Yue Fei -fondatorul Brocardului

Yue Fei (1103-1142)– fondatorul Brocardului

 Cele opt exerciţii care formează Brocardul au fost create de generalul Yue Fei pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a soldaţilor săi. Yue Fei este considerat şi fondatorul a două stiluri de arte marţiale: Gheara Vulturului, o practică externă Wai Dan şi Xingyi, o practică energetică internă Nei Dan.

 Cei patru generali din Zhongxing, tablou de Liu Songnian (1174-1224). Yue Fei este al doilea din stânga.

Yue Fei s-a născut în provincia Henan, în Tang Yin Xian, pe 15 februarie 1103. Se spune că în momentul naşterii o pasăre mare s-a aşezat pe acoperiş şi a început să facă un zgomot asurzitor. Tatăl a considerat asta ca un semn deosebit, care indica destinul fiului său. De aceea l-a numit Fei, ce înseamnă „a zbura”, fiind încredinţat că fiul său se va înălţa moral şi va deveni un om adevărat.

Când Yue Fei a împlinit o lună, Râul Galben s-a revărsat. Mama şi fiul s-au salvat de inundaţie, plutind într-un vas de lut uriaş, cu care au ajuns într-un loc uscat. Când s-au înapoiat, casa şi toate bunurile ce le aveau, au fost distruse.

Deşi erau săraci şi nu aveau bani să plătească pentru educaţie, mama sa l-a învăţat singură ieroglifele. În fiecare zi, ea îl învăţa cum să scrie şi să citească desenându-i ieroglifele pe nisip. Totodată, ea i-a insuflat cele mai nobile idealuri. Deşi alţi copii aveau cărţi, hârtie, peneluri şi tuş, puţini se putea compara în educaţie cu Yue Fei.

Când a mai crescut, Yue Fei a început să lucreze pământul la un proprietar Han Qi. După muncă venea acasă şi continua studiul cu mama sa. Yue Fei a fost apreciat pentru puterea sa de muncă şi îndemânarea şi rapiditatetea cu care îşi îndeplinea atribuţiile.

Datorită acestor calităţi a fost remarcat de Zhou Tong, un cărturar şi un bun cunoscător al artelor marţiale, care a studiat la templul Shaolin. Acesta a început să-l înveţe artele marţiale. Prin practică constantă şi perseverentă, Yue Fei a dobândit măiestria în tot ceea ce l-a învăţat Zhou Tong.

 

Zhou Tong îl învaţă trasul cu arcul pe Yue Fei.

 

În cartea Jin Tuo Xu Pian, care conţine memoriile nepotului lui Yue Fei, se spune cum într-o zi, Zhou Tong şi-a adunat elevii pentru a-i antrena să tragă cu arcul. Pentru a-şi demonstra măiestria, a tras trei săgeţi, una după alta, toate în centrul ţintei. Indicând ţinta, el le-a spus elevilor: “Când veţi putea să faceţi la fel, puteţi spune că sunteţi un arcaş”. Yue Fei i-a mulţumit pentru demonstraţie şi l-a rugat să-i permită să încerce şi el. Şi-a încordat arcul, a lăsat să zboare săgeata şi a lovit capătul săgeţii lui Zhou Tong. A tras din nou şi iarăşi a atins ţinta. Zhou Tong a fost impresionat şi i-a dăruit lui Yue Fei două dintre săgeţile sale favorite. De atunci Yue Fei s-a antrenat şi mai mult, astfel încât a fost capabil să tragă spre stânga şi spre dreapta, ţintind cu acurateţe în timp ce se deplasa. Când a devenit general i-a învăţat pe ofiţerii şi soldaţii armatei sale trasul cu arcul spre stânga şi spre dreapta astfel că toţi au dobândit aceasta îndemânare.

Din cele spuse deducem că acest antrenament a condus la crearea celui de-al doilea exerciţiu din Brocard: „Trage cu arcul în ambele părţi pentru a ţinti vulturul”.

Zhao Puti (III)

de Ke Yunlu

Toţi din nou intrară în poziţia corespunzătoare pentru practică, întregul câmp se scufundă în linişte.

Deodată totul se modifică brusc. Pe cerul care până atunci fusese curat, azuriu, au apărut nori negri, a început să bată vântul, începu să miroasă a ploaie. Ascultătorii începură să se uite la cer,  careva începu să-şi strângă lucrurile dorind să plece. Vântul se înteţi, se formară vârtejuri în poiană, încă un minut şi picuri de ploaie căzură cu zgomot pe iarbă. Toţi săriră de la locurile lor, se auzi ţipătul speriat al cuiva, în poieniţă apăruseră broaşte şi şerpi.

Zhao Puti îşi trecu privirea peste poiană şi înţelese ce s-a întâmplat. Cu glas tare rosti:

– Liniştiţi-vă, nu va ploua. Aceşti nori şi acest vânt au fost produse de o măiestrie care se străduieşte să ne încurce în practică. Aşezaţi-vă cu toţii aşa cum aţi stat înainte, începeţi să repetaţi mantra pe care v-am spus-o adineaori: An Ma Ni Ba Mi Hong. Aşa, toţi împreună. De mai multe ori. Iar acum voi izgoni norii.

El se aşeză, închise ochii şi începu să şoptească o mantră foarte complicată. Câţiva oameni cu capacităţi speciale, care participau la lecţie, văzură cum deasupra capului maestrului a apărut o strălucire aurie sub forma unei flori de lotus. Floarea se rotea în jurul capului, mărindu-se în dimensiune, umplând întregul spaţiu. Majoritatea vedea doar că norii se împrăştie, cerul redevine azuriu. Vântul se potoli, pe poiană nu mai erau nici şerpi, nici broaşte.

– Ne-a testat un maestru care are o putere mare. Am reuşit să trecem testul. Iar acum să continuăm lecţia, este destul de târziu. Îl rog pe acest maestru să nu ne mai încurce în practică.

În acest moment din nou începu să bată vântul, iarăşi au apărut nori pe cer. Zhao Puti se schimbă la faţă şi spuse cu glas tare:

– Dacă veţi continua să ne încurcaţi n-am să mă mai port cu mănuşi cu dumneavoastră.

Vântul se înteţi, se făcu întuneric, ca înaintea unei furtuni. Zhao Puti spuse câteva cuvinte, îndreptă mâna în direcţia poienii şi strigă:

– Nu te mişca!

Vântul scăzu, norii se destrămară

– Ridicaţi-vă toţi în picioare. Cine nu se va ridica este chiar cel care încearcă să ne joace o festă.

Câteva mii de oameni se ridicară cu zgomot. Rămase să şadă doar unul. L-au înconjurat. Şapte tineri stăteau strâns în jurul lui, nepermiţând ninănui să-l vadă.

Zhao Puti comandă:

– Îndepărtaţi-vă cu toţii.

Mulţimea se îndepărtă, cei şapte stăteau în cerc în jurul unui om de vârstă medie.

– Maestre, iertaţi-l pe învăţătorul nostru, se adresară tinerii lui Zhao Puti.

– Duceţi-l aşa cum este! răspunse acesta.

– Noi vă rugăm din tot sufletul să-l “eliberaţi”.

Maestrul dădu din mână:

– Plecaţi! Data viitoare n-am să vă mai iert.

Doar în acel moment omul care stătea nemişcat pe pământ începu să se mişte. Ucenicii l-au ajutat să se ridice. Toţi opt părăsiră poiana.

Lecţia se sfârşi, dar în poiană rămaseră câteva sute de oameni, în jurul maestrului. Unul îl ruga să-l vindece, altul îi punea întrebări. Era o înghesuială foarte mare. O femeie i-a întins o sticlă:

– Învăţătorule, fetiţa mea are nefrită, azi n-a putut să vină, vă rog, să energizaţi această apă pentru ea!

Zhao Puti luă sticla, o  scutură şi i-o dădu femeii:

– Aţi avut apă curată în ea, nu-i aşa? Gustaţi-o acum, nu a devenit mai dulce?

Femeia o gustă:

– Într-adevăr! Cu adevărat e mai dulce!

Un om care stătea lângă maestru îl rugă să energizeze pentru el o sticlă cu suc de portocale. Scuturând sticla în mână, maestrul spuse:

– Gustaţi, acum este doar apă simplă.

Într-adevăr sucul din sticlă devenise apă fără nicio aromă specifică.

Oamenii entuziasmaţi începură toţi în cor să-l roage pe maestru să le energizeze diferite obiecte: sucuri, produse, stilouri, ceasuri.

Yan Yan îl întrebă pe Yuan Chue:

– Cum aşa, aceste obiecte energizate pot avea un efect?

– Bineînţeles.

Prin ce mecanism?

– Energia, emisă de maestru, se adună la suprafaţa obiectelor.

– Cum se poate aduna energia la suprafaţă?

– Am să-ţi explic mai târziu, în această înghesuială este dificil să vorbim, îi spuse tânărul. Yuan Chue a cugetat mult timp asupra naturii acestui fenomen. El ştia, de exemplu, de următorul fapt: pe reprezentările lui Buddha, care se află de obicei în încăperile unde călugării tibetani meditează zilnic, cu timpul se adună energia, care se formează în timpul meditaţiei. Icoanele respective devin în acest fel un inductor. Dacă o asemenea icoană este luată şi ţinută într-o încăpere obişnuită, un maestru de qigong, apropiindu-se de o asemenea încăpere, este capabil să simtă o putere care-l întâmpină, care este capabilă chiar şi să-l oprească să intre în acea încăpere.

Cum explică ştiinţa modernă asemenea fenomene? În primul rând, este necesar să extindem concepţiile noastre despre energie. În afara tipurilor cunoscute de energie, există şi altele, despre care noi nu ştim nimic. În afară de asta, este necesară o nouă teorie, care se referă la transformarea şi colectarea energiei, incluzând o lege a conservării energiei. Omenirea, studiind şi cunoscând lumea, întotdeauna se bazează pe concepţiile deja dobândite, iar ele sunt de obicei şi cele mai mari obstacole în calea cunoaşterii în continuare a lumii.

În cele din urmă, Zhao Puti se pregăti să plece. Yuan Chue îl cunoştea de mult timp pe maestru, erau prieteni. Yuan Chue şi Yan Yan plecară cu el împreună, pentru a-l conduce acasă. El locuia într-o căsuţă mică albă, lângă un parc aflat la poalele unui munte. În faţa casei curgea un râuleţ, lângă se afla un pod, alături înverzea o mică poieniţă. Locul era liniştit.

– Pe ea o cheamă Yan Yan. Azi o durea inima, iar după lecţia dumitale i-a fost mult mai bine. Nu vă uitaţi la ea un pic? Îl rugă Yuan Chue, arătând-o pe Yan Yan.

Zhao Puti o privi, iar ea zâmbi ruşinându-se.

– Cu inima e totul în regulă, pulsul este puţin prea rapid, aproximativ 85 bătăi pe minut, spuse maestrul.

Yuan Chue o luă de mână, şi îi măsură pulsul:

– Da, 86 de bătăi.

– Iar acum pulsul va scădea până la 70. Cu inima de acum încolo totul va fi în regulă.

Yuan Chue din nou începuă să numere pulsul:

– Într-adevăr, 70 de bătăi!

– Vă mulţumesc, maestre! spuse Yan Yan.

Maestrul se uită la ea, îşi opri mai mult privirea. Faţa sa luă o expresie uimită.

– În familia ta au fost budişti? De exemplul bunicul sau străbunicul?

Yan Yan rămase şi ea uimită:

– Cum aţi aflat?

– Vă rog să vă întoarceţi cu faţa în lateral uite aşa ca să mă mai uit odată.

Zha Puti privi cu pleoapele apropiate şi o vreme o privi cu atenţie. Apoi spuse:

– Da, este străbunicul. Este din provincia Zhejiang (lângă Shanghai), a trăit 120 de ani, la 40 s-a retras din lume. A avut un singur fiu, pe bunicul tău, iar bunicul un singur fiu, pe tatăl tău.

– Chiar aşa este! plină de uimire spuse Yan Yan.

– Cum aţi aflat toate acestea? Incredibil!

Yuan Chue spuse:

– Pentru un maestru budist de nivel înalt o asemenea capacitate este un lucru destul de obişnuit.

Zhao Puti din nou se uită la Yan Yan, calculă ceva pe degete:

– Străbunicul tău a fost învăţătorul meu.

– Chiar aşa? Yan Yan era mută de uimire.

– Ştiţi care a fost reîncarnarea voastră precedentă? întrebă maestrul, continuând să se uite cu atenţie la ea.

– Ce? Reîncarnarea precedentă? copleşită întrebă Yan Yan.

– Ei bine, probabil că nu este bine să-ţi spun despre asta, altfel vor spune că răspândesc superstiţii.

– Yuan Chue, când aţi venit astăzi? întrebă Zhao Puti, dorind să schimbe subiectul discuţiei.

Yuan Chue spuse:

– Nu e necesar să ştim cine a fost ea în vieţile anterioare, mai bine spune-ne cum va fi această viaţă a ei în viitor.

– Da, îl susţinu Yan Yan. Spune-ne ce destin mă aşteaptă?

Zhao Puti se uită la ea, apoi la Yuan Chue, apoi la amândoi, zâmbi şi spuse:

– Despre asta, ei bine, deocamdată n-am să vă spun nimic.

+++

Se aşezară pe scaune în faţa casei: Yan Yan cu Yuan Chue, în spatele lui Zhao Puti, câţiva ucenici de-ai săi. Poiana verde strălucea sub razele puternice ale soarelui, se auzea plescăitul râului.

Yuan Chue, zâmbind, întrebă:

– Spuneţi că metoda voastră corespunde tradiţiei Mahayana?

Zhao Puti dădu din cap:

– Da.

– Medicina chineză se împarte în opt ramuri, căreia îi aparţineţi?

– Nu se poate spune că aparţin unei anumite direcţii, eu am câţiva învăţători, am studia şi Chan-budism, şi yoga şi alte sisteme.

– Cu puţin timp înainte aţi preschimbat apa în alte lichide. Spuneţi-mi, cu adevărat aţi transformat-o sau doar aţi înlocuit-o cu ajutorul teleportării?

– Bineînţeles că poate fi şi înlocuită, acest lucru nu este greu, dar în acest caz am transformat-o, am modificat structura sa moleculară.

– Dar ne-aţi putea povesti despre mantra folosită? continuă să pună întrebări Yuan Chue.

– De obicei acest lucru nu se discută. Mantrele se transmit oral de la învăţător la ucenic. Este o cerinţă destul de strictă.

– Dar chiar în timpul lecţiei aţi pomenit de o mantră?

– Acestea snt mantre simple, obişnuite, acestea pot fi transmise. Sunt şi diferite mantre vindecătoare, sunt decis mai târziu să-i învăţ pe toţi aceste mantre. Dar există şi multe mantre care sunt păstrate în taină.

– Atunci aş dori să vă cer oficial să devin ucenicul vostru şi să mă învăţaţi.

Zhao Puti zâmbi:

– Nu este un lucru chiar aşa uşor.

– Eu cred în puterea mantrelor, în aceea că ele pot să disperseze, să adune sau să transforme energia. În miturile antice se povestea despre cuvinte cu ajutorul cărora te puteai salva de foc şi apă. Eu cred că toate acestea sunt reale, astfel de cuvinte pot fi considerate şi ele ca mantre, nu-i aşa?

– E adevărat.

– Dar vă rog să-mi spuneţi, cum credeţi, există aşa numiţii Buddha vii, despre care pomeneşte lamaismul?

– Bineînţeles, există.

– Şi marii maeştrii ai şcolii budiste sunt capabili să indice sufletelor lor sferele spre care se vor îndrepta după moarte?

– Da.

– Încă o întrebare: în istorisirile antice se pomeneşte adesea de “arta transformării”, de exemplul Sun Ukun se putea transforma în copac. Este posibil acest lucru?

– Este posibil.

– Cum anume?

– Este greu de explicat. De exemplu, eu am dispărut brusc, m-am deplasat în alt loc, dar în acelaşi timp, aici, în acest loc, am adus un copac. Dar pentru voi asta va arăta ca şi cum m-aş fi transformat într-un copac.

– Aceasta este teleportare. Dar este posibilă o transformare directă cu adevărat?

– Ce înseamnă transformare directă? Dacă eu brusc dispar din această lume, în această lume eu nu mai sunt, dar apare un copac, care nu a mai existat în această lume şi care stă exact în locul unde stăteam, atunci este sau nu este cu adevărat o transformare directă?

– “Care nu a mai existat în această lume”, adică vreţi să spuneţi că există o altă lume, nu-i aşa?

– Hmm, nu trebuie să ne gândim la asta doar bazându-ne pe gândirea raţională, pentru a cugeta şi înţelege despre ce este vorba este necesară o deschidere mentală mult mai largă.

Yuan Chue cu ochi scânteietori se uită îndelung la Zhao Puti. El înţelese: capacităţile speciale nu pot fi explicate cu ajutorul categoriilor general cunoscute, în cadrul logicii cunoscute nouă. Dar dacă aşa era, atunci ce categorii, ce logică pot fi folosite în acest caz?

Zhao Puti (II)

de Ke Yunlu

Zhao Puti când avea cinci sau şase ani era un băiat obişnuit la fel ca toţi cei de vârsta sa. Într-o zi se juca pe malul râului ce curgea în apropiere de casa sa. A  aruncat un băţ în râu şi îl privea cum pluteşte spre un grup de lebede. Acest râu era legat de un lac a cărui apă se scurgea în râu. Numeroase plante de lotus creşteau pe acest lac. Zhao urmări lebedele care se mişcau încet spre acest lac pentru a se hrăni, uită de băţul său şi încet începu să le urmeze pe lebede. Cu cât se apropia mai mult de lac cu atât putea să vadă mai bine minunatele flori de lotus care pluteau la suprafaţa lacului. Erau roz şi albe şi formau un strat la fel de gros ca un covor plutitor. Zhao Puti se opri brusc, continuă să se uite la flori, fără să se mişte, parcă era într-o transă şi aceste flori îl atrăgeau cu o putere misterioasă.

În acest moment, un bătrân ce purta nişte haine obişnuite întunecate veni pe cărarea ce şerpuia în jurul lacului. Îl văzu pe Zhao uitându-se la florile de lotus şi văzu strălucirea din ochii băiatului. Bătrânul se opri lângă Zhao, puse delicat mâna sa pe capul băiatului şi îl întrebă cum îl cheamă, ce vârstă are şi unde stă. În timp ce băiatul răspundea, observă faţa sa cu atenţie.

– Ai vrea să vezi o floare de lotus uriaşă? întrebă el.

Zhao Puti îşi ridică faţa micuţă, privi la bătrânul gentil şi dădu din cap afirmativ. Bătrânul se aşeză pe iarbă în poziţie de lotus, îşi împreună mâinile într-o poziţie de rugăciune şi închise ochii. Începu să şoptească ceva încet. Spontan, Zhao începu să-l imite pe bătrân. Se puse în faţa bătrânului în poziţie de lotus şi închise ochii. Bătrânul deschise uşor ochii şi zâmbi când îl văzu pe Zhao şezând acolo.

– Acum priveşte cu atenţie, îi spuse băiatului.

Zhao şezând acolo cu ochii închişi uşor începu să vadă o lumină aurie. Bătrânul încă aşezat în poziţie de lotus începu să leviteze. Încet corpul său părăsi solul. De jos corpul său se vedea ca o uriaşă floare de lotus care emitea o bogată lumină aurie. Când bătrânul coborî încet la sol lumina aurie dispăru treptat.

Bătrânul atinse cu grijă umerii băiatului şi spuse:

– Te-am aşteptat mulţi ani. Ai vrea să devii ucenicul meu?

Zhao dădu din cap ca şi cum ar fi ştiut ce înseamnă asta. Bătrânul, cum află băiatul mai târziu era un călugăr budist care trecuse de ceva vreme de a nouăzecea sa aniversare şi rătăcea prin ţară după ce templul său fusese distrus. El merse la tatăl lui Zhao, un ţăran onest şi un budist înfocat. El a fost de acord să-şi lase fiul să-l urmeze pe bătrân şi să-l înveţe stilul său secret de qigong. Zhao Puti, atât de tânăr, este astăzi un mare maestru al stilului Lotus Qigong.

+++

Pe o pajişte verde plată, înconjurată din toate părţile de mesteceni şi chiparoşi, şed în rânduri regulate, ţinând în stil budist în faţa pieptului palmele împreunate, câteva mii de oameni. În faţa lor, pe o scenă deschisă, şade în poziţie lotus tânărul maeastru, învăţându-i qigong.

Yuan Chue şi Yan Yan s-au aşezat mai aproape de scenă. Maestrul era cufundat în starea qigong, faţa sa, bună şi liniştită, care zâmbea uşor, amintea de statuia lui Buddha. Acesta era marele maestru al stilului Lotus Qigong, Zhao Puti.

– Atât de tânăr şi deja un mare maestru? Întrebă în şoaptă Yan Yan.

– Încă din copilărie a învăţat cu un profesor remarcabil, îi răspunse tot în şoaptă Yuan Chue.

– De ce are acest nume de Lotus Qigong?

– Este o şcoală budistă. La budişti lotusul este un simbol special. El este amintit în sutrele budiste, este adesea pictat şi se află în multe temple budiste. Lotusul nu este doar un simbol, în practica meditativă budistă este un model al mişcării minţii şi qi-ului.

– Model? În ce sens?

– De exemplu, ce este Micul Circuit Celest în qigong? Este o linie circulară care urcă pe coloana vertebrală şi coboară prin mijlocul pieptului şi abdomenului. Este un cerc şi este un model al mişcării qi-ului pe Micul Circuit Celest. Fiecare stil de qigong are propriul său model. Există sute, chiar mii de stiluri şi modele.

– Ei bine, şi stilul Lotus Qigong?

– Se poate vizualiza că în regiunea abdomenului se deschide o floare de lotus, care devine tot mai mare şi mai mare, ocupă întregul Univers. Apoi aceasta se contractă treptat, se micşorează şi revine în interiorul abdomenului. Sau putem vizualiza că şedem pe această floare. Sau…ascultă mai bine ce spune el şi vei afla totul. Cum stai cu inima, nu te simţi mai bine?

– Da, mult mai bine! Într-adevăr totul este în regulă. Cum explici asta?

– Lecţia sa este specială deoarece simultan cu predarea pe cale orală, maestrul acţionează asupra auditoriului său cu ajutorul qi-ului. Toţi cei prezenţi pot simţi asupra lor acţiunea sa binefăcătoare. Ai văzut, este suficient să atingă cu mâna sa microfonul că din difuzor se aude un sunet ascuţit. Într-adevăr cum Zhao Puti lua microfonul din difuzoare se auzea un zgomot ascuţit.

– De ce se întâmplă asta? întrebă Yan Yan.

– El are o energie impresionantă, inclusiv de natură electromagnetică. Ei, haide acum să-l ascultăm pe maestru.

În curând prima parte a lecţiei s-a terminat. Unul din ascultători a ridicat mâna şi a întrebat despre poziţia corpului în timpul practicii. Pentru a arăta mai bine poziţia, maestrul, care până atunci şezuse în poziţie lotus pe podea, brusc, fără a-şi schimba poziţia, uşor şi lin se ridică în aer, a plutit pentru o vreme deasupra podelei, iar apoi la fel de lin s-a aşezat pe masa aflată puţin mai în spate.

Toţi cei prezenţi şi-au întins gâturile, ochii le erau cât cepele. Printre rânduri se auzi un murmur, doar cu toţii au putut vedea cu proprii lor ochi levitaţia! În mod direct!

Deodată un bătrân îşi aruncă atelele cu care venise la lecţie şi se apropie de estradă. Îşi spuse numele şi povesti:

– Merg în atele de mai mult de zece ani, iar acum, priviţi, pot merge normal.

Cu un pas sigur păşi de câteva ori pe estradă înainte şi înapoi.

Toţi începură să aplaude.

Unul după altul se ridicară zece oameni, şi începură să povestească de schimbările uimitoare ale stării lor de sănătate. Un surd a început să audă, la altul i-a trecut o durere puternică în umăr, la altul a început să se ridice o mână paralizată de mai mulţi ani…

– Mulţi, spuse maestrul, vor simţi o îmbunătăţire mai târziu, peste o zi, două. Iar acum să trecem la partea a doua a cursului.

Zhao Puti (I)

Yan Yan

de Ke Yunlu

Ieşind din casă şi luând colţul Yuan Chue se întâlni cu ea.

– De ce mă aştepţi aici? întrebă el zîmbind. Ea îi zâmbi şi răspunse:

– Eu astăzi nu pot veni cu tine. Ei discutaseră înainte că astăzi el o va duce la un maestru de qigong, Zhao Puti.

– Ce s-a întâmplat?

Ea coborî capul:

– Nu ştiu de ce azi inima îmi joacă feste şi sunt ameţită. Mă gândesc să merg la medic.

Yuan Chue o luă de mână:

– Prea bine, am să-l rog pe maestru să se uite la tine, asta va fi mai bine decât să te duci la medic.

– Chiar? Poate face asta la fel de bine ca un medic?

– Bineînţeles. Doar mă ocup special de studiul qigong-ului, cum să nu ştiu?

Ea mergea alături de el în tăcere, cu capul lăsat. După o vreme ea spuse cu un zâmbet uşor:

– Uite, văd că studiezi qigong-ul, pentru mine asta este foarte ciudat!

El de asemenea zâmbi:

– Ce anume te uimeşte? Faptul că sunt sănătos, că sunt activ, că sunt tânăr?

Qigong-ul în concepţia ei era o ocupaţie doar pentru cei vârstnici.

Yuan Chue a cunoscut-o nu cu mult timp în urmă la universitate, unde ţinea nişte cursuri. Ea se numea Yan Yan şi era în anul doi. Era o fată simpatică, bună la suflet, liniştită. După ore se plimbau pe ploaie prin parc. Apoi au început să se întâlnească acolo mai des. El era căsătorit. Ea avea o mulţime de studenţi admiratori. În curând părinţăii ei cu care locuia s-au mutat chiar în casa aflată peste drum de cea a lui Yuan Chue. O simplă coincidenţă?

– Cum de s-a întâmplat? întrebă el, pe când şedeau pe bancă în parc.

– Nu ştiu, spuse ea îmbrăţişându-l.

El comandă un taxi şi se îndreptară spre marginea oraşului.

– De mult ai probleme cu inima? întrebă el lunând-o de mână pentru a-i măsura pulsul.

– Am avut câteva crize. Spune-mi de ce eşti aşa de interesat de qigong? Tu cu aşa satisfacţie te ocupi de asta, încât, mi se pare că ai renunţat la toate celelalte activităţi.

– Este foarte important.

– Mai important decât filozofia, psihologia, poezia, literatura? Ea ştia că toate acestea formau sfera sa de interese.

– Da! răspunse el. Qigong-ul îl înţelegi doar ca pe o anumită măiestrie, ca o îndemânare, nu-i aşa? În realitate, cu ceea ce mă ocup nu este doar qigong în această accepţiune îngustă, ci este o vastă filozofie în sensul cel mai larg cu putinţă. Se pare că am inventat o nouă expresie – filozofie vastă. Îmi place să inventez cuvinte noi. Cu ce poate fi comparată această filozofie vastă? Ştii ce este qigongul? El include în sine foarte multe, începând cu cosmologia, toate concepţiile omului despre Univers, concepţia despre viaţă şi moarte până la ştiinţa despre cum şi ce gândim, teoria cunoaşterii, metodele de autoperfecţionare, meditaţie, intrarea în stări de conştiinţă speciale. Această filozofie vastă are un spectru extrem de larg şi include tot ce ştiu oamenii în prezent, dacă nu chiar şi mai mult de atât.

– Înseamnă că qigong-ul pe care îl studiezi nu este deloc cel despre care se vorbeşte de obicei: vindecare, călire, medicină preventivă, uneori apariţia unor capacităţi speciale.

El zâmbi, privind prin sticla automobilului:

– Ceea ce ai spus şi ceea ce am spus eu amândouă intră în definiţia noţiunii de qigong.

– Tu doar te ocupi de qigong. Probabil că pot apărea şi capacităţi speciale? întrebă Yan Yan.

– Eu mă ocup de qigong pentru a-l putea studia, şi nu mă străduiesc cu orice preţ să obţin capacităţi speciale. Iar dacă apar, ei bine, e bine. Însă nu m-aş strădui să mă folosesc de ele fără să fie necesar. În acest sens sunt predispus să urmez linia lui Buddha: Ştiu, dar nu mă folosesc.

– Atunci de ce totuşi practici qigong? Ce încerci să obţii?

– Caut Învăţătura cea mai înaltă. Vreau, în primul rând, să deţin întreaga cunoaştere pe care o are omenirea în prezent. De exemplu în domeniul filozofiei, ştiinţei, artei. Sper să-mi dezvolt la maxim intelectul. În al doilea rând, doresc să am acces la cunoştinţe pe care omenirea încă nu le deţine. Mi se pare că cunoaşterea omenirii este destul de îngustă. Şi, bineînţeles, doresc să fiu sănătos, fericit şi să trăiesc o viaţă lungă.

– Să fii veşnic tânăr? glumi ea.

– Din punctul de vedere al qigong-ului asta nu este imposibil. Se spune că fondatorul Mahayanei, Lun Shu nu numai că a dobândit arta longevităţii, dar l-a învăţat şi pe împărat această artă.

– Şi ce s-a întâmplat?

– Împăratul nu mai murea, iar moştenitorul nicicum nu putea urca pe tron. Cineva i-a spus: Lun Shu va face tot ce-l rogi. Trebuie să te duci la el şi să-l rogi să se sacrifice. Lun Shu a decis că nu-i rămâne nimic altceva de făcut decât să-şi ia viaţa.

– Chiar s-a întâmplat asta?

– Este repovestită şi în cartea Călătorie spre soare apune.

Guolin şi qigong-ul anticancer

(de pe site-ul medicalqigongro)

“Mersul Vindecator al Vantului”, care face parte din terapia anticancer prin Qigong Medical, a fost creat de catre maestra Guolin (1909 – 1984) cu intentia de a invigora sistemul de auto-vindecare spontana, de a porni „motorul vietii”. Ca urmare a propriei ei suferinte, Guolin a descoperit si sistematizat ceea ce se cheama astazi “Guolin Qigong”.


Guolin s-a nascut in Guangdong, provincia Zhongshan. Inca din copilarie, Guolin a dovedit o inteligenta si perseverenta exceptionale. A absolvit Scoala de Arte din Guangzhou, dupa care a predat pictura traditionala chineza in pensula la Academia de Arta din Beijing. Lucrarile ei sunt expuse in toata China si in Hong Gong.
In anul 1949, a fost diagnosticata cu carcinom uterin. Uterul a fost indepartat chirurgical, dar in 1959 au aparut metastaze la vezica urinara. Dupa cateva operatii fara succes, doctorii i-au spus ca alt tratament nu mai exista si i-au mai dat de trait cel mult 6 luni. De-abia atunci, Guolin a apelat la potentialul vindecator al Qigong-ului. Si-a adus aminte ca bunicul ei, un preot taoist, a invatat-o in copilarie sa practice Shaolin Qigong si Jocul Celor Cinci Animale. A inceput sa studieze si sa practice Qigong intr-un mod foarte hotarat, sperand sa-si recapete sanatatea in felul acesta.
Totusi, a constatat ca stilul dur de Qigong pe care il invatase nu era eficient pentru vindecarea cancerului. Atunci, s-a intors la textele antice mostenite de la bunicul ei si, in plus, a studiat carti de medicina orientala si occidentala, patologie, anatomie, fiziologie si teoria meridianelor. A vizitat multi maestri renumiti de Qigong si a ajuns la concluzia ca, pentru a vindeca o boala atat de grava cum este cancerul, este nevoie de o forma mai blanda de Qigong. Si-a creat propriul program de exercitii si a practicat constiincios cate 2 ore in fiecare zi. In 6 luni, cancerul a intrat in remisie.
Dupa mai mult de zece ani de studiu intensiv al textelor clasice si de practica a Qigong-ului, a pus la punct un set de exercitii care au devenit „Noua Terapie prin Qigong”. In tot acest timp, Guolin a fost surprinsa sa constate ca, in afara de faptul ca nu a mai recidivat cancerul, alte boli cronice pe care le avea (hipertensiune arteriala si artrita) s-au rezolvat fara nici un tratament medical.
Vazand ca prin sistemul de „Terapie prin Qigong” se pot trata bolile cronice si cancerul, s-a gandit ca raspandirea acestei forme de Qigong ar fi de mare ajutor pentru umanitate. In septembrie 1971, a prezentat publicului propriul ei sistem de Qigong bland, oferind lectii gratuite in parc. Qigong-ul lui Guolin a fost primit cu mare entuziasm de catre pacienti. Acestia au fost primul val de pionieri care au testat eficienta Qigong-ului ei.      Rezultatele statistice au aratat o reducere de 85% a simptomelor (cum ar fi lipsa apetitului, oboselala generala, pierdere in greutate, insomnie, dureri, edeme) si, in multe cazuri, s-a obtinut remisia completa din stadii avansate de cancer. De asemenea, au fost cazuri de angina pectorala, hiperlipidemie, hepatita cronica, hemiplegie, gastrita care au beneficiat de imbunatatirea starii generale si chiar de revenire a sanatatii in urma practicii acestei forme de Qigong.

a group of walking qigong practitioners in the park
De multe ori, din randul pacientelor cu boli grave, proveneau viitoarele instructoare. Acesta a fost si cazul lui Zhang Shuyun, care suferea de lupus eritematos sistemic, diagnosticat in 1971 la spitalul Chaoyan. Starea ei s-a inrautatit mult dupa ce a nascut. In 1977 a aflat de Guolin Qigong si a inceput sa practice. Dupa un an, durerile articulare au disparut si, pentru ca practica foarte corect, a devenit asistenta lui Guolin. In al doilea an de practica, au disparut febra, tusea si chiar hemoroizii. In al treilea an, doza de cortizon a fost redusa la jumatate, iar testele functionale hepatice au revenit la normal. Cel mai surprinzator a fost ca in anul urmator au disparut celulele lupice. In al cincilea an, a intrerupt complet cortizonul. A reusit in continuare sa tina boala sub control si in anul 1998 era deja consultant senior in Beijing pentru Guolin Qigong.
In 1980, Guolin avea deja 70 ani. Pentru a populariza noua terapie prin Qigong la nivel national, a calatorit prin aproape jumatate din China: Guangzhou, Wuhan, Shanghai, Nanjing, Wuxi, Hangzhou. De asemenea, a publicat multe carti: „Terapia prin Noua Tehnica de Respiratie” (nivelul I, nivelul II, nivelul III), „Noile Tehnici de Prevenire si Control al Cancerului”, „Noul Qigong al Celor Cinci Animale”, „Prezentari de cazuri ale bolnavilor de cancer tratati prin Noua Terapie Qigong”.
Unele dintre carti au ajuns sa fie retiparite pana la a 12-a editie. In total, toate publicatiile ei au ajuns la un numar de doua milioane de copii, Guolin fiind cea mai publicata autoare de Qigong in China. „Noua Terapie prin Qigong” s-a raspandit de asemenea in Statele Unite, Canada, Japonia, Singapore, Filipine, Malaezia, Indonezia, Taiwan, Hong Kong si Macao.

a picture of Walking Qigong gathering

Adunare a persoanelor care s-au însănătoşit în urma practicării qigong-ului introdus de Guolin
Guolin a continuat sa lucreze cu ardoare si intensitate pentru raspandirea noii forme de Qigong, pana pe 14 decembrie 1984, cand s-a stins din viata. Guolin Qigong, numit si “Qigong-ul Mersului”, si-a dovedit eficienta de-a lungul timpului si continua sa fie practicat in cadrul spitalelor de medicina traditionala chineza. In sectia de oncologie a Spitalului din Shangdong, Guolin Qigong a fost adoptat ca terapie adjuvanta anticancer din anul1982, iar in Spitalul Zibo Luzhong din anul 1991. Colegiul Medical Taishan a initiat un studiu impreuna cu Institutul Hezhe din Shangdong, care a evidentiat rolul Qigong-ului Guolin in mobilizarea fortei interioare a organismului pentru a creste imunitatea si a facilita recuperarea. Acestea sunt doar cateva exemple preluate din “Qigong-ul Guolin al Mersului” (pag. 309-395), traduse de “Oriental Healing” din South Jersey.
Studiile din China sunt mult mai numeroase decat cele care au fost traduse, iar traducerea lor este o dovada a popularitatii de care se bucura “Qigong-ul Mersului”, chiar si in afara Chinei, rasplatind eforturile lui Guolin de a face cunoscuta aceasta valoroasa metoda de invigorare si refacere a sanatatii.

Hua Tuo (II)

Hua Tuo a fost şi un excelent obstetrician. Cronica Dinastiei Han târzie menţionează un caz medical complex pe care Hua Tuo l-a rezolvat cu succes. Generalul Li i-a cerut ajutorul pentru soţia sa. După ce i-a examinat pulsul, Hua Tuo a declarat că boala se datorează rănii provocate în timpul sarcinii care a condus la imposibilitatea ducerii sarcinii la bun sfârşit. Generalul Li a confirmat sarcina dar l-a informat că soţia sa deja a dat naştere unui copil prematur. Hua Tuo a răspuns că pulsul doamnei este în dezacord cu acestă afirmaţie. Domana mai are un făt în interior. Generalul Li a ezitat să-l creadă astfel încât Hua Tuo n-a putut să-i acorde soţiei un tratament adecvat în acel moment. O sută de zile mai târziu condiţia soţiei s-a înrăutăţit. Hua Tuo a fost din nou invitat s-o viziteze. După ce i-a luat pulsul, Hua Tuo a spus: „pulsul doamnei este acelaşi ca şi la ultima mea vizită. Asta cred că s-a întâmplat. A avut o pereche de gemeni, primul făt s-a născut prematur şi a cauzat o sângerare excesivă astfel încât cel de-al doilea făt nu a mai putut fi născut tot atunci. Al doilea făt a murit şi este acum lipit de regiunea sacrală.” După asta lui Hua Tuo i s-a permis să-i prescrie doamnei ierburi şi un tratament prin acupunctură pentru eliminarea fătului. Deoarece acest lucru nu s-a realizat pe cale naturală, i-a dat instrucţiuni unei femei din casa generalului Li pentru a realiza acest lucru. Procedura s-a încheiat cu bine şi a dus la însănătoşirea soţiei lui Li.

 Punctele Hua   Tuo

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hua Tuo  a făcut câteva descoperiri remarcabile şi în domeniul  acupuncturii. Odată  a venit un pacient la Hua Tuo deoarece avea probleme cu piciorul său şi nu putea merge. După ce i-a luat pulsul, Hua Tuo a ales câteva puncte de acupunctură pe spatele său şi i-a aplicat de 7 ori câteva moxe (sunt nişte conuri dintr-un material inflamabil şi ierburi tămăduitoare care sunt aprinse) pe acele puncte. Pacientul a început să meargă curând după aplicarea tratamentului. În acest mod Hua Tuo a descoperit punctele de acupunctură aflate în lateral faţă de coloana vertebrală, numite în cinstea sa punctele Hua Tuo. Aceste puncte pot fi acţionate prin multe metode: moxibustie, acupunctură, presopunctură, waiqi (emisie externă de qi), etc.

Pe aceste puncte acţionăm şi noi prin presopunctură când practicăm tehnica Baterii Spatelui.

 

Setul de puncte era iniţial organizat în 17 puncte specifice dispuse în rând,corespunzând anumitor vertebre, dar cu timpul s-a extins la 24 de puncte de-o parte şi alta a coloanei vertebrale, adăugându-se punctele din regiunea cefei şi în jos spre regiunea sacrală. Punctele Hua Tuo sunt localizate între punctele meridianului guvernor Du Mai pe coloană şi punctele meridianului Vezicii urinare. Dacă meridianele vezicii urinare sunt dispuse în lateral cam la un deget şi jumătate, punctele Hua Tuo sunt localizate cam la jumătate de deget de coloană. Când aplicăm presopunctură trebuie practic să apăsăm din lateral pe vertebrele coloanei pentru a activa aceste puncte.

Fiecare punct este asociat cu o ramură a nervului spinal care porneşte de sub vertebra corespunzătoare şi de asemenea cu artera şi vena asociată. Stimularea acestor puncte tratează problemele organelor şi părţilor de corp care sunt localizate în aceeaşi regiune. Funcţiile lor corespund, în linii mari cu cele ale punctelor shu asociate de pe meridianul vezicii urinare.

Punctele din regiunea superioară toracelui sunt folosite la tratarea bolilor gâtului, inimii, plămânilor şi extremităţilor superioare. Punctele din regiunea inferioară a toracelui tratează ficatul, vezica biliară, splina şi stomacul, punctele în regiunea lombară tratează sistemul urogenital, tractul intestinal, regiunea lombosacrală şi extremităţile inferioare.

 

Hua Tuo (I)

Mulţi medici chinezi celebri au contribuit la practicarea şi dezvoltarea qigongului medical. Unul dintre ei a fost Hua Tuo (110‑207 e.n.), cunoscutul medic taoist, care-i spunea discipolului său Wu Pu: „Corpul trebuie exersat, dar fără excese. Practicarea qigongului îmbunătăţeşte digestia şi menţine meridianele neobstrucţionate. În acest fel, corpul va fi ocolit de toate bolile. Balamaua uşii nu rugineşte dacă este folosită mereu. De aceea înţelepţii din vechime practicau dao-yin (denumirea antică a qigongului)… Am creat o metodă dao-yin numită Wu Qin Xi (Mişcările celor cinci animale).  Acestea permit eliminarea bolii ă întărirea rădăcinii.”  Hua Tuo a conceput o serie de tehnici qigong, cunoscute şi în ziua de astăzi, bazate pe mişcările cocorului, ursului, maimuţei, căprioarei şi tigrului. Scopul acestor exerciţii consta în armonizarea curgerii qi-ului în universul interior al pacienţilor săi. Fiecare exerciţiu este legat de principiul celor 5 elemente şi permite întărirea, echilibrarea şi armonizarea organelor interne asociate.

Hua Tuo s-a născut în oraşul Qiao din regiunea Peiguo în provincia prezentăAnhui, unul dintre cele patru centre principale de distribuţie a ierburilor tămăduitoare dinChinamodernă. A trăit aproape o sută de ani şi în Cronicile Dinastiei Han târzii se spune despre el că: „Stiind prea bine să menţină starea de sănătate, Hua Tuo arăta în floarea vârstei când avea deja aproape 100 de ani şi era considerat un nemuritor.”

 

Hua Tuo şi-a pierdut tatăl la şapte ani. Deoarece familia trăia în sărăcie, mama sa a decis să-l tirmită să studieze cu medicul Cai, un prieten apropiat al tatălui său. Hua Tuo s-a dus la oraş şi l-a întâlnit pe Cai. După ce şi-a exprimat dorinţa, medicul Cai s-a gândit: tatăl lui mi-a fost prieten. Dacă nu-l iau ca discipol, oamenii vor considera că sunt o persoană care renunţă la orice legătură cu familia după ce prietenul său a murit şi prin urmare nu-şi tratează prietenii cu loialitate. Mai bine îl iau ca discipol. Cu toate acestea, trebuie să-l supun unui test să văd dacă băiatul are aptitudini pentru medicină.”           Chiar atunci Cai a observat că discipolii săi culegeaufrunzede dud dar nu reuşeau să ajungă la cele de pe crengile cele mai înalte. Atunci l-a întrebat pe  Hua Tuo:

– Ai vreo idee cum să culegi frunzele de pe ramurile cele mai înalte?”

Hua Tuo a răspuns că e simplu şi uşor, a cerut o funie şi o piatră potrivită pe care a legat-o de sfoară. A aruncat piatra, iar funia s-a legat de ramura cea mai de sus şi s-a înclinat sub greutatea pietrei. Aşa a reuşit să adune toate frunzele.

Altă dată, Cai a zărit doi ţapi luptându-se cu furie între ei şi nimeni nu-i putea despărţi. Atunci decise să-l supună pe Hua Tuo la un al doilea test şi l-a întrebat dacă-i poate despărţi. Hua Tuo răspunse că desigur. A luat două grămezi de iarbă şi le-a pus de-o parte şi alta a ţapilor. Tapii erau atât de flămânzi după luptă âncât s-au despărţit şi au ânceput să pască. Lupta a fost curmată fără nici-un efort. Impresionat de inteligenţa lui Hua Tuo, medicul Cai cu bucurie l-a primit ca discipol.

 

Hua Tuo a studiat cu râvnă încă de la început. Cu timpul a dobândit măiestria şi a devenit un medic legendar în Dinastia Han de Est. Chiar şi după ce şi-a câştigat reputaţia de bun practicant, era imparţial cu toţi pacienţii ajutând pe oricine îi cerea ajutorul. A practicat medicina întreaga viaţă. A deezvoltat o serie de tehnici medicale remarcabile în diferite domenii ale medicinii cum ar fi ginecologia, acupunctura, parazitologia şi qigongul medical. Era în special extraordinar ca şi chirurg. A fost primul medic menţionat în istoria chineză medicală  care a efectuat o colostomie. Pentru a reduce durerea în timpul operaţiilor a inventat un anestezic general, Ma Fei San. De-abia 1600 de ani mai târziu europenii aveau să folosească anestezia în chirurgie, la începutul sec. XIX.

Există şi o istorisire referitoare la generalul Guan Yu, a cărui braţ a fost străpuns de o săgeată otrăvită în timpul unei bătălii. Generalul Guan stă calm la o masă jucând Go şi îi permite lui Hua Tuo să-i cureţe rana până la os pentru a îndepărta necroza, fără nici-un anestezic. Acest moment a constituit un subiect predilect în arta chineză şi este redat şi în imaginea alăturată.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O altă istorisire ne relatează cum o persoană care trăgea o căruţă a intrat în Hua Tuo. Omul respectiv avea o faţă galben pământie, respira cu greutate şi arăta foarte bolnav. Hua Tuo a intrat în vorbă şi a descoperit că are colici la stomac. L-a diagnosticat şi a descoperit că are apendicită în ultima fază şi că necesită o operaţie imediată. Omul a băut Ma Fei San şi în curând a fost anesteziat. Hua Tuo i-a tăiat abdomenul, a îndepărtat apendicele, l-a curăţat, i-a cusut rana şi i-a aplicat o tinctură pentru diminuarea inflamaţiei şi refacerea mai rapidă a ţesuturilor.  Pacientul şi-a revenit în câteva zile.

Unui alt pacient care i-a cerut Hua Tuo i-a răspuns: „Boala ta este cronică, chiar dacă îţi voi efectua o operaţie abdominală, aceasta nu-ţi va prelungi viaţa cu mai mult de zece ani”. Pacientul a fost de acord şi după operaţie s-a vindecat rapid, dar a murit exact zece ani mai târziu.

Yue Fei

Yue Fei (1103-1142)– fondatorul Brocardului

             Cele opt exerciţii care formează Brocardul au fost create de generalul Yue Fei pentru a îmbunătăţi starea de sănătate a soldaţilor săi. Yue Fei este considerat şi fondatorul a două stiluri de arte marţiale: Gheara Vulturului, o practică externă Wai Dan şi Xingyi, o practică energetică internă Nei Dan.

 

 

 

 

 

Cei patru generali din Zhongxing, tablou de Liu Songnian (1174-1224). Yue Fei este al doilea din stânga.

Yue Fei s-a născut în provincia Henan, în Tang Yin Xian, pe 15 februarie 1103. Se spune că în momentul naşterii o pasăre mare s-a aşezat pe acoperiş şi a început să facă un zgomot asurzitor. Tatăl a considerat asta ca un semn deosebit, care indica destinul fiului său. De aceea l-a numit Fei, ce înseamnă „a zbura”, fiind încredinţat că fiul său se va înălţa moral şi va deveni un om adevărat.

Când Yue Fei a împlinit o lună, Râul Galben s-a revărsat. Mama şi fiul s-au salvat de inundaţie, plutind într-un vas de lut uriaş, cu care au ajuns într-un loc uscat. Când s-au înapoiat, casa şi toate bunurile ce le aveau, au fost distruse.

Deşi erau săraci şi nu aveau bani să plătească pentru educaţie, mama sa l-a învăţat singură ieroglifele. În fiecare zi, ea îl învăţa cum să scrie şi să citească desenându-i ieroglifele pe nisip. Totodată, ea i-a insuflat cele mai nobile idealuri. Deşi alţi copii aveau cărţi, hârtie, peneluri şi tuş, puţini se putea compara în educaţie cu Yue Fei.

Când a mai crescut, Yue Fei a început să lucreze pământul la un proprietar Han Qi. După muncă venea acasă şi continua studiul cu mama sa. Yue Fei a fost apreciat pentru puterea sa de muncă şi îndemânarea şi rapiditatetea cu care îşi îndeplinea atribuţiile.

Datorită acestor calităţi a fost remarcat de Zhou Tong, un cărturar şi un bun cunoscător al artelor marţiale, care a studiat la templul Shaolin. Acesta a început să-l înveţe artele marţiale. Prin practică constantă şi perseverenţă, Yue Fei a dobândit măiestria în tot ceea ce l-a învăţat Zhou Tong.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Zhou Tong îl învaţă trasul cu arcul pe Yue Fei.

În cartea Jin Tuo Xu Pian, care conţine memoriile nepotului lui Yue Fei, se spune cum într-o zi, Zhou Tong şi-a adunat elevii pentru a-i antrena să tragă cu arcul. Pentru a-şi demonstra măiestria, a tras trei săgeţi, una după alta, toate în centrul ţintei. Indicând ţinta, el le-a spus elevilor: “Când veţi putea să faceţi la fel, puteţi spune că sunteţi un arcaş”. Yue Fei i-a mulţumit pentru demonstraţie şi l-a rugat să-i permită să încerce şi el. Şi-a încordat arcul, a lăsat să zboare săgeata şi a lovit capătul săgeţii lui Zhou Tong. A tras din nou şi iarăşi a atins ţinta. Zhou Tong a fost impresionat şi i-a dăruit lui Yue Fei două dintre săgeţile sale favorite. De atunci Yue Fei s-a antrenat şi mai mult, astfel încât a fost capabil să tragă spre stânga şi spre dreapta, ţintind cu acurateţe în timp ce se deplasa. Când a devenit general i-a învăţat pe ofiţerii şi soldaţii armatei sale trasul cu arcul spre stânga şi spre dreapta astfel că toţi au dobândit aceasta îndemânare.

Din cele spuse deducem că acest antrenament a condus la crearea celui de-al doilea exerciţiu din Brocard: „Trage cu arcul în ambele părţi pentru a ţinti vulturul”.