Zhuang-ul trei cercuri

zhuang3cercuri1

1. Poziţie

– Se depărtează picioarele la o distanţă puţin mai mare decât o lăţime de umeri, tălpile sunt aproape paralele. Ne sprijinim pe întreaga talpă a piciorului. Vârfurile sunt puţin flectate spre interior, ca şi cum tălpile ar fi pe circumferinţa unui cerc orizontal imaginar (primul cerc).

– Braţele se ridică înainte, la nivelul pieptului, în poziţie orizontală şi formează un semicerc (al doilea cerc). Braţele se menţin natural, umerii şi coatele sunt relaxaţi. Palmele sunt îndreptate unele spre altele ca şi cum ar ţine o minge în faţa pieptului.  Degetele mari şi arătătoarele formează un cerc (al treilea cerc).

– Se îndoaie genunchii (cam la 130 de grade pentru poziţia medie) fără a depăşi vârfurile picioarelor.

– Spatele este drept (cu curbura naturală de S a coloanei). Pieptul este adus puţin spre interior.

– Capul este menţinut vertical. Gura este închisă. Privirea este fixă şi aţintită înainte, spre un punct la nivelul ochilor.

zhuang3cercuri2

2. Respiraţie

Respiraţia este liniştită, fină, regulată şi profundă. Respiraţia este naturală şi uşoară.

3. Activitate mentală şi 4.traseul qi-ului

Simţi existenţa a trei cercuri de energie :
-unul la nivelul degetelor mari şi arătătoare
-unul de-a lungul braţelor şi ieşind prin Lao Gong (în mijlocul palmelor)
-unul la nivelul picioarelor, trecând prin vârfurile uşor apropiate

5.Scopul

Echilibrarea energiilor yin-yang.

Anunțuri

Beneficiile zhuang-ului

Contruirea fundaţiei şi Wu Wei. Ce dorim să obţinem prin qigong? Să scăpăm de suferinţa mentală pentru că nu suntem împăcaţi cu noi şi cu lumea şi să scăpăm de suferinţa fizică care se manifestă prin boli, îmbătrânire şi moarte.

În qigong-ul taoist se vorbeşte de cultivarea lui Dao pentru calea spirituală şi de cultivarea imortalităţii pentru calea corporală. În Dao De Jing se spune că: „Înţeleptul îşi goleşte inima şi îşi umple pântecul”.

Să-ţi umpli pântecul înseamnă să cultivi imortalitatea. Aceasta se realizează prin muncă (gong) cu qi-ul. Asta înseamnă:

 

0.construirea fundaţiei                           folosind energia fizică    schimbând obiceiurile

greşite cu cele corecte

1. transmutarea jing-ului în qi                 folosind energia firească            schimbând oasele

2. transmutarea qi-ului în shen   folosind energia ascunsă            schimbând tendoanele

3. transmutarea shen-ului în vid  folosind energia transmutantă     schimbând măduva

 

A-ţi goli inima înseamnă să cultivi Dao. Adică să realizezi existenţa lui Dao. Deoarece Dao nu este separat de tine tot ce trebuie să faci este să realizezi existenţa sa. Când o faci, şi asta se numeşte iluminare, se întâmplă instantaneu. Dar cum poţi să-ţi goleşti inima şi să-l realizezi? Maeştrii spun că este precum ai renunţa la o povară foarte grea, dintr-odată te simţi foarte uşurat. Dar cine poate aşa, dintr-odată, să facă asta? De aceea practicantul pe această cale aplică metodă non-acţiunii: Wu Wei. Dar asta nicidecum nu presupune să nu faci nimic. Dimpotrivă, înseamnă o acţiune pornită din cea mai fermă decizie pe care o putem avea. Iar aceasta ne poate schimba pentru totdeauna viaţa.

Din nemişcare apare mişcarea şi din mişcare apare nemişcarea.

 

Din nemişcarea – yin-ul extrem este creată mişcarea – yang-ul emergent. Aceasta este arta alchimiei interne realizată prin intermediul lui Dao. Tot ce trebuie să facem este să nu facem nimic. Doar să stăm în nemişcare şi să-l ascultăm pe Dao. Atunci în noi apare mişcarea energiei ca o explozie de supernovă. Se poate spune că este energia combinată şi coerentă a tuturor celulelor din corp. Aceasta se poate manifesta foarte variat ca: o căldură puternică care conduce la transpiraţie abundentă şi deschiderea tuturor porilor,  o senzaţie de expansiune a conştiinţei, o senzaţie de plenitudine, de recunoştinţă faţă de Univers, stare de calm, stabilitate, de încredere, de limpezire a minţii, de imensă putere fizică.

Dar asta cere timp, răbdare şi perseverenţă. Totul însă începe cu o şedere scurtă în Zhuang în prima zi, urmată de o şedere puţin mai lungă a doua zi şi tot aşa, veţi descoperi cât de rapid se acumulează înţelepciunea non-acţiunii Wu Wei. De aceea Zhuangul stă la baza oricărei practici energetice de qigong sau marţiale şi prin această metodă se construieşte fundaţia. Fundaţia constă în stabilirea unui veritabil echilibru yin-yang.

Ce este echilibrul yin-yang? Dacă nu putem face distincţie între nemişcarea absolută – yin şi mişcarea – yang nu există o adevărată coordonare între părţile corpului şi nu există o unitate minte-corp. În exerciţiile dinamice ne vom mişca sau prea mult sau prea puţin, iar aceasta reduce eficienţa mişcării. Învăţând în Zhuang cum din nemişcare apare mişcarea, vom putea în exerciţiile dinamice să creăm din mişcare nemişcarea, adică o mişcare fără efort în care eliminăm tensiunea inutilă şi suntem relaxaţi. În exerciţiile dinamice este mult mai dificil să urmărim în decursul mişcărilor cum să păstrăm această unitate dintre minte şi corp. De aceea în Zhuang în starea de nemişcare putem studia şi controla mişcarea în cele mai mici amănunte. Corpul se mişcă datorită comenzilor mentale, dacă acestea sunt haotice şi mişcările părţilor corpului nu sunt coordonate. Dacă mintea este calmă şi corpul se relaxează. În acest mod apare coerenţa gândirii şi unificarea minţii cu corpul. Când mişcările devin eficiente, energia se conservă şi surplusul său se revarsă în mod vizibil în corp. Din nemişcarea corporală apare o mişcare a energiei. Cu cât mintea este mai liniştită şi corpul mai relaxat cu atât mişcarea energiei este mai intensă.

Când Maestrul ne spune să ne schimbăm mintea el se referă la a înlătura obiceiurile greşite şi a dobândi o minte unificată cu corpul. O minte impură determină obiceiuri greşite ale corpului şi acestea conduc la distrugerea unităţii minte-corp şi la pierderea spontaneităţii şi flexibilităţii caracteristice stării naturale. Mintea devină fixată pe anumite gânduri repetitive, iar corpul dobândeşte rigidităţi şi ticuri. Dacă încercăm să practicăm mişcările dinamice sunt destul de greu de urmărit şi corectat zeci de variabile legate de cele trei ajustări ale poziţiei, respiraţiei şi activităţii mentale. Acesta este avantajul Zhuang-ului că în această postură numărul variabilelor este redus la minim şi putem să ne focalizăm mai uşor pe legătura dintre minte şi corp şi pe echilibrul yin-yang. În această postură este mai uşor să ne observăm şi să ne corectăm obiceiurile greşite. Numai când plivim aceste buruieni pe locul viran pot înflori florile. Printre buruieni florile sunt ascunse şi sufocate. Nici o alchimie nu ne permite să transmutăm buruienile în flori. Buruienile trebuie smulse, iar florile cultivate.

Forţa gândului. Primul scop al Zhuang-ului constă în reîntoarcerea la starea de non-acţiune sau starea qigong. Orice acţiune iniţiată din această stare a veritabilului echilibru yin-yang va avea putere. Aceasta este puterea interioară sau forţa gândului Yi.

Cu toţii dorim să simţim energia şi să o facem să se deplaseze conform intenţiei noastre. Pentru asta ne folosim de anumite forme exterioare vizibile din tehnicile dinamice pentru a pune în mişcare ceea ce este invizibil şi fără formă, qi-ul. Dar dacă nu avem energie internă, acumulată în Xia Dan Tian şi pusă apoi în circulaţie prin corp nu putem să facem nimic. Iar această energie ţâşneşte din non-acţiunea mişcărilor dinamice. Dar trebuie să învăţăm la început non-acţiunea unde ne este mai uşor, în Zhuang. Când stăm în Zhuang este ca şi cum am ţine tălpile pe un izvor ţâşnitor, de aceea acele puncte chiar aşa se cheamă Yuan Quan (pe meridianul Rinichiului R1). Dacă cele trei ajustări au fost făcute (corp, respiraţie, minte) şi suntem într-o poziţie corectă, energia va ţâşni şi va umple tot corpul. Este ca o reacţie în lanţ în care nu ştim unde este sursa, doar că simţim o vibraţie energică în întreg corpul. Este ca şi cum am avea un furtun cu un robinet de înaltă presiune deschis în Yuan Quan şi datorită presiunii foarte mari acest furtun vibrează uşor. Dacă furtunul este strangulat puţin într-un loc, apar mişcări în acea regiune, dacă este strangulat mai mult este posibil ca întregul flux de apă să înceteze. Tot aşa în corp vom simţi, dacă intrăm în nemişcare, cum qi-ul va „ataca” zona strangulată până ce energia stagnantă este eliminată şi se produce vindecarea. Vindecarea se poate produce într-o singură sesiune, sau dacă are rădăcini mai adânci va necesita o perioadă mai lungă. Important este să perseverăm. Dacă însă sunt prea multe obstacole care blochează fluxul de energie, acesta va fi simţită foarte slab sau deloc. Asta nu înseamnă că qi-ul nu lucrează la deblocare, ci doar că pentru o perioadă de timp aceste ajustări şi curăţiri ale corpului sunt ascunse. În momentul în care qi-ul poate trece parţial sau complet prin tot traseul energetic vom simţi fluxul de energie. Nu există limite la puterea acestui flux de energie. Asta ne face să înţelegem că există mereu blocaje tot mai subtile pe care qi-ul le îndepărtează când facem acest exerciţiu. Nu există un moment când putem spune: gata, am terminat, sunt complet deblocat, energia nu poate trece mai puternic decât atât prin mine.

Eliminarea obiceiurilor greşite. Ni se pare evident că dacă am avea de la început un flux puternic de energie ni se pare că ne-am putea corecta, prin feed-back, mai rapid poziţia pentru a profita de acest flux. Dar motivul pricipal pentru care nu se întâmplă acest lucru este că datorită obstacolelor pe care le întâlneşte în cale acest flux puternic ar supraîncălzi puternic corpul. Şi aşa transpirăm abundent şi suntem ca într-o saună de aburi. Pentru că acest abur curăţă toate impurităţile din corp şi reajustează corpul. Corpul are o anumită inerţie şi nu este la fel de volatil ca mintea. El are nevoie de timp pentru reajustare. De aceea se merge pe strategia paşilor mici în care creştem treptat timpul de stat în Zhuang. Dacă la o maşină mică mergem cu frâna ridicată, aceasta se încălzeşte. Dacă la un TIR încărcat mergem cu frâna ridicată aceasta ne poate conduce la un dezastru. De aceea prima dată învăţăm să eliminăm stagnările şi să învăţăm să circulăm cu frâna coborâtă, şi de abia treptat, în mod natural se trece la un motor mai performant. Probabil că toţi dorim rezultate cât mai rapide şi dorim să simţim energia, dar dacă nu o simţim este numai spre binele nostru. Această energie lucrează în interiorul nostru de fiecare dată când facem Zhuang, dar faptul că este ascunsă este uneori bine pentru că nu întotdeauna putem face faţă fizic conştienţi la ajustările corporale care se petrec.

Din cele spuse putem înţelege că forţa gândului Yi nu este o putere activă de control a minţii asupra energiei, ci mai degrabă o non-putere. Adică nu noi trebuie să ne străduim să deplasăm energia dintr-o parte în alta pentru că aceasta se petrece spontan, pe un anumit traseu energetic, specific fiecărei forme externe de tehnică qigong. Noi trebuie doar să fim atenţi să inhibăm tensiunile şi obstacolele din corp şi minte pentru ca acestea să se manifeste în starea lor naturală şi să permită fluxul liber de energie. Forţa gândului este o putere interioară, deoarece lucrează cu capacităţile noastre interioare naturale. Ea este în acord cu legile naturale şi cu capacităţile native şi de aceea moralitatea o dezvoltă. Dacă reacţionăm haotic şi necorespunzător la stimulii exteriori, această forţă a gândului slăbeşte. Dacă suntem cuprinşi de griji personale şi gânduri legate de persoana proprie ne creăm obstacole în calea fluxului de energie. Dacă ne purtăm greşit cu cei din jur încălcăm legile naturale şi forţa gândului se toceşte. Dacă suntem prea preocupaţi de lumea exterioară forţa gândului se disipă.

Echilibrul fizic. Ce este echilibrul fizic? Deoarece nu ştim ce este echilibrul energetic avem nevoie de studierea echilibrului fizic, mecanic, în Zhuang. Dacă am fi doar un munte de bucăţi de fontă grele, trântite una peste alta, echilibrul ar consta în a duce o linie verticală prin centrul de greutate şi aceasta să cadă în interiorul bazei. Baza noastră constă în spaţiul format între tălpile paralele. Pe unde am duce linia verticală? Păi, aceasta ar trebui să fie o axă de simetrie care să împartă egal corpul într-o parte stânga şi dreapta. Dacă ne sprijinim mai mult pe piciorul stâng linia se deplasează spre stânga, iar dacă ne îndreptăm atenţia spre piciorul drept linia se deplasează spre dreapta. Dacă ţinem mâinile pe lângă corp linia trece prin Bai Hui şi Hui Yin, dar dacă ridicăm mâinile la orizontală spatele se lasă uşor în spate. Oare unde trece linia acum? Rămâne în acelaşi loc sau se deplasează? Ce se întâmplă dacă ne sprijinim nu pe toată talpa, ci mai mult pe călcâi? Sau mai mult pe laba piciorului? Cum se reajustează restul corpului pentru echilibrare? Dar când îndoim genunchii este clar că mai adăugăm un grad de complexitate pentru că putem varia unghiul dintre coapse şi gambe. Dar poziţia capului contează la echilibru? Ce se întâmplă dacă înclinăm uşor capul cu bărbia spre piept. Dar dacă privim mai sus decât linia ochilor?

Energia tendoanelor. Este clar că nu suntem bucăţi de fontă aruncate una peste alta. Acestea stau foarte bine atât timp cât nu se exercită o împingere din lateral când toate bucăţile se prăbuşesc. Dar corpul nostru este foarte flexibil. Ne putem apleca, îndoi, încorda în sute de poziţii. Când facem Zhuang-ul ni se pare greu pentru că ne gândim că suntem bucăţi grele care sunt compresate. Dar de fapt exerciţiul ne va arăta că suntem incredibil de uşori şi lejeri. Coloana vertebrală este formată din vertebre dure, dar acestea nu se comprimă niciodată. Acestea stau unele peste celălalte, dar nu se ating şi cu atât mai puţin se comprimă. Între vertebre rămâne întotdeauna un spaţiu de cel puţin un milimetru. Ele sunt ţinute împreună de greutatea corpului nostru. Dacă se taie fasciile şi tendoanele, vertebrele s-ar depărta între ele. Coloana este de fapt un arc, iar greutatea corpului nu este susţinută de vertebre, ci de tendoanele (fascii, muşchi, tendoane) din jurul coloanei. Vertebrele noastre sunt destul de poroase ca o piatră ponce şi nu ar fi capabile să susţină singure prin comprimare greutatea corpului nostru. Greutatea este redistribuită de numeroasele tendoane. Corpul nostru este suţinut de tonusul muscular, de tensiunea din aceste tendoane. Avem două tipuri de energii: energia de compresie din oase şi energia de tensiune din tendoane. Ne-am obişnuit să gândim că scheletul este cel care ne asigură poziţia statică, iar muşchii şi tendoanele sunt doar un auxiliar util doar în momentul în care ne mişcăm. Dar în zhuang vom observa cum asigurarea poziţiei statice este asigurată de modificări imperceptibile ale tendoanelor în diferite regiuni ale corpului. Dacă avem un punct slab, o tensiune într-un loc, această problemă este ascunsă pentru că este redistribuită în întregul corp de sistemul de tendoanec are acţionează ca un tot unitar, holist.

Pentru a înţelege ce face tonusul muscular ne putem compara cu acele jucării formate din bucăţi de lemn găurite prin care sunt trecute o serie de sforicele legate împreună. Dacă se apăsa un buton sub jucărie, tensiunea din sforicele dispărea şi jucăria se prăbuşea. Tot aşa dacă tonusul muscular, care este o energie de tensiune a tendoanelor ar dispărea, am cădea pe jos, cum se întâmplă în situaţiile de leşin. Acest tonus general este stabilit de comenzi date de minte. Dacă ne relaxăm complet, ne lăsăm moale şi cădem pe jos. Dacă ne încordăm prea tare, simţim că ne obosim foarte repede. Aşa că încercăm să ne relaxăm fără să pierdem din postura fizică externă. În exterior parcă nimic nu se întâmplă, dar în interior vedem că dacă ne relaxăm o zonă, aceasta are un efect global asupra întregului corp, care câştigă energie. Gândindu-ne că majoritatea timpului îl petrecem în poziţii statice (chiar şi mişcările sunt o multitudine de poziţii statice) uşurarea unei tensiuni în zhuang are repercursiuni acumulate incredibile asupra vieţii noastre cotidiene.

Relaţia corp-minte. Dar când am redus cât am putut chiar şi aceste tensiuni ce se mai întâmplă? Vedem cum sunt trimise diferite comenzi mentale chiar şi atunci când nu este nevoie. Ne fuge mintea la ceva, ne gândim la ceva ce nu este prezent şi corpul se încordă într-o anumită regiune. Când revenim descoperim încordarea. Corpul este un ajutor de nădejde pentru a dresa maimuţa jucăuşă a minţii noastre. Mintea este foarte volatilă, fuge peste tot. Corpul rămâne unde l-am pus, părţile sale se mişcă încet. Cum să stabilim o unitate între un iepure rapid şi o broască ţestoasă înceată? De fapt mintea noastră nu este deloc rapidă. Este mai tot timpul fixată pe un gând sau emoţie. Când mintea este fixată şi nu este prezentă, adică nu suntem conştienţi de ceea ce se întâmplă, corpul se crispează, într-o aşteptare împietrită. Se oboseşte aşteptând şi ne tot trimite semnale să revenim. Deoarece nu reacţionăm, aceste semnale devin tot mai dureroase şi aşa simţim dureri în diferite părţi ale corpului. Când revenim, rezolvăm problema, suntem prezenţi mental o vreme, după care dorim să plecăm din nou. Mintea nu mai are răbdare cu corpul şi simţim că ne plictisim. Mintea este plictisită de corp, iar corpul nu poate urma mintea. Şi cu toate acestea numai aici putem găsi tot ce căutăm în altă parte. Hoinăreala noastră ar înceta dacă am găsi ceea ce căutam. Degeaba ni se spune să fim prezenţi aici şi acum. Dacă însă am fi prezenţi mintea ar găsi că toate comorile sunt ascunse în acest corp pe care-l neglijează. Acesta este veşnicul frecuş şi dualitatea susţinută de noi între corp şi minte. A sta în Zhuang înseamnă să facem pace în acest veşnic război între corp şi minte. Armistiţiul conduce la armonizarea şi unificarea minţii cu corpul. Din această unificare rezultă o pace trainică şi posibilitatea construirii fundaţiei energetice. Pentru că numai când mintea este în armonie cu corpul poate apărea qi-ul.

Respiraţia. Când reuşim să ne relaxăm se mai petrece un fenomen important legat de respiraţie. Parcă reuşim să respirăm mai uşor, nu mai simţim o apăsare sau constrângere în regiunea pieptului. Respiraţia este mai profundă până în abdomen, nu se restrânge doar la zona superficială din piept. Această respiraţie este foarte importantă pentru că stabilizează structura emoţională.

Respiraţia este strâns legată de qi. Unitatea corp-minte este precum am construi şi am pune un cazan pe foc (qi-ul este focul). O respiraţia potrivită este precum aerul scos de foalele fierarului care reglează focul. Prin Zhuang învăţăm cum să încălzim cazanul, cum să înteţim focul tot mai tare. În fiecare zi are los o reajustare a cazanului, a corpului şi minţii pentru a suporta un foc mai intens. Cu cât se îmbunătăţeşte respiraţia cu atât şi focul poate fi mai intens. Momentul în care apa din cazan începe să fiarbă este momentul când intrăm în starea de linişte şi energia se eliberează spontan în interiorul corpului nostru. O mare cantitate de abur se eliberează în acel moment. Aceasta o simţim ca o transpiraţie abundentă care ne regenerează şi ne reîntinereşte corpul. Modul în care respirăm poate menţine sau poate opri acest proces de eliberare de qi la modul generic, în particular de jing.

Echilibrul energetic şi cele trei Dan Tian-uri. Ce este echilibrul energetic? Să ne gândim că stăm în Ma Bu, poziţia Călăreţului de Fier. Picioarele şi abdomenul până la diafragmă sunt incluse într-o sferă de energie mare. Să ne gândim că stăm în prima poziţie din Baduanjing, din Brocard. Braţele îndoite stau cu palmele în poală. Trunchiul până la diafragmă este inclus într-o sferă de energie medie. Ridicăm acum braţele deasupra capului. Capul este inclus într-o sferă de energie mică. Putem să ne imaginăm cum suntem ca un om de zăpadă formaţi din cele trei sfere de energie, mică cu centrul în Shang Dan Tian, medie cu centrul în Zhong Dan Tian şi mare cu centrul în Xia Dan Tian. De ce suntem dezechilibraţi în viaţa noastră? Pentru că sferele de sus, mică şi medie sunt mai grele decât sfera de jos, cea mare. Când spunem că am căzut pe gânduri, din punct de vedere energetic chiar asta s-a întâmplat: sfera energetică mentală e prea grea şi ne dezechilibrăm. Când spunem că suntem cu inima la pământ, sau într-o prăpastie de disperare, din punct de vedere energetic sfera emoţională este prea grea şi ne dezechilibrăm. Gândim prea mult, suferim emoţional inutil, pentru că suntem dezechilibraţi energetic. Pentru a fi centraţi corect este necesar să „umplem pântecul”, adică să fim centraţi pe Xia Dan Tian. Aceasta determină spontan „golirea inimii”, adică golirea şi uşurarea sferelor superioare de gândurile şi emoţiile negative. Zhuang-ul degetelor-sabie chiar asta face: coboară centrul de greutate energetic de la centrii superiori în locul care i se cuvine, centrul Xia Dan Tian. A sta în Zhuang înseamnă să eliminăm obstacolele şi stagnările corporale şi atunci apare treptat jing-ul şi sfera energetică mare, care este resimţită ca o putere interioară în Xia Dan Tian. Eliminând stagnările emoţionale şi emoţiile negative apare treptat qi-ul şi sfera energetic medie, care este resimţită ca o bucurie fără motiv şi este asociată cu Zhong Dan Tian. Eliminând gândurile egoiste apare treptat shen-ul şi sfera energetică mică, care este resimţită ca o intuiţie sau revelaţie şi este datorată Shang Dan Tian-ului. A elimina este un fel de-a spune, deoarece în Zhuang doar stăm şi suntem prezenţi. Orice gânduri, sentimente, sau senzaţii care vin, le lăsăm să treacă fără să le acordăm atenţie. Dar această prezenţă a minţii acolo unde este corpul conduce la curăţirea treptată de impurităţi. Această curăţire este un proces natural, datorat lui Dao. Urmarea naturală a ghidului interior, care este Dao, permite punerea unei fundaţii durabile. Tot ce nu este în acord cu calea naturală este distrus.  Şi în creştinism ni se spune mereu să nu construim pe nisipuri mişcătoare şi să nu acordăm atenţie la lucrurile pieritoare ce le mănâncă rugina şi moliile. Că există o singură piatră, lăsată la o parte de zidari, singura pe care se poate construi.

Acest echilibru energetic este dinamic. Este la fel cu echilibrul unui Hopa-Mitică. Îi dăm un bobârnac şi el aparent este gata să se prăbuşească, dar întotdeauna revine şi pendulează în partea opusă fără să păţească nimic. Dacă centrul său de greutate nu ar fi atât de jos, el nu şi-ar mai putea reveni. Trebuie să ne străduim să ne coborâm centrul de greutate cât mai jos. Adică să aplicăm smerenia. Există o mulţime de oameni talentaţi pe lume, foarte creativi, dar când uită de unde provin toate acele daruri interioare pe care le deţin survine dezastrul, prăbuşirea. Când nu mai suntem conectaţi la sursa noastră interioară survine decăderea. Viaţa noastră este un şir de urcuşuri şi coborâşuri şi învăţând din fiecare putem oscila, aparent în exterior ne dezechilibrăm, dar în interior, energetic rămânem mereu echilibraţi.

Beneficii. Întărirea oaselor şi eliminarea fricii. Făcând Zhuang-ul degetelor-sabie obţinem o serie de beneficii. Se întăresc oasele, putem să ameliorăm sau chiar să ne vindecăm de osteoporoză. Motivul este că în corp se generează jing şi acesta circulă şi este asociat oaselor. Jing-ul în multe privinţe se comportă ca energia în forma Apă, de aici avem diferite beneficii cum ar fi un auz mai bun, iar dacă dobândim măiestria putem dobândi un auz excepţional. Părul poate începe să crească din nou şi îşi poate redobândi culoarea naturală. Este important că treptat poate dispărea teama. Nu ne mai este frică de viaţă, de schimbările vieţii, de ceea ce ne aşteaptă.

Câmpul de autoprotecţie. Nu ne mai este frică când cădem, când suntem loviţi cu un obiect sau de cineva. Apare un câmp de qi de autoprotecţie în jurul corpului, care este Cămaşa de Fier. Acesta poate fi perceput în timpul Zhuang-ului ca un balon care se umflă. Cu cât mai multă energie se generează cu atât mai tare se umflă balonul şi cuprinde un spaţiu mai îndepărtat. Acest câmp este ca un balon de gumă elastic. Când suntem loviţi acesta reduce efectul loviturii proporţional cu raportul dintre tăria loviturii şi tăria qi-ului intern. Activarea câmpului este instantanee, mai rapidă decât capacitatea noastră de reacţie fizică şi mentală la lovitură. Acest fenomen poate fi înţeles şi astfel: dacă lovim o bucată de plastelină, urma rămâne imprimată în ea. Dacă punem plastelina într-un balon şi-l lovim, balonul se deformează şi îşi revine, iar plastelina din interior nu păţeşte nimic. Printr-o practică regulată în jurul practicantului se formează un câmp de qi care este ca un balon elastic. Cu cât qi-ul este mai puternic cu atât ne putem gândi la mai multe baloane elastice care ne înconjoară şi formează o autoprotecţie.

Dacă rămânem într-o stare de linişte şi non-acţiune se generează o energie intensă care ne poate vindeca rana. Dacă nu putem rămâne în locul accidentului sau incidentului, ne retragem într-o zonă apropiată unde putem intra în starea de linişte. Dacă capacităţile noastre nu sunt suficiente putem cere ajutorul Maestrului. S-au întâmplat suficiente cazuri când unor practicanţi le-au căzut obiecte grele peste mâini, cap, picioare şi s-au ales doar cu zgârieturi sau răni uşoare comparativ cu greutatea şi înălţimea de unde au căzut. Intrarea în starea de linişte pe care aţi desprins-o în Zhuang este trusa de prim-ajutor pe care puteţi s-o folosiţi până la sosirea ajutorului medical.

În demonstraţiile Shaolin aţi văzut un bărbat care se lovea cu o vergea metalică peste cap, iar vergeaua se rupea în două. Se poate dobândi măiestria pornind numai de la practicarea acestei posturi de Zhuang. Prin această metodă se poate dobândi capacitatea de a sparge cărămizi şi scânduri. Există persoane care şi-au tocit şi insensibilizat pumnii pentru a putea face asemenea demonstraţii. Dar măiestria energetică permite o mână sensibilă care poate atât să picteze, dar şi să spargă obiecte dacă este necesar. Oasele şi întregul corp se întăresc foarte mult în Zhuang. Unele demonstraţii de circ în care peste corpul unui om trece un animal sau o maşină foarte grea se bazează pe această metodă energetică. Dar toate aceste demonstraţii se bazează pe o practică îndelungată, în care se înaintează pas cu pas.

Emisia de qi. Este posibilă dezvoltarea capacităţii de emisie de qi prin degetele-sabie pentru a-i vindeca pe alţii. Pentru asta este necesar să dorim să-i ajutăm pe alţii şi să ne dezvoltăm moralitatea. Trebuie să avem o relaţie bună şi corectă  cu persoana pe care dorim s-o ajutăm. Dar este necesar să fim noi înşine sănătoşi şi plini de energie pentru a-i putea ajuta pe alţii. Nu este un egoism faptul de a fi la început proprii noştri medici, ci o dovadă de responsabilitate. Prima dată trebuie să verificăm metodele pe noi şi să ne convingem că funcţionează şi apoi putem s-o facem cu alte persoane. Putem începe cu metodele de contact, ca bătaia spatelui şi apoi să trecem la alte metode învăţate la curs.

Dar pentru a direcţiona energia asupra altcuiva trebuie să o ai. Dezvoltând nemişcarea în Zhuang poţi genera o cantitate incredibilă de energie care poate fi eliberată într-o clipă. Dar chiar dacă o ai trebuie să dezvolţi acea forţă a gândului pentru a canaliza energia unde doreşti. Aceasta presupune a practica corect forma exterioară. Sunt multe amănunte care apar şi vezi că nu le ştii sau nu le-ai înţeles până ce nu practici. Doar practicând înaintezi pas cu pas. Dacă nu practici sunt doar speculaţii intelectuale. De aceea după ce practici, este suficient uneori un singur cuvânt ca să înţelegi un punct obscur în practică. Cele mai dificile sunt cele legate de moralitate. Maestrul îţi spune un singur cuvânt şi tu pricepi. Cu siguranţă l-a mai repetat de zeci de ori, dar cum se spune: „de la ureche la inimă distanţa este cea mai mare”.

Diagnosticarea prin qi. Dar ca şi în medicina clasică, pentru a vindeca pe cineva este necesar la început să pui un diagnostic. Cum poţi vindeca pe cineva dacă nu ştii ce are? Ştim de la practicarea poziţiei de receptivitate că suntem precum o antenă care recepţionează continuu semnale din exterior. Acestă antenă corporală are atât o sensibilitate, cât şi o selectivitate. Cu cât suntem mai sensibili putem recepţiona informaţii de la distanţe mai mari. Cu cât avem o selectivitate mai bună, la fel ca un radio de calitate, putem să alegem numai staţia de emisie care ne interesează şi să nu ţinem cont de alte canale care ne pot bruia. Fiecare om emite o anumită informaţie, deoarece este precum antena unei staţii de emisie. Şi în viaţa cotidiană spunem că suntem pe aceeaşi lungime de undă cu cineva. Nu este nevoie de cuvinte sau gesturi pentru a simţi corporal că eşti la unison cu o altă persoană. În acest moment are loc o transmisie de qi. Prin urmare noi toţi, că suntem conştienţi sau nu, emitem şi recepţionăm continuu qi de la alte persoane. De obicei suntem inconştienţi pentru că ne gândim numai la problemele personale şi această gândire egoistă este o barieră în calea câmpului de qi emis de alţi oameni. Dacă ne gândim la alţii fără legătură cu persoana proprie putem recepţiona această energie. Iar această energie o recepţionăm cu întreg corpul, ca o senzaţie corporală. Când se dezvoltă unitatea corp-minte prin Zhuang, putem conştientiza această senzaţie şi aceasta poate fi analizată. Dar nu numai oamenii emit qi. Qi-ul este universal şi este emis de toate fiinţele şi obiectele din Univers. În măsura în care suntem interesaţi sau avem o empatie cu anumite animale, plante sau locuri, putem recepţiona energia lor. Dacă nu am avea o legătură de suflet nu am creşte flori şi plante, nu am ţine pisici, câini, păsări, broaşte ţestoase, peşti sau alte animale.

Vindecarea prin qi. Prin Zhuang se eliberează energie curată Zhen qi şi conştientizăm blocajele. Exerciţiile de încheiere sunt obligatorii pentru că prin acele bateri acordăm atenţie blocajelor şi eliminăm energia patogenă Bing qi-ul folosind energia pură Zhen qi. Chiar şi în timpul Zhuang-ului energia pură care curge poate curăţa corpul, dar sunt unele blocaje care nu se lasă tratate aşa uşor. Atunci trebuie să perseverăm, azi un pic, mâine un pic, la fel cum apa, care pare cel mai moale şi blând element, sapă o albie chiar şi în roca cea mai tare şi mai impenetrabilă.

Există şi un nivel fiziologic profund, celular, al transformărilor pe care le experimentăm prin Zhuang. Nu numai corpul la nivel de organe este format din oase în compresie şi tendoane în tensiune, ci şi celulele sunt formate dintr-un citoschelet format din microtubuli şi filamente. Prin rearanjarea compresiei şi tensiunii din corp datorită armonizării, chiar şi celulele îşi modifică metabolismul şi aleg alte programe genetice din cele înmagazinate în ADN.  Cercetătorii au arătat că la compresii diferite ale organelor, citoscheletul celulelor se modifică şi deoarece prin intermediul său se transportă substanţele din celulă, se produc şi modificări metabolice. S-ar putea ca aceasta să explice de ce la nivel fizic o „simplă” tensionare şi detensionare a corpului prin Zhuang are un efect atât de profund. Pentru că la nivel superficial sunt implicaţi muşchii şi fasciile pe care le lucrăm la fitness, dar în qigong au loc schimbări mai profunde în care sunt modificate celulele organelor interne.

Zhuang-ul – tehnică de meditaţie

 

Suntem obişnuiţi că meditaţia se face în poziţie şezând, pe un scaun sau în lotus. Zhuang-ul este o meditaţie stând în picioare. Dacă ne este greu să o facem, trebuie să ne gândim că în timpul zilei, este posibil să stăm timp de câteva ore în picioare. Ne este greu să stăm în viaţa cotidiană sau ne simţim obosiţi la sfârşitul zilei pentru că pierdem foarte multă energie. Dacă facem Zhuang, nu o facem numai pentru o perioadă de o oră sau cât timp stăm în Zhuang, ci pentru toată perioada zilei. Pentru că dacă reuşim să ne îmbunătăţim poziţia prin Zhuang, acest câştig se va răsfrânge şi asupra vieţii noastre cotidiene. Vom fi mai puţin obosiţi la sfârşitul zilei, mai plini de vitalitate.

Există o relaţie strânsă între poziţie şi starea mentală în care ne aflăm. Mai precis între tonusul muscular şi tonusul mental. Dacă ne simţim deprimaţi, fără vlagă, fără chef imediat observăm că ne vine să ne întindem în pat, sau într-un fotoliu cât mai moale. Dacă în schimb avem chef de viaţă, suntem energici, suntem încântaţi de ce trebuie să facem, ne este greu să stăm locului, ne vine să zburdăm, să sărim, dorim să ne manifestăm energia prin atitudinea corporală.

Acest tonus muscular este o manifestare a energiei. Energia se poate vedea atât în corp, în acest tonus, cât şi în respiraţie, în uşurinţa cu care respirăm. Energia se observă în deschiderea emoţională către ceilalţi, dar şi în împăcarea cu noi înşine, în liniştea care coboară asupra minţii noastre. În această linişte ne vin cele mai bune idei, cele mai clare decizii.

Iar această energie provine din nemişcare. În Zhuang stăm nemişcaţi, în meditaţie şedem nemişcaţi. Dar meditaţia în sens mai general înseamnă să fi nemişcat, indiferent de poziţia corporală. Când şedem în meditaţie, la început, atenţia ne este distrasă mereu de un detaliu sau altul al corpului. Ne doare spatele, ne dor umerii, capul ne este greu, mereu apare un alt detaliu “neplăcut”. Mintea obişnuită este fragmentată de atenţia pe care o acordă diferitelor părţi ale corpului, dacă este prezentă. Deoarece când suntem prezenţi este destul de neplăcut din cauza acestor atenţii, atunci mintea se pregăteşte să hoinărească şi începem să visăm, ne trec tot felul de gânduri dezlânate. În Zhuang această senzaţie de neplăcere este accentuată. Problema nu este exerciţiul în sine, ci mintea noastră, care s-a obişnuit să nu fie prezentă, pentru a nu răspunde solicitărilor corpului. Ca şi cum corpul şi mintea nu ar forma un întreg, ci fiecare ar fi ca un cal care trage căruţa în altă parte. Zhuang-ul ni se pare greu pentru că ne arată clar că ceva nu este în regulă cu noi. Am dori să evităm acest exerciţiu pentru că este tehnica prin care ni se arată cu cea mai mai limpezime că nu suntem unitari.

Senzaţii. Frumuseţea Zhuang-ului apare în momentul în care acceptăm în sinea noastră să fim prezenţi, mintea noastră acceptă să rămână şi să răspundă solicitărilor corpului. Atunci şi corpul se relaxează şi îi oferă linişte minţii. Cei doi cai se împrietenesc, sunt capabili să tragă împreună la aceeaşi căruţă. În acest moment se petrece ceva uimitor. Nu ne mai este greu să stăm în Zhuang. Corpul devine dintr-odată uşor. De pe minte parcă se ridică o cortină. Datorită acestei uniuni dintre minte şi corp, din această nemişcare la nivel fizic se eliberează brusc în noi o cantitate foarte mare de energie, care vine atât din interior, din fiecare celulă a corpului nostru, dar şi din exterior, de pretutindeni. Corpul resimte energia, iar mintea în starea ei de linişte simte o bucurie fără motiv, o tandreţe, o recunoştinţă, o topire cu nemărginirea. Începem să transpirăm nu datorită efortului muscular de a sta în Zhuang, ci pentru că în noi erupe această energie care ne deschide toţi porii corpului. Putem simţi o căldură binefăcătoare sau o răcoare plăcută ca menta. Simţim că această energie nu stă pe loc, ci ea circulă prin corpul nostru.

Mintea noastră în această stare, care este starea de qigong, este foarte diferită de mintea obişnuită, plină de gânduri. Mintea obişnuită este punctuală, este fixată, este atrasă de lucrurile mărunte, de o durere sau tensiune din corp, este distrasă de un sunet sau de un obiect, este şovăitoare, nesigură. Mintea în starea qigong este liberă, este pretutindeni în jurul nostru ca un nor de conştienţă, este o prezenţă tăcută până departe, calmă, solemnă, maiestuoasă. Apare un “sentiment” de sacru, profund, fundamental. În această stare nu există gânduri, sentimente, deşi putem continua să vedem, să auzim, să simţim. Dar vederea cumva “implodează”. În mod obişnuit proiectăm obiectele văzute în afara noastră. Acum obiectele văzute le cuprindem cumva în interiorul norului nostru de conştienţă. Dar este mai mult o părere, o senzaţie de cuprindere, este de fapt o expansiune a conştiinţei, suntem pretutindeni, dar nu putem preciza ce înţelegem prin acest pretutindeni. Uităm cumva de corp, deşi suntem conştienţi de el, şi ne dăm seama că nu mai primim senzaţiile prin el, ci de la acest nor extins de conştienţă. Spaţiul este diferit în funcţie de conştienţa ce i-o acordăm. Timpul se modifică, deşi nu ne dăm seama de asta. Doar când terminăm exerciţiul şi ne uităm la ceas ne dăm seama că timpul a trecut foarte repede. În ce clipă am fost răpiţi în afara timpului? Când s-a produs expansiunea sa?

Mintea se simte unificată, nu mai este fragmentară. Din acest motiv avem un sentiment de împăcare pentru că ne simţim întregi, compleţi, nu ne lipseşte nimic, nu ne sâcâie nimic. Corpul simte această binefacere şi este relaxat, chiar dacă există acest tonus muscular continuu, dar acesta se dovedeşte o curgere de energie prin corp.

Sunt de fapt două lumi, iar Zhuang-ul ne permite să realizăm o legătură între ele, ne permite să intrăm în starea qigong cel mai rapid şi eficient. Este lumea corp-minte şi lumea energiei-norului de conştienţă. Chiar şi acest nor este uneori mai conştient, mai strălucitor, mai vibrant de energie şi alteori mai palid, mai vag, invizibil. Putem simţi cum din nemişcare ţâşneşte energia şi are loc această expansiune incredibilă a conştiinţei, ca spuma laptelui care fierbe, într-o clipă scurtă cu acea minte şi lungă în timpul nostru măsurat de ceas.

De ce nu se scrie de aceste senzaţii în zhuang? Pentru că începătorul poate deveni frustrat că nu simte în acest fel. Pentru că crede că acestea sunt senzaţiile “corecte” şi ceea ce simte el nu are valoare. Dar de multe ori nu simt nimic din cele de mai sus şi de fiecare dată simt în alt fel, într-un mod complet nou. În primele luni de practică am simţit după ce făceam Zhuang-ul sau alte tehnici de qigong că sunt plin de vitalitate şi simţeam o bucurie fără motiv, pur şi simplu savuram că trăiesc. Deci aceste lucruri le simţi aproape imediat şi nu este necesar să practici prea mult. Problema este că aceste stări de bine dispăreau şi de aceea încercam să înţeleg mai mult motivele. De asemenea nu-mi era deloc clar cum apare starea de bine şi vitalitatea, ce anume le produce. Cele două probleme sunt de fapt legate. Dacă poţi să fii mereu în starea de qigong, se produce încontinuu energie, rămâi mereu conectat la această sursă de energie, atunci nu mai eşti distras de lumea exterioară, nu te mai simţi obosit la sfârşitul zilei, rămâi mereu tu însuţi, cel complet.

Completitudinea. Este starea noastră naturală să fim plini de energie şi să ne bucurăm de viaţă. Dar suntem învăţaţi să urmărim alte scopuri şi obiective în viaţa noastră, care ne îndepărtează de ceea ce suntem. Suntem învăţaţi că dacă atingem acele scopuri, atunci vom fi împliniţi. Şi nimeni, la nici o şcoală nu ne învaţă cum să fim noi înşine, compleţi. Pentru că doar când eşti complet, împăcat cu tine însuţi şi cu lumea poţi să fii fericit. Plecând de la această bază interioară poţi face orice activitate exterioară care este un serviciu dezinteresat altora. Pentru că eşti complet nu ai nevoie de nimic din exterior. Poţi să oferi fără să doreşti ceva în schimb, fără să aştepţi să ţi se înapoieze. Asta nu înseamnă să nu muncim, să nu avem o slujbă. Doar că putem avea o slujbă pentru a câştiga bani să ne îngrijim trupul sau putem munci pentru că ne face plăcere şi dorim să facem ceva şi pentru alţii. Inevitabil vom câştiga şi acei bani după care aleargă toţi şi care ne sunt indispensabili pentru că avem un corp fizic şi o minte obişnuită. Dar oricâţi bani am câştiga, orice poziţie socială am avea, orice prieteni am avea, dacă nu suntem compleţi vom simţi mereu că ne lipseşte ceva.

Scopurile care ni se oferă de către lume sunt false pentru că nu vor putea niciodată să umple acel gol pentru a ne face compleţi. Complet eşti doar când ştii că eşti mai mult decât acest corp şi minte şi îţi trăieşti viaţa în acord cu această înţelegere rezultată din experienţa directă. Acesta este învăţătura cu adevărat deosebită pe care ţi-o oferă Şcoala Qilingong. Îţi oferă tehnici practice prin care poţi avea o experienţă directă a ceea ce eşti cu adevărat. Iar asta te face complet. Pornind de la această construire a fundaţiei, poţi să-ţi trăieşti viaţa în acord cu această înţelegere.

Moralitatea. Tehnicile cu adevărat înalte sunt cele legate de moralitate. Acestea sunt învăţături care acordează viaţa ta pe care o trăieşti în lume ca fiinţă cu trup şi minte obişnuită cu ceea ce eşti cu adevărat, cu completitudinea fiinţei tale. Prin aceste învăţături sunt îndepărtate diferite dificultăţi pe care le întâmpinăm în viaţă, datorate prejudecăţilor şi altor probleme personale, şi ne netezesc drumul spre completitudinea noastră. Tot ce ni se întâmplă în viaţă face parte din fiinţa noastră. Obstacolele vieţii noastre sunt zone obscure, insuficient explorate ale fiinţei noastre. Pentru rezolvarea lor avem două căi de atac. Limpezindu-ne mintea şi curăţindu-ne trupul de Bing Qi, energia patogenă prin practicarea tehnicilor qigong “practice”. Aceasta  este calea “xing” de transformare a corpului şi minţii. Cealaltă cale “ming” constă în a duce o viaţă în acord cu principiile morale. La început este vorba de o morală rigidă, dogmatică, bazată pe anumite reguli pe care le-am învăţat în copilărie, dar n-am ştiut niciodată de ce trebuie să le urmăm. Pe urmă la qigong aceste reguli sunt predate din nou în o altă formă. Dar treptat morala rigidă devine o morală spontană rezultată din fiinţa noastră. Cele două tehnici sunt strâns legate, nu pot fi despărţite. Când progresăm cu tehnicile practice descoperim fiinţa noastră şi se produc schimbări fiziologice în corpul nostru. Din acest motiv bunăvoinţa noastră către celelalte persoane are o bază fiziologică şi psihologică. Pentru că ne simţim bine suntem plini de solicitudine şi dorim să-i ajutăm pe alţii. În schimb o persoană bolnavă datorită durerilor este mereu arţăgoasă şi fără să vrea se poartă rău cu cei din jur. Dar tot atât de adevărat este că dacă avem această bunăvoinţă şi deschidere către ceilalţi în timp ne vindecăm de boli şi de depresii. Fiecare cale o întăreşte pe cealaltă şi de aici rezultă înţelepciunea că doar Cuvântul întrupat poate conduce la un trup sănătos care trăieşte o viaţă fericită.

Aceasta este strategia generală. În schimb tactica constă ca, în fiecare zi, dacă este posibil dimineaţa, să practicăm tehnicile qigong. Apoi în timpul zilei iar practicăm chiar şi câteva clipe. Care este motivul pentru care trebuie să practicăm? Motivul este că lumea ne bulversează, ne întoarce pe dos, ne face să uităm cine suntem. Lumea şi oamenii obişnuiţi trăiesc în corpul şi mintea obişnuită, aşa au fost învăţaţi, cum am fost şi noi din copilărie. De aceea trebuie să practicăm conform noii înţelegeri pe care am dobândit-o. Ne dezvăţăm să fim doar trup şi minte şi învăţăm să acţionăm, să simţim şi să trăim din acest punct de vedere mai complet, mai aproape de ceea ce suntem cu adevărat. În orice activitate exterioară, chiar dacă nu este o tehnică qigong, aducem acea învăţătură, acea stare desprinsă din cunoaşterea directă din timpul practicii qigong.

Nu suntem mai buni ca ceilalţi oameni. Nici mai deosebiţi, nici mai virtuoşi, nici mai inteligenţi. Suntem exact la fel ca ceilalţi oameni. Suntem un fel de centauri, pe jumătate oameni, pe jumătate altceva. Oamenii obişnuiţi îşi văd doar o jumătate, ei se cred doar oameni. Noi, ca practicanţi de qigong, ştim că mai suntem ceva în plus, îi putem spune qi, energie. Lumea energiei este o lume morală. Când acţionăm moral suntem în acord cu legile Universului şi putem simţi fluxurile de energie. Când ne punem contra acestor legi morale, sensibilitatea noastră la energie se diminuează şi dispare. Devenim oameni obişnuiţi, uitând de partea noastră ascunsă şi simţim un gol pe care nu ştim cu ce să-l umplem.

Ciclul zi-noapte. Am învăţat la cursuri că există anumite ore speciale când practica qigong este mai bună. Să vedem de ce. Ziua suntem activi, corpul este în mişcare, mintea plină de gânduri şi spunem că suntem în stare de veghe. Noaptea suntem pasivi, corpul este nemişcat şi nu prea suntem conştienţi de ce se întâmplă, uneori ne aducem a minte de unele vise. Mulţi au încercat să reducă timpul de somn,  considerându-l ca o pierdere de timp activ. Dar cu toţii am simţit că dacă dormeam bine, dimineaţa ne sculam mai odihniţi, cu mintea mai limpede, mai plini de energie. Ne-am simţit destul de asemănător cu ceea ce simţim după ce practicăm tehnicile qigong. Doar că practica qigong se face conştient, iar dormitul într-o stare de inconştienţă. Dar amândouă accesează o sursă de energie, care deocamdată ne rămâne ascunsă. Prin qigong reuşim să descoperim treptat despre ce este vorba.

Universul are o parte vizibilă yang şi alta yin, ascunsă, lumea energiei. Aceste două lumi coexistă şi există un flux de energie între ele. Deşi acest flux este permanent, acesta se modifică în funcţie de orele zilei, cel puţin pe planeta numită Pământ. Între orele 5-7 dimineaţa, yin-ul descreşte şi yang-ul creşte, adică are loc o transformare şi un flux de energie dinspre lumea energiei spre lumea vizibilă, materială. Corpul nostru este transformat dacă practicăm la această oră specială. Ne este mai uşor să accesăm energia şi să ne vindecăm trupul, dacă suntem bolnavi.

Mintea noastră se limpezeşte mai uşor pentru că, foarte devreme, majoritatea oamenilor din vecinătate, din fusul nostru orar, încă dorm şi nu ne agită telepatic trimiţându-ne gândurile lor. Pentru a ne apăra împotriva agitaţiei de orice fel, de exemplu când practicăm la ore mai târzii, este important să reţinem că acea agitaţie nu ne aparţine. Pentru că noi primim energie atât din “interiorul” nostru, cât şi din “exteriorul” nostru, în particular de la alţi oameni. Energia se materializează sub formă de gânduri şi emoţii. Materializarea se produce pentru că credem că gândurile ne aparţin. Dacă nu ni le atribuim, aceste gânduri vin şi trec mai departe fără să ne agite nivelul fundamental de linişte. Cu cât liniştea este mai profundă cu atât suntem mai sensibili la aceste influenţe “exterioare”, dar totodată suntem mai puţin influenţaţi de ele. Chiar şi mintea noastră obişnuită nu este mintea noastră, ci sunt doar gânduri care vin şi trec. O credem mintea noastră pentru că acele gânduri le ştim, le-am mai rumegat de zeci de ori şi deja ni le atribuim. Mintea noastră obişnuită este formată din anumite automatisme, din fixaţii sau agitaţii ale minţii mai profunde care crează acele gânduri. Unele devin instinctuale: ne trezim la o anumită oră, ne este foame la numite ore, ni se face somn la anumită oră, etc. Cu cât repetăm mai mult anumite gânduri, cu atât acele gânduri se repetă mai des şi au mai multă energie.

Făcând Zhuang ne golim mintea de gânduri, eliberăm din energia irosită inutil şi aceasta o simţim în corpul nostru. Această energie o utilizăm pentru a ne schimba corpul, prin exerciţiile de încheiere. De aceea aceste exerciţii de încheiere sunt obligatorii. Pentru că dacă nu le facem, nu utilizăm energia eliberată. Aceasta va fi reabsorbită şi utilizată la generarea de noi gânduri inutile pe parcursul zilei. Această energie eliberată este energie curată, pură, care prin bateri îndepărtează stagnările din corp.

Corpul energetic. Putem observa că gândurile vin şi pleacă şi că mintea obişnuită “nu ne aparţine” pentru că ştim că mintea este foarte volatilă, dar ne este mai dificil să ne convingem că acest corp de asemenea “nu ne aparţine”. Prin “nu ne aparţine” vrem să spunem că se petrec nişte fenomene naturale care nu au nevoie de participarea noastră, pentru că ele sunt autonome şi au grijă să-şi poarte singure de grijă. Prin faptul că suntem prea fixaţi pe gândurile care ne vin în minte nu suntem capabili să vedem în spatele copacilor pădurea, adică nivelul minţii mai profund, care este vast şi liniştit. Atâta timp cât corpul funcţionează bine şi este sănătos nici nu-l băgăm în seamă, nu suntem interesaţi de senzaţiile fizice. Doar când suntem sâcâiţi de diferite senzaţii fizice îl băgăm în seamă. În Zhuang simţim energia care este un nivel mai profund în momentul în care nu mai băgăm în seamă senzaţiile fizice. Energia o putem simţi “tactil” atât în corpul nostru, cât şi în exterior şi prin asta înţelegem că ceea simţim nu o facem prin intermediul corpului. O numim “senzaţie corporală”, dar alţii din acest motiv o numesc senzaţie extrasenzorială, pentru că o resimt undeva în exterior. Le numim senzaţii corporale pentru că, toate senzaţiile, oricât de exterioare le simţim, se fac prin cele cinci căi sau simţuri obişnuite. Totuşi ştim cu certitudine “subiectivă” că modul în care simţim este diferit de simţurile numai cu ajutorul corpului fizic. Dar este de asemenea posibil ca celulele să simtă mult mai multe, dar informaţia recepţionată de ele să nu ajungă în mod obişnuit la nivelul conştient datorită agitaţiei minţii obişnuite. În starea qigong este posibil să accesăm acest nivel mai profund. Este dificil de decelat la acest nivel între senzaţiile “interioare” corpului produse de celule şi senzaţiile “exterioare” corpului care sunt informaţii primite de celule din exterior. De fapt nu pot fi decelate. Ca şi în cazul gândurilor, simţurile pe care considerăm că “ne aparţin” le vom considera interioare corpului, iar restul exterioare. Această convenţie, pe care o luăm ca valabilă este doar o convenţie artificială.

Corpul nostru, deşi există, nu se reduce la cel fizic. Atunci îi spunem corp energetic, dar în realitate nu există o separare netă între corpul fizic şi cel energetic. Şi atunci ajungem la un hăţiş de probleme de ordin filozofic pe care nu le putem descâlci cu mintea obişnuită. Ideea principală este că suntem mai mult decât credeam, suntem mai mult decât corpul şi mintea obişnuită. Dar în momentul în care încercăm să definim ce anume este acel ceva mai mult, la care-i spunem corp energetic, ne vedem siliţi să renunţăm la cuvântul “personal”. Corpul energetic nu mai este o entitate “personală”, nu ne mai aparţine nouă în aceeaşi măsură cum credeam că ne aparţine corpul fizic. Putem face diferite acţiuni cu corpul energetic, dar totodată aceste acţiuni nu le mai putem face în interesul nostru îngust, egoist, pentru că nu funcţionează. Sau dacă funcţionează ne diminuăm şi revenim la corpul fizic, personal. Când acţionăm dezinteresat ne este uşor să accedem acest corp energetic, care este deschis altora şi nu are graniţe definite. Moralitatea spontană apare din recunoaşterea că suntem acest corp energetic deschis. Iar proprietăţile acestui corp sunt uimitoare.

Conectarea la energie. Cea mai grea sarcină în qigong este conectarea la acest corp energetic. Deşi această conectare este ceva natural, se face de obicei în mod inconştient, când suntem în somn profund. Deşi nu ştim ce se petrece atunci, putem resimţi efectele sale, prin faptul că dimineaţa suntem odihniţi, adică plini de vitalitate şi voie bună. Acest lucru se petrece în mod spontan, natural în timpul nopţii, dar nu ştim care sunt condiţiile necesare pentru acest conctact. Practicând qigong se întâmplă acelaşi lucru. Undeva pe parcursul practicii noastre, se petrece acel ceva, astfel că la sfârşitul exerciţiilor ne simţim revitalizaţi şi plini de viaţă.

Cu cât practicăm mai mult, cu atât devenim mai conştienţi de ceea ce se întâmplă şi putem decela mai precis momentele când simţim acel suflu binefăcător. Deoarece prin practică devenim mai conştienţi, sensibilitatea corpului se modifică. Simţurile noastre sunt modificate de conştienţa noastră. Atunci putem simţi chiar în clipa în care începem să ne umplem de energie ce se întâmplă cu noi în interior. De exemplu dacă suntem întinşi în pat relaxarea care apare chiar înainte de a adormi este un semn premergător al stării în care intrăm când energia pătrunde în noi. Mintea se goleşte de gânduri, respiraţia devine fină şi uşoară, pieptul se uşurează, atenţia se mută instinctiv în abdomenul inferior, sub ombilic. Simţim o căldură şi o moleşeală plăcută. În acest moment adormim, intrăm în visare sau într-o stare mai profundă. Dacă nu practicăm o tehnică qigong anume, cum ar fi qigong-ul dormind, nu ne mai amintim nimic din ce se întâmplă în continuare, pentru că adormim. Datorită tehnicii amintite se poate întâmpla să rămânem în continuare conştienţi de noi, fără să ne agităm, fără să producem gânduri şi emoţii, suntem foarte calmi şi totuşi ne dăm seama că suntem într-o stare paradoxală, pentru că simţim toate semnele vitale ale corpului noastru care a adormit şi totuţi suntem la fel de conştienţi ca şi în starea de veghe. Dacă starea de somn este profundă putem simţi cum primim energia. De fiecare e altfel, deci nu trebuie să ne legăm prea mult de senzaţii. Cu toate acestea odată am simţit în zona de sub ombilic ca şi cum ar fi fost un loc gol, un sorb care aspira ceva, la fel cum este gaura chiuvetei care trage spre ea apa. Senzaţia de aspirare era foarte puternică şi treptat am simţit cum coprul se umple de energie, la fel cum un vas se umple cu apă. Senzaţia a durat maxim zece secunde după care m-am trezit şi m-am simţit odihnit ca şi cum dormisem mai multe ore. Senzaţia de aspiraţie era similară cu ceea ce se întâmplă când colectăm energia cu ajutorul palmei. Atunci mi-am spus: Stai puţin. Am înţeles ceva. Practicăm mereu anumite tehnici şi le facem la nivel mental, dar ele sunt de fapt fenomene energetice naturale. Adică această aspirare de energie se petrece natural în timpul nopţii şi cineva a simţit acest lucru. Acea persoană şi-a dat seama că dacă face acest exerciţiu, reproducând condiţiile necesare, poate să aspire energie şi în starea de veghe, perfect conştient de ceea ce se întâmplă.

În fiecare exerciţiu pe care-l practicăm putem colecta sau aspira energie prin unul din centrii noştrii energetici. Acest lucru se întâmplă la început inconştient, ca în somnul profund sau în tehnicile qigong în starea qigong care este o stare de veghe specială în care suntem conştienţi dar care cum spuneam seamănă mult cu starea de somn profund în care din păcate nu suntem conştienţi. În ambele cazuri se produce o conectare la sursa de energie. Putem colecta în Xia Dan Tien cu ajutorul palmei, în Lao Gong în tehnica stării de receptivitate, în Zhuang prin Yuan Quan din talpa piciorului, în Shang Dan Tien prin tehnica cristalelor, în Zhong Dan Tien prin primul şi al doilea exerciţiu din Yi Ji Jing. Lista ar putea continua. Practicând o tehnică, energia curată Zhen Qi pătrunde în corpul nostru energetic, pentru că atenţia noastră trece de pe corpul fizic pe cel energetic şi îl activăm pe cel din urmă. Dacă atenţia noastră este pe corpul fizic energia vine acolo dar sub formă de gânduri şi senzaţii. Dacă atenţia noastră este pe corpul energetic, energia vine acolo sub forma unor senzaţii energetice. Practicând qigong, centrii principali energetici enumeraţi mai sus, care sunt de obicei punctele cele mai sensibile ale corpului energetic, se activează primii şi devin tot mai sensibili. Prin practică se activează noi şi noi centrii încât corpul nostru va semăna cu Argus, cel cu o mie de ochi. Senzaţia corporală înseamnă că vom “vedea” ceva chiar şi cu spatele. Este ca şi cum în jurul nostru ar fi un nor care simte tot cu ce intră în contact.

Simţirea corporală. Această simţire este foarte vagă şi nu se poate compara cu văzul sau auzul. Sunt două cauze care ne împiedică să utilizăm eficient această simţire. Prima cauză este comoditatea noastră: văzul şi auzul ne dau suficiente informaţii pentru a mai exersa alte simţuri. Chiar şi celelalte simţuri fizice ca mirosul, gustul şi simţul tactil sunt subdezvoltate, atunci ce să mai vorbim de o senzaţie energetică care este în formă incipientă, aproape potenţială, care ne oferă puţine indicii. A doua cauză este faptul că auzul şi văzul le exersăm mereu şi mereu, în timp ce practicarea qigong o facem intermitent, pentru că trebuie îndeplinite anumite condiţii cum ar fi intrarea în starea qigong. Oricât de bulversaţi am fi, de confuzi, de emoţionaţi, reuşim să auzim şi să vedem. Dacă însă nu suntem liniştiţi, calmi, relaxaţi nu putem simţi energia. De aceea practica noastră ar trebui făcută nu numai acasă sau la sală, ci şi în lume. Pentru a învăţa să ne detaşăm de lume şi atunci vom putea simţi energia şi “noua” lume energetică chiar şi în tumultul lumii. Iar exersarea simţirii energetice în lume ne aduce experienţă şi creşterea sensibilităţii.

O metodă foarte eficientă pentru dezvoltarea simţirii energetice o au ninja. Exersând pe întuneric sau pe ceaţă, sau în condiţii fonice cu pereţi absorbanţi omului i se retrag două simţuri importante şi el este obligat să le înlocuiască cu ceva. Am văzut orbi care au înlocuit văzul cu simţul tactil. Simţeau mişcările biluţei din vârful bastonului şi “vedeau” terenul din faţa lor. Evident că nu văd cu claritatea ochilor, dar se descurcă. Odată în faţa mea mergea un orb care urca şi cobora trotuarul, ocolea maşinile parcate cu atâta nonşalanţă, încât numai când i-am vazut bastonul mi-am dat seama că era orb. Adevărul este că suntem foarte greu motivabili, spre deosebire de ei, să ne folosim acest potenţial uriaş de simţire corporală în afară de cazurile în care ajungem în situaţii deosebite de vizibilitate. Iar atunci mai degrabă ne plângem de milă sau avem emoţii negative decât s-o vedem ca o oportunitate de a folosi alte căi de a comunica cu mediul din jurul nostru. Concluzia este că una este să reuşim să simţim ceva prin centrii noştri energetici şi cu totul altceva să dobândim o măiestrie, adică să putem extrage o informaţie valabilă şi verificabilă prin simţurile obişnuite, din aceste percepţii energetice.

Dacă ne imaginăm corpul energetic ca un nor în jurul nostru, aceasta este o limitare. Corpul energetic nu are o întindere spaţială, ci mai degrabă aparţine domeniului mental. Adică oriunde se duce mintea, poate fi prezent şi acest corp şi poate percepe energetic. De aceea putem percepe ceea ce nu este în jurul nostru. În acest caz trebuie să fim şi mai precauţi şi să încercăm să verificăm ceea ce aflăm. De multe ori ne putem înşela chiar dacă avem o senzaţie de certitudine subiectivă. Putem percepe ceva, dar de multe ori mintea poate modifica şi reinterpreta în funcţiile de preferinţele personale ceea ce am perceput. Cu cât avem mai puţin interes personal într-o anumită problemă cu atât este mai probabil să percepem mai clar. De obicei spunem că ne-a venit o intuiţie, că ne-am folosit intuiţia, că dintr-odată am înţeles sau am intuit cum stau lucrurile, că brusc ne-am decis ce să facem. Ideea este că atunci când suntem liniştiţi ne putem conecta la corpul energetic care este în contact cu ceea ce ne interesează şi accesează o informaţie specifică. În momentul în care uităm de noi, adică nu avem un interes personal, informaţia ne este revelată pentru că are un caracter universal. De aceea qigong-ul funcţionează numai când suntem în acord cu moralitatea. Informaţiile ne parvin în măsura în care nu le folosim în detrimentul altora.

Telepatia. Putem folosi telepatia? Da, depinde ce înţelegem prin ea. Telepatia se defineşte ca fiind capacitatea de a citi gândurile altora. De ce nu este comună telepatia în lumea din jurul nostru, deşi am auzit de persoane care o folosesc? Să ne gândim pentru o clipă că brusc toţi oamenii sunt telepaţi. Atunci orice am gândi, chiar ceea ce se află în cel mai întunecat ungher al minţii noastre, ar putea fi zărit de oricine. Şi ne-am ruşina. Atât de tare, încât am fi capabili de gesturi extreme. Pentru că ne este ruşine ne-am îmbrăcat mintea profundă, telepatică, transparentă, cu ajutorul minţii obişnuite, limitate, opace.

Prin practicarea qigong-ului deschidem întunericul minţii noastre şi aceasta este curăţată şi luminată de energia curată, Zhen Qi. Şi acea părticică a minţii devine transparentă pentru că nu mai are ce să ascundă, pentru că nu ne mai este ruşine. A curăţa mintea personală este o alegere personală. Putem s-o facem sau nu. Dar doar în acest mod putem accesa corpul “nostru” energetic. Comunicarea se face doar între corpurile energetice. Când suntem pe aceeaşi lungime de undă cu o altă persoană, când uităm de noi, atunci această comunicare fără gânduri se stabileşte în mod spontan. Putem verifica personal când practicăm Zhuang-ul sau alte tehnici qigong la sală cum se stabileşte această comunicare între practicanţii de qigong. De aceea unora le este mai uşor să facă împreună Zhuang-ul la sală pentru că sunt susţinuţi de comunicarea cu cei din jur. Atunci spunem că se stabileşte un câmp de qi în sală prin care se realizează comunicarea. Acest câmp este corpul energetic al fiecărui participant şi al tuturor practicanţilor împreună. Această comunicare se stabileşte şi dacă persoanele nu sunt în acelaşi loc şi chiar dacă sunt separate de perioade de timp. Când practicăm o tehnică rezonăm nu numai cu cei care practică acea tehnică în acel moment, ci cu toate persoanele care au practicat vreodată acea tehnică.

Ca practicanţi obişnuiţi putem atinge relativ uşor telepatia energetică, comunicarea prin intermediul qi-ului. Putem fi conştienţi de energia altora. Cu totul altceva este însă capacitatea de a extrage o informaţie pertinentă din această comunicare. Pentru că imediat ce dorim acest lucru apar rapid barierele morale. Pentru ce dorim să obţinem o anumită informaţie? Dorim s-o folosim în interes personal sau dorim să o folosim pentru un diagnostic sau pentru vindecare? De aceea calea spre măiestrie este un drum mult mai greu decât simpla percepere a energiei. Până ce nu ne luminăm ungherele minţii de toate aceste impurităţi şi interese personale nu putem înainta prea mult. Până nu vedem în noi aceleaşi probleme pe care le are altcineva nu putem fi cuprinşi de compasiune.

Încercaţi să puneţi un diagnostic energetic fiecărei persoană cu care povestiţi. Oare cu toate persoanele întâlnite puteţi fi pe aceeaşi lungime de undă? Oare fiecare persoană vă este simpatică, vă merge la inimă? Dacă vedeţi ceva ce nu vă place puteţi să n-o judecaţi? Pentru că asta arată că undeva în voi mai este ceva de care vă ruşinaţi şi acel lucru trebuie rezolvat. Avem în noi o “telepatie” spontană, este ca o radiografie inconştientă pe care o facem fiecărei persoane nou întâlnite. Dar după ce primim această informaţie energetică tragem o concluzie foarte sumară de genul “ne place” sau “nu ne place”. Asta facem în mod obişnuit, fără să practicăm nicio tehnică energetică. Prin qigong putem nuanţa această informaţie iniţială cu specificaţia expresă de a nu judeca persoana respectivă. Atunci putem înţelege intuitiv nişte lucruri. Cu practica este posibil să aducem acele intuiţii în mintea obişnuită, adică le putem exprima prin gânduri şi verbal. Dar punctul de plecare este acea minte pură, de copil, care vede tot, dar care nu judecă şi nu se învinovăţeşte.

Comunicarea verbală. Multe persoane se gândesc ce bine ar fi să fie telepatice, să ştie gândurile celorlalte persoane. Dar oare avem nevoie de telepatie? Telepatia este văzută ca un drum de comunicare într-un singur sens. De la persoana cu care comunicăm la noi. În schimb noi rămânem închişi cu un zid opac pentru această persoană. Este posibil aşa ceva? Sigur că nu.

Când ne simţim bine cu o persoană? Când simţim că comunicăm cu ea? Când simţim acea deschidere sufletească din partea noastră şi un răspuns din partea ei. Comunicarea adevărată este un drum cu două sensuri. Închide un sens şi ai distrus comunicarea. Pentru a comunica trebuie să oferi, să dăruieşti ceva din tine, ceva la care ţii mult. Este o vulnerabilitate. Şi de aceea oamenii nu obişnuiesc să facă acest lucru. Pentru că se simt expuşi. Sunt două categorii de persoane care doresc telepatia. În prima categorie intră persoanele timide, cele care cred că sunt ciudate şi sunt privite într-un anume fel de cei din jur, cele care nu au încredere în ele şi aşteaptă mereu o încurajare din exterior, cele care sunt hipersensibile şi la prima adiere de vânt se închid ca o frunză de mimoză. Pentru ele Zhuang-ul degetelor sabie poate fi o soluţie. Dacă reuşeşti să stai o oră în Zhuang vei dobândi acea anduranţă şi răbdare necesară să rezişti la atacurile verbale ale unei persoane furioase, colerice, nervoase, îngrijorate, stresate, bolnave, pisăloage. Poate fi atacul cel mai furibund şi să nu te laşi impresionat pentru că ştii că poţi rezista rămânând deschis faţă de acea persoană. Nu eşti impresionat şi totuşi te străduieşti să-i înţelegi motivele. Nu rămâi o stană de piatră arogantă care-şi păstrează buna dispoziţie cu orice preţ. Eşti maleabil, flexibil, ca o floare care se înclină în faţa vântului, vulnerabil şi totuşi plin de rezistenţă. Trebuie să te întrebi dacă ai greşit cu ceva, ai avut o atitudine necorespunzătoare faţă de acea persoană, îţi corectezi problemele interne. Este un bun prilej să-ţi reevaluezi relaţiile cu acea persoană. Nu în sensul de a nu mai discuta cu ea, ci dimpotrivă foloseşte acel prilej “neplăcut” pentru a-ţi scoate la iveală şi corecta greşelile ascunse şi a-l transforma într-o întâlnire benefică pentru tine şi interlocutor.

A doua categorie de persoane sunt cele manipulative. Acestea sunt persoane care doresc să întoarcă în folosul lor o relaţie. Îşi cultivă relaţiile pentru a trage un folos din ele. Multe au un ochi bun şi pot să descopere semne faciale şi corporale după care să se ghideze pentru a îndrepta comunicarea în direcţia propusă. Deşi se pot atinge progrese remarcabile în acest domeniu în plan personal, cum ar fi în planul carierei, cu foloase sociale şi chiar financiare. Totuşi pe termen lung, este un drum înfundat. Persoana care o ia pe acest drum e sărăcită de esenţa sa, nu mai are încredere în oameni, nu mai are prieteni adevăraţi, are încredere doar în tehnica sa infailibilă şi fatală. A manipula alţi oameni comunicând cu ei este facil şi uşor pe termen scurt. Dar este o comunicare superficială, fără profunzime sufletească. Este mult mai greu să stabilim o relaţie adevărată, corectă în care mereu suntem constanţi şi deschişi cu o anumită persoană, fără să intenţionăm să avem un folos personal, din pură dorinţă de a o cunoaşte. În timp se poate stabili o relaţie normală şi să dobândim un prieten. Fără nicio manipulare, printr-o atitudine constantă, perseverentă putem cunoaşte bine orice persoană. Asta presupune deschidere şi dorinţa de a dărui. Când eşti complet, când ai energie şi voie bună, când ştii că nu ai nevoie de nimic din exterior ca să te simţi bine, nu ai niciun motiv să vrei să manipulezi persoanele. La ce ţi-ar folosi? Iar prin Zhuang poţi să percepi ce înseamnă această completitudine.

Când comunicăm cu altcineva vom reuşi s-o facem cu adevărat dacă suntem la acelaşi nivel. Este un fel de echilibru intuitiv. Dacă avem o părere prea bună despre interlocutor devenim timizi şi crispaţi şi ne închidem, dacă avem o părere prea bună despre noi devenim expansivi, dominatori, manipulatori şi comunicarea este închisă de interlocutor. Dacă păstrăm un echilibru, ascultându-l pe celălalt, ne va spune tot ce are pe suflet, dar, sinceri, când este nevoie, o să-i spunem şi părerea noastră, ceea ce simţim noi. Numai prin stabilirea acestei încrederi mutuale putem comunica. Oare mai avem atunci nevoie de telepatie când o discuţie sinceră este atât de benefică? Oare mai avem nevoie să ştim gândurile persoanei din faţă când ne spune cu dragă inimă ce o doare? Probabil că nu. Stabilind o asemenea relaţie de la inimă la inimă, distanţa spaţială chiar că nu contează. Acea comunicare putem s-o numim telepatie sau altfel, asta nu mai are importanţă. Când ne înţelegem cu cineva bine, că este aproape sau departe, îi vom păstra un loc în inima noastră şi probabil acesta este lucrul cel mai important.

 

 

 

 

 

 

Zhan Zhuang (II)

de Richard Watson, tradus de Dan Mitruţ (Jian)

Pozitia de nemiscare, privita ca un exercitiu de imbunatatire a sanatatii, face trimitere la implicarea Esentei (Jing), Respiratiei (Qi) si Spiritului (Shen). Termenul Esenta apare in traditia chineza sub trei forme:: „Esenta Prenatala” ,”Esenta Postnatala”, „Esenta Renala”. „Esenta Prenatala” este o combinatie intre energiile sexuale femeiesti si barbatesi si formeaza esenta unui noi fiinte umane. ” Esenta Prenatala” sustine fetusul pana cand isi incepe activitatea psihica independenta. ” Esenta Prenatala” da unicitatea personalitatii. Din moment ce este mostenita de la parinti, este bine sa fie educata in copilarie, fiind foarte greu de influienta in bine in viata adulta.

In medicina chineza posibilitatea de a imbunatati ” Esenta Prenatala” este ducerea unei vieti echilibrate, cu tot ce implica asta. De mare ajutor sunt exercitiile de respiratie, Taijiquan si Qigong.

„Esenta Postnatala” este definita de aportul de alimente si lichide si se extrage la nivelul splinei si stomacului. Dupa nastere, cand copilul isi incepe digestia si respiratia, plamanii, stomacul si splina produc Qi din sange, lichide si aer. La originea tuturor este Qi-ul, toate substantele vitale sunt manifestarile Qi-ului in diferite grade, de la materie pura, cum ar fi lichidele din corp, pana la imaterial, cum ar fi mintea (Shen).

„Esenta Renala” deriva din ” Esenta Prenatala” si ” Esenta Postnatala” si joaca un rol important in psihologia umana. Este o energie ereditara si determina constitutia unei persoane. Are legatura cu cresterea, reproducerea, dezvoltarea, maturizarea sexuala, conceptia si sarcina.

Exista mai multe diferente intre ” Esenta Renala” (Esenta) si Qi:

• Esenta se mosteneste de la parinti, Qi se formeaza dupa nastere.
• Esenta e ca un fluid, Qi-ul e energie
• Esenta rezida mai ales in rinichi, Qi-ul este pretutindeni
• Esenta se redobandeste cu greutate, Qi-ul poate fi redobandit oricand.
• Esenta are cicluri de 7-8 ani, Qi urmeaza cicluri mai mici, anuale, alteori chiar mai mici.
• Esenta se schimba greu, pe perioade lungi, Qi-ul se schimba de la un moment la altul.

Respiratia (Qi) – Plamanii guverneaza Qi-ul si respiratia si sunt responsabili pentru inhalarea aerului (Qi). Din aceasta cauza, dar si datorita pielii, plamanii sunt oragnele de legatura dintre organism si mediul extern.

Functiile plamanilor sunt:

Guverneaza Qi-ul si respiratia. Controleaza canalele si vasele sangvine.
Controleaza circulatia apei in organism.
Controleaza pielea si aerul prin intermediul nasului.
Reprezinta inteligenta trupului, creierul organismului.

Plamanii extrag Qi pur pentru corp, care se poate combina cu Qi-ul din mancare, din splina. Schimbul constant si reinoirea Qi-ului prin plamani asigura o buna functionare a tuturor proceselor fiziologice care se bazeaza pe Qi. Inteligenta organismului este cea mai fizica si materiala parte a sufletului corpului uman. Se poate spune ca este reprezentarea somatica a sufletului.

Shen (mintea, spiritul)- Esenta-Qi-Minte se traduc din limba chineza ca “cele trei comori” (San Bao). Sanatatea, puterea, vitalitatea, fericirea, volubilitatea , stabilitatea mentala si claritatea depinde de o buna alimentare cu aceste trei elemente. Esenta este in relatie cu rinichii, Qi-ul cu plamanii, si mintea cu inima. Qi-ul este energia rafinata care hraneste corpul si mintea, iar mintea este cea mai rafinata si mai imateriala dintre toate cele trei substante.

Daca Esenta si Qi-ul sunt puternice, mintea va fi sanatoasa, iar daca Esenta si Qi-ul sunt slabe, mintea are de suferit. Starea Esentei da indicii despre Qi-ul ereditar si consitutia mostenita, iar starea Qi-ului da indicii despre Qi-ul dobandit. Impreuna, cele doua indica starea mintii.

Medicina chineza sustine ca inima este casa mintii (Shen). Shen poate avea multe intelesuri diferite, dar in contextul medicinii chineze are doua. Primul: Shen este legat de complexele facultatii mentale, despre care se spune ca rezida in inima. In acest sens Shen corespunde mintii si este relationat cu inima. Un al doilea inteles ar fi acela ca Shen face referire la tot ceea ce este emotie, minte si spirit. Din acest punct de vedere, ii corespunde nu doar inima, dar si toate aspectele emotionale, mentale si spirituale ale naturii.

Medicina chineza specifica cinci afectiuni ale starii mentale, datorate dereglarii activitatii inimii:

• Activitatea mentala si starile emotionale
• Constiinta, memoria
• Gandirea, somnul

Daca inima este puternica, activitatea mentala va fi normala, viata emotionala va fi echilibrata, contiinta curata, o memorie buna, ganduri curate si somn odihnitor.

Aceasta scurta introducere in cele „trei comori” ne da un indiciu clar despre intentiile antrenamentului Zhan Zhuang . Aceleasi scopuri le au, desigur si formele derivate Qigong si Taijiquan. Este neaparat necesar sa contam pe ajutorul unui profesor avizat.

Zhan Zhuang (I)

de Richard Watson, tradus de Dan Mitruţ (Jian)

Zhan Zhuang este prima si cea mai cunoscuta forma de Qigong, spre deosebire de alte forme de Qigong Zhanzhuang sau “exercitiul stalpului”, cum este el tradus.
Exista diferite pozitii ale bratelor, picioarelor si trunchiului, dar odata ce este insusita pozitia Zhan Zhuang, natura sa statica va fi adoptata pe viitor.

fig. A

In 1991 Maestrul Lam Kam Chuen a publicat o carte foarte buna despre acest subiect, “Calea Energiei”, urmata de o serie de emisiuni TV, cu titlul tradus ca “Stai nemiscat ca un copac”.
Acolo se prezinta cinci pozitii de baza ale acestui sistem, iar programul introduce exercitii de incalzire si relaxare. Cu toate acestea, exercitiile din prezentarea lui Lam nu au caracteristici martiale. Lam a fost maestru Taijiquan. Totusi Zhan Zhuang-ul sau implica un corp sanatos si frumos.

Predecesorii tehnicilor Daoyin, Quiqong si Yangsheng Gong in toate varietatile lor, prezinta cultivarea unei vieti satoase, echilibrate, in spiritul medicinii traditionale chineze (San Bao – cele trei comori). Acestea reprezinta cele trei forte ale naturii, impletite in fiinta umana: esenta (Jing), respiratia vitala (Qi), spiritul (Shen). Acesti termeni sunt greu de definit, asa cum diferitele traditii chinezesti ajung la diferite concluzii. Exista totusi o legatura intre ele: tehnicile de respiratie, denumite “Tuna”(inspirare si expirare) sau “Xing Qi” (miscarea respiratiei).Un citat din Tao Hongjing releva importanta respiratiei Tuna si Xing Qi:

“Daca esti obosit si fara vlaga, practica exercitiile Daoyin si inchide respiratia ca sa opresti boala.”

La un moment dat in antrenamentul Qigong devine necesara o abordare practica si pragmatica a tehnicii. Daca intrebi un chinez obisnuit ce este Qi-ul, el sau ea iti va arata cu un gest simplu aerul, spatiul. Aceasta observatie este corecta, dar este doar o mica parte din adevar. Probabil ca cea mai buna abordare poate fi gasita in medicina chineza traditionala, evitand capcanele misticismului.

Medicina chineza pune in evidenta relatia dintre fiinta umana si mediul sau inconjurator. Doctorii chinezi spun ca Qi-ul umanitatii este rezultatul interactiunii dintre Qi-urile cerului si pamantului. Este interesant de observat ca acest lucru indica ca Qi-ul este atat material, cat si de non-material.

Acest lucru ne ajuta sa intelegem viziunea culturii chineze asupra tehnicii pshihofizice avand cele doua presupuneri despre lucrul cu corpul fizic, avand in vedere in acelasi timp Qi-ul si Shen-ul (prin urmare, Daoyin si Qigong). Unicitatea autoeducarii se evidentiaza atunci cand elevii, fara nici o idee despre ce urmeaza, remarca o imbunatatire radicala a starii lor generale, o mai buna relaxare si elevare a spiritului.

Cel care m-a initiat in Zhan Zhuang este Maestrul Chu King Hung de la International Tai Chi Chuan Association cu multi ani inaintea aparitiei cartii si emisiunii Maestrului Lam.
In acest material voi prezenta unele elemente ale propriului meu antrenament , cat mai schematic cu putinta.

Pozitia Wuji

Membrele inferioare

Taiji si Wuji sunt termeni care-si au radacinile in cosmogonia chineza. Taiji provine din conceptele taoiste si semnifica originea dualitatii existentei manifestata prin vid (Wuji). Taiji este parintele lui Yin si Yang.

Acest intreg concept este un indiciu pentru postura care trebuie adoptata; pentru a fi fara forma si a nu simti nici un eveniment, fizic, mental, emotional cu un spirit linistit.

Baza este data de membrele inferioare, picioarele ar trebui sa fie paralele, iar umerii trebuie sa fie proiectia talpilor pe sol. Gleznele trebuie sa fie direct sub tibie si fibula, care trebuie sa suporte genunchiul si femurul. Genunchii ar trebui sa fie impinsi cu grija inafara, ca si cum ar sustine un balon imens fiind in acelasi timp indoiti. Talpile ar trebui sa fie egal solicitate de la calcai pana in varful degetelor, pe o parte si pe alta. In acelasi timp nu uitati conceptul ca in jur nu se intampla absolut nimic.

Trunchiul

Trunchiul ar trebuie sa fie drept. Cand e vorba de corp, trebuie sa ne referim si la cap. Capul ar trebui sa fie ridicat, senzatia ar trebui sa fie ca si cum un balon umplut cu aer ar fi tintuit de frunte, ridicand-o. In acelasi timp putem sa ne imaginam o greutate care trage incet capul in lungul sirei spinarii. Deci putem vizualiza cu ochii mintii o deschidere a vetrebrelor coloanei.

In postura Wuji, deoarece bratele sunt lasate pe lateral, umerii sunt relaxati, ceea ce este foarte important in eliminarea discomfortului din umeri si si omoplati.
Este important sa acordam atentie relaxarii abdomenului, incheieturilor inghinale, soldurilor si spatiului sacro illiacal. Asta va ajuta la inglobarea Qi-ului in Dantian. Vizual, ar trebui sa ne imaginam relaxarea organelor. Tinta ar trebui sa fie relaxarea totala si senzatia de abandon.

Membrele superioare

Directia bratelor si mainilor in aceasta postura poate fi simpla. Ar trebui sa atarne inerte pe langa corp. Mainile si degetele ar trebui sa fie relaxate si moi, palma este aproximativ intinsa cu degetele indreptate spre sol.

Capul

Pozitia capului este importanta si am comentat deja postura. Limba ramane in cerul gurii, in legatura cu cele doua extrameridiane, Du si Ren.
Ochii trebuie sa ramana relaxati iar privirea sa fie drept inainte ; din cand in cand ea poate fi indreptata in jos. Cand privirea este plecata aveti grija sa mentineti capul ridicat. Aceasta preocupare pentru pozitia trebuie pastrata si atunci cand miscam linia fruntii. Este o greseala des intalnita la incepatori, care atunci cand li se cere sa indrepte linia fruntii, ridica si barbia.

Ca in toate tehnicile de meditatie practicantii sunt pusi fata in fata cu mintea lor. Orice problema apare ar fi bine sa fie discutata cu un instructor experimentat. Cu mai multa practica, o minte acaparatoare poate deveni mai flexibila si practicantul se va adapta tehnicii dupa o anumita perioada de timp. Amintiti-va ca indemnul de a nu face nimic poate fi aplicat la toate nivelurile fiintei.

Respiratia

Respiratia poate fi efectuata incet pe nas, ca o procedura simpla, prietenoasa. Este importanta pastrarea firescului in relatia cu propria fiinta. Respiratia ar trebui sa fie adanca si lenta, dar la acest lucru lucru trebuie sa se ajunga treptat, niciodata fortat. Amintiti-va ca orice control mental asupra respiratiei va afecta in bine capacitatea obtinerii altor relaxari. Este necesara si practica o atentie sporita asupra respiratiei, ba chiar considerarea ei ca parte din meditatie.

Sfaturi generale pentru un exercitiu bine facut

Este bine sa nu va fortati; aici este vorba de imbogatirea spiritului, nu de pedepsire. Perseverenta si rabdarea si antrenamentul zilnic isi vor arata in curand roadele.
Exercitiile despre care vorbim nu sunt menite artelor martiale. A sta nemiscat s-a dovedit a fi benefic intr-o varietate de probleme de sanatate, dar experienta individuala este singura care conteaza. Deci scopul este dobandirea puterii si a unei stari de sanatate mai buna.
In timp ce ma antrenam cu maestrul Chu, cand imi oboseau picioarele foloseam o tehnica de scuturare in fata si in spate si dintr-o parte in alta. Asta avea doua scopuri: primul e destul de evident, ajutand la relaxarea picioarelor; al doilea scop, mai putin evident, este gasirea unei pozitii in care picioarele sa fie cat mai putin solicitate. O astfel de pozitie ajuta si restul corpului sa fie mai relaxat. Practica ne va ajuta sa gasim o pozitie in care picioarele sa aiba suficienta forta sa ne mentina drepti. In Yiquan acest lucru inseamna gasirea unei pozitii in care mobilitatea musculaturii sa fie pasiva.

Din discutiile despre Zhan Zhuang cu Profesorul Li, am aflat ca sunt prea putine cunostinte despre inceputurile acestei practici. Se presupune ca ar fi aparut in urma ca 2700 ani  si ca a fost una din cele mai vechi variante de exercitiu oriental.

In cultura chineza exista credinta ca localizarea in timp a unei practici i-ar aduce o mai mare credibilitate. Cea mai mare contributie la actuala popularitate a posturilor stationare o are profesorul maestrului Yu, Wang Xiangzhai (1885-1963). Maestrul Wang a fost unul dintre cei mai cunoscuti practicanti de arte martiale al secolului XX. El a dezvoltat Yiquan din experienta sa in artele martiale, influentate in special de antrenamentele Xingyiquan . Antrenamentul Yiquan de baza se bazeaza pe nemiscare, spre deosebire de celelalte arte martiale, concentrate mai mult asupra formei.

Wang a fost considerat un luptator formidabil si s-a facut o considerabila reputatie, dar la venirea comunistilor la putere in 1949, si-a abanadonat clubul de Yiquan din Beijing, se pare la presiunea autoritatilor. El a fost invitat mai apoi sa predea la Institutul Hebei de Medicina Traditionala Chineza. Prohibitia a continuat intre revolutia culturala si aparitia lui Mao Zedong, la apropae 20 de ani de la moartea lui Wang.

Aceasta insiruire de evenimente explica intr-un fel de ce Zhan Zhuang a castigat in popularitate in a doua jumatate a secolului XX. Raspandirea sa in vest a fost lenta pana la deschiderea Chinei spre occident, eveniment marcat de vizita presedintelui american Nixon la Beijing, in 1972. Personal, nu am date despre vreun profesor care sa foloseasca postura de nemiscare, inainte ca Maestrul Chu King Hung sa aduca aceasta tehnica la Londra, in 1976.

fig. B

Mare parte din observatiile facute la Fig. A sunt valabile si pentru figurile B si C. Este evident, din imagini, ca genunchii sunt indoiti, nu excesiv, important fiind ca genunchii sa nu depaseasca linia descrisa de degetele picioarelor. Cea mai mare grija trebuie avuta astfel incat corpul sa nu fie inclinat in fata sau in spate.

Un alt element ce trebuie observat este ca sezutul sa nu iasa in afara. Pozitia ar trebui sa fie ca atunci cand se sta pe un scaun de bar. Nu este cu siguranta o postura usor de adoptat de un incepator si este nevoie de o supraveghere stricta, cu verificari repetate. Fiecare dintre noi poate aduce o varietate de probleme cu sine la antrenamente, cauzate de poziti incorecte folosite de-a lungul intregii vieti, care dau tensiuni psihice considerabile.

Pozitia mainilor este foarte lejera, permitatnd umerilor sa se relaxeze. Coatele trebuie de asemenea sa fie relaxate. Degetele sunt rasfirate ca in fig. A, iar palmele sunt departate la o distanta egala cu latimea capului. Senzatia n-ar trebui sa fie de tinere a ceva greu in brate, ci ca acestea plutesc sau sunt sustinute de un balon, cu tendoanele relaxate si ligamentele libere, nesolicitate.

Cunoasterea starii pe care trebuie sa o dea fiecare postura este foarte importanta. Amintiti-va ca in figura A , genunchii sunt relaxati dar nu indoiti ca in figura B.

fig. C

Schimbarea cea mai vizibila se observa la brate, care sunt lasate, palmele sunt orientate spre in sus ca si cum ar sustine abdomenul, iar senzatia ar trebui sa fie ca energia ar cobori in Dan Tien. Toate observatiile generale de la figura A se aplica si figurilor B si C.
Inainte de a incepe antrenamentul, ar trebui sa se faca o incalzire usoara, intinderi si relaxari. Sunt deasemene recomandate si exercitiile de respiratie.

Procesul continuu de practicare a Zhan Zhuang inseamna autoeducare, autocorectare a posturilor, aranjarea structurii scheletice, exact ca la constructia unei cladiri, de la baza, o structura solida permitand plamanilor sa respire iar metabolismului sa functioneze la maxima capacitate.
In vest, folosirea tehnicii Alexander si a sistemului Feldenkrais a adus numeroase imbunatatiri la rezolvarea problemelor provocate de pozitiile zilnice incorecte .
In medicina chineza, cel mai vizibil semn al instalarii senilitatii este instabilitatea picioarelor. In ultimii ani ni se reaminteste constant necesitatea exercitiilor de tonificare a musculaturii picioarelor si a scheletului, pentru a evita osteoporoza. Poate ca un antrenament usor Zhan Zhuang poate fi de mare ajutor. Este de inteles ca bolnavii de osteoporoza trebuie sa fie atenti cu exercitiile, pentru a evita fracturile.

Scoala de qigong Longfei a colaborat ani la rand cu Societatea de Osteoporoza din Nordul Londrei. Cand „carcasa” corpului este corect asezata pe schelet, iar muschii sunt relaxati, iar singurul efort este acela de mentinere a echilibrului, circulatia sangelui este nestingherita (deci si a Qi-ului).

In timp ce acest tip de exercitii vor aduce o imbunatatire a batailor inimii, este obligatorie evitarea maririi gradului de dificultate a exercitiilor. Acest lucru ne va ajuta sa facem exercitiile si la varste din cele mai inaintate. In general, fiecare ar trebui sa-si faca exercitiile in ritmul propriu. In orice caz perseverenta si disciplina trebuie mentinuta, desi este foarte la indemana renuntarea la exercitii.

De mare ajutor ar fi ca de doua ori pe zi sa adoptati pentru 5 minte pozitia din fig. A, progresiv, pana la 15 minute, apoi puteti experimenta postura din fig. B si C. Exercitiile se pot face in interior, dar si afara, cea din urma optiune fiind preferata in medicina chineza traditionala.

Beneficiile zhuang-ului

(de pe site-ul dojo.ro)

de Dan Mitruţ (Jian)

Zhuang e un exercitiu de sanatate si unul cu finalitati martiale majore. Iar acum o sa vorbesc din experienta personala.

Mi-a crescut imunitatea, in primul rand, datorita activarii timusului. Aveam probleme cu sinuzita . O radiografie mai veche ma dadea gata pregatit de operatie. Dupa un an de zhuang, se pare ca sinusurile mele frontale zona faciala ce mi se infecta la primul curent e curata, in sensul ca nu mai am pungi de infectie sau spatii (canale cavernoase) lasate de infectiile anterioare. La fel tahicardia mea congenitala, aproape s-a rezolvat ptin reglarea functionarii inimii. Iar asta o pot certifica prin buletine de analiza trimestriale de la cardiologul meu. Ma simt mai usor, si mai agil. E paradoxal, pentru ca zhuang presupune nemiscare.

Un timp am practicat qwan ki do si taichi in paralel. La sala am inceput sa observ diferente, in primul rand cu privire la curba de efort. Incalzirea la noi la sala era „dracoasa”  in sensul frumos al cuvantului. Inainte de zhuang abia daca mai puteam respira. Impreuna cu zhuang am simtit cum pot doza si folosi energia lucrului mecanic folosit la antrenament, precum si efectele mai subtile ale perceptiei legate de chinestezic, combinate cu circulatia energiei interne.

In lupta de competitie, zhuang m-a facut mai inradacinat si m-a invatat sa folosesc energia pamantului in deplasari rapide, estimarea corecta a unui atac advers, fluiditatea mentala si mecanica spre finalizare, indiferent care este gabaritul atacatorului. Eu am 77 kg, am luptat in qwan ki, evident, semicontact, cu partener de 100 kg. Acum ce sa spun, semicontactul e o notiune relativa. Cei care fac competitie in qwan ki stiu despre ce vorbesc.

Zhuang te ajuta sa poti fi aproape neclintit la tehnici adresate picioarelor. Si aici repet, nu e vorba doar de muschi si postura. E mai mult, dar e nevoie de macar 100 de zile de practica pentru a intelege. Ca sa nu intru in amanunte de potentare a psihicului si a senzitivitatii energiei, ma opresc la aspectele cele mai obisnuite pentru un practicant de sala.

Inradacinarea si cufundarea sunt elemente esentiale ale taichi. Practic nu poti experimenta ceva din adevaratul taichi fara zhuang. Maestrul Tu Ky Lam spunea ca daca cineva vrea sa te “abureasca” te pune sa inveti formele. Dca te pune sa faci zhuang inseamna ca iti transmite arta. Din punct de vedere martial pe mine zhuang m-a invatat ce este puterea fizica, care sunt limitele ei si ce este dincolo de ea.

Am inceput cu zhuang ca si invatare a posturii. Nu am inteles bine de la instructor, sau nu ne-a spus mai degraba despre importanta retroversiei bazinului si a golirii axilelor in exersarea senzitivitatii interne. Asa ca am exersat aproape un an, fara sa simt decat ca obtin o pozitie stabila, dupa 15 minute de exersare si atat. Imi persistau anumite dureri in zona bazinului si in picioare. Initial le-am pus pe seama lipsei mele de experienta. Ma mai simteam oarecum cu centrul de greutate spre fata si din cauza asta bombam pieptul si retrageam umerii, ca sa compensez dezechilibrarea. In aceasta postura tot asteptam sa coboare energia, sa se cufunde. Dar nu am avut nici un fel de senzatie ca asa ceva s-ar intampla in corpul meu.

Marele meu noroc este ca un practicant de zhuang mi-a aratat ce greseam si mi-a asezat corpul. Experienta mi s-a schimbat total. In timpul exersarii posturii am receptionat senzitivitatea curgerii normale si continue, atat energetic, cat si material in fluidele corporale. Aici ma refer la circulatia sangelui. In primul rand sangele il simt cuprinzand integral corpul, pana in varful degetelor si chiar la nivelul vaselor fine din zona cutanata din palme si picioare.

A aparut senzatia de urcare si coborare, precum si cea de conexiune la nivelul palmelor, la nivelul palmelor impreuna cu pieptul, la nivelul partii interioare a genunchilor. Respiratia si gandurile s-au linistit de la sine.

Din experienta personala pot sa spun ca asezarea corpului in aceasta tehnica e esentiala pentru experienta interna. Nu trebuie sa imiti flexarea genunchilor, ci trebuie sa o realizezi in functie de structura ta corporala si energetica. Practic odata cu cufundarea bazinului si retroversia lui spre in fata rezolvi o parte din repartizarea greutatii. Daca procedezi asa, genunchii nu vor fi solicitati. de ce retroversia bazinului si cufundarea lui? Anatomia medicinii traditionale spune ca energia circula corect de-a lungul meridianelor Du si Ren, daca traseele acestor meridiane sunt eliberate printr-o corecta postare a trunchiului. Aceasta corespunde cu urcarea energiei reci a pamantului spre cap, unde se incalzeste si coborarea ei inapoi in zona inferioara a corpului unde se raceste. Chinezii denumesc acest traseu „micul circuit ceresc”, cu importante valente martiale si sanogene.

Testul de anduranta in zhuang nu e atat capacitatea de a sta in postura corect (iar asta nu e deloc foarte dificil), ci trecerea timpului. Un zhuang isi face efectele la mai mult de 20 de minute de sedinta. Ori cea mai mare problema e ca in tot acest timp mintea vrea sa faca ceva. E greu sa convingi mintea sa lase corpul sa faca ce are de facut. Exersand poti observa anumite cicluri de manifestare a senzitivitatii, cat si la nivel mental. In general aceste cicluri au cam 10 minute, dar depinde de fiecare persoana. In zece minute apar: unele dureri de ajustare a corpului, tremuraturi, senzatia de umplere si golire, transpiratie, apoi liniste si stabilitate. Apoi ciclul se reia, pana cand de obicei dupa 20 minute de exersare corecta se instaleaza stabilitatea.

Pe mine zhuang m-a pus in conexiune cu senzitivitatea qi-ului, cu intelegerea plin/gol, tare/moale, relaxat/incordat.

Am extins postura si la formele din taichi si asa am deprins puterea unei forme. Dupa 2 ani de lucru in acest mod, realizez si eu ca a invata taolu fara intelegerea si aplicativitatea formei folosind puterea dinauntru, fara dantian, e o pacaleala. Iar a folosi forme in aplicatii fara puterea din dantian ajungi practic tot la o forma externa. Ceea ce nu e un pacat, numai ca e putin pe langa ceea ce predica arta interna.

Cam asa a decurs experienta mea: de la zhuang la taichi. Acum zhuang e una din exersarile mele de baza, cam 60-65 de minute. In incheiere vreau sa spun ca orice stil intern este ZERO fara practicarea zhan zhuang-ului si fara exersarea si dezvoltarea asa numitei „energii interne”. Practicarea stilurilor interne fara „energie interna” este doar o alta varianta mai exotica de stil extern.

Mentionez ca experientele descrise sunt pur subiective si personale, numai practica individuala poate sa le confirme sau sa le completeze, functie de individualitatea fiecarei persoane.

Tehnica zhuang-ului degetelor sabie

I. Partea statică.

1.Poziţia.

– Se depărtează picioarele la o distanţă puţin mai mare decât o lăţime de umeri, tălpile sunt paralele. Ne sprijinim pe întreaga talpă a piciorului.

– Mâinile se strâng în poziţia degetelor-sabie (arătătorul şi mijlociu sunt unite şi menţinute întinse, inelarul şi mezinul sunt flectate în palmă şi sunt ţinute cu degetul mare). Braţele se ridică înainte, la nivelul pieptului, în poziţie orizontală şi se menţin paralele între ele. Braţele se menţin natural, umerii şi coatele sunt relaxaţi.

– Se îndoaie genunchii (cam la 130 de grade pentru poziţia medie) fără a depăşi vârfurile picioarelor.

– Spatele este drept (cu curbura naturală de S a coloanei). Pieptul este adus puţin spre interior.

– Capul este menţinut vertical. Gura este închisă. Privirea este fixă şi aţintită înainte, spre un punct la nivelul ochilor.

2.Respiraţia

Respiraţia este invers abdominală: la inspiraţie abdomenul se contractă, iar la expiraţie se destinde. Inspiraţia şi expiraţia sunt de durate egale. Respiraţia este liniştită, fină, regulată şi profundă. Respiraţia este naturală şi uşoară. Pe inspiraţie se inspiră prin toţi porii pielii numită respiraţie corporală.

3. Activitatea mentală

Cerul, Pământul şi Noi ne contopim, suntem un întreg.

Picioarele se afundă adânc, adânc în pământ, prind rădăcini.

Urechile aud sunete de la mari depărtări.

Atenţia este îndreptată pe vârful degetelor, se simt degetele-sabie.

4. Traseul qi-ului

La inspiraţie zhen qi-ul (energia curată) pătrunde prin toţi porii pielii şi se adună în Xia Dan Tien. La expiraţie qi-ul iasă prin degetele-sabie. (Suntem doar atenţi la degetele-sabie, nu încercăm să emitem qi prin degete cum se face la alte exerciţii. De asemenea nu suntem interesaţi la tipul qi-ului emis).

5.Scopul

Echilibrarea energiilor yin-yang.

Mărirea timpului. Pentru a avea efect vindecător, poziţia statică trebuie practicată cel puţin jumătate de oră. Pentru apariţia capacităţilor speciale este nevoie de cel puţin o oră. Prin asta se înţelege a sta o oră relaxat fără să simţi că ai depus efort. Pentru atingerea măiestriei şi dezvoltarea unor puteri nebănuite este nevoie de două-trei ore. Este preferabil să practicăm constant chiar şi o jumătate de oră decât o singură dată două sau trei ore (dacă suntem în stare!). Pentru a ajunge la jumătate de oră este necesar să începem cu 10 minute în prima zi şi tot mărim durata cu un minut în fiecare zi, astfel că după prima săptămână ajungem la 15 minute. Ideea este de a nu forţa limita, ci de a ne simţi bine în postura statică. Primele 10-15 minute de obicei le petrecem de obicei cu reglarea poziţiei, respiraţiei şi activităţii mentale, de aceea adevărata practică începe în următoarele minute şi de aceea este necesar să ajungem la jumătate de oră pentru a ne vindeca. Dacă în fiecare săptămână mai adăugăm cinci minute, după o lună suntem capabili, pas cu pas, să ajungem la jumătate de oră. Treptat va scădea şi timpul necesar reglării şi vom avea la dispoziţie mai mult timp pentru vindecare. Dar în acest timp este necesar să ne concentrăm numai pe exerciţiu şi să eliminăm tot ce ne distrage atenţia. Este important să ne spunem că cel mai important lucru este ceea ce facem acum. Pentru că în acest timp ne putem vindeca, intrând în starea qigong.

Dacă continuăm, după prima lună am ajuns la jumătate de oră şi putem mări timpul cu încă 15 minute, astfel că în a doua lună putem ajunge la 45 minute, iar după trei luni la o oră. La perioade atât de lungi de timp problema principală nu mai este că nu putem sta o perioadă lungă de timp în zhuang, ci este o problemă a lipsei de timp. A avea voinţa de a-ţi face timp pentru practică şi a menţine timpul de practică propus este un lucru deosebit care va avea repercursiuni benefice de lungă durată. Ideea principală este să nu oscilăm timpul de stat în sus şi în jos, ci de a creşte treptat timpul fără să ne mai uităm la ceas. Să ne simţim atât de bine încât să uităm de noi şi să vedem ce se întâmplă. În momentul acesta se ajunge la o limită a timpului, timpul dobândeşte o nouă calitate.

La terminarea posturii statice, braţele se retrag, picioarele se îndreaptă. Pe expiraţie mâinile se împreunează (la femei mâna stângă peste cea dreaptă, la bărbaţi mâna dreaptă peste cea stângă), şi se aduc pe abdomenul inferior, peste punctul Xian Dan Tian. Energia este depusă în depozitul de qi de la acest nivel. Se rămâne câteva momente în linişte în această poziţie.

Se trece la partea a doua a exerciţiului zhuang care constituie exerciţiile de încheiere sau shou gong. Acestea pot fi executate separat de prima parte. Dacă însă se execută postura statică este obligatoriu să se execute exerciţiile de încheiere.

IIa.Exerciţiile de încheiere pentru cap

1.      Spălarea uscată a feţei. Se freacă palmele până devin fierbinţi, se adună qi-ul în mâini. Palmele se împreunează sub bărbie şi „spală” faţa: se ridică de jos în sus pe linia mediană masând faţa şi coboară apoi pe părţile laterale ale feţei. Palmele se unesc din nou sub bărbie. Masajul se repetă de 9 ori. Pe tot parcursul masajului se menţine activitatea mentală că faţa este tot mai tânără şi mai frumoasă, mai curată şi mai luminoasă. Pielea este tot mai fină şi mai netedă.

2.      Pieptănatul capului. Cu degetele ca unpieptene se masează capul pe trei direcţii: mediană, pe laterale şi pe lângă urechi. Cu qi-ul din degete se deblochează meridianele capului. Se repetă de 9 ori.

3.      Baterea capului. Se bate cu palma relaxată din faţă înspre spate. Se bate cu toată palma, palma se lasă să cadă pe cap. Se repetă de 5 ori, mai tare şi mai tare, cât suportăm durerea. În partea din spate a capului se bate mai uşor. Stimulează creierul şi vindecă durerile de cap, migrenele, ameţelile. Se evită în viitor accidentele vasculare la creier şi hemiplegia. Se stimulează funcţiile creierului şi capacităţile intelectuale. Se realizează o oxigenare mai bună a creierului.

4.      Masajul urechilor. Se masează punct cu punct,  de sus în jos, dinspre exterior spre interior. Se repetă de 9 ori. Datorită principiului holografic pe ureche sunt reflectate toate organele interne astfel că întregul corp este reprezentat pe ureche. Prin masarea anumitor zone ale urechii se masează energetic aceste organe. Dacă simţim durere putem determina zona şi organul corespunzător. În acest caz avem o metodă de autodiagnostic. În cazul unor afecţiuni se poate continua masarea pe zonele de interes. Există biluţe speciale care pot fi aplicate în zonele de interes şi masate când ne aducem aminte.

Dacă persoana este sănătoasă este stimulată funcţionarea organelor interne. Din punct de vedere al Medicinii Tradiţionale Chineze, urechea este asociată rinichilor. Masarea urechii stimulează şi vindecă rinichii.

5.      Tragerea lobilor urechilor. Se repetă de 9 ori. Are efect benefic asupra ochilor şi întregului cap.

6.      Masajul Marii vertebre (Da Zhui). Cu mâna stânga şi apoi cu dreapta de 9 ori. Dacă după postura statică suntem transpiraţi masăm această zonă până la uscarea completă şi dispariţia transpiraţiei. Evităm intrarea în corp a factorului extern numit Vânt cauzator de energie patogenă. Prin masare se evită răcelile, virozele, gripa. Distanţa intervertebrală este maximă în această zonă, din acest motiv această regiune a coloanei este cea mai solicitată.

IIb. Exerciţiile de încheiere pentru corp. Aceste bateri fac parte, împreună cu baterea capului, din tehnica Cămaşa de Fier, care întăresc corpul şi creează un câmp de qi protector. Aceste bateri se fac cu palmele, dar avansând în practică se pot executa cu pumnii.

1.      Baterea braţelor. Se bate braţul stâng cu palma dreaptă de la umăr spre degete pe trei direcţii: pe dos, faţă şi sub braţul îndoit. Se repetă de 3 ori. Se trece la braţul drept. Se deblochează meridianele mâinii.

2.      Baterea umerilor. Se balansează braţele şi se bate cu mâna stângă peste umărul drept în timp ce braţul drept loveşte spatele. După care se inversează braţele. Se repetă de 9 ori.

3.      Baterea pieptului. Se loveşte, prin balansarea braţului, cu pumnul strâns drept, pe expiraţie, pieptul, şi cu cel stâng, spatele. După care se inversează braţele. Se repetă de 9 ori.

4.      Baterea părţii mediane. Cu palma dreaptă se bate în faţă, pe linia mediană, şi cu cea stânga în spate, pe linia mediană, de sus în jos, de la stern la pubis. După care se inversează braţele. Se repetă de 3 ori.

5.      Baterea abdomenului. Cu palma dreaptă se bate în faţă, în Xia Dan Tian, şi cu cea stânga în spate. După care se inversează braţele. Se repetă de 3 ori.

6.      Baterea părţilor laterale. Se bate de sub subsoară sau de sub sâni la şold de 5 ori.

7.      Baterea rinichilor. Ne aplecăm în faţă, corpul formând un unghi de 90 de grade cu picioarele. Ne batem rinichi de 36 de ori. Ne ridicăm lent trunchiul ca să nu ameţim, cu bărbia în piept, coloana se îndreaptă vertebră cu vertebră. Închidem ochii şi simţim rinichii. Rămânem aşa câteva clipe.

8. Baterea picioarelor. Se bat picioarele pe 4 direcţii de sus în jos: faţă, lateral, spate, interior. Ne ridicăm lent cu braţele atârnând. Bărbia este în piept. Se bat de 3 ori.

9. Rotirea genunchilor. Cu palmele pe genunchi rotim genunchii de 9 ori în interior şi de 9 ori în exterior.

10. Rotirea genunchilor (2). Lipim picioarele şi rotim genunchii de 9 ori spre dreapta în sens orar şi de 9 ori spre stânga în sens antiorar.

11. Rotirea gleznelor. Sprijinindu-ne pe piciorul drept rotim piciorul stâng sprijinit pe vârf de 9 ori spre interior şi de 9 ori spre exterior. La fel pentru glezna dreaptă.

12.  Respiraţia profundă. Stăm cu picioarele depărtate, închidem ochii.Se respiră de 3 ori şi energia se adună pe expiraţie în Xia Dan Tien.

Stând drept ca un pin

 

de Sat Chuen Hon

 Fundamentele practicii qigong se bazează pe co-creaţia omului cu cerul şi pământul în fluxul armonios al qi-ului naturii.  Armonia universului constă în participarea omului la transformarea qi-ului cerului şi pământului.

În practica de qigong, noi începem cu o practică simplă,  de a sta pur şi simplu conştienţi permiţând canalelor corpului să rămână deschise pentru 30-40 de minute. Exact pentru asta mă plătesc studenţii – pentru a rămâne într-o stare de conştienţă receptivă şi să nu facă nimic altceva.

„Nu e nici o cale asemenea Non-acţiunii (Wu-Wei), pentru că pe drumul cunoaşterii se câştigă în fiecare zi cîte ceva, în schimb cultivând Tao în fiecare zi se renunţă la ceva, astfel încât pierzând tot mai mult se ajunge în cele din urmă  la Non-acţiune. ” Tao Te Ching de Lao Tze (500 Î.C.).

„Crezi că ai venit să studiezi şi să înveţi ceva. În realitate, sunt aici pentru a te face să renunţi la obiceiurile şi tabieturile tale astfel încât nimic să nu mai rămână din ele.  Nu numai că nu vei primi nimic, dar ţi se va şi lua ceva.” Asta le-am spus odată la practicanţii avansaţi de qigong.

Wu-Wei, non-acţiunea este tema centrală a taoismului şi qigongului. Atât timp cât cineva îşi menţine dorinţa sau voinţa de a fabrica o proiecţie preconcepută de scopuri sau idealuri: să fii iluminat, imortal, sănătos…toate aceste proiecţii sunt un obstacol pentru canalele clare ale fiinţei noastre. Aceste obstacole sunt cauza reală a degenerării şi depresiilor noastre.

Când îi învăţ pe studenţi poziţia statului în picioare Wuji qigong încerc să nu le dau prea multe instrucţiuni în afară de cele strict legate de poziţie. Orice instrucţiune suplimentară va trebui distrusă mai târziu când studentul progresează la un nivel mai avansat.

Am să vă povestesc o întâmplare reală care i s-a întâmplat maestrului meu şi pe care mi-a spus-o pe când îi serveam ca asistent.

Puteam să văd cum un student debutant nu se simţea în largul său doar stând în picioare în timpul cursului. Aproape că îi aud gândurile: „Ce se petrece aici? Am plătit pentru un curs şi acest chinez bătrân doar stă acolo ca un bolovan. Timpul e bani, haide odată şi învaţă-mă nişte mişcări!”

Sifu, maestrul, doar stătea ca o stâncă şi fiecare continua să stea nemişcat ca  o piatră.

Am stat nemişcaţi şi în tăcere timp de 60 de minute cât a durat cursul. Am văzut cum studentul era gata să renunţe la curs. Era probabil unul dintre cursurile cele mai deosebite pe care maestrul ni l-a predat vreodată.

După curs, am mers la Marele Shangai în Chinatown. În timp ce mâncam, maestrul şi-a amintit o întâmplare reală petrecută cu el:

Chiar înainte de a pleca în America, am primit telefonul unei bătrâne care îşi lua rămas bun de la mine – era tristă că nu putea veni personal. Bătrâna avea 99 de ani şi era prea slăbită să se mai poată da jos din pat. Iar doctorul chiar a sfătuit-o să-şi ia rămas bun de la toţi cunoscuţii.

Aşa că am întrebat-o: „Eşti pregătită să ne părăseşti?”

„Nu, vreau să trăiesc până se căsătoreşte strănepotul anul viitor”, răspunse bătrâna.

„Aşa că vrei să trăieşti?” am vrut să confirm eu, „Atunci  trebuie neapărat să vii în parc unde ţin un curs şi mă voi uita la tine şi-ţi voi spune cât mai ai de trăit.”

„Dar nu mă pot ridica din pat, sunt prea slăbită chiar şi să stau”, strigă ea cu amărăciune.

„Atunci trebuie să chemi o ambulanţă şi patru infirmieri care să te ţină”, i-am răspuns.

Duminică dimineaţa, în timp ce-i învăţam în parc pe studenţi să stea în picioare, o ambulanţă s-a oprit la intrare şi patru infirmieri au adus-o pe bătrână. În timp ce ei se apropiau am recunoscut-o pe bătrână, era fosta mea studentă, d-na Wong.

„Doar sprijiniţi-o de un copac şi permiteţi-mi să mă uit la ea”, le-am ordonat infirmierilor.

Stând foarte aproape de ea şi inspectând-o, i-am spus: „Vei mai trăi. Dar pentru asta trebuie să vii în fiecare zi să mă uit în ce stare eşti.”

În fiecare zi bătrâna a venit. În fiecare zi ea a fost în stare să stea sprijinită de copac un pic mai mult. După o lună era capabilă să stea singură nesusţinută de nimeni timp de 20 de minute.

Când am plecat în America, ea a venit la aeroport să-şi ia rămas bun.

A trăit cu mult după nunta strănepotului şi a devenit chiar stră-străbunică.

Maestrul şi-a terminat istorisirea în tăcerea noastră deplină şi a scos din buzunar o fotografie cu o bătrână smochinită care cu o faţă radioasă ţinea un bebeluş în braţele ei. Aceasta era d-na Wong.

Când am plecat din Marele Shangai şi mi-am luat rămas bun de la Meastrul meu, brusc am înţeles că practica qigong lucrează cu acţiunile obişnuite din viaţa noastră fără să le adauge nimic artificial, nimic în plus. Faptul că o practică simplă, aceea de a sta în picioare, a prelungit viaţa unei bătrâne pentru încă 10 ani ne indică limpede esenţa practicii qigong:

Practica qigong constă în a recepta şi rezolva complexitatea problemelor vieţii şi bolile ei prin metode extrem de simple cum ar fi respiraţia, a sta în picioare, a merge şi a dormi.

După înţelegerea mea iniţială, mi-au trebuit încă 20 de ani pentru a ajunge la aceeaşi simplitate în practica mea de qigong.

Zhuangul Degetelor Sabie. Exerciţiile de încheiere

(de pe site-ul Qilingong Oradea)

de Carmen Şerbescu

De multe ori am auzit de la practicanți, mai ales de la cei începători că nu practică tehnica Zhuangului pentru că n-au reușit să rețină succesiunea manevrelor din a Doua Parte a exercițiului, partea de încheiere. De aceea în cele ce urmează vă voi schița acestea.

Vă invit să veniți la Sala noastră de Practică pentru a le însuși în mod corect.

Descrierea de mai jos este pentru a vă ghida în practica Voastră individuală.

Înainte de toate însă, să clarificăm anumiți termeni:

Zhuang – stâlp. Este de fapt modul în care menții poziția Ma Bu (vezi descrierea poziției într-o notă anterioară). Eşti ca un stâlp bine ancorat, stabil, vertical.

poziţia Ma Bu sau poziţia Călăreţului de Fier

Degete Sabie – este modul în care menţii degetele tale. Sabia este o asociere menită să descrie emisia de energie prin vârful degetelor.

Iar Partea Întâi a tehnicii Zhuangul Degetelor Sabie este menţinerea poziţiei, având o respiraţie şi o activitate mentală specifică, o bună perioadă de timp (minim recomandat este 30 min, dar cel mai bine o oră). Beneficiile pe durată lungă sunt multiple. Într-un articol viitor voi scrie despre ele.

Astăzi ne concentrăm pe un alt aspect al tehnicii, şi-anume:

 Partea a Doua – Încheierea

Această a Doua Parte este obligatorie, chiar dacă Prima Parte (menținerea poziției de Zhuang) a durat doar câteva minute.

Această a Doua Parte se poate face ca exerciţiu individual.

Tehnica.

Se începe cu capul şi se continuă în jos către picioare. Este o bătaie a întregului corp. Acest exerciţiu seamănă cu Cămaşa de Fier, dar este totuşi o tehnică aparte.

Succesiunea manevrelor:

1. Se freacă palmele între ele, bine, bine de tot, până se încălzesc puternic, având activitatea mentală: „aduc energie din Xia Dantien”. În fond este o energizare a palmelor.

2. Spălarea uscată a feţei. De 9 ori. Cu palmele relaxate, efectuăm mişcările specifice unei spălări a feţei. Palmele urcă pe faţă, coboară pe lateral. Activitatea mentală este: „faţa mea devine mai netedă, fină, fără riduri”.

3. Pieptănatul. Cu degetele răsfirate, se periază capul, pe trei direcţii. Mijloc, lateral, şi mai lateral. De 9 ori. Activitatea mentală: „Părul meu devine mai bogat, mai strălucitor, mai sănătos”

4. Baterea capului. De 5 ori. Cu palmele uşor căuş, batem capul pornind de la frunte, înaintăm spre ceafă. De fiecare dată când se reia această manevră, se creşte intensitatea bătăilor. Acesta ajungănd la limita de suportabilitate. Reţine: nu poţi să te răneşti pe tine însuţi. Şi dacă nu o vei face la intensitatea cerută, manevra nu-şi va atinge scopul. Nu te menaja deci. Acest principiu rămâne valabil  şi pentru restul exerciţiilor de batere.

5. Masarea urechilor. Masăm fiecare punct al urechilor. cu policele şi degetul arătător. Se începe pe conturul exterior şi se continuă pe interior, pe trei nivele. Se masează energic.

6. Masarea Marii Vertebre. Punctul Da Zhui. Acest punct trebuie să fie uscat. Cu palma stângă de 9 ori şi palma dreaptă de 9 ori.

7. Baterea braţelor. Mai întâi batem braţul stâng. De la umăr la vârful degetelor. Ţinem braţul intins cu palma orientată în jos, iar cu palma dreaptă executăm baterea. Întoarcem braţul stâng, astfel încât să fie orientată cu palma în sus şi repetăm baterea. Întoarcem braţul pe cant, cu degetul mic orientat în jos şi batem braţul din nou. Această succesiune se face de trei ori. Se repetă la fel pe braţul drept.

8. Batem umerii. Prin mișcarea concomitentă a brațelor se bat cu palmele umerii și spatele. De 9 ori pe fiecare parte. Cu aceeași tehnică se continuă baterea umerilor mai spre interior spre gât. pe fiecare parte de 9 ori.

9. Se bate pieptul şi spatele prin continuarea mişcării concomitente a braţelor. De data asta cupumnul. De 9 ori. Atenţie la doamne să nu lovească sânii. Bărbaţii pot să o facă.

10. Se continuă cu palmele baterea trunchiului pe lateral, de sub sâni, pănă la coapse.De 5 ori.

11. Se bat rinichii cu palmele căuş. Aplecat la 90 de grade. Activitatea mentală „aduc energie în rinichi”. De 36 ori. După ce terminăm, ne ridicăm încet cu bărbia în piept, rulând vertebră peste vertebră. Închide ochii şi rămâi aşa câteva clipe, având atenţia la senzaţiile din rinichi.

12. Deschide ochii şi începe baterea membrelor inferioare. De la coapse la glezne, batem picioarele cu palmele pe partea anterioară, lateral, spate şi pe interior. De trei ori. De fiecare dată cînd te ridici de la glezne, te ridici uşor, cu bărbia în piept, rulând vertebră peste vertebră.

13. Rotirea genunchilor. Cu picioarele uşor depărtate, având palmele pe genunchi, fără a fi sprijinit pe genunchi, vom roti genunchii dinspre exterior către interior, de 9 ori, după care schimbăm sensul de rotare, dinspre interior către exterior, de 9 ori. Aducem piciorul stâng lângă cel drept şi rotăm ambii genunchii spre stânga de 9 ori. Schimbăm sensul de rtare şi vom roti către dreapta ambii genunchi de 9 ori. La sfârşit ne ridicăm uşor.

14. Rotim gleznele. Vom roti glezna stângă, punând vârful piciorului puţin lateral spate, rotim călcâiul spre exterior de 9 ori, după care spre interior. La fel şi pentru glezna dreaptă.

15. Încheierea. Ne așezăm cu picioarele depărtate, într-o poziţie înaltă, vom închide ochii şi pentru câteva clipe aducem atenţia în Xia Dantien.

Efecte.

Rolul exerciţiilor din Partea de Încheiere este de a aranja energia colectată pe parcursul Primei Părţi a Zhuangului.

Se regularizează energiile pe meridianele energetice. Se asigură buna circulaţie a energiei pe meridiane.

Efectul este o revigorare generală fizică, energetică.

Spălarea uscată a feţei este denuimit şi Cosmetica Qigong.

Pieptănatul însănătoţeşte firul de păr. Îşi recapătă culoarea iniţială.

Bătaia capului are efect asupra activităţii cerebrale. Reînvigorează. Reîmprospătează creierul.

Masajul urechilor prin punctele reflexe de pe suprafața ei acționează benefic asupra tuturor organelor interne din întregul corp.

În general bătaia corpului are efect revigorant.

Bătaia membrelor, asigură flexibilitatea, vigoarea acestora, sănătatea încheieturilor.

Atitudine mentală pentru zhuang

de Lucian Dânşorean

            Suntem aici în sala de qigong şi dorim să facem Zhuang-ul degetelor sabie. Multora le displace pentru că este greu. Pentru că trebuie să depună efort. Pentru că este nevoie de curaj. Pentru că pentru a obţine ceva, trebuie să rişti. Trebuie să joci totul pe o carte. Ca să vă pregătesc pentru o atitudine corectă am să vă spun că acest exerciţiu este precum un urcuş pe un munte. Pentru a putea urca trebuie să lăsaţi tot ce este inutil jos, să luaţi cu voi doar strictul necesar. Pentru a fi uşor trebuie să renunţaţi la ceva.

Am urmărit un documentar despre alpiniştii care urcă pe Everest. După atâţia ani de când Hilary a cucerit Everestul, mai există două piscuri şi multe trasee care nu au fost încă explorate. Şi acolo au murit mulţi alpinişti şi alţii încearcă să le calce pe urme. Cu toată tehnologia actuală, din cauza condiţiilor meteorologice foarte vitrege, vânturi puternice şi temperaturi foarte scăzute, cadavrul alpinistului nu poate fi recuperat. Iar ca să-l aducă pe jos, ar necesita o echipă de cel puţin douăzeci de alpinişti, pentru transportul logistic, care ar fi sacrificaţi la rândul lor.

E greu de înţeles ce anume îi animă să urce acolo sus. De ce nu pot să stea comod într-un fotoliu la căldură şi să se uite la televizor la un documentar despre Everest în care nişte alpinişti încearcă să urce la minus 40 de grade, în condiţii de privaţiune greu imaginabile. Unii dintre ei îşi pierd degetele de la mâini sau picioare, în cazul cel mai fericit, dar totuşi când se întorc de acolo au o lumină pe chip şi spun că a meritat această pierdere. Ce încearcă ei să găsească? Ei caută un sens vieţii lor. Şi unii dintre ei îl găsesc.

Pentru a cuceri necunoscutul este nevoie de curaj. Cu cât rişti mai mult, cu atât eşti mai deschis şi poţi accepta mai mult. Numai acceptându-ţi vulnerabilitatea te poţi deschide. Alpiniştii acceptă măreţia naturii şi simţind muntele în interioritatea lor devin  demni. Devin un munte. Ajutaţi de munte ei găsesc drumul spre casă. Ei înving rătăcirea şi neputinţa propriei minţi. O depăşesc. Mai sus. Linişte şi măreţie. Mai sus. Printre crevase îşi croiesc drum căutând semnele prielnice pentru a înainta. Alpiniştii ştiu să asculte sunetele subtile ale naturii: pârâitul abia auzit al gheţii, schimbarea de tonalitate a vântului. Dincolo de sunete există ceva grandios: un sentiment de preaplin, o recunoştinţă faţă de clipa prezentă, o sacralitate care depăşeşte orice cuvânt, orice gând.

Piscul.

Un vast spaţiu tăcut ţine natura în îmbrăţişarea sa. Şi pe tine.

Aerul.

Respiri Fiinţa, te umple până la refuz.

Cerul.

Stelele încep să apară una câte una. N-ai fost şi nu vei mai fii niciodată singur.

Cum să nu vrei să te întorci, să te lupţi cu disperare şi să izbândeşti ca să le povesteşti şi altora miracolul vieţii? Uite-l, e la un pas de tine, ia-l, acceptă-l, e al tău. Sunt tot eu, cel care am urcat acum o clipă pe vârf, dar ceva mai mare străluceşte acum în mine. Şi văd că şi în tine. În tot ce e în jur. Este. Nu ştiu ce este, dar este.

Acum vă rog să intraţi în poziţie…

Previous Older Entries