Păreri despre tehnica alungirii mâinii

(de pe site-ul artemartialeinterne.blogspot.ro)

Voi dezvalui aici mecanismul care sta la baza misteriosului truc al lungirii palmelor din Qi Gong, care este folosit adesea drept ceva „paranormal” pentru a convinge scepticii.

Din cite stiu eu, este pentru prima oara cind cineva „dezvaluie” mecanismul care sta la baza acestui truc.  Daca aveti alte informatii, va rog sa le precizati, mentionind si sursa.

Totul are la baza un lucru foarte simplu. Nu stiu citi dintre voi stiu ca dimineata, la sculare, au mai mult cu citiva centimetri inaltime decit seara la culcare. Acest lucru se datoreaza faptului ca prin repaus la orizontala timp de 8-9 ore, in timpul somnului, muschii, fasciile, tendoanele si ligamentele se relaxeaza (dupa contractia prelungita din timpul ortostatismului sau alte tipuri de efort), asa incit corpul se „lungeste” cu citiva centimetri. Deci daca doriti sa „fiti” sau sa „pareti” mai inalt, masurati-va intotdeauna inaltimea dimineata, cat mai curand dupa trezire si ridicare din pat, veti fi mai inalt cu 2-3 centimetri decat daca v-ati masura inaltimea seara, inainte de culcare.

Atunci cind cineva isi concentreaza atentia asupra uneia dintre palme, automat isi va concentra si energia asupra acelei palme, deoarece energia urmeaza atentia. Cu cit cineva are mai multa energie sau o concentrare mai buna, cu atit efectul e mai mare.

Energia concentrata in palma are ca efect relaxarea muschilor, fasciilor si tendoanelor palmei. Efectul esta asemanator cu cel al caldurii (sau al repausului), care de asemenea relaxeaza muschii si tendoanele (in timp ce frigul sau efortul le contracta). Atunci cind cineva se gindeste ca palma respectiva se lungeste, automat isi va concentra atentia si energia asupra acelei palme, iar palma respectiva se va lungi, dar in mod relativ.

In mod relativ deoarece palma nu are o structura rigida, ci una semi-rigida,sau altfel zis, oarecum telescopica, asemanatoare unui telescop sau antene telescopice. Daca nu credeti, apucati-va de un deget si trageti de el, veti vedea ca se va lungi un pic iar cind ii veti da drumul, se va retrage inapoi, fiind tras tocmai de acesti muschi, ligamente si tendoane (chestia asta se numeste popular „trosnitul” degetelor). O cantitate mare de energie adusa in palma va avea ca efect tocmai relaxarea si deci alungirea exact a acestor muschi, tendoane, fascii si ligamente.

Acesta e mecanismul care duce la lungirea „aparenta” a palmei. Spun aparenta pentru ca nu este o lungire reala, deoarece palma nu este o structura rigida, ci semi-rigida, iar lungimea palmei depinde de tensiunea existenta in elementele flexibile (muschi, tendoane, fascii si ligamente) care unesc elementele rigide (oasele).
Deci nu este nimic „paranormal” in aceasta lungire a palmei, decit daca cumva diferenta intre cele doua palme ajunge sa fie foarte mare (aici depinde si de marimea initiala a palmei).

Daca doriti intr-adevar sa verificati daca puteti lungi un obiect, alegeti-va un obiect rigid. De exemplu luati doua pixuri de acelasi fel, doua cuie de aceeasi lungime, doi pantofi din aceeasi pereche, etc. si incercati sa lungiti unul dintre ele.

Comentarii:

de Dragos-Cristian

Totusi, cred ca problema nu se pune chiar asa, sau cel putin nu din punctul de vedere al practicantilor de Qi Gong.

Ideea nu este nici pe departe de „magie”, si nici nu se vrea a fi „mind blowing”. In locul palmelor, ar putea foarte bine fi vorba despre orice alt membru sau organ.

Ideea nu e de magie. Ideea e ca mintea influenteaza „materia”, corpul nostru. Eu daca spun ca mentalul poate lucra ACTIV, si poate avea un rol COLOSAL asupra cancerului de exemplu, „tu” imi vei raspunde „cum asa? cum poate gandul influenta fizicul? tumoarea mea?”. Pai uite asa!

Este vorba de un principiu, iar apoi de scala, de masura. La fel cum intelegand fenomenul din spatele caderii unui mar din copac, poti dupa aceea lucra, calcula si investiga miscarile galaxiilor din univers.

In plus, pentru multi, este o ancora emotionala. Un argument foarte puternic ancorat in trairile acelui „uau”, pe care il au in momentul efectuarii exercitiului.

Unde este gandul tau, acolo este energia ta. Unde este energia ta, acolo este sangele tau.

de Nae

Absolut de acord cu punctul de vedere al lui Dragos-Cristian. Important este principiul „energia urmeaza minte” si asta este tot ce vrea sa arate lucrul respectiv – in opinia mea! Eu unul nu cunosc vreun maestru de Qigong care sa fi vrut sa spuna altceva. Daca sunt si minti naive care cred ca alungirea palmei e o dovada de ‘supranatural’ asta e altceva!

Bau Chu sau Cele opt senzaţii energetice principale

 

Primul pas în qigong este cel de a percepe qi-ul. Pentru asta este necesară focalizarea atenţiei pe o parte a corpului. Cu cât reuşim să ne focalizăm  mai bine şi să eliminăm gândurile parazit, cu atât senzaţia va fi mai intensă şi mai limpede. Procesul focalizării atenţiei este asemănător concentrării razelor de lumină de către o lentilă convergentă, cu cât lentila are mai multe dioptrii şi este sticla mai curată, cu atât imaginea este mai mare şi mai clară.

După ce dobândim primele senzaţii energetice, de obicei cel de a percepe cu mâinile qi-ul corpului propriu sau al unor plante, se poate trece la o diferenţiere a acestor senzaţii. În qigong se consideră că există 8 senzaţii energetice principale sau primare, din care derivă cele mai complexe şi mai subtile. Acestea se grupează perechi: senzaţia de răcoare şi căldură, senzaţia de contracţie şi dilatare, senzaţia de uşurinţă şi greutate, senzaţia de mâncărime şi de furnicături.

Senzaţia de răcoare şi căldură. De obicei prima senzaţie percepută este cea de căldură. Ea nu se datorează contracţiei musculare deoarece poate fi obţinută printr-o simplă meditaţie când corpul este imobil, iar muşchii relaxaţi. De exemplu, în cazul practicării Micului Circuit Ceresc încă de la început majoritatea persoanelor încep să simtă cum se încălzesc uşor pe punctele şi traiectoria MiculuiCircuit Ceresc. Senzaţia este cel mai evidentă în cazul punctului Xia Dantian pe care se face cultivarea preliminară a energiei de o jumătate de oră. Practicând se poate încălzi orice parte a corpului doar prin focalizarea gândului pe acea parte.

Se poate dobândi o măiestrie înaltă după cum o atestă documentarele care ne arată călugării tibetani dormind o noapte întreagă în zăpadă sau uscând iarna cearceafuri ude puse direct pe piele. Aceasta nu se datorează unei rezistenţe native mai mari a localnicilor tibetani, ci unei practici asidue zilnice. Orice practicant de qigong de la noi din ţară poate confirma că după 1-2 ani de practică este mult mai rezistent la frig şi scăderile rapide de temperatură, are o circulaţie periferică îmbunătăţită şi este practic imun la răceli şi viroze. Pentru a înţelege acest fenomen, trebuie să ştim că la orice perturbaţie externă perversă organismul uman reacţionează punând în mişcare energia de apărare Wei Qi care provine din energia originară Yuan Qi depozitată în rinichi. Prin exerciţiile de qigong această energie originară este acumulată şi conservată. Energia Wei Qi circulă la nivelul  pielii prin meridianele tendino-superficiale care sunt cele mai expuse acţiunii energiilor externe. În cazul acţiunii frigului scade temperatura şi metabolismul local. Energia Wei Qi ajunsă  în partea corpului afectată  de frig intervine prin vasoconstricţie superficială, prin creşterea nivelului metabolic şi alte procese care au rolul de a contracara efectele frigului.

Dacă aceste procese de contracarare nu sunt eficiente, modificările induse de frig persistă şi se instalează energia perversă a frigului urmată de bolile specifice. Prin exerciţiile de qigong se realizează atât acumularea de energie originară Yuan Qi care cum am văzut stă la baza producerii energiei de apărare Wei Qi, cât şi curăţarea meridianelor în scopul unei mai bune circulaţii a energiei Wei Qi spre zona afectată. Bineînţeles că dacă energia perversă a frigului depăşeşte resursele energetice ale organismului, chiar şi un practicant avansat de qigong se va îmbolnăvi. Scopul qigongului nu este cel de a căuta cu lumânarea o boală pentru a vedea dacă corpul a devenit suficient de rezistent, ci cel de a armoniza când mai natural organismul uman cu schimbările climaterice survenite în natură. Practicantul începe să simtă curgerea firească a qi-ului în natură şi intuieşte paşii ce trebuie urmaţi pentru a fi în acord cu ea.

Motivul senzaţiei de căldură se datorează deblocării meridianelor energetice deoarece se ştie că mişcarea qi-ului este dependentă de temperatură. Cu cât mişcarea qi-ului este mai intensă cu atât căldura degajată este mai mare, dar relaţia are loc şi în sens invers, cu cât căldura corporală este mai ridicată  (uneori din motive climatice) cu atât mişcarea qi-ului este mai rapidă. Mişcarea qi-ului prin meridiane poate fi pusă în evidenţă  şi prin metode electrice, termografice sau radioizotopice. Migrarea qi-ului în cazul efectuării unor exerciţii de qigong sau unui tratament de acupunctură are loc după aproximativ 3-5 minute la persoanele sănătoase şi între 50 secunde-6 minute la persoanele cu afecţiuni pe meridianul pe care se acţionează.

Viteza qi-ului este mai rapidă în cazurile patologice şi este în jurul valorii de 18 cm/ minut. De obicei locul în care simţim căldură se datorează unui blocaj sau unei stagnări a energiei în acel segment al meridianului. La practicanţii avansaţi apare senzaţia complexă a „atacării focarului de infecţie de către qi” – în cazul unei afecţiuni locale se simte o căldură intensă în acea regiune, o senzaţie de mişcare a substanţei şi pulsaţia sângelui.

În medicina tradiţională chineză senzaţia de căldură este legată de prezenţa energiei yang qi care revigorează corpul şi îmbunătăţeşte funcţionarea lui. Energia yang qi reprezintă elementul foc care se acumulează la nivelul inimii (organul inimă şi sistemul circulator). Într-adevăr inima poate fi percepută energetic ca un organ cald.

Senzaţia de răcoare survine după o perioadă de practică mai îndelungată şi este legată de acumularea energiei yin qi în organism. Asta înseamnă că are loc o stabilizare şi reglare a funcţiilor organismului prin exerciţiile de qigong care se manifestă printr-o modificare structurală a acestuia.

A avut loc o deblocare cvasi-totală a meridianelor principale, energia circulă nestânjenit, iar organele interne sunt energizate. Iniţial senzaţia de răcoare se percepe pe traseul meridianelor  principale deblocate, în special pe meridianul rinichiului. În zhuang, este posibil să simţiţi ca şi cum a-ţi ţine în gură un sloi răcoros de îngheţată, senzaţie foarte plăcută în tijmpul unei veri călduroase.În medicina tradiţională chineză senzaţia de răcoare este legată de elementul apă care se acumulează la nivelul rinichilor. Aceştia sunt percepuţi ca energetic reci-răcoroşi.

Ba Chu sau Cele opt senzaţii energetice principale

 

Primul pas în qigong este cel de a percepe qi-ul. Pentru asta este necesară focalizarea atenţiei pe o parte a corpului. Cu cât reuşim să ne focalizăm  mai bine şi să eliminăm gândurile parazit, cu atât senzaţia va fi mai intensă şi mai limpede. Procesul focalizării atenţiei este asemănător concentrării razelor de lumină de către o lentilă convergentă, cu cât lentila are mai multe dioptrii şi este sticla mai curată, cu atât imaginea este mai mare şi mai clară.

După ce dobândim primele senzaţii energetice, de obicei cel de a percepe cu mâinile qi-ul corpului propriu sau al unor plante, se poate trece la o diferenţiere a acestor senzaţii.

În qigong se consideră că există 8 senzaţii energetice principale sau primare, din care derivă cele mai complexe şi mai subtile. Acestea se grupează perechi: senzaţia de răcoare şi căldură, senzaţia de contracţie şi dilatare, senzaţia de uşurinţă şi greutate, senzaţia de mâncărime şi de furnicături.

Senzaţia de răcoare şi căldură. De obicei prima senzaţie percepută este cea de căldură. Ea nu se datorează contracţiei musculare deoarece poate fi obţinută printr-o simplă meditaţie când corpul este imobil, iar muşchii relaxaţi. De exemplu, în cazul practicării Micului Circuit Ceresc încă de la început majoritatea persoanelor, inclusiv cele care n-au fost la cursurile lui Master, încep să simtă cum se încălzesc uşor pe punctele şi traiectoria Micului Circuit Ceresc. Senzaţia este cel mai evidentă în cazul punctului Xia Dantian pe care se face cultivarea preliminară a energiei de o jumătate de oră. Practicând se poate încălzi orice parte a corpului doar prin focalizarea gândului pe acea parte.

Se poate dobândi o măiestrie înaltă după cum o atestă documentarele care ne arată călugării tibetani dormind o noapte întreagă în zăpadă sau uscând iarna cearceafuri ude puse direct pe piele. Aceasta nu se datorează unei rezistenţe native mai mari a localnicilor tibetani, ci unei practici asidue zilnice. Orice practicant de qigong de la noi din ţară poate confirma că după 1-2 ani de practică este mult mai rezistent la frig şi scăderile rapide de temperatură, are o circulaţie periferică îmbunătăţită şi este practic imun la răceli şi viroze. Pentru a înţelege acest fenomen, trebuie să ştim că la orice perturbaţie externă perversă organismul uman  reacţionează punând în mişcare energia de apărare Wei Qi care provine din energia originară Yuan Qi depozitată în rinichi. Prin exerciţiile de qigong această energie originară este acumulată şi conservată. Energia Wei Qi circulă la nivelul  pielii prin meridianele tendino-superficiale care sunt cele mai expuse acţiunii energiilor externe. În cazul acţiunii frigului scade temperatura şi metabolismul local. Energia Wei Qi ajunsă  în partea corpului afectată  de frig intervine prin vasoconstricţie superficială, prin creşterea nivelului metabolic şi alte procese care au rolul de a contracara efectele frigului.

Dacă aceste procese de contracarare nu sunt eficiente, modificările induse de frig persistă şi se instalează energia perversă a frigului urmată de bolile specifice. Prin exerciţiile de qigong se realizează atât acumularea de energie originară Yuan Qi care cum am văzut stă la baza producerii energiei de apărare Wei Qi, cât şi curăţarea meridianelor în scopul unei mai bune circulaţii a energiei Wei Qi spre zona afectată. Bineînţeles că dacă energia perversă a frigului depăşeşte resursele energetice ale organismului, chiar şi un practicant avansat de qigong se va îmbolnăvi. Scopul qigongului nu este cel de a căuta cu lumânarea o boală pentru a vedea dacă corpul a devenit suficient de rezistent, ci cel de a armoniza cât mai natural organismul uman cu schimbările climaterice survenite în natură. Practicantul începe să simtă curgerea firească a qi-ului în natură şi intuieşte paşii ce trebuie urmaţi pentru a fi în acord cu ea.

Motivul senzaţiei de căldură se datorează deblocării meridianelor energetice deoarece se ştie că mişcarea qi-ului este dependentă de temperatură. Cu cât mişcarea qi-ului este mai intensă cu atât căldura degajată este mai mare, dar relaţia are loc şi în sens invers, cu cât căldura corporală este mai ridicată  (uneori din motive climatice) cu atât mişcarea qi-ului este mai rapidă. Mişcarea qi-ului prin meridiane poate fi pusă în evidenţă  şi prin metode electrice, termografice sau radioizotopice. Migrarea qi-ului în cazul efectuării unor exerciţii de qigong sau unui tratament de acupunctură are loc după aproximativ 3-5 minute la persoanele sănătoase şi între 50 secunde-6 minute la persoanele cu afecţiuni pe meridianul pe care se acţionează. Viteza qi-ului este mai rapidă în cazurile patologice şi este în jurul valorii de 18 cm/ minut. De obicei locul în care simţim căldură se datorează unui blocaj sau unei stagnări a energiei în acel segment al meridianului. La practicanţii avansaţi apare senzaţia complexă a „atacării focarului de infecţie de către qi” – în cazul unei afecţiuni locale se simte o căldură intensă în acea regiune, o senzaţie de mişcare a substanţei şi pulsaţia sângelui.

În medicina tradiţională chineză senzaţia de căldură este legată de prezenţa energiei yang qi care revigorează corpul şi îmbunătăţeşte funcţionarea lui. Energia yang qi reprezintă elementul foc care se acumulează la nivelul inimii (organul inimă şi sistemul circulator). Într-adevăr inima poate fi percepută energetic ca un organ cald.

Senzaţia de răcoare survine după o perioadă de practică mai îndelungată şi este legată de acumularea energiei yin qi în organism. Asta înseamnă că are loc o stabilizare şi reglare a funcţiilor organismului prin exerciţiile de qigong care se manifestă printr-o modificare structurală a acestuia. A avut loc o deblocare cvasi-totală a meridianelor principale, energia circulă nestânjenit, iar organele interne sunt energizate. Iniţial senzaţia de răcoare se percepe pe traseul meridianelor  principale deblocate, în special pe meridianul rinichiului. În zhung, este posibil să simţiţi ca şi cum a-ţi ţine în gură mentă, senzaţie foarte plăcută în timpul unei veri călduroase. În medicina tradiţională chineză senzaţia de răcoare este legată de elementul apă care se acumulează la nivelul rinichilor. Aceştia sunt percepuţi ca energetic reci-răcoroşi.

Corpul energetic şi senzaţii energetice

            Citim în cărţi, reviste şi pe internet despre qi şi corpul energetic uman. Acestea sunt prezentate ca o realitate obiectivă, există atlase conţinând meridianele energetice principale şi punctele energetice importante. Dar spre deosebire de utilitatea unui atlas anatomic cu care putem identifica uşor oasele şi muşchii din corpul nostru, utilitatea unui atlas energetic ni se pare îndoielnică dacă nu putem face acelaşi lucru asupra corpului nostru energetic. Deci problema principală ce se pune este ce şi cât de mult putem simţi din corpul nostru energetic. De asemenea ce putem face pentru a ne îmbunătăţi claritatea percepţiilor.

Ce poate simţi un începător în practica qigong? Ce este rezonabil să se aştepte să simtă? Pentru ca să putem manipula şi conduce energia din corpul nostru este necesar să o simţim. Dacă nu o simţim nu avem nici o reacţie de răspuns asupra a ceea ce facem. Dar ce anume trebuie să simţim? Aici este problema. Orice. Putem simţi orice. Atunci cum de ştim că ceea ce simţim este o senzaţie energetică şi nu doar o senzaţie fiziologică? Nu putem ştii şi nu putem decela la început.

Cele cinci simţuri sunt ferestre pentru a percepe realitatea fizică din jurul nostru şi din corp. De la aceste ferestre putem percepe un peisaj extrem de complex. Dar nu se ştie din ce motiv, atenţia ne este atrasă doar de anumite elemente din peisaj, pe celelalte le ignorăm complet, deşi nu ne sunt ascunse percepţiei. Atenţia noastră este atât de absorbită doar de o parte din peisaj, pe care o cunoaşte, încât chiar dacă vede elemente străine, necunoscute, le va interpreta în termenii vederii înguste.

Partea yang a peisajului este cea cunoscută, ceea ce vedem în fiecare zi, este o rutină, este atât de obişnuită, încât încetăm să mai fim atenţi la strada pe care stăm, la oraşul în care trăim, la toate acele detalii minuscule. Suntem atât de convinşi că nimic nu se poate schimba de la o zi la alta, la soliditatea acelor obiecte care formează această parte cunoscută, încât, treptat, nu mai observăm nimic nou în jur şi în noi.

Practica qigong ne trezeşte din această amorţire a atenţiei. O face din nou vie. Ne face curioşi ca nişte copii care văd pentru prima dată lumea din jurul lor şi totul li se pare interesant. Un copil poate lua nisipul şi să-l scurgă printre degete minute în şir în timp ce adulţii se gândesc doar că el iarăşi s-a murdărit pe mâini şi pe haine.

Clipă de clipă ne agităm mintea cu gânduri şi emoţii personale, avem permanent un dialog cu noi înşine în care îi judecăm pe alţii şi pe noi. Copilul din faţa mea a făcut asta, dar ia-te-uită cum se uită acea persoană, oare ce crede despre copil, dar despre mine prin faptul că-i dau peste mâini şi îl scutur de praf… Evident că dialogurile sunt personalizate de la caz la caz şi în funcţie de situaţie. Şeful mi-a spus că aşa nu se mai poate, că trebuie să modificăm managementul etc. Această minte agitată, obişnuită, ca o maimuţă jucăuşă şi şugubeaţă, foarte comică, dar exasperantă la un moment dat, este denumită de chinezi mintea emoţională Xin. Prin practica qigong ajungem la o altă minte, o minte liniştită, numită Yi, care are putere, de aceea putem spune că are forţa gândului. Este aceeaşi maimuţă dinainte, dar este dresată şi ştie să facă diferite lucruri. Jocul ei continuu s-a transformat în mişcări care au un scop precis. Trecerea de la o minte la alta se cheamă intrarea în starea qigong.

Un începător nu-şi dă seama cu claritate când intră în starea qigong. Senzaţia de trecere poate fi prea difuză ca să realizeze schimbarea petrecută. De obicei poate sesiza la sfârşitul practicii că este plin de vitalitate şi că are o senzaţie de uşor şi de bucurie fără motiv. Este ca şi cum şi-ar fi luat o minivacanţă de câteva ore, este lipsit de griji, nu trebuie să facă nimic, nu doreşte nimic, doar se simte bine. Ce este mai interesant este că va descoperi că în viaţa sa a avut multe momente de acest gen, dar cum au venit, au şi trecut, s-a simţit bine, dar apoi iarăşi a fost copleşit de griji şi stresul zilnic.

Senzaţia de vitalitate este o senzaţie difuză a efectelor qi-ului, iar bucuria fără motiv este o senzaţie legată de ceva numit shen. Deşi acestea sunt senzaţii energetice, în mod obişnuit nu le interpretăm ca atare. Acestea sunt elemente yin, necunoscute, din peisajul pe care îl percepem cu cele cinci simţuri, dar le interpretăm în termenii elementelor cunoscute yang. Trebuie să ni se atragă atenţia asupra lor, că sunt prezente şi apoi trebuie să ni se spună ce anume sunt.

Qi – energie

În ocean un peşte neştiutor întreaba un alt peşte:

– Am auzit că am trăi în apă, dar nu ştiu unde este şi cecalităţi are.

– Dar te scalzi chiar acum în apă şi de jur împrejurul tăuşi în tine este numai apă, îi răspunde celălalt peşte.

Primul peşte a rămas uimit şi sceptic până într-o zi când a fost pescuit de un pescar care l-a scos pe uscat. În timp ce se zbătea şi-a dat seama ce este apa şi a murit.

Energia esenţială, qi-ul se află peste tot în Universşi în interiorul nostru. Ne scăldăm clipă de clipă înenergia esenţială şi în momentul în care aceasta nu maipătrunde în corpul nostru iar cea din interior se consumă,murim. Deşi qi-ul este invizibil asta nu înseamnă că nuproduce efecte sesizabile. Acestea le putem experimenta prinqigong.

Înainte de descoperirea lui Marconi nici-un om nu ştia deexistenţa undelor radio, deşi acestea sunt emise natural de unele stele. Nici undele radio nu se văd, dar suntem convinşi de existenţa lor, deoarece le putem recepţiona cu ajutorul unui aparat radio. În Univers există multe tipuri de qi, dar pentru că deocamdată ştiinţa nu a progresat suficient pentru a construi un instrument  pentru a le detecta, oamenii consideră că acestea nu există. Însă chiar corpul uman este un instrument extrem de sofisticat, a cărui capacităţi n-au fost explorate decât infim  de ştiinţă. Există capacităţi deosebite în stare latentă, potenţială în fiecare om, care pot fi dezvoltate printr-o practică adecvată.

Un aparat radio care recepţionează numai pe unde lungi nu va prinde posturile pe unde scurte. Dar un inginer care află de existenţa lor, poate construi un aparat mai bun, care să recepţioneze atât unde lungi cât şi scurte. Corpul uman, în condiţii obişnuite, percepe numai prin cele cinci simţuri. Un om, în momentul în care află că ar putea percepe şi altfel, dacă practică, îşi poate dezvolta şi „construi” un corp mai bun, mai sensibil. Organismul uman, este în realitate o antenă deosebit de complexă, care recepţionează semnale din întegul Univers.

În Occident noţiunea de qi a fost tradusă prin energie, dar în realitate ea are un sens mai larg, ce include şi substanţa, şi informaţia. Când auzim o ştire importantă la radio, care ne influenţează puternic, suntem evident interesaţi de informaţia transmisă şi mai puţin de modul de transmitere şi de suportul prin care se transmite informaţia. Perceperea qi-ului se poate face  atât prin canalele de percepţie obişnuite cum ar fi văzul, auzul, cât şi prin altele, unele existând doar în stare latentă.

Multe percepţii subtile sunt eclipsate de văz, şi nu ne dăm seama cât de mult putem percepe în alt mod până nu apar condiţii deosebite sau dereglări în organism. De exemplu nu percepem sau  nu suntem atenţi la presiunea atmoferică, dar cu toţii o simţim când apar schimbări meteorologice bruşte.

Simţim vizual lumina soarelui, dar de-abia în ultimul secol am început să înţelegm ce schimbări importante produce în corpul nostru, de care nici nu ştiam, cum ar fi producerea vitaminei D pentru depunerea calciului în oase. Nu suntem conştienţi de faptul că în fiecare secundă suntem parcurşi de fluxuri intense de particule cosmice unele provenind de la Soare, dar acestea ne influenţează dramatic sistemul nervos şi circulator. Lunar polaritatea câmpului magnetic al Soarelui se schimbă de 4 ori şi atunci acesta trimite jerbe mai intense de particule spre Pământ care produc furtuni magnetice şi penetrează corpul uman. Timp de 1-2 zile cât durează această schimbare, în spitale rata mortalităţii printre cardiaci şi bolnavii psihici este cu 60% mai mare decât în celelalte 5-6 zile de acalmie luate la un loc.

Unele persoane sunt sceptice în priviţa eficienţei tehnicilor energetice şi este dreptul lor de a se îndoi deoarece oamenii cred numai ceea ce văd şi simt pe propria lor piele. Din acest motiv la curs Maestrul Lin Kai Ting emite energie şi ne iniţiază, adică ne trezeşte acele capacităţi latente care sunt într-o stare de hibernare, amorţire. În acest mod putem experimenta în mod direct efectele qi-ului. Singura condiţie necesară, care nici aceasta nu este un impediment şi se poate modifica treptat în timp dacă există dorinţa sinceră de a cunoaşte, este de a avea mintea deschisă, fără prejudecăţi.

Aceasta nu înseamnă credulitate, adică să crezi orice ţi se spune, ci de a experimenta personal, şi în cazul în care ai anumite efecte datorate qi-ului, să le accepţi ca atare, să- ţi schimbi modul obişnuit de a percepe lumea.

Multe persoane, deoarece sunt prea ocupate şi îşi acordă insuficient timp pentru a fi singure şi „a-şi aduna gândurile” nu sunt atente la transformările produse de qigong. Iniţial trebuie  să observăm aşa numitele transformări de suprafaţă, care ni se pare că sunt schimbări minore pe care nici nu le băgăm adesea în seamă cum ar fi: avem moralul crescut, mintea este limpede, ne simţim plini de vigoare, avem o stare de mulţumire de sine, de calm, noaptea dormim mai bine, ne simţim mai odihniţi, ni se modifică dieta alimetară, avem un apetit mai bun sau din contră consumăm mai puţină mâncare şi totuşi nu ne este foame, nu ne este frig deşi suntem îmbrăcaţ sumar pe o vreme rece etc.

Aceste schimbări ne indică o „reglare în culise”, tăcută a organismului. Doar unele din aceste schimbări ajung la cunoştinţa părţii conştiente a minţii. Dar aceste schimbări de suprafaţă trebuie observate deoarece ele ne întăresc încrederea că „ceva” se schimbă şi reprezintă preludiul schimbărilor misterioase.   Schimbările misterioase constau în obţinerea unor rezultate în practică, pentru ca imediat să dispară cu desăvârşire, după care apar şi dispar din nou. Este ca şi cum schimbarea ar tatona terenul să vadă dacă corpul este suficient de pregătit s-o accepte sau nu. De exemplu ni se poate întâmpla să vedem brusc mai bine, sau să reuşim să stăm în zhuang mai multe minute, sau să simţim cu palmele energia mai clar etc. În această perioadă este foarte importantă încrederea şi perseverenţa.

Indiferent de rezultatele obţinute trebuie să continuăm practica zilnică ştiind că în timp schimbarea se „va stabiliza”. Atunci apare schimbarea minunată care reprezintă dobândirea unei capacităţi latente deosebite. Această capacitate trebuie folosită la început cu precauţie, până se înţelege pe deplin ce reprezintă şi se dobândeşte măiestria necesară utilizării ei corecte.

Observarea acestor schimbări ne face mai conştienţi de limitările pe care ni le impun simţurile şi propria minte în construirea realităţii aşa cum o credem noi. Dar ceea ce percepem cu simţurile nu este realitatea ultimă. De exemplu ne uităm la suprafaţa netedă a unui metal şi credem că este întreagă şi compactă. Însă privită la microscop observăm că este zgrunţuroasă şi chiar poroasă cu o mulţime de orificii mici în ea. Când privim un zid masiv de beton prima noastră impresie este că acesta este impenetrabil şi că nu poate trece nimic prin el. Dar ştim prea bine că într-o încăpere înconjurată de ziduri putem recepţiona o emisiune radio sau primi un mesaj la un telefon mobil. Zidul aparent impenetrabil nu este un obstacol pentru undele radio.

Emisia de qi nu poate fi oprită de nici un obstacol. Qi-ul poate trece printr-un perete oricât de gros, poate străbate un întreg munte, poate parcurge distanţe de sute de kilometri, nimic nu îi poate sta în cale.

Omul obişnuit vede doar în domeniul vizibil şi pornind de la aceste percepţii limitate trage concluzii de asemenea cât se poate de limitate asupra realităţii. Să ne gândim că el este practic orb pe timp de noapte, şi doar aparatura sofisticată în infraroşu îi redă vederea. Ziua dacă priveşte un câmp cu flori nu va vedea inflorescenţele cu nectar deoarece îi lipseşte vederea în ultraviolet atât de folositoare albinii.

Omul nu se poate orienta pe timp de ceaţă sau pe vreme înnorată după luminozitatea cerului deoarece nu vede lumina polarizată după care se conduc păsările călătoare. Omul nu poate penetra obiectele în profunzime pentru că nu vede în domeniul razelor X.

Omul priveşte realitatea prin gaura cheii şi crede că cerul pe care îl vede are această formă. El nu vede vastitateacerului  şi mintea sa se limitează la o gaură de cheie.

Capacităţile latente sunt spărturi în acest perete gros de necunoaştere, ne deschid spre o percepţie mai largă. Putem avea o percepţie directă şi totală a realităţii. Dar în mod obişnuit această realitate ne este ascunsă.

Senzaţii în practica Qigong (III)

Alt punct important este Xia DanTian, la trei degete sub ombilic. Aproape toate exerciţiile se încheie cu shougong, sau exerciţiile de încheiere când se cultivă energia în acest punct. Uneori se poate percepe acest punct mai cald, sau încălzindu-se sau simţim cum energia se adună în acest punct. Dacă punem mîinile cu punctele LaoGong peste Xia DanTian această senzaţie de căldură şi bunăstare poate fi amplificată şi putem simţi şi o circulaţie în braţe. Senzaţiile din Xia DanTian sunt legate în mare măsură de senzaţiile legate de respiraţie şi de cele digestive. Dacă am mâncat mai mult, stomacul este plin sau intestinele sunt pline, nu suntem relaxaţi în acea zonă şi nu putem percepe nicio senzaţie legată de qi. Dar şi dacă suntem flămânzi putem avea o contractare a zonei abdominale. De asemenea dacă respiraţia este greoaie şi nu este liberă asta nu ne permite să simţim niciun flux de energie în zonă. Este posibil să ne încălzim foarte tare în cultivare încât să începem să  transpirăm. Din această cauză este bine să fim îmbrăcaţi într-o încăpere răcoroasă şi să evităm zonele cu curenţi de aer pentru că ne putem răci. Încălzirea în punctul Xia DanTian arată că avem o cantitate mare de qi care poate fi rafinat în Micul Circuit Ceresc, circulat pe diferite trasee sau folosit la tratarea unor probleme de sănătate aducând qi-ul în focarul afecţiunii.

Se pot simţi vibraţii în interiorul corpului. Sau mişcări periodice, tremurături, zvâcniri. Acestea pot indica faptul că nu suntem relaxaţi sau reprezintă o circulaţie puternică a qi-ului prin meridiane. Aceste mişcări spontane nu trebuie nici să le amplificăm, nici să le blocăm. Ele vor dispărea de la sine în mod natural.

Putem simţi uneori un gust uşor dulce, sau un gust răcoros ca de mentă, iar limba tinde să se apese cu tărie deasupra sau la baza incisivilor superiori ca şi cum este atrasă.

Nasul ni se curăţă şi putem percepe mirosuri foarte fine, chiar dacă inhalăm foarte puţin aer, spre deosebire de modul obişnuit de mirosire prin aspirarea adâncă în profunzimea nasului. Memoria mirosului este de obicei foarte bună şi un miros fin ne poate ajuta să ne amintim locuri şi persoane. De aceea aprinderea unor beţişoare poate induce o adunare a minţii.

În timpul meditaţiilor putem percepe diferite lumini, străfulgerări de lumină, irizaţii. Acestea pot fi generate de qi, dar se pot datora şi gândurilor rătăcitoare. Ar trebui observat în ce măsură acestea sunt senzaţii stabile, indicând în acest caz o liniştire a minţii.

Deşi nu este o senzaţie auditivă, când vacaramul minţii încetează se receptează ca o adevărată uşurare şi aproape ca o senzaţie auditivă de gol de linişte. Mai există o senzaţie de „sunet al plinătăţii” care poate fi explicat prin sunetul pe care îl face un avion la aterizare, foarte grav, din ce în ce mai jos şi mai inaudibil, dar care cuprinde întregul văzduh. Este asemănător cu acel „mmm” din tehnica palmei care se ridică, dacă prindem tonalitatea potrivită şi văzduhul devenim noi.

Senzaţiile mentale sunt destul de simple: ne simţim mai plini de vitalitate, avem o senzaţie de bucurie şi mulţumire adâncă, devenim mai deschişi şi mai iertători cu ceilalţi. Devenim mai intuitivi şi ne prindem mai uşor cum să soluţionăm anumite probleme, luăm mai uşor decizii. Ne este mai uşor să comunicăm şi să-i înţelegem pe ceilalţi. Ne simţim mai receptivi la nevoile şi emoţiile lor.

Le doresc tuturor practicanţilor de qigong multă sănătate şi bucurie! Pare un pas mic pentru cei care le au, dar cât de importante sunt sănătatea şi bucuria interioară o ştiu doar cei care le-au pierdut şi acum le redobândesc din nou!

Senzaţii în practica Qigong (II)

Este de asemenea posibil să nu avem nicio senzaţie. Nu este nicio problemă. De obicei dacă suntem agitaţi sau suntem prinşi de grijile cotidiene ne trebuie o vreme până ne liniştim mintea şi suntem capabili să ne „interiorizăm”.  De asemenea dacă vorbim sau nu avem mintea concentrată şi atenţia ne fuge de la un detaliu la altul, când spunem că mintea „rătăceşte” şi atunci este posibil să nu avem percepţii legate de qi. Mintea prea dispersată sau rătăcitoare ca şi mintea care este prea încordată şi concentrată pe un detaliu nu permit o anumită detaşare relaxată, o stare de contemplaţie, optimă pentru observare. Avem posibilitatea să ne ajustăm de fiecare dată când observăm un muşchi al corpului încordat sau o respiraţie greoaie. De aceea pentru a distinge senzaţiile legate de qi de cele obişnuite trebuie înainte să ne cunoaştem destul de bine stările mentale după comportarea noastră exterioară. O mare parte din practica qigong constă în a învăţa relaxarea şi odată cu ea senzaţiile corporale obişnuite. Conştientizarea acestor senzaţii obişnuite determină apariţia senzaţiilor legate de qi. De obicei prezenţa senzaţiilor legate de qi îi impulsionează pe practicanţi să practice cu mai mare asiduitate. Dar absenţa senzaţiilor nu înseamnă că nu sunt efecte legate de practică. Doar că practicanţii începători nu ştiu la ce trebuie să fie atenţi. Pentru cei fără senzaţii este o fază la începutul practicii, aşa numitele „primele o sută de zile” care este o fază a efectelor ascunse a circulaţiei qi-ului în interiorul corpului. De asemenea a simţi qi-ul mai puternic nu demonstrează şi nici nu confirmă un nivel mai ridicat în practică. De obicei persoanele cu probleme de sănătate percep mai rapid qi-ul pur şi simplu pentru că qi-ul atacă focarul bolii şi senzaţiile sunt mult mai puternice. Persoanele sănătoase percep mult mai slab qi-ul pentru că qi-ul nu este nevoit să deblocheze meridianele. Dacă o persoană parcă percepe ceva şi apoi senzaţia dispare şi nu mai este sigur de ce a simţit se consideră că a intrat într-o nouă fază de practică şi este util să practice aceeaşi tehnică o durată mai lungă până ce senzaţia devine mai clară şi mai explicită.

E bine să ne cunoaştem şi să vedem dacă ni se face somn în timpul practicii din cauza oboselii sau faptului că am fost încordaţi în timpul zilei şi acum brusc ne-am relaxat. Sau am mâncat recent şi corpul simte nevoia să-şi facă siesta. De obicei la sfârşitul practicii simţim o voiciune, ne simţim mai odihniţi şi poate apare o senzaţie generală de corp uşor. Această senzaţie se poate transforma într-o formă de vid sau gol corporal, corpul parcă nu mai există, se şterge, nu mai avem senzaţii pentru că parcă nu mai avem corp. Poate apărea şi o senzaţie generală de căldură plăcută care parcă circulă în întregul corp. Aceasta de obicei determină simultan acea senzaţie de uşurinţă corporală. Senzaţiile se pot clarifica indicând o circulaţie a qi-ului prin meridiane. Diferite activităţi mentale pot determina senzaţia circulaţiei pe anumite trasee energetice. Aceste senzaţii pot să fie vagi, estompate, fără localizare precisă sau dimpotrivă aproape punctuale sau filiforme. Evident că senzaţiile recepţionate depind de starea noastră mentală generală şi activitatea mentală pe care o efectuăm.

Este de asemenea posibil să nu simţim nevoia să dormim noaptea sau după-masa şi totuşi să ne simţim odihniţi. Nu trebuie să confundăm această stare cu insomnia, când am vrea să dormim, nu putem şi ne simţim obosiţi. În acest caz suntem calmi, liniştiţi, putem sta în pat, ne simţim odihniţi şi uşori.

Senzaţii în practica Qigong (I)

Practica qigong ne învaţă cum să controlăm şi cum să înţelegem câmpul de qi al corpului (qi-ul intern) şi câmpul de qi universal. Pentru a progresa în practică este bine să avem un feed-back senzorial, de aceea este bine să înţelegem diferite fenomene care sunt experimentate în timpul practicii qigong. Chiar dacă vom expune diferite senzaţii este foarte important să evităm anticiparea rezultatelor practicii, prin asta înţelegând inclusiv dorinţa de a percepe anumite senzaţii legate de qi. Trebuie doar să ne relaxăm şi să nu avem niciun fel de aşteptări. Atunci cu mintea deschisă la orice percepţie posibilă vom putea experimenta aceste senzaţii.

Cunoaşterea a ce ne putem aştepta în timpul practicii qigong ne poate ajuta să evităm tulburările de orice fel şi previne mintea de a rătăci fără rost. Practica qigong regulată va produce în decursul timpului atât de multe senzaţii corporale şi fenomene mentale încât acestea nu vor încăpea în această scurtă descriere. De aceea ea este mai mult adresată începătorilor care încă nu au practicat sau au doar foarte puţine ore de practică sau celor curioşi, care doresc să ştie dacă au experimentat toate senzaţiile descrise. Am ales senzaţiile care sunt cele mai comune şi au fost experimentate de majoritatea practicanţilor de qigong.

Printre primele senzaţii ale qi-ului sunt cele din jurul punctelor LaoGong din palme: parcă am ţine un balon imaterial, foarte uşor, uşor elastic, simţim o uşoară senzaţie de apăsare în palme, simţim furnicături în palme, simţim gâdilături, simţim ca o atingere uşoară, simţim ca şi cum am ţine doi magneţi care se resping, palmele percep o anumită greutate, palmele sunt brusc foarte uşor de ţinut, palmele se încălzesc tare, avem brusc o bună circulaţie a capilarelor din degete, simţim ca şi cum ar fi un curent de aer, senzaţia din palme urcă prin interiorul mâinilor, se mişcă ceva prin palme. Deoarece aceste puncte sunt atât de sensibile, le putem folosi ca adevărate antene pentru a recepta nu numai qi-ul intern, ci şi qi-ul altei persoane sau qi-ul universal.

De obicei aceste senzaţii sunt strâns legate de poziţia corpului, de respiraţie şi de activitatea mentală. Cu cât suntem mai relaxaţi, respiraţia este mai liberă şi uşoară, iar mintea mai limpede, cu atât senzaţiile sunt mai clare şi mai puternice. Ele depind de asemenea de activitatea executată sau de tehnica qigong realizată în acel moment. Deşi poate exista o senzaţie locală, aceasta poate fi modificată de senzaţia globală pe care o resimţim în întregul corp.