, conţine în el modul meu de a gândi, intelectul meu, capacităţile şi îndemânarea mea, ea este capabilă să predea lecţii de qigong, să ajute în şedinţele de terapie, poate tot ceea ce pot şi eu, şi chiar mai mult. Elevii care mă „cheamă”, adesea mă întreabă după aceea dacă ştiu despre asta. Ce le pot răspunde? Dacă le spun că nu ştiu, ei pot să nu mai creadă în mine, în calificarea mea în qigong. Dacă le spun că ştiu, ar însemna să nu le spun adevărul. „Chemarea” maestrului este rezultatul acţiunii „energiei biologice atot-informaţionale”. Capacitatea de a atinge un asemenea nivel de măiestrie ca şi problema, cărei surse de semnale energetice s-a produs conectarea, este determinată de îndemânarea de „acordare” cu frecvenţa undei corespunzătoarea şi cu gradul general de capacităţi.

Unii practicanţi qigong sunt capabili destul de rapid „să cheme” chipul lui Huanyin. Este posibil ca un om care a murit acum câteva mii de ani să apară cu adevărat? Bineînţeles că nu. Acest fenomen se explică prin existenţa „semnalelor remanente” ale „energiei biologic atot-informaţionale” a lui Huanyin, care s-au păstrat în spaţiul cosmic şi în capacitatea oamenilor de a le recepţiona. La un anumit nivel al energeticii omului, aceste semnale se pot transforma într-un chip. Acest fenomen reprezintă o problemă complicată şi a demonstra că ipoteza noastră este adevărată, îşi aşteaptă încă rezolvarea.

Bazele qigongului (I)

de Zhang HongBao

Istoria qigongului în China se întinde pe o durată mai mare de 2000 de ani. În timpurile moderne a fost o perioadă de uitare, dar în ultimele decenii qigongul din nou a atras atenţia. Mulţi reprezentanţi a intelectualităţii conştientizează foarte bine, că secolul XXI va fi secolul umanismului – “ştiinţa despre viaţa omului” şi acele ţări care vor reuşi să ocupe poziţii de frunte în cercetarea problemelor umanismului, vor fi în primele rânduri în dezvoltarea civilizaţiei pe pământ. În caz contrar, ele vor deveni ţări înapoiate. Iată de ce oamenii care au conştientizat importanţa problemei, îşi unesc eforturile în cercetări complexe asupra medicinii tradiţionale chineze, qigong şi “capacităţi speciale”. Universul este plin de lucruri uimitoare, şi timpurile, când mintea umană era limitată de anumite tipare, s-au scurs.

Fiecare revoluţie tehnico-ştiinţifică se reduce, în ultimă instanţă, la probleme filozofice, ridică cunoaşterea umană pe o nouă treaptă. Cercetările întreprinse de noi în domeniul autocontrolului activităţii vitale a organismului de către om va conduce la o treaptă calitativ nouă în cunoştinţele oamenilor despre lume. Mă refer la relaţia dintre material şi ideal. Care e primordială? Materia sau idea? De obicei în răspunsurile la această întrebare se adoptă abordarea metafizică, care presupune opoziţia lor completă. Cuvântul “numai” semnifică ceva unic, care nu permite polaritatea, de aceea orice fel de consideraţii în care se foloseşte acest cuvânt, mi se par extreme. În legătură cu aceasta a apărut problema deosebit de arzătoare cu privire la metodologia şi gnoseologia cercetărilor în domeniul qigongulu şi “capacităţilor speciale”.

Există un mare număr de tehnici qigong. Numai în tradiţia scrisă avem deja câteva mii. În China contemporană sunt utilizate aproximativ două sute cincizeci de tehnici. Ele aparţin diferitelor şcoli: budiste, taoiste, medicale, confucianiste, marţiale. După tipologia metodele se împart în dinamice, statice, “închise” şi “deschise”. După acţiunea lor ele sunt vindecătoare adică sunt utilizate în terapia bolilor şi păstrarea sănătăţii şi intelectual-energetice, adică sunt destinate dezvoltării capacităţilor ascunse ale omului. În plus, qigongul este “dur”, “uşor”, “de apă”, “de foc”, “electric”. Qigongul a ajuns până la noi în decursul  mileniilor şi continuă să se dezvolte.

Oricine poate practica qigong, cu excepţia persoanelor care suferă de boli psihice. Am descoperit că în societate mulţi oameni înţeleg greşit ce semnifică qigongul.

Prima prejudecată este legată de ideea că de qigong se pot ocupa numai persoanele în vârstă şi bolnave. În realitate o persoană tânără poate dobândi mult mai uşor deprinderile necesare pentru practicarea qigongului. Nu suntem suficient de pragmatici, de aceea ne amintim de qigong şi căutăm un maestru, doar când începem să ne simţim vârsta sau când ne îmbolnăvim. Dacă însă te ocupi de qigong încă din tinereţe când eşti sănătos, poţi evita o mulţime de neplăceri şi dezastre.

A doua prejudecată este legată de neîncrederea în aceste tehnici qigong datorită absenţei unui rezultat rapid în urma practicii. Multe persoane sunt destul de sceptice şi consideră o păcăleală tot ceea ce ele n-au putut vedea sau simţi. Se poate ocupa de qigong şi poate atinge rezultate oricine are încrederea necesară, oricine practică cu inima sinceră.

Asta nu înseamnă că nu pot încerca să practice şi cei care sunt neîncrezători. E posibil ca experienţa dobândită în urma practicii să-i convingă de adevărul acestor cuvinte. Mulţi din cei care mi-au urmat tehnicile au ajuns la qigong pe această cale. În asta nu este nimic straniu – de la neîncredere la încredere este necesară parcurgerea unui anumit drum.

“Capacităţi speciale” are fiecare, dar persoane care le pot demonstra sunt destul de puţine. Această problemă este legată de tipul “capacităţilor speciale” şi nivelul manifestării lor. Pentru majoritatea oamenilor “capacităţile speciale” sunt ceva misterios, de neatins şi de neînţeles. Dar eu nu consider că este aşa. Este suficient să accepţi realitatea lor obiectivă, şi atunci poţi deduce legităţile pe care trebuie să le urmezi.

“Capacităţi speciale” pot demonstra nu numai oamenii, ci şi animalele. Practicanţii de qigong care doresc să-şi descopere “capacităţile speciale” trebuie să se relaxeze, să intre în “starea de linişte”, iar apoi în “starea de detaşare”, când omul “se uită pe sine”, prin respiraţia abdominală, “respiraţia corporală” ajunge la “respiraţia embrionară” (“respiraţia broaştei ţestoase” – “fără inspiraţii şi fără expiraţii”). Doar în “starea de detaşare” se pot manifesta “supercapacităţile”. Unei persoane obişnuite, pentru a reuşi să atingă “starea de detaşare”, iar trebui câteva zeci de ani, iar de exemplu, broasca ţestoasă sau cocorul respiră în acest mod complet natural. Şerpii şi aricii intră în hibernare, aceasta nu este altceva decât “starea de detaşare”. Oamenii învaţă asta o viaţă întreagă, iar animalele o fac regulat pe o perioadă de şase luni. În “starea de detaşare” la oameni se manifestă “supercapacităţile”, dar ce se poate spune de animale? Conform legilor genetice, omului îi este proprie schimbarea. Această calitate o au şi animalele. Aceasta este o lege fundamentală a lumii vii. Ereditatea este relativă, dar schimbarea este absolută. Schimbarea include şi mutaţii, adică schimbări bruşte. Sunt cunoscute cazuri, când oamenii, electrocutaţi şi rămaşi în viaţă, dobândeau capacitatea de “vizualizare penetrantă”. “Starea de detaşare” de asemenea este un factor, care produce la animale şi la oameni schimbări mutaţionale ale funcţiilor. Unele persoane dobândesc “capacităţi speciale” după o boală grea. Aşa se întâmplă şi la oameni, şi la animale, multe “capacităţi speciale” avându-le din naştere. De exemplu, una din manifestările “capacităţilor speciale” este cea de orientare spaţială a porumbeilor călători, sau capacitatea câinilor dresaţi de a deosebi mirosurile şi a lua urma, comportarea neobişnuită a animalelor înaintea cutremurelor sau furtunilor.

Când “capacităţile speciale” ale animalelor ating un nivel înalt, ele devin capabile să controleze comportarea altor fiinţe vii. Ce înseamnă expresia “perfid ca un lup”? De fapt multe din expresiile idiomatice ale limbii chineze provin din practicarea qigongului.

Iată, se ştie, că într-o haită de lupi există doar un singur conducător şi întreaga haită i se supune numai lui: urmăreşte o jertfă sau atacă numai la semnalul lui. Asta se întâmplă pentru că conducătorul are capacitatea de a controla comportarea altor indivizi prin transmiterea gândurilor la distanţă. Tot aşa şi omul poate controla comportarea altor oameni, diferenţa constă doar în caracterul semnalelor transmise.

Înainte ca prin practica qigong să fie capabil de manifestarea “capacităţilor speciale”, omul de obicei are o “stare de bunăstare sufletească”. “Acumularea” unei cantităţi suficiente din această stare îi permite să demonstreze “capacităţi speciale”. Simţământul de “bunăstare sufletească” se poate acumula nu numai prin practica qigong, ci şi prin săvârşirea unor acţiuni bune după formula: “crează binele” – acumulează “bunăstare sufletească” – demonstrează “capacităţi speciale”.

Pentru a manifesta “capacităţi speciale” animalul trebuie de asemenea să dobândească o “stare de bunăstare sufletească”. Dar el nu este om şi nu poate acţiona în societate conform formulei expuse. De aceea animalul, precum vulpile, şerpii, câinii, capabili de a controla alte fiinţe vii, îşi caută “intermediari” printre oameni. Aceasta se cheamă “întrupare cu scopul de perfecţionare”, care le permite animalelor prin vindecarea bolnavilor, realizarea de fapte bune de a primi informaţii pozitive şi de a-şi perfecţiona capacităţile proprii. În rolul de “intermediari” intră de obicei oameni cu o sănătate şubredă sau cu un sistem nervos sensibil. Astfel de fenomene au primit numele în popor de “posedat” sau medium. Unii oameni devin posedaţi după o boală grea sau o boală psihică.  Ei devin capabili să vindece, să se descurce cu oameni pe care nu i-au cunoscut şi nu i-au întâlnit înainte.  Astfel de oameni diferă de noi! Nu este posibil să abordezi această problemă în prima etapă a qigongului, ea nu poate fi discutată cu cei care se află pe primele nivele de măiestrie, ei pur şi simplu nu vor înţelege şi vă vor învinui de propagandă mistică. Dar această problemă trebuie să fie studiată şi discutată, deoarece intră în sfera umanismului.

A treia prejudecată este cea conform căreia un maestru de qigong nu are voie să greşească. Qigongul este tot o ştiinţă, multe dintre principiile căreia nu sunt cunoscute până la capăt, şi doar practica e capabilă să ne răspundă la multe întrebări. Şi de aceea şi un maestru de qigon poate greşi. Dacă un maestru de qigong are voie să greşească, asta nu înseamnă că nu va încerca să facă tot posibilul să evite o greşeală.

Cultura qigong este un sistem care cuprinde opt părţi: filosofia, biotica (ştiinţa despre viaţă), medicina specială, estetica, pedagogia, aspecte aplicative, etica, tehnica. De asemenea se studiază: culturologia preistorică, tipologia canalelor energetice, teoria “modelelor de control”, noţiunea de adevăr în qigong, noţiunea de “dao” şi “de”, metodologia învăţării, relaţia dintre qigong şi cultura omenirii, teoria biocâmpului şi ştiinţa despre comportare, qigongul şi relaţiile interumane, aplicaţiile practice ale qigongului, incluzând prelucrarea subsolului, selecţionarea şi cultivarea în agricultură,  detectivi, eugenică, wu shu, muzică.

Qigongul include două aspecte la fel de importante: tehnica şi teoria. Noi acordăm atenţie nu numai problemelor de antrenamente practice, cultivării capacităţilor şi creşterea eficienţei lor, ci şi studiilor teoretice, legate de cercetarea qigong şi a legităţilor descoperirii capacităţilor speciale. Noi plecăm de la faptul că teoria şi practica sunt două feţe ale aceleiaşi medalii. Înţelegerea principiilor, legităţilor şi caracterului exerciţiilor conduce în mod natural la dobândirea tehnicii, apropie rezultatul.

Un rol deosebit îl joacă pregătirea teoretică în tehnicile qigong, care utilizează metode specifice de învăţare, bazate pe folosirea “purtarea în tehnică”. De aceste tehnici qigong aparţine şi zhonggongul.

Energia – qi, despre care este vorba, nu este aerul inspirat şi expirat, ci qi-ul, care este o categorie de “gând”, cu calitatea de a pătrunde prin orice corpuri materiale şi acumularea în acestea. Qi-ul de asemenea are o serie de calităţi, precum “rest”, “întârziere”, stabilitate la acţiunea externă, “informativitate”, deplasarea cu viteză mare, “transmisie”, utilitate, “acţiune de controlare”, “acţiune distructivă”, “refacere” etc.

Toate aceste calităţi ale qi-ului formează “teoria caracteristicilor calitative ale gândului”. Înainte de a începe prima treaptă în qigong este necesar să se studieze tehnica “deschiderii capacităţilor intelectuale”. Orice muncă necesită un instrument bun, de aceea alegând cheiţa spre secretele organismului uman, se poate accelera apreciabil procesul de dobândire a deprinderilor în decursul exerciţiilor practice.

De ce folosim corpul în exerciţiile de qigong?

Un motiv este că, corpul este expresia cea mai concretă a egoismului nostru uman. Fără corp, am mai fi vanitoşi? Dacă  nu am avea corp ne-am mai putea uita în oglindă să vedem cum arătăm? Ne-am mai putea exercita puterea fizică asupra semenilor noştri? Am mai flirta cu persoanele de sex opus? Am mai avea nevoie de haine să ne îmbrăcăm? Sau de o locuinţă în care să stăm? Am mai avea nevoie de prezenţa fizică a altcuiva? Am mai simţi nevoia să avem urmaşi?

Aceste întrebări „extreme” le punem pentru că ele au condus din cele mai vechi timpuri la excese cu privire la corp. Şi într-un sens şi în celălalt. Cum au existat „curente” care susţineau opulenţa şi bogăţia, au existat şi curentele contrare care susţineau sărăcia şi menţinerea unui minim necesar pentru corp. Ştim că la templul Shaolin, înainte de venirea lui DaMo, călugării erau bolnavi pentru că îşi neglijau corpul în schimbul unor extaze iluminatorii datorate meditaţiilor prelungite. Qigong-ul introdus de DaMo şi numit pe atunci altfel, i-a ajutat pe călugări să-şi refacă vitalitatea corpului fizic. Acelaşi qigong, urmând o cale întortocheată, prin intermediul misionarilor iezuiţi din China, a ajuns în Europa şi a devenit gimnastica occidentală, atât de bine cunoscută din sălile noastre de sport. Doar că era vorba doar de partea exterioară, de antrenarea corpului fizic, fără să utilizeze tehnici energetice. Dacă astăzi, în occident, se acordă atâta importanţă corpului fizic prin antrenamente sistematice în sălile de fitness, este bine să ştim că qigong-ul a jucat şi el un rol important în impunerea acestui nou „curent”.

 

Un al doilea motiv de ce se utilizează corpul fizic în qigong se datorează comodităţii. Există şi alte tehnici de concentrare în care se utilizează obiecte exterioare, cum ar fi cristale şi pietre speciale, oglinzi, focul sau flacăra unei lumânări, beţişoare parfumate, plante psihotrope şi practic majoritatea obiectelor naturale. În trecut oamenii erau nomazi şi dacă pierdeau sau uitau un obiect esenţial pentru practica lor, ce puteau face? Îşi întrerupeau practica? Aşa că oamenii s-au gândit şi şi-au dat dat seama că cel mai comod lucru este să se concentreze pe diferite părţi ale corpului, deoarece corpul putea fi luat peste tot cu ei.

Şi în zilele noastre, acest aspect al qigong-ului nu este deloc de neglijat. Nu avem nevoie de diferite „fiare”: aparate de tras, împins, întreţinut muşchii, de greutăţi, de faşe, brâie şi alte sute de alte dispozitive pe care tehnologia ni le pune la dispoziţie. Dacă avem un corp fizic, şi mulţi dintre noi încă îl mai au, ne putem descurca numai cu el. Deoarece nu utilizăm obiecte exterioare, nu avem nevoie nici de un spaţiu mare de depozitare, de fapt nu avem nevoie de niciun pod, garaj, pivniţă, debara. Uitaţi-vă acolo şi veţi descoperi biciclete, trotinete şi o mulţime de alte obiecte pe care nu le utilizaţi tot timpul. Dar corpul fizic îl utilizaţi tot timpul, de aceea îl simţiţi ca aparţinându-vă, ca facând parte integrantă din voi pentru că aveţi permanent posibilitatea să-l manevraţi. Oricând doriţi, puteţi utiliza corpul fizic, prin urmare oricând vi se năzare puteţi practica qigong. Dacă în schimb doresc să înot, trebuie să mă duc la un bazin sau la râu sau mare. Dacă doresc să mă duc cu bicicleta trebuie să ajung într-o zonă pentru ciclişti. Suntem persoane comode şi orice obstacol cât de mic: lipsa unor parteneri cu care să facem jogging sau să mergem la sală, lipsa timpului pentru a ajunge la locaţia dorită, lipsa materialelor pentru exercitatea sportului preferat, ne pot opri să practicăm. Qigong-ul este comoditatea întruchipată. Când şedem putem face ridicarea rinichilor, când mergem putem face qigong mergând, când dormim putem practica în medie opt ore pe noapte, adică o treime din viaţa noastră!

Un alt aspect legat de cel de comoditate, este cel al simplităţii. Tehnicile qigong sunt simple. Pe lângă faptul că nu avem nevoie de obiecte speciale adiţionale, nu avem nevoie de ritualuri complicate, contorsionări ale corpului fizic în posturi dificil de realizat, nu avem nevoie de o ambianţă specială în care să practicăm. Nu trebuie să coborâm în tunele, grote, peşteri, să pătrundem în sanctuare, să urcăm pe anumiţi munţi sacri. Deşi anumite regiuni şi locaţii geografice pot facilita practica, acestea nu sunt strict necesare. Nu este necesar să ne retragem din lume în locaţii speciale. Acasă putem face exerciţiile de qigong într-un spaţiu extrem de limitat. Dacă avem o suprafaţă liberă de 2x2m, ne este suficient.

Nu trebuie să facem nimic special ce nu făceam şi înainte. Nu trebuie să ieşim cu nimic în evidenţă. Putem practica qigong tot timpul fără ca nimeni să-şi dea seama că o facem. Pentru că în exterior facem aceleaşi lucruri pe care le făceam şi înainte. Iar cu cât progresăm, tehnicile sunt mai simple. Putem începe să practicăm de la o simplă intenţie exprimată printr-o atingere, privire, sunet, gând. Qigong-ul adevărat nu este spectaculos. Chiar dacă unele aplicaţii ale sale sunt, cum ar fi demonstraţiile din artele marţiale, acestea sunt superficiale. Qigong-ul adevărat este simplu şi firesc în exterior. Este precum venirea primăverii. Nimic insidios, nimic spectaculos. Dar în acele momente, întreaga natură prinde viaţă şi oamenii, uneori, pentru un scurt interval de timp, simt şi ei în interior această revenire la viaţă.

Al treilea motiv pentru utilizarea corpului fizic se datorează faptului că este limita de contact dintre lumea exterioară şi lumea interioară. Din exterior suntem văzuţi ca un corp cu muşchi, oase, vase sanguine, nervi, etc. Când suntem atenţi la o zonă a corpului, când ne uităm la o mână, o vedem ca fiind în exterior, la fel ca obiectele din jur şi în acelaşi timp, acea mână o putem simţi din interior şi aceasta o numim realitate subiectivă, formată din senzaţii, emoţii, gânduri, toate datorate acelei mâini. Datorită revoluţiei ştiinţifice din sec. XVI-lea se consideră că putem separa realitatea în una obiectivă, exterioară, observată şi observator, cel care doar reflectă această realitate. Lumea interioară, subiectivă este doar o derivată a celei exterioare. Corpul preia senzaţii din exterior, creierul doar procesează aceste informaţii şi ni le furnizează sub anumite forme. Se consideră că mintea este doar o activitate a creierului şi prin urmare nu poate influenţa corpul. Aceste probleme metafizice sunt fundamentale, dar oamenii consideră că sunt prea abstracte şi prea depărtate de viaţa cotidiană ca să conteze şi să le pese de ele.

Din fericire, qigong-ul este extrem de pragmatic şi nu se ocupă la început de asemenea probleme. Putem cădea oricât de mult pe gânduri şi să găsim argumente atât în favoarea materialismului, cât şi a idealismului sau alte concepte care le combină. Cu mintea pe care o avem nu putem rezolva aceste dileme.

În qigong facem anumite mişcări şi atât. Mai stăm să ne gândim că am gândit sau intenţionat o mişcare şi corpul ne-a răspuns la ea şi cum oare a facut-o? Sigur că nu. Nu este pic de „gândire” în această acţiune de mişcare a corpului. Ca să facem o mişcare a braţului nu începem să ne gândim că trebuie să mişcăm un pic muşchiul triceps, apoi biceps, apoi …Am făcut-o când eram copii şi corpul a devenit „al nostru”. În schimb nu suntem capabili să facem alte obiecte să se mişte pentru că nu le simţim ca fiind „ale noastre”, nu le simţim din interior şi nu avem un control asupra lor. Dar dacă le-am simţi, s-ar schimba oare ceva? Cât de mult, dincolo de corpul nostru fizic, ne putem „exterioriza” ceea ce considerăm interiorul nostru?

Totuşi acest lucru se întâmplă adesea după ce lucrăm cu anumite obiecte din jurul nostru pe care începem să le simţim, să le intuim funcţionarea. Când începem să conducem maşina, nu o simţim, ne este străină, apoi intuim ce mişcări să facem şi ce feed-back ne aşteptăm să simţim pentru a o conduce. Sau în arte, când simţim cu penelul sau dalta, sau cu degetele instrumentul muzical. Sau în alte domenii. Este o „exteriorizare” a ceva.

Dar chiar şi dacă ne limităm doar la corpul nostru fizic, cât de mult considerăm că suntem capabili să îl controlăm? În general doar muşchii scheletici, cei netezi ai organelor interne sunt de obicei în afara controlului nostru. Sau aşa considerăm. De asemenea cele cinci moduri de percepţie le considerăm bătute în cuie. Considerăm că ceea ce vedem sau simţim nu poate fi schimbat de intenţia noastră. Motivul este că noi concepem realitatea din jur ca fiind obiectivă, imuabilă, neavând niciun control asupra ei, iar noi doar percepem bucăţi din ea, acolo unde ne îndreptăm atenţia. Dacă cumva ni se pare că percepem ceva neobişnuit apare imediat un program corector al minţii care ne spune că ceva nu este în regulă cu organul de simţ respectiv, că poate avem o iluzie optică, o halucinaţie sau alte dereglări perceptuale.

Dar ne putem gândi şi altfel. Celulele noastre primesc o mulţime de informaţii din exterior, din care doar o mică parte ajung în partea conştientă a minţii noastre şi le conştientizăm. Dar în plus grupăm şi procesăm aceste informaţii disparate şi le oferim ca pe ceva sigur şi obiectiv, ca pe o realitate intangibilă, clară, nemodificată deloc de interiorul nostru. Mintea „uită” sau are de grijă să nu ne aducă aminte că ceea ce percepem nu este realitatea brută, ci una filtrată la mai multe nivele. Noi nu percepem niciodată realitatea plină, bogată, oferită de fiecare celulă în parte. Aceasta rămâne în subconştient sau inconştient, la un anumit nivel de filtrare. Datorită acestor percepţii trunchiate, a faptului că nu ne simţim organele interne decât în cazul unor dereglări majore, nu avem niciun control în detaliu asupra corpului nostru. Este ca o ceaţă care separă mintea conştientă de mecanismul de funcţionare a corpului nostru. Dar din această ceaţă putem scoate încetul cu încetul acest mecanism. Mintea noastră obişnuită, agitată, este această ceaţă.

Dacă am fi capabili să îndepărtăm această ceaţă, am fi capabili să ne controlăm în cele mai mici detalii corpul. Această ceaţă este cea care separă mintea de corp şi introduce această dihotomie sau dualitate corp-minte. Sportivii după multă muncă îşi „lucrează” anumiţi muşchi şi îşi cunosc în detaliu fiecare muşchi. Yoghinii după mulţi ani de efort reuşesc să controleze funcţii ale corpului care pentru un om obişnuit sunt complet automate şi inconştiente. De ce anume depinde această conştientizare? Începe cu concentrarea atenţiei pe diferite părţi ale corpului şi lucrul cu ele. De ce? Pentru că mintea este extrem de volatilă, se modifică tot timpul, este agitată. În schimb corpul îl percepem ca fiind solid şi extrem de dificil de modificat.

Acesta este cel de-al patrulea motiv de a lucra cu corpul nostru: îl „fluidizăm” în timp ce mintea o facem mai stabilă, o „solidificăm”. Percepţiile noastre legate de corp se modifică în funcţie de gradul de solidificare a minţii. O minte liniştită percepe foarte diferit corpul nostru pe care îl simte „curgând”. De obicei există o împărţire a tehnicilor de qigong în weigong (lucrul exterior cu energia) atribuite tehnicilor dinamice şi neigong (lucrul interior cu energia) atribuit tehnicilor de meditaţie. Dar de fapt cu cât mintea este mai liniştită cu atât percepţia energia curgând este mai puternică. Neigong este mai degrabă lucrul cu o minte extrem de liniştită, existând gradaţii de linişte. Se pot face exerciţii extrem de dinamice cu o minte liniştită şi atunci practicăm neigong. Pentru o minte liniştită există un control complet al corpului în cel mai mic detaliu. La fel cum avem intenţia de a mişca un deget, cu o minte liniştită am putea avea orice intenţie şi aceasta să fie îndeplinită imediat de corp. Dacă avem o dereglare într-o parte a corpului putem să ne vindecăm imediat. Dar cum ştim cu toţii, asta ni se pare de domeniul miracolului şi avem în schimb un control extrem de limitat al corpului nostru. Suntem ignoranţi în legătură cu ce putem face cu corpul nostru pentru că suntem imersaţi în această ceaţă a ignoranţei care ne separă intenţiile volitive legate de minte de efecte perceptibile în corpul nostru. A reuşi să îndepărtezi chiar şi un colţişor al acestei ceţi conduce la o limpezire a minţii, la utilizarea acelor potenţialităţi ale creierului din acea parte de 95% neutilizată şi în apariţia capacităţilor speciale, adică putem controla lucruri din corpul nostru de care nu eram capabili înainte.

Acesta este cel de-al cincilea motiv de a utiliza corpul în exerciţiile qigong: corpul este extrem de preţios pentru că este tezaurul ce conţine capacităţile speciale. Practicând qigong este precum explorarea unei mine plină de bogăţii subterane ascunse vederii. Mintea în stare qigong le face să prindă viaţă, să strălucească până ce sunt identificate şi conştientizate. Antrenarea corpului nostru este precum o plimbare în peştera lui Aladin. Este o mare diferenţă între a vorbi la modul intelectual, din exterior, despre sistemul energetic format din meridiane şi puncte active şi a simţi din interior ce reprezintă acesta. Practica qigong este precum am (re)activa un organ atrofiat. De exemplu, dacă am avut un picior în ghips, după trei săptămâni acesta a pierdut masa musculară, s-a atrofiat şi şi-a pierdut o parte din funcţionalitate. Tot aşa, datorită neglijării şi necunoaşterii faptului că avem şi un sistem energetic, neantrenarea sa conduce la atrofierea sa, având în final repercursiuni şi asupra sănătăţii corpului fizic. Simpla atenţie asupra piciorului cu probleme aduce sângele cu substanţele nutritive în el şi refacerea sa. Tot aşa, simpla conştientizare a sistemului energetic aduce un aport de energie în el. Acesta dobândeşte consistenţă şi o structură tot mai detaliată, la fel cum o floare creşte şi se dezvoltă când este udată regulat. Udarea constă în practicarea tehnicilor qigong, când uităm să practicăm este precum am neglija o floare. Aceasta treptat se opreşte din creştere şi apoi se ofileşte.

Dar udarea se poate face doar cu o apă prielnică plantei. Tot aşa, degeaba dorim să colectăm la început energie de înaltă calitate din jur. Nu putem colecta energie direct din soare. Energia solară ne-o extragem de-abia după ce a fost prelucrată şi procesată de plante şi animale, sub formă de mâncare. Treptat vom putea scădea procentul de mâncare, deoarece vom utiliza mai eficient rezervele corpului nostru. Dar cel mai rapid procedeu de a obţine energie constă în îmbunătăţirea respiraţiei. Ştim că în ciclurile Krebs din metabolism intervine oxigenul şi se elimină dioxid de carbon. Îmbunătăţirea randamentului acestor arderi conduce la eliberarea unor cantităţi mai mari de energie.

Respiraţia abdominală şi invers abdominală din qigong îmbunătăţeşte randamentul metabolic. Acesta este cel de-al şaselea motiv pentru a utiliza corpul nostru: avem nevoie de plămâni şi de restul corpului pentru a mări randamentul metabolic. Îmbunătăţirea respiraţiei are şi un efect asupra minţii. Emoţiile sunt o punte între corp şi minte. Corpul vorbeşte prin intermediul emoţiilor minţii. Mintea este agitată sau emotivă datorită emoţiilor. Reglarea respiraţiei linişteşte mintea emotivă sau inima Xin. Emoţiile negative sunt o parte din ceaţa care separă mintea de corp. Controlul respiraţiei conduce la  aşezarea ceţii şi apariţia noii minţi, cea liniştită, numită Yi. Această minte permite controlul corpului şi de aceea se mai numeşte minte volitivă sau voinţă Zhi. Înţelegem acum importanţa respiraţiei şi legătura ei cu mintea şi corpul nostru.

Tehnicile qigong sunt extrem de rafinate pentru că trebuie să regleze o maşinărie extrem de complexă, corpul nostru. Nu putem doar să lucrăm cu corpul nostru, ci trebuie să avem grijă şi de respiraţia noastră, şi de gândurile noastre şi de emoţiile negative legate de obicei de relaţionarea cu semenii noştri. Până ce nu ne dăm seama de amploarea reglărilor necesare pe care trebuie să le facem putem crede în naivitatea noastră că putem practica asemenea tehnici „după ureche”, din cărţi şi de pe internet. De aceea subliniez în mod repetat necesitatea de a învăţa aceste tehnici de la un Maestru veritabil sau de la trainerii pregătiţi îndelung.

Yin şi Yang

de Zhang Honbao

Emblema taoistă Taiji ne ilustrează grafic teoria yin şi yang, fiind una dintre cele mai importante idei a tradiţiei filozofice chineze. Conform punctului de vedere al filozofiei moderne totul poate fi împărţit în două, exprimând o lege a apariţiei, dezvoltării şi schimbării lucrurilor din întreg Universul. Dar este important să nu avem un punct de vedere fix, ci să fim flexibili noi înşine şi să observăm că nimic nu este static, imobil şi  neschimbător şi atunci adevărurile ni se vor revela pas cu pas pornind de la relativ şi mergând spre absolut, deoarece datorită stării noastre actuale suntem incapabili să ajungem la adevărul absolut dintr-o singură lovitură. Tot ce putem face în acest moment este să ne pătrundem de o înţelegere aproximativă a acestui adevăr. Orice adevăr poartă semnul timpului său şi lăsându-l să se coacă, se va dezvolta şi  va da rodul său la momentul potrivit. Dacă vei îmbrăţişa răbdător această abordare şi mă vei acompania în explorarea acestor fenomene este posibil ca datorită deschiderii tale să rămâi cu ceva. În schimb dacă vei compara tot timpul ce spun eu cu ceea ce ştiai dinainte, vei asculta, dar nu vei auzi, vei privi, dar n-o să vezi.

Să vedem cum e compusă o zi obişnuită de 24 de ore din punctul de vedere al ideii că totul se împarte în două, că Unu îl generează pe Doi. E cumva prima parte a zilei o zi, iar a doua parte a zilei tot o zi? Bineînţeles că nu. O zi întreagă este formată din zi şi noapte. Deci pe lângă o generare cantitativă din unu în doi, există o generare calitativă. Conţinutul real al lucrurilor se poate exprima numai prin integrarea cantităţii şi calităţii.

Să luăm şi omenirea în ansamblul ei. Când s-a trimis nava Voyager spre stele şi alte civilizaţii cum a fost reprezentată omenirea pe placa de aur de pe partea laterală? Au fost desenaţi doi bărbaţi? Au fost desenate două femei? Bineînţeles că nu. A fost desenată o femeie şi un bărbat. Trecerea de la Unu la Doi şi de la Doi la Unu nu înseamnă să iei un lucru, să-l rupi în două şi să pui cele două bucăţi împreună ca să-l faci din nou întreg.

Acum câteva mii de ani anticii au descoperit că legea naturii constă în yin şi yang. Cu alte cuvinte că totul din Univers se poate împărţi în yin şi yang. Yin şi yang exprimă atât deosebirile cantitative, cât şi cele calitative dintre lucruri. Această lege nu este una a contrariilor. Din ea nu rezultă că în Univers avem doar spirit inteligent şi numai materie inertă. Nu înseamnă că avem o delimitare inflexibilă, lipsită de viaţă şi inteligenţă. Yin şi yang sunt ceva viu şi dotat cu inteligenţă, la fel cum bărbatul şi femeia sunt fiinţe vii şi inteligente.

Primele referiri la yin şi yang se pot găsi în Cartea transformărilor şi Dao De Jing – Cartea Căii şi Virtuţii. Acolo se pomeneşte de „unirea contrariilor”: legătura dintre yin şi yang constă în generarea mutuală continuă a celor două, a unuia din celălalt. Cele două părţi coexistă într-o entitate unificată, în care existenţa uneia dintre părţi depinde de existenţa celeilate, iar dispariţia unei părţi determină şi dispariţia celeilalte părţi.

„Toţi oamenii cunosc frumosul ca frumos: iată obârşia urâtului,

Toţi oamenii cunosc binele ca bine: iată obârşia răului.”

Când ai făcut cunoştinţă cu qigong-ul printre primele lucruri pe care le-ai văzut a fost diagrama Taiji şi ai devenit interesat să cunoşti teoria yin şi yang. Unirea contrariilor nu este o teorie, este o tehnică înaltă. Această lege ne spune că totul în Univers este controlat de legea dinamicii dintre yin şi yang. Dar pentru a o înţelege trebuie să o explorăm împreună pas cu pas. Dacă totul în Univers este clasificat ca yin sau yang, atunci ar trebui să putem să dividem lumea în yin şi yang. Dar cum putem face asta? Aceasta este întrebarea. Crezi că ştii răspunsul? Dacă totul poate fi împărţit în yin şi yang înseamnă că şi starea fundamentală a materiei poate fi divizată în yin şi yang. Dar cum o divizăm? Dacă materia poate fi divizată în yin şi yang, atunci ce este materia yang şi ce este materia yin? Care sunt caracteristicile principale şi care sunt diferenţele importante? Unii vor spune că lucrurile vizibile sunt yang în esenţa lor, iar cele invizibile sunt yin. Aceasta este numai parţial adevărat. Alţii vor spune că mişcarea este yang în esenţa ei, iar repaosul este yin. Să cugetăm la asta.

Să vedem încă odată ce înţelegem prin starea de yin şi prin starea de yang? Să recapitulăm. Există trei caracteristici majore şi trei distincţii fundamentale. Materia yang este vizibilă şi tangibilă, are masă şi ocupă un loc în spaţiu. Materia yin este invizibilă şi intangibilă; deşi umple spaţiul, nu ocupă nici-un loc precis în el. De exemplu putem vedea în mod direct undele sonore? Nu. Sau camera în care ne aflăm este traversată de undele radio, dar putem să le vedem? Cu toate acestea, ele sunt reale. Ele există. Nimeni nu poate vedea cîmpul magnetic. Dar când apropiem doi magneţi, câmpul magnetic se revelează imediat. Nu-l poţi vedea, dar îl poţi simţi. Existenţa lucrurilor invizibile este neîndoioasă. Şi aceste lucruri invizibile sunt numite materie yin. Ele umplu spaţiul, dar nu ocupă un loc precis. Sunt invizibile şi intangibile. Aceasta este prima caracteristică majoră a materiei yin.

În al doilea rând, întreaga materie yang există sub formă de particule, în timp ce materia yin există sub formă de unde. Indiferent cum îşi modifică forma, materia yang există sub formă de particule. Materia yin există sub formă de unde, cum ar fi undele electromagnetice şi undele cerebrale. Aceste lucruri yin sunt invizibile, dar se pot manifesta şi percepe în anumite moduri.

În al treilea rând, materia yang nu depăşeşte viteza luminii, în timp ce viteza minimă a materiei yin este egală cu viteza luminii, care este o limită ce desparte materia yin de cea yang. Einstein a descoperit odată cu teoria relativităţii că cu cât un corp are o viteză mai mare cu atât dimensiunea acestui corp se va contracta. Cât de mult poate scădea ca mărime? Poate deveni atât de mic încât să devină invizibil? Ne apropiem de următoarea limită fizică. Oricât de mic ar deveni corpul, atât timp cât viteza sa este mai mică decât viteza luminii el va rămâne vizibil. Pe vremea sa nimeni n-a avut perspicacitatea să se gândească la existenţa a ceva care să depăşească viteza luminii.

Ca punct de plecare să ne sprijinim pe umerii acestui gigant al ştiinţei şi să explorăm în continuare acest efect. Contemporanii noştri au verificat experimental că odată cu creşterea în viteză obiectul scade în dimensiune. Atunci am putea specula că dimensiunea unui obiect poate fi redusă la zero? Ce se întâmplă în această limită? Să avem o minte deschisă. Apare o altă caracteristică a obiectului: invizibilitatea şi intangibilitatea. Când un obiect se mişcă mai încet de viteza luminii este vizibil, dar odată cu creşterea vitezei, obiectul devine mai mic, mai mic, mai mic. Când atinge viteza limită a luminii, apare o schimbare calitativă în starea materiei: materia yang devine materie yin şi caracteristicile şi trăsăturile materiei yin se revelează: apare invizibilitatea. Poţi accepta cele spuse înainte? Dacă da, atunci e foarte bine. Te poţi însă gândi şi la procesul invers. Ce se întâmplă dacă materia yin s-ar mişca din ce în ce mai încet? Un asemenea obiect punctual ar deveni mai mare, mai mare, mai mare.

Dar consecinţele acestei teorii? Dacă da, atunci poţi fi numit preşedintele unei asociaţii OZN. Oamenii au petrecut atâţia ani explorând misterele OZN-urilor şi s-au scris atât de multe cărţi, dar cu toate acestea nu au fost capabili să-şi dea seama ce reprezintă. Din ce cauză OZN-urile sunt uneori vizibile şi alteori nu? Este legată asta de viteză?

Sau se vorbeşte de Big Bang, Marea Explozie din care a rezultat Universul nostru. Din ceva mai mic decât un atom, din ceva atât de mic încât este invizibil, s-a născut ceva atât de mare precum este Universul nostru vizibil. Dar de ce să vorbim despre Macrocosmos şi să nu vorbim despre noi, despre corpul nostru, care este un cosmos în miniatură. Am văzut că lucrurile vizibile şi tangibile, precum trupul, sunt yang în esenţa lor, în timp ce undele electromagnetice şi undele cerebrale sunt invizibile. Ce este yin în corpul uman? Unii spun că este sufletul, alţii spun că este corpul mental, dar pentru majoritatea este doar un nume aşa că nu ne vom lega de terminologie. Îi voi spune materie yin, deoarece este invizibilă şi intangibilă. Dar cu siguranţă că există aşa ceva în corpul uman. De ce există materia yin? Este o lege naturală ca acolo unde este materie yang să existe şi materie yin. Materia yin nu poate exista fără yang, dar nici materia yang nu se poate dezvolta fără yin.

Elementele fundamentale ale qigongului-Metode de relaxare (IV)

II. Metode de relaxare

Noţiunea de „relaxare” (sun) înseamnă relaxarea corpului şi constă în relaxarea naturală a muşchilor, tendoanelor, ligamentelor, ţesuturilor conjuctive, a tuturor organelor interne, în aducerea lor într-o stare liniştită de „absenţă a tensiunii”. Însă „relaxarea” nu trebuie să  fie lipsită de voliţie, fără o ordine şi coeziune internă, cum are loc în timpul unui somn profund. „Relaxarea” trebuie să fie secondată de „vigoare”, dar fără „împietrire”. Precondiţia relaxării corpului constă în liniştirea minţii. Fără această precondiţie nu este posibil să ne relaxăm până la capăt, deoarece starea de „relaxare” şi „linişte” sunt strâns legate şi se determină reciproc.

Relaxarea conştientă se obţine de obicei prin relaxarea a şapte părţi ale corpului: capul şi gâtul, pieptul şi spatele (incluzând umerii), abdomenul (incluzând burta şi şezutul) şi mijlocul, braţele şi antebraţele, palmele şi degetele mâinilor, coapsele şi genunchii, gambele, tălpile şi degetele picioarelor. În continuare ne vom opri la cele mai simple cinci metode de relaxare:

a. „Relaxarea treptată”

Pregăteşte-te de practică închizând ochii, concentrează-te şi dă-ţi mental comanda de „relaxează-te”. Relaxează cele şapte părţi ale corpului pe rând, în ordinea stabilită înainte, fiecare trecere la o nouă parte de corp iniţiaz-o cu comanda „relaxează”. Ţine minte că relaxarea trebuie realizată de sus în jos: prima dată capul şi gâtul, apoi umerii, pieptul şi spatele, abdomenul şi mijlocul, şezutul, braţele, antebraţele şi palmele, coapsele, gambele şi tălpile. În timpul relaxării se recomandă să ne imaginăm mental cum „qi-ul ceresc curat” pătrunde în corp prin creştetul capului. Această activitate mentală întăreşte eficienţa relaxării şi este o metodă optimă de a scădea presiunea arterială.

b. Relaxarea „tendoane- orificii”

Toate părţile corpului uman sunt formate din trei „tendoane”. Mâinile sunt formate din încheietura mîinii – „tendonul din vârf”, cot – „tendonul de mijloc” şi umăr – „tendonul-rădăcină”.  Cele trei „tendoane” ale picioarelor sunt: tendonul lui Ahile – „tendonul din vârf”, genunchi- „tendonul de mijloc” şi zona coxală – „tendonul-rădăcină”.  Corpul (fără membre) e format din cap – „tendonul din vârf”, piept – „tendonul de mijloc” şi abdomen – „tendonul-rădăcină”.

Fiecărui „tendon” din corp îi corespunde un „orificiu”. La mâini avem punctele Lao Gong din palme- „orificiul din vârf”, Chize (lângă cot, „zona” Zu San Li) „orificiul din mijloc”, Tian Chi (al 4-lea spaţiu intercostal, lângă mamelon) „orificiul-rădăcină”.  La picioare avem Chong Yang din tălpi – „orificiul din vârf”, Yang Ling Quan (sub genunchi, „zona” Shu San Li) „orificiul din mijloc”, Huan Tiao (la capătul femurului) „orificiul-rădăcină”. Pe corp avem Shan Dantian – „orificiul din vârf”, Zhong Dantian – „orificiul din mijloc”, Xia Dantian –  „orificiul-rădăcină”.

Înainte de începutul exerciţiilor qigong relaxarea generală se atinge prin relaxarea treptată a fiecărui „tendon” şi „orificiu” în ordinea definită la metoda „relaxarea treptată”. E necesar să acordăm o atenţie deosebită relaxării celor „cincisprezece orificii”, deoarece ele, prin intermediul canalelor energetice, sunt în contact direct cu organele interne. Aşa numitele „cincisprezece orificii” este un termen pentru a desemna toate punctele de acupunctură de pe mâini, picioare şi corp. Ele n-au nimic de-a face cu termenul des întâlnit de cele „nouă orificii” care se referă la urechi, nas, gură, ochi, anus şi orificiul urinar. Dacă cele „cincisprezece orificii” sunt bine închise aceasta ar avea un efect negativ asupra circulaţiei qi-ului şi sângelui şi prin urmare asupra funcţiilor organelor interne, fapt ce împiedică obţinerea unor rezultate benefice în timpul practicii.

Toate cele „cincisprezece orificii” au un anumit rost. Astfel când ne referim la „orificiile din vârf” – Lao Gong, Chong Yang şi Shang Dantian, ele acţionează în rol de „porţi” prin care pătrunde qi-ul în organism. „Orificiile- rădăcină” au rolul de „depozite de qi” (Xia Dantian) unde se acumulează qi-ul şi în rol de verigi de legătură, care unesc „orificile din vârf” cu principalele „graniţe” prin care pătrunde qi-ul în organismul uman ( Tian Chi şi Huan Tiao). „Orificiile din mijloc” au rolul de „întrerupătoare” care reglează mişcarea qi-ului în sus şi jos. Prin concentrarea atenţiei pe unul din „orificii” se poate realiza o mişcare direcţionată a qi-ului spre acel punct. Astfel, prin concentrarea succesivă pe fiecare dintre cele „cincisprezece orificii”  se poate realiza deschiderea lor completă şi astfel o legătură neîntreruptă a tuturor canalelor energetice. Aceasta permite o circulaţie fără obstacole a qi-ului şi sângelui, a reglării funcţiilor organelor interne, atingerea unei stări în care „yin este echilibrat, iar yang ascuns”, fiind o condiţie pentru „vindecarea internă” şi „rezistenţă la exterior”.

c. Relaxarea prin pronunţarea mentală a unor cuvinte

Această metodă este asemănătoare cu metoda reglării respiraţiei, când relaxarea corpului se obţine datorită pronunţării în minte a unor cuvinte sau fraze. De exemplu, pronunţând cuvintele „linişte”, „relaxare”, e necesar ca simultan să „liniştim mintea” şi să relaxăm corpul. Pe inspiraţie se recomandă cuvântul „linişte”, la expiraţie cu vântul „relaxare”, umrată de „gândul” relaxării corpului de sus până jos. Pentru relaxare se recomandă şi următoarea formulă: „Corpul e relaxat, sunt binedispus, sufletul pluteşte în aşteptarea minunii”.

d. „Relaxarea naturală”

Intrând în poziţia corespunzătoare efectuării exerciţiului propus, relaxăm simultan întregul corp. Deşi acest procedeu este aparent foarte simplu, începătorii de obicei pierd din vedere o parte sau alta a corpului, aceasta fiind o problemă care trebuie remediată.

e. Relaxarea „pe trei părţi”

Acest procedeu constă în relaxarea treptată a corpului din cap în picioare pe trei linii. Relaxarea se realizează treptat pe pe liniile care trec prin faţă, spate şi lateral.

Prima parte (suprafaţa anterioară a corpului). Iniţial relaxaţi muşchii capului, începând cu punctul Bai Hui, apoi relaxaţi treptat faţa, gâtul, pieptul, abdomenul, partea anterioară a coapselor, genunchii, gambele, degetele de la picioare. După o scurtă pauză pentru odihnă începeţi relaxarea de la capăt, cum este descrisă mai sus. Repetaţi procedeul de trei ori.

A doua parte (suprafaţa posterioară a corpului). Începeţi relaxarea cu punctul Bai Hui, apoi treptat relaxaţi spatele capului, gâtul, spatele, mijlocul, coapsele, gambele, tălpile. Repetaţi procedeul de trei ori.

A treia parte (suprafaţa laterală a corpului). Începeţi relaxarea, ca şi la părţile predecente, cu punctul Bai Hui. Apoi treptat relaxaţi tâmplele, părţile laterale ale gâtului, braţele, antebraţele, palmele, degetele de la mâini. Repetaţi procedeul de trei ori.

În practica qigong un rol esenţial în „reglarea corpului” îl constituie relaxarea unor zone nodale: zona punctului Shan Dantian, a  punctului Hui Yin şi a umerilor, fără de care nu se poate obţine o stare de relaxare totală a întregului corp. Condiţiile necesare suplimentare sunt: „unitatea corpului şi inimii” (a corpului şi conştiinţei), o stare de bunădispoziţie, o stare de comfort.  Pe faţă avem un zâmbet, care nu e un zâmbet în înţelesul obişnuit al cuvântului, ci „aşteptarea emoţionată a zâmbetului dulce al fericirii fără griji, care se ridică din preaplinul inimiih. O asemenea expresie naturală a feţei are o mare importanţă: în primul rând în acest mod se obţine o relaxare a muşchilor feţei, o senzaţie de comfort; în al doilea rând, se uşurează procesul de imersare în starea de linişte; în al treilea rând devine posibilă atingerea naturală a bazei dinţilor de sus cu vârful limbii, ceea ce la rândul său stimulează reţinerea reciprocă a yin-ului şi yang-ului.

Terminând de tratat problemele legate de „reglarea conştiinţei, respiraţiei şi corpului”, trebuie subliniat că toţi cei trei factori sunt strâns legaţi între ei, se influenţează reciproc, şi fiecare îi generează pe ceilalţi doi. Fiecare exerciţiu de qigong constă în combinarea şi utilizarea tuturor celor trei factori. Poziţia corpului, posturile stimulează concentrarea atenţiei, echilibrarea respiraţiei. Concentrarea atenţiei este condiţia esenţială necesară relaxării şi unei respiraţii uniforme şi line; de asemenea o respiraţie uşoară la rândul ei stimulează o concentrare a atenţiei şi o relaxare a corpului. Cu toate acestea unul dintre factori este prioritar, acesta este „reglarea conştiinţei”, deoarece numai cu ajutorul conştiinţei practicantul poate descoperi scopul profund al qigong-ului. În caz contrar el va fi asemenea orbului, care rătăcind în întuneric, nu va reuşi pentru nimic în lume să găsească grăuncioarele de aur printre firele de nisip.

 

Previous Older Entries