Ridicarea rinichilor în MTC

            Metoda este foarte simplă şi uimitor de eficace. Multe cazuri pe care le cunosc au dat  rezultate după circa o lună de practică, când se făceau zilnic circa 400-500 de ridicări.

De ce nu este oportună explicitarea tehnicii? Nu  pentru că metoda ar fi secretă, ci pentru că aceasta face parte dintr-un ansamblu de alte practici similare, dintr-o filozofie şi medicină cu care trebuie să ne familiarizăm. De exemplu dacă avem probleme cu rinichii ne gândim în mod occidental că acel organ este de vină şi vom dori să aplicăm imediat tehnica ridicării rinichilor. Dar medicina tradiţională chineză (MCT) pune accentul pe întreg, vede corpul ca un tot unitar. Este posibil ca problema să fie, conform teoriei celor 5 elemente la nivelul plămânilor, ficatului sau stomacului De exemplu este posibil să avem probleme respiratorii şi atunci se produce o acumulare de dioxid de carbon în lichidele corpului. Afecţiunea, numită acidoză,  se manifestă la nivelul rinichilor prin schimbarea pH urinei. Disfuncţia primară caută o cale de echilibrare, nu neaparat la nivelul organului afectat. Din acest motiv este bine să practicăm un set mai larg de tehnici, care echilibrează atât organul primar dereglat cât şi  organul secundar la care se manifestă efectul. Deoarece de multe ori se produce un cerc vicios, organul secundar devine şi el atât de afectat încât înrăutăţeşte şi mai mult situaţia organului primar, conform unui ciclu de feed-back.

Medicina tradiţională chineză ne mai învaţă că probleme atât de disparate precum căderea părului, problemele auditive, cariile dentare, fragilizarea oaselor, toate aceste probleme sunt interconectate între ele şi legate de proasta funcţionare la nivel energetic a rinichilor, aceştia funcţionând ca un rezervor de energie. De aceea ridicarea rinichilor poate vindeca osteoporoza, deoarece rinichii catalizează buna funcţionare a măduvei osoase şi astfel indirect depunerile de calciu în oase. Părul este cel mai bun indicator al stării de funcţionare a rinichilor şi nu întâmplător căderea sa ne indică o devitalizare şi obosire a întregului organism cauzată de lipsa de qi a rinichilor. Urechea este considerat organul de simţ al rinichilor. Din reflexoterapie se cunoaşte că masarea (presopunctura) şi acupunctura urechii poate îmbunătăţi funcţionarea rinichilor.

Există o legătură strânsă între rinichi şi organele genitale, chinezii numind rinichii propriu-zişi rinichi interni, iar organele genitale rinichi externi. Medicina occidentală cunoaşte şi ea acest aspect, tratând bolile aparatului urogenital ca pe un întreg. De asemenea embriologia occidentală a descoperit că rinichii şi organele genitale provin din acelaşi ţesut al fătului, iar în decursul sarcinii, aceste organe localizate în acelaşi loc se deplasează: rinichii urcă spre şale, iar organele genitale coboară spre uretră. Din acest motiv ridicarea rinichilor reglează funcţionarea organelor genitale. La bărbaţii sunt rezolvate problemele de prostată, impotenţa, ejacularea precoce, poluţiile nocturne. La femei se reglează ciclul menstrual, frigiditatea, fecunditatea. Această metodă şi alte tehnici qigong predate de Maestrul Lin Kai Ting au permis naşterea la femei care aveau diagnosticul medical fizic clar de infecunditate.

Totodată, teama afectează puternic rinichii. Cineva îmi povestea că la ei la servici începuse la un moment dat o reducere masivă de personal. Orice greşeală era prilej de a da persoana în cauză afară şi nu peste o lună, ci chiar de a doua zi. Oamenii care cu greu îşi găsiseră acel loc de muncă erau disperaţi şi cuprinşi de frică pentru ce se va întâmpla cu ei în viitor. În decurs de câteva săptămâni oamenii au suferit colici şi blocaje renale atât de intense încât nu s-au putut dispensa de salvare. Iar la spital s-a constatat că de fiecare dată era pe bază nervoasă, din cauza anxietăţii şi stresului. De aceea chiar dacă practicăm qigong trebuie în timp să ne gândim să ne schimbăm şi mediul în care lucrăm dacă dorim să fim sănătoşi. În acest punct intrăm în alt domeniu al qigongului legat de influenţa mediului extern asupra organismului, cunoscut sub numele de Feng Shui. Pentru că până la urmă poate că vom face rost de mulţi bani lucrând la un loc de muncă stresant, pe care peste doar câţiva ani îi vom cheltui pe medicamente şi alte servicii medicale. Qigongul reprezintă o filozofie mai largă despre sănătate şi viaţă în general care nu se limitează la exerciţiile de la sala de practică.

Ridicarea rinichilor poate fi practicată separat sau combinat cu alte exerciţii utile rinichilor: rotirea limbii, masarea urechilor, baterea rinichilor, secţiunea a 6-a şi a 8-a din Brocard, forma a 8-a, a 10-a, a 12-a din Yi Jin Jing etc. Ce este remarcabil în aceste tehnici, este că cu cât se avansează în practică cu atât se dezvoltă intuiţia şi înţelegerea, care ne vor spune concret când avem o problemă care exerciţiu este oportun şi mai eficient de făcut.

 

Nu ridicaţi din umeri, ci din…rinichi

(articol de pe site-ul Qilingong Galaţi)

de Robertino Bezman

Multe dintre „exerciţiile energetice” sosite din Orientul Îndepărtat par europenilor cel puţin ciudate şi uneori fără sens. Această „neînţelegere” provine în mare parte din lipsa informaţiilor cu privire la respectiva cultură. Cu alte cuvinte, e greu să rezolvi integrale dacă nu ai învăţat măcar tabla înmulţirii. Pentru a învăţa „tabla înmulţirii” la anatomia europeană e necesar să participi la orele de specialitate din primii 12 ani de şcoală. Aici se învaţă ce formă au rinichii, unde sunt situaţi şi ce rol au ei. Cine doreşte să rezolve „integrale” în acest domeniu poate merge la facultate unde învaţă că „rinichiul este un organ parenchimatos situat în regiunea lombară, retroperitoneal, aşezat în loja renală, etc”. Mai mult chiar va învăţa şi (aproape) toate simptomele bolilor acestui organ şi ce medicamente trebuie administrate pentru vindecarea lui. Cu o astfel de „pregătire” în spate o astfel de persoană va fi destul de greu de convins că unele boli ale organului numit rinichi (şi nu numai) pot fi rezolvate (uneori „miraculos”) fără administare de medicamente ci prin simple „exerciţii energetice” denumite în cazul nostru qigong. Lucrurile se pot complica şi mai mult deoarece conform Medicinii Tradiţionale Chineze, rinichiul este alcătuit din două părţi. Cea interioară, reprezentată de cei doi rinichi „europeni” şi cea exterioară, reprezentată de… organele genitale (tot „europene”) şi anus. Nu vom stărui asupra funcţiilor rinichilor d.p.d.v. al medicinii vestice deoarece ele sunt destul de cunoscute. În ceea ce priveşte Medicina Tradiţională Chineză, aceasta consideră că rinichii au următoarele funcţii:

  1. păstrează esenţa (Jing) şi guvernează creşterea, reproducerea şi dezvoltarea omului
  2. produc măduvă şi controlează oasele
  3. controlează metabolismul apei
  4. controlează primirea energiei (Qi)
  5. se deschid la nivelul urechilor
  6. starea lor de sănătate este reflectată de părul de pe cap, dinţi şi unghii
  7. controlează cele două orificii inferioare
  8. găzduiesc puterea voinţei (Zhi)
  9. sunt poarta vitalităţii (Ming Men)
  10. influenţează visele

Deasemenea  rinichii reprezintă „fundaţia” pe care se sprijină funcţionarea celorlalte organe ale corpului. Yin-ul rinichilor este fundamental în procesele de naştere, creştere şi reproducere. Yang-ul rinichilor este cel care „pune în mişcare” toate activităţile fiziologice din corp. Yin-ul  rinichilor furnizează „combustibilul” folosit de Yang-ul rinichilor. Fără Yang, Yin-ul ar fi inert. Dacă unul e deficitar, acelaşi lucru se întâmplă şi cu celălalt. Cu toate aceste funcţii de care e „responsabil”, nu e de mirare că Medicina Tradiţională Chineză acordă o atenţie deosebită acestui organ. Să explicăm mai pe larg la ce se referă fiecare funcţie a rinichilor.

  1. Esenţa (Jing) este moştenită de la părinţii noştri şi este completată într-o anume măsură, ca urmare a consumării ei, prin alimentaţie şi exerciţiile de respiraţie. Esenţa hrăneşte fetusul iar după naştere „are grijă” de creştere, maturizare şi dezvoltarea omului. Esenţa reprezintă şi baza susţinerii activităţii sexuale. O deficienţă a Esenţei poate duce la infertilitate, impotenţă, dezvoltarea încetinită a copiilor şi la senilitate precoce.
  2. Esenţa stă la baza producerii măduvei care are un înţeles mai larg decât în Medicina Vestică. În Medicina Tradiţională Chineză măduva umple oasele, creierul şi coloana vertebrală. De aceea se mai spune şi că rinichii „umplu” creierul şi că în ei îşi au originea îndemânarea şi inteligenţa. Creierul şi coloana vertebrală sunt văzute ca alcătuind Marea de Măduvă. Dacă rinichii sunt puternici, aşa vor fi şi oasele şi dinţii. Rinichii determină atât forţa mentală şi cea fizică a omului cât şi puterea voinţei lui.
  3. În cadrul Teoriei Celor 5 Elemente, rinichiul corespunde elementului Apă. Rinichii controlează cele două orificii inferioare care reglează eliminarea fluidelor. Dacă rinichii sunt puternici urina va avea culoare şi cantitate normale. Rinichii alimentează cu energie Vezica Urinară pentru ca aceasta să-şi îndeplinească funcţiile fiziologice. Funcţia de separare a fluidelor pure de cele „murdare” se află sub controlul Yang-ului rinichilor. Rinichii primesc fluide şi de la Plămâni. Acestea sunt separate, cele pure fiind trimise înapoi Plămânilor, cele „murdare” eliminate. Yang-ul rinichilor furnizează Splinei căldura de care aceasta are nevoie pentru a-şi îndeplini şi funcţia de transformare şi transport a fluidelor.
  4. Plămânii direcţionează energia (Qi) în jos spre rinichi. Dacă rinichii nu reuşeşsc să folosească această energie apar probleme de respiraţie. Această „nereuşită” a rinichilor stă de multe ori la baza apariţiei astmului.
  5. Urechile au nevoie de esenţă pentru a funcţiona normal. Dacă rinichii sunt slăbiţi pot apărea probleme cu auzul sau zgomote în urechi (tinnitus).
  6. Părul are nevoie de esenţă pentru a creşte şi a fi sănătos. Când apare un deficit de Esenţă a rinichilor părul începe să cadă mai des şi mai mult.
  7. Funcţiile de închidere şi deschidere ale uretrei şi ale anusului depind de „sănătatea” yang-ului şi qi-ului rinichilor. Dacă esenţa şi/sau energia rinichilor este deficitară pot apărea urinarea involuntară, incontinenţa urinară, enurezisul, poluţiile nocturne, diareea sau prolapsul anusului.
  8. Dacă rinichii sunt puternici la fel va fi şi voinţa. Forţa mentală, concentrarea şi dorinţa de a atinge scopurile vor fi susţinute. Lipsa de motivaţie este o cauză a slăbirii rinichilor.
  9. Se consideră că focul Porţii Vitalităţii (focul Ming Men) se află între cei doi rinchi interiori. Este forţa care motivează toate activităţile funcţionale din corp. Furnizează Focul pentru toate funcţiile corpului şi pentru Esenţa rinichilor. Principalele funcţii ale acestei Porţi sunt: este originea energiei primordiale (Yuan Qi), este sursa Focului pentru toate organele interne (Zang-Fu), încălzeşte Focarul Inferior (Jiao), Vezica Urinară, Stomacul şi Splina, armonizează activităţile sexuale şi încălzeşte Esenţa şi uterul, asistă funcţia Rinichilor de primire a energiei de la Plămâni şi ajută Inima să găzduiască Mintea.
  10. „Când rinichii sunt slăbiţi, visăm că înotăm. Dacă visăm că e iarnă atunci când ne scufundăm în apă, suntem şi speriaţi. Când energia Rinichilor este în exces, putem visa că ne este smulsă din corp coloana vertebrală.”

Dar ce putem face pentru a avea nişte rinichi sănătoşi? Destule, s-ar putea răspunde pe scurt. Să dăm însă un exemplu foarte practic şi foarte util oricărei persoane. Este vorba despre un exerciţiu numit „Ridicarea rinichilor”, exerciţiu care se învaţă chiar de la primul curs de iniţiere în qigong al Şcolii QilinGong.

Modalitatea de exersare e foarte simplă: se contractă rinichiul exterior şi cel interior către zona Dantian situată la aproximativ trei degete sub ombilic, în interiorul corpului. Durata acestei contracţii poate fi cea a unei inspiraţii. Apoi pe expiraţie se relaxează cele două părţi ale rinichiului. Aceasta poate fi considerată o repetare. Se execută câte repetări se doreşte dar nu trebuie exagerat. Acest exerciţiu poate fi executat în orice poziţie (în picioare, şezând, în autobuz, în timp ce privim la televizor sau aşteptăm să intrăm la şeful nostru pentru o muştruluială, etc) dar şi fără a lega repetările de durata unei inspiraţii sau a unei expiraţii.

Ca orice exerciţiu eficient de qigong nici „Ridicarea rinichilor” nu necesită un efort deosebit pentru executarea lui dar beneficiile sunt nepreţuite. Şi apropo de beneficii să mai spunem că acest exerciţiu întăreşte deasemenea şi muşchiul pubo-coccigian care dacă este „în formă” poate face ca naşterea să decurgă mult mai uşor. Aşadar, atunci când sunteţi întrebaţi ce faceţi pentru a avea rinichi sănătoşi nu ridicaţi din umeri ci din… rinichi.

Tinnitusul şi surzenia în qigong

Într-un experiment din 1953, 80 de studenţi cu auz normal, fără  tinnitus, au fost introduşi pentru 5 minute într-o cameră izolată  fonic şi apoi au fost întrebaţi ce au auzit. Gândindu-se că au de-a face cu un experiment legat de auz, 93% din studenţi au răspuns că au auzit un bâzâit, un ţârâit sau un fluierat chiar dacă în camera în care s-au aflat a fost o linişte deplină.

Acelaşi lucru îl declară  şi bolnavii de tinnitus. Asta ne spune că zgomotele pe care le aude o persoană  cu tinnitus sunt sunete obişnuite pe care le auzim zilnic.

Urechea noastră internă  conţine perişori care reacţionează  la undele sonore vibrând  ca o ghitară  cu 20.000 de corzi şi trimiţând impulsuri de-a lungul nervului auditiv pentru a fi prelucrate de creier. Aceşti periş ori nu decid când să vibreze. Aceasta se întâmplă  automat, mecanic, în momentul în care vibraţiile sonore traversează  fluidul urechii interne.

Fiecare perişor este înconjurat de propria sa fibră nervoasă. Creierul este capabil să  descifreze semnalele, cum ar fi tonul, intensitatea, calitatea, armonica sunetului, stabilind care perişori au vibrat cel mai mult şi unde se află  ei. După ce a învăţat în copilărie ce semnifică diferite sunete, creierul alege sunetele cărora trebuie să  le acorde atenţie şi pe care poate să  le ignore.

Dacă locuiţi lângă  calea ferată, este cât se poate de probabil ca în scurtă  vreme să  încetaţi să  mai auziţi trenurile care trec prin dreptul ferestrei voastre.

În timpul somnului, urechea internă  continuă  să primească sunete cum ar fi cele legate de trafic, avioane sau tunete, dar în mod normal creierul decide să nu le aducă la cunoştinţa atenţiei conştiente. Dacă însă se întâmplă ca uşa dormitorului să scârţâie la miezul nopţii sau se aude  oftatul nou-născutului, este aproape sigur că vă  veţi trezi dintr-odată.

Deoarece tinnitusul este adesea asociat cu surzenia cronică, în special la cei în vârstă , s-a crezut că este vorba de un simptom al distrugerii nervului auditiv. Dar studiile recente au arătat că tinnitus apare odată  cu surzenia deoarece persoanele care aud prost se străduiesc prea mult să  audă  mai bine. Când din cauza surzeniei sunt oprite să mai audă  sunete externe, cum s-a întâmplat cu studenţii experimentului din 1953, aceste persoane încep să audă  zgomotul intern produs de propria lor ureche.

Aceasta nu explică pe deplin această  afecţiune. Medicina europeană  consideră  că tinnitus poate fi generat de medicamente precum ar fi aspirina, antibioticele, diureticele şi  alcoolul, cât şi de anemie, infecţii ale urechii, traume ale urechii şi de surzenie. Tinnitusul obişnuit, de scurt  durată, apare în mod natural în aceste cazuri, dar cel cronic se datorează  preocupării excesive a creierului pe aceste sunete interne, de obicei din cauza fricii sau anxietăţii. Frica apare datorită ideii fixe că ar fi vorba de o problemă incurabilă , că nu vor mai scăpa de ea toată  viaţa, că nu vor mai putea pătrunde sunetele externe prin perdeaua sunetelor produse de tinnitus şi că aceste simptome sunt cu siguranţă   începutul surzeniei şi a degradării auzului care apare la o vârstă  mai înaintată .

Studiile recente subliniază  că este vorba de o stare a sistemului nervos autonom de hiperalertă  la pericol. Această  stare este asociată  cu hiperacusis adică cu unauz sensibil. S-a mai observat că mulţi suferinzi de tinnitus au o serie de fobii, de exemplu le este frică de păianjeni.

Aceste simptome au explicaţie foarte interesantă  din punctul de vedere al medicinii chineze tradiţionale. Aceasta subliniază  rolul pe care îl joacă un anumit meridian energetic, şi anume meridianul rinichiului (shaoyin de la picior), în tinnitus. Afecţiunea ar fi cauzată  de o problem  pe acest meridian, care nu mai permite hrănirea, răcirea şi relaxarea energiei yin.

Meridianul rinichiului, conform teoriei celor cinci elemente, este asociat cu elementul apă , controlează  starea de funcţionare a urechii şi emoţia asociată este teama (frica). Acest meridian se degradează  natural cu vârsta şi are strânse legături cu glandele suprarenale. Meridianul asociat cu el este meridianul inimii (shaoyin de la mână), asociat cu elementul foc, care depinde de anxietate (termenul chinez mai este tradus prin bucurie excesivă , stare detulburare, nelinişte) şi are un rol important în insomnie.

În literatura medicală  chineză  tinnitus este asociat cu insomnia, transpiraţiile nocturne, durerile lombare, genunchi dureroşi sau slăbiţi, de iritabilitate, anxietate şi frică. Bineînţeles că puţini pacienţi au simptomele pure şi generale ce se găsescă în literatură, dar cu toate acestea majoritatea pacienţilor au câteva din aceste simptome, cum se întâmplă, de exemplu când afecţiunea apare odată  cu menopauza.

Este interesantă  şi explicaţia ce se dă  medicaţiei pentru tinnitus din perspectiva medicinii chineze. Aceasta consideră că nu medicamentele determină  apariţia tinnitusului (cum consideră  medicina vestică), ci bolile pentru care se dau aceste medicamente. De exemplu, medicii vestici consideră  că antibioticele, în particular streptomicina (pentru tuberculoză ) şi medicamentele ce se dau pentru meningită ar fi răspunzătoare de distrugerea nervului auditiv şi apariţia tinnitusului.

Medicina chineză  consideră  că tuberculoza şi meningita sunt exemple prototip de afecţiuni legate de o deficienţă  de energie yin în meridianul rinichiului. Astfel încât nu medicamentele sunt de vină  pentru producerea tinnitusului, ci dezechilibrul energetic provocat de bolile corespunzătoare sau care determină un teen favorabil pentru instalarea bolii.

Rezultă  că pentru o tratare adecvată  a tinnitusului şi a unor tipuri de surzenie (este evident că afecţiunile mecanice de tipul timpan spart nu intră  în această categorie) este necesară  deblocarea meridianului rinichiului şi echilibrarea energetică a organului intern Rinichi.

În qigongul  şcolii Qilingong metodele sunt extrem de variate. Cei în vârstă  şi extrem de slăbiţi, care sunt imobilizaţi la pat pot asculta muzica Celor cinci elemente, corespunzătoare elementului Apă. Ei pot practica meditaţia şi tehnica ridicării rinichilor în poziţie culcat sau şezând. Persoanele care pot practica stând în picioare pot efectua următoarele exerciţii de qigong: Brocardul (Ba Duan Jing) în special secţiunea a 7-a, Transformarea tendoanelor (Yi Jin Jing) în special forma a 5-a, a 8-a, a 12-a.

Ridicarea rinichilor- un singur exerciţiu, beneficii multiple

                                                             

(articol de pe site-ul Qilingong Galaţi)

de Robertino Bezman

Orice persoană ce participă pentru prima dată la cursul de iniţiere în tainele străvechiului qigong, iniţiere realizată în cadrul şcolii QilinGong de către maestrul Lin Kaiting, face cunoştinţă în mod invariabil cu acest exerciţiu relativ simplu şi care poate fi executat de oricine în aproape orice circumstanţe. Cei curioşi ajung mai devreme sau mai târziu să afle că un exerciţiu asemănător există şi în Yoga. Acest lucru nu este de mirare devreme ce Budismul a fost adus în China în timpul dinastiei Han din locul său de origine, India, în jurul anului II d.Hr.. În practica Yoga acest exerciţiu se numeşte ASWINI MUDRA. În limba sanscrită mudra înseamnă gest iar aswinical. Denumirea exerciţiului provine de la faptul că după eliminarea fecalelor, calul dilată şi contractă de mai multe ori anusul. Iată aşadar că nu doar chinezii se pot lăuda cu atenta supraveghere a mişcărilor animalelor, mişcări transpuse apoi în exerciţii utile sănătăţii omului (vezi „Mişcările Celor Cinci Animale” din practicile chineze).

Din punctul de vedere al unui yoghin, acest exerciţiu implică contracţia sfincterului anal şi a planşeului pelvian (a bazinului). Fortificându-se musculatura acestei regiuni se evită ptozele (deplasările)rectului, uterului, vaginului şi vezicii urinare. Contracţia şi dilatarea succesivă a sfincterului analprevine totodată hemoroizii iar venele anusului sunt în mod favorabil influenţate şi decongestionate. Pentru viitoarele mame exerciţiul este deosebit de important deoarece el acţionează asupra ansamblului genital. Un planşeu pelvian suplu şi în acelaşi timp puternic este de dorit în cazul când se doreşte o naştere fără dureri. Deoarece acţiunea „gestului calului” asupra părţii pelviene a parasimpaticului este deosebit de intensă, rebelele cazuri de constipaţie sunt combătute eficient. Influenţa lui nu se limitează doar la acţiunea asupra sistemului nervos autonom care reglează mişcările de evacuare ale colonului şi ale rectului ci se extinde şi asupra peristaltismului părţii terminale a tubului digestiv. În plus influenţa lui se face simţită şi la nivelul muşchilor care colaborează la eliminarea fecalelor.

În ceea ce priveşte muşchii este interesant de menţionat că prin „ridicarea rinichilor” se antrenează şi unul dintre muşchii foarte importanţi ai zonei pelviene care nu poate fi ţinut „în formă” în alt fel. Este vorba despre muşchiul pubo-coccigian (PC) care are forma unui hamac şi care se întinde de la baza coloanei vertebrale până la pubis. Un muşchi PC bine antrenat amplifică durata orgasmului deopotrivă la femeie cât şi la bărbat şi ajută femeile care nu au experimentat încă această plăcere să o obţină (în sfârşit!). Tocmai de aceea mai este denumit şi „muşchiul dragostei”. Se înţelege aşadar de ce persoanele „iubitoare” vor dori să aibă un muşchi pubo-coccigian „antrenat”.

Acest muşchi are o deosebită importanţă în atingerea continenţei sexuale (separarea orgasmului de ejaculare, la bărbat, atenuarea descărcărilor explozive în timpul orgasmului şi reducerea secreţiilor menstruale la femeie) care urmăreşte eliminarea „pierderilor” energetice în urma actului amoros, continenţă ce poate duce apoi la ascensionarea energiei cunoscute sub numele de „Kundalini Shakti”. Astfel acesta poate dura ore întregi fără ca cei doi parteneri să obosească. În plus în acest fel se realizează şi o rafinare a energiilor subtile transferate de la un partener la altul.

În afara avantajelor semnalate pe plan sexual, fortificarea muşchiului PC are şi alte motivaţii importante. O stare slabă a acestui muşchi conduce la o rigiditate cronică ce poate cauza, la rândul ei, dureri la baza coloanei vertebrale. Există date conform cărora un muşchi PC neantrenat slăbeşte imunitatea organismului împotriva unor boli din domeniul genital, cum ar fi: vaginita, micozele, dereglări hormonale şi chiar unele forme de cancer.

Acest exerciţiu constituie dealtfel şi baza unor exerciţii pentru îmbunătăţirea vieţii intime, puse la punct în anii ’50 de către un medic de origine americană, Arnold Kegel. Acesta a redescoperit de fapt practici ce se folosesc de mii de ani în India şi China, fapt dovedit de prezenţa acestui exerciţiu în cadrul unei arte vechi de aproape 5 000 de ani.

Iată deci cum un „simplu” exerciţiu ce poate fi învăţat uşor şi executat la fel de uşor este de un real folos acolo unde de obicei se cheltuie multă energie şi bani pentru rezolvarea problemelor de sănătate. Fie că se numeşte Aswini Mudra, exerciţiu Kegel sau Ridicarea Rinichilor importantă este practicarea lui cu perseverenţă pentru ca efectele benefice să se facă resimţite.