Xiao Shu – Căldură Moderată

Soarele ajunge la longitudinea celestă de 105 grade, o perioadă când anticii considerau că deşi este cald, nu este perioada cu cea mai mare arşiţă din timpul anului.

Fiecare perioadă solară constă din aproximativ 15 zile care conţine 3 pentade, adică 3 perioade a câte cinci zile. Fiecare pentadă era caracterizată de un aforism.

În prima pentadă sunt vânturi fierbinţi, care nu reuşesc să răcorească atmosfera.

În a doua pentadă apar greierii, care din cauza căldurii mari părăsesc câmpurile şi se retrag în umbra clădirilor şi arbuştilor.

În a treia pentadă vedem vulturii, care pentru a scăpa de temperatura mare de la suprafaţa solului, se ridică la înălţimi apreciabile în aer.

În trecut ţăranii aveau obiceiul de a mânca noul orez şi de a bea vinul nou pentru a mulţumii zeităţii cerealelor şi strămoşilor lor. De asemenea erau pregătite diferite mâncăruri din rădăcinile de lotus deoarece conţin calciu, fosfor, potasiu, diferite vitamine şi multe fibre.

Rădăcinile de lotus se curăţă şi se taie feliuţe după care pot fi prăjite.

Într-o prezentare mai elegantă avem:

Prin luna august şi septembrie se adună seminţele de lotus:

Pentru a elimina căldura excesivă din corp se consumă diferite fructe: mango, pepene roşu şi galben şi lichi (care se găseşte deja şi la noi de ceva vreme în supermarketuri).

Există vorba că supa de ţipar sau alte preparate din acesta sunt la fel de bune ca ginseng-ul. Având în vedere că ţiparul este yang, iar perioada Xiaoshu este cu yang maxim este destul de uimitor că aceste mâncăruri considerate „fierbinţi” pot menţine sănătatea. Ţiparul a fost cunoscut încă acum 2000 de ani de către chinezi, care îi foloseau pielea elastică la fabricarea tamburinelor şi tobelor. De-abia în timpul dinastiei Tang (618-907 D.C.) s-a descoperit valoarea medicală a ţiparului.  De atunci există zicala că sănătatea poate fi menţinută „mâncând ţipar vara şi ginseng iarna”.

Xia Zhi – Solstiţiul de vară

Pe 21 iunie avem cea mai lungă zi şi cea mai scurtă noapte a anului, când soarele se află la longitudinea celestă de 90 de grade. Acestă dată marchează începutul verii, dar această zi nu este cea mai fierbinte din an. Această dată stă se pare la originea festivalului anual atât de îndrăgit de chinez, Festivalul bărcilor-dragon.
Solstiţiu înseamnă oprirea soarelui de la sol – soare şi stitium – oprire. În fiecare zi soarele răsare la est şi apune la vest. La miezul zilei, soarele se află la o anumită înălţime deasupra orizontului care creşte în fiecare zi câte puţin. La solstiţiu soarele practic stagnează în urcuşul său zilnic de la miezul zilei.
Din punct de vedere energetic, în această zi a solstiţiului, când energia yang a ajuns la extrem, avem naşterea energiei yin. De-abia peste două luni de la solstiţiul de vară energia yin se va manifesta la suprafaţa pământului şi va veni toamna. În următoarele luni energia yin va creşte mereu. Peste şase luni, odată cu solstiţiul de iarnă, pe 20 decembrie, vom avea momentul atingerii extremului energiei yin şi al naşterii energiei yang.
Acest gnomon a fost folosit de Guo Shoujing în timpul dinastiei Yuan (1279-1368). Graficul arată înălţimea soarelui la solstiţiul de vară (poziţia mai înaltă şi umbra mai scurtă) şi de iarnă  (poziţia mai joasă şi umbra mai lungă).
Sistemul circulator şi inima primesc cel mai mult din energia sezonului. În această perioadă emoţiile sunt puternice şi oamenii sunt uşor cuprinşi de agitaţie. Deoarece Inima este cea care controlează şi încălzeşte întregul corp este bine să ştim cum să o „răcim”, să ne păstrăm calmul şi buna dispoziţie. În natură există acum un exces de activitate, energie şi viaţă. Trebuie să ştim cum să avem grijă de corpul nostru şi cum să canalizăm energia noastră yang în exces în caz contrar riscăm să fim hiperactivi, să avem accese de anxietate şi probleme cu somnul. De obicei cea mai afectată este inima şi creierul, care este cel mai yang organ al omului.

Mang Zhong – perioada recoltei

Calendarul chinez are 24 de perioade solare. Mang Zhong este a 9-a perioadă solară, care începe când Soarele atinge latitudinea celestă de 75 grade, anul acesta, în 2012, pe 5 iunie.

Cuvântul Mang înseamnă coacerea (mai precis, faptul că spicul dobândeşte fire lungi şi tari ca cele de la o barbă sau ascuţite ca vârful unei săbii sau ca cele ale stufului chinez Miscanthus sinensis).

Zhong înseamnă bob, sămânţă de la o întreagă familie de cereale: grâu, orez, orz, ovăz, sorg, pentru consumul oamenilor, dar şi diferite plante cu bob, folosite ca nutreţ, pentru animale. În această perioadă, boabele din aceste cereale devin mature şi sunt gata pentru a fi recoltate. Această perioadă este printre cele mai importante pentru producţia agricolă şi acum ţăranii muncesc cel mai mult. Din acest motiv, există foarte puţine sărbători în Mang Zhong. În regiunile în care se recoltează de două ori pe an, este ultima perioadă când se mai poate însămânţa solul, după care este prea cald şi plantele nu mai pot apărea.

Atmosfera este foarte umedă şi caldă. Pentru a evita soarele de la miezul zilei, şi a fi în armonie cu yang-ul ridicat, ţăranii se scoală dis-de-dimineaţă pentru a lucra la câmp. Datorită nopţilor scurte şi muncii intense, dacă este posibil se doarme un somn scurt după prânz pentru refacerea forţelor. Pentru a evita insolaţia, se consumă lichide calde, hainele sunt lejere pentru a permite corpului să transpire abundent şi să elimine excesul de căldură yang. Se fac băi după ce se usucă pielea de transpiraţie. Sunt evitate în acest fel bolile produse de agentul extern patogen numit Vânt, de exemplu oreionul, varicela, numit popular şi vărsatul de vânt (este interesant că şi la noi se realiza că este o boală infecţioasă transportată de aer).

În urma practicii qigong, corpul poate transpira puternic datorită energiei interne. Porii sunt larg deschişi şi apare un flux puternic de qi dinspre interior spre exterior care elimină impurităţile. De aceea se evită consumarea de băuturi reci şi răcoritoare imediat după practică şi efectuarea unei băi prea reci pentru a nu opri acest flux care însănătoşeşte corpul. De exemplu după meditaţie şi Micul Circuit Celest se masează Marea Vertebră Da Zhui până când corpul nu mai este transpirat.

În ce priveşte emoţiile este indicat să nu fim furioşi, să avem o stare plăcută de relaxare şi introspecţie, pentru a nu afecta Inima.

Perioada solară Xiao Man

Pe 20 mai soarele ajunge la latitudinea celestă de 60 grade. Astăzi începe perioada solară Xiao Man, care înseamnă „aproape plin”. Este o perioadă caldă, cu temperaturi de peste 20 grade şi umedă, cu multe ploi. Culturile specifice verii, cum ar fi orzul şi grâul, încep să se coacă. Boabele nu sunt încă mature, pline şi tari, ci încă sunt moi şi pline de lapte.

Deoarece este o variaţie destul de mare a climei continentale în China, în nord plantele de-abia încep să se maturizeze, în timp ce în sud are loc deja secerişul. În sud în această perioadă se adună atât grâul, cât şi cartofii.

În timpul perioadei Xiao Man, în trecut mulţi chinezi care se ocupau cu agricultura mâncau doar ierburi sălbatice, deoarece recolta trecută era deja consumată, în timp ce cea nouă încă nu era complet matură. De aceea s-a păstrat tradiţia de a mânca seminţele diferitelor plante sălbatice în această perioadă.

Conform teoriei qigong, natura şi activităţile vitale umane suferă schimbări ciclice datorate modificării echlibrului dinamic dintre yin şi yang. De aceea este necesar să ne adaptăm practica în conformitate cu diferitele perioade ale anului. Fiecare din cele 24 de perioade solare are un anumit echilibru yin-yang. În perioada Xiao Man yang-ul atinge maximul său şi este reprezentat de hexagrama Qian, Creativitate sau Cer,  cu şase linii continue de tip yang.

În această perioadă, datorită căldurii ridicate, culturile trebuie irigate pentru ca boabele să ajungă la maturitate şi de aceea morile de apă funcţionează din plin. Aceste mori de apă, puse în mişcare de un băiat şi de o fată, în zona mării de qi de sub Xia Dantian, ridică qi-ul şi irigă creierul pentru a aduce la maturitate shen-ul. Perioada Xiao Man descrisă de hexagrama Qian  (Creativitatea) când yang-ul este la maximul său este în directă conexiune cu perioada solstiţiului de iarnă, descrisă de hexagrama Fu (Întoarcerea)  când yang-ul se naşte. Alchimia constă în întoarcerea cursului „morii de apă” pentru a trezi creativitatea şi a reface potenţialul uman la dimensiunea sa celestă.

Lixia – Începutul verii

Li Xia – Începutul (Li) Verii (Xia) este ziua în care soarele se află exact la  longitudinea celestă de 45 grade, în calendarul gregorian de obicei pe 5 mai. În această perioadă, temperatura creşte la cel puţin 18-20 de grade Celsius şi de acum încolo vremea devine progresiv mai caldă. Toate creaturile pământului, animale, păsări, peşti, insecte,  devin mai dinamice şi mai animate.

În această perioadă plantele cresc cel mai mult şi fermierii sunt ocupaţi cu culturile lor pentru că este necesar să le plivească.

Obiceiuri 

Cu prilejul Lixia se fierb ouăle în ceai negru sau coji de alune pentru a le da culoare roşie. Chinezii consideră că forma oului este asemănătoare celei a inimii, astfel că mâncatul ouălor roşii este un fel de protecţie pentru inimă oferind suficientă vitalitate ei în perioada caniculare care se apropie. Copiii ciocnesc ouăle roşii pentru a vedea la cine se sparge oul primul. Acest joc se considera că îi fereşte pe copii să nu se îmbolnăvească de febra verii. Obiceiurile sunt asemănătoare cu ale noastre de Paşti.

De asemenea se face lixia fan, orez în cinci culori, adică orez împreună cu boabe roşii, galbene, negre şi verzi. Acest orez colorat îţi asigura o recoltă bogată în timpul verii.

Pentru protejarea sănătăţii se ştia că trebuie să se protejeze inima şi sistemul circulator. În zilele călduroase de vară oamenii devin rapid obosiţi şi fără vlagă. De aceea se consideră că este necesară o bună odihnă şi relaxare; nu se fac sporturi energice, ci se practică activităţi relaxante precum pictura, pescuitul. De asemenea, în măsura posibilităţilor, un pui de somn la miezul zilei era considerat important pentru menţinerea vitalităţii. Se mănâncă mai multă  mâncare cu gust acru şi mai puţină cu gust amar (de exemplu berea) pentru a tonifica ficatul şi rinichii.

Guyu-Ploaia cerealelor

Tradiţiile sunt importante deoarece păstrează şi reînnoiesc în conştiinţa oamenilor anumite legităţi ale naturii descoperite de strămoşi. Deoarece structura naturii este aceeaşi, aceste sărbători, deşi au nume şi forme diferite la diferite popoare, au o semnificaţie comună profundă.

La chinezi, în acest an 2013, pe 20 aprilie este ultimul moment solar al primăverii, numit Guyu sau Ploaia cerealelor, o traducere succintă a „ploii care determină creşterea a sute de cereale”. Există o formulă simplă pentru calculul datei în care cade Ploaia cerealelor în anul respectiv: [Y*D+C]-L, unde Y se referă la ultimele două cifre ale anului, de exemplu 13 în 2013, D=0.2422, C=20.1 pt. sec. XXI şi C=20.888 pt. sec. XX, L este numărul de ani bisecţi până în anul respectiv, iar acoladele [] înseamnă că se ia partea întreagă. De exemplu, pentru 2013 avem: [13*0.2422+20.1]- [13/4]=23-3=20, adică 20 aprilie.

Ploaia cerealelor este perioada anului (timp de aproximativ 15 zile) când crusta Pământului, suprafaţa sa, devine mai caldă. Se observă o creştere a temperaturii şi la suprafaţa oceanelor, mult mai mre decât în luna martie. Din acest motiv, în această perioadă, apa începe să se evapore şi umiditatea atmosferică şi numărul de ploi creşte. Această încălzire şi umezire a pământului este favorabilă seminţelor plantate. Ploaia în această perioadă este bună pentru o viaţă nouă şi aduce cu ea speranţa într-o recoltă bogată. Acest moment al anului ne aminteşte de importanţa apei în natură. Dar de asemenea de echilibrul dintre apă şi foc. Dacă este prea multă apă, apar inundaţiile, dacă este prea puţină, recolta viitoare va fi afectată. Dacă este prea frig, bate grindina, dacă este prea cald, datorită curenţilor convectivi apar uraganele. Dacă este prea cald şi prea puţină apă, apar furtunile şi vârtejurile de praf. Dacă această situaţie continuă, vara vor fi incendii.

Dacă ne uităm puţin la hexagrama din luna ianuarie şi la cea din aprilie, observăm că trigrama de jos din ianuarie şi cea de sus din aprilie este aceeaşi (două linii continue yang şi cea superioară întreruptă yin) şi anume Lac. Prin meditaţie putem vedea cu claritate pe fundul unui lac, în adâncul sufletului nostru şi asta produce o curăţire a inimii. Energia naturii ne ajută în acest proces şi de aceea zilele speciale din luna ianurie sunt momente prielnice pentru meditaţie. În aprilie, energia yang, ca o apă purificatoare, iasă la suprafaţă şi ne umple de bucurie şi ne vindecă corpul fizic. Din nou, în acest proces interior suntem ajutaţi de venirea primăverii, pe care o putem resimţi în corpurile noastre.

În ce priveşte semnificaţia spirituală a acestui moment al anului, aceasta este legată de Apa în ciclul naturii. Ca element fundamental al Creaţiei, apa se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, dar este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de îndepărtare a urmelor păcatului.

În creştinism se vorbeşte de apa sfinţită, sau de aghiasmă, de la grecescul „aghios”, sfânt. Nu întâmplător există două momente când se oferă aghiasmă: Aghiasma Mică pe 20 aprilie, de Izvorul Tămăduirii şi Aghiasma Mare pe 6 ianuarie, de Bobotează. Dacă la Aghiasma Mică, atunci când se face sfeştanie se face o singură invocare a duhului Sfânt pentru Sfinţirea apei, la Bobotează se face invocarea Duhului Sfânt de două ori pentru a sfinţi apa. Aceasta este diferenţa dintre Aghiasma Mică şi Aghiasma Mare.

Conform credinţei populare din lumea ortodoxă, în timpul sărbătorii, cerul se deschide, iar duhurile rele sunt alungate prin stropirea cu apa sfinţită. Sărbătoarea Bobotezei reaminteşte de botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a păşi în viaţa publică. In rugăciunea de sfinţire a apei de la Botez se cere venirea Duhului Sfânt pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea sa devină, prin pogorârea deplină a Duhului, loc al morţii omului vechi şi al renaşterii la o nouă viaţă.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este strâns legată de Bobotează, curăţirea inimii în interior conduce la vindecarea bolilor trupeşti. În ziua Izvorul Tămăduirii, conform tradiţiei, se consideră că sunt sfinţite toate apele, astfel că oricine bea din ele sau se spală pentru a scăpa de o boală se poate bucura de o înzdrăvenire grabnică. Bolnavilor li se recomanda ca în această sfântă zi să se îmbăieze sau să se spele cu roua de dimineaţă.

Qingming-Stralucire pură

Sărbătoarea Qingming este una din manifestările tradiţionale foarte vechi din China. Aceasta reprezintă una din cele 24 de perioade climatice , după calendarul agricol chinezesc şi se situază în prima decadă a lunii aprilie, după calendarul gregorian. De obicei, în această perioadă chinezii se duc la mormintele rudelor lor pentru a-i omagia pe cei aflaţi pe lumea cealaltă sau merg la iarbă verde. În unele regiuni, Sărbătoarea Qingming este denumită „Sărbătoarea morţilor”. O poezie din timpul dinastiei Song ( 960-1279) descrie tocmai obiceiul specific Sărbătorii Qingming: Pe versanţii sudic şi nordic sunt multe morminte. În perioada Sărbătorii Qingming oamenii curăţă mormintele de frunze uscate şi de buruieni, sunt arse figurine din hârtie în forma vechilor monede iar lacrimile umezesc florile de azalee.

qm-0140

De-a lungul râului în timpul Festivalului Qing Ming – pictorii curţii Împaratului Qian Long (1736-1795)

Sărbătoarea Qingming a fost instituită în vremea dinastiei Han (206 î.e.n. –220 e.n.), ajungând la apogeu în timpul dinastiilor Ming şi Qing ( 1368-1911). Din cauză că şi o altă sărbătoare, Ziua cu Mâncăruri Reci, Hanshi, cade cam în aceeaşi perioadă şi oamenii se duc la morminte pentru a-i omagia pe cei care au plecat dintre noi, treptat aceste două sărbători au devenit una singură. Sărbătoarea Qingming se mai numeşte şi Sărbătoarea Hanshi. Şi obiceiul de a nu face focul şi de a servi mâncăruri reci au devenit şi un obicei al acestei sărbători.

qingming-festival1

Chunfen-Echinocţiul de primăvară

chunfen

Cuvantul ‘echinoctiu’ deriva din limba  latina ‘aequinoctium’, format din ‘aequus’ – ‘egal’ si ‘nox’, ‘noctis’ – ‘noapte’.  La momentul echinocţiului de primăvară Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal , el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină – la data respectivă – egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine. Acesta simbolizeaza o stare de armonie, o stare de transformare profunda atat a naturii exterioare, cat si o transformare benefica a naturii noastre umane. In perioada echinoctiului de primavara totul se trezeste la viata, tinde sa iasa la suprafata, sa se bucure de energiile profunde ale primaverii. Traditiile spirituale ne spun ca orice forma de evolutie are patru etape distincte: creatia, apogeul, distrugerea, reluarea ciclului. Echinoctiul de primavara simbolizeaza creatia, solstitiul de vara apogeul, echinoctiul de toamna inceperea perioadei de distrugere si solstitiul de iarna perioada de conservare, care echivaleaza cu momentul de pregatire pentru un nou ciclu temporal.

Cele trei pentade sunt:

prima pentadă: Sosesc rândunelele.

a doua pentadă: Se aude bubuitul tunetului. (sunt frecvente furtunile cu tunete şi zilele ploioase).

a trei pentadă: Fulgeră adesea (în zilele cu ploaie).

La noi, unii consideră că primăvara începe când se sfârşesc zilele babei Dochiei. Alţii pun iarăşi ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun. Atunci zic ei că omătul se topeşte şi curge în torente chiar şi de pe vârful celor mai înalţi munţi. Când încep a ieşi animalele de prin ascunzişurile lor de peste iarnă, când prind a zbura gâzele şi fluturii cei roşii şi mai ales când încep a veni rândunelele, cocostârcii, cocorii şi celelalte pasari ce petrec peste iarnă în ţările  calde. Atunci, când vin acestea, e semn că primăvara a sosit şi că mai mult n-are să ningă.

Bunavestire este o sărbătoare comună ortodocşilor, romano-catolicilor şi greco-catolicilor din întreaga lume, prima dintre cele patru mari praznice dedicate Maicii Domnului. În trecut, Bunavestire era prăznuită fie pe 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei, fie pe 18 decembrie. Treptat, data de 25 martie a fost acceptată atât în Biserica ortodoxă, cât şi în cea catolică, după stabilirea zilei de 25 decembrie ca sărbătoare a Naşterii Domnului. Bunavestire este prima sărbătoare din an închinată Maicii Domnului, ce  aminteşte ziua în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare că-l va naşte pe Iisus.

Bunavestire se sarbatoreste dupa echinoctiul de primavara, atunci cand sosesc randunelele si cucul incepe sa cante. Sarbatoarea este cunoscuta in calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului sau Blagovestenie.

Jingzhe-Trezirea insectelor

trezirea insectelor

Insectele sunt foarte sensibile la schimbările de temperatură, umiditate, presiune atmosferică, a intensităţii şi direcţiei vântului şi alte condiţii meteorologice. Studiind comportamentul insectelor oamenii pot prevedea schimbările meteorologice şi cele legate de alternarea anotimpurilor. Aproape toate insectele iubesc căldura. Când aceasta scade, activitatea micilor vieţuitoare scade, devin mai pasive sau înţepenesc cu totul, intrând într-o stare de hibernare sau letargie prin care îşi pot conserva energia mai bine. De aceea toamna, odată cu venirea frigului, insectele se ascund în diferite locuri, aşteptând sosirea primăverii şi a căldurii. Trezirea la viaţă are loc primăvara odată cu creşterea temperaturii.

În cele 15 zile sunt trei perioade a câte 5 zile numite pentade despre care se spune:

prima pentadă: piersicii înfloresc.

Deşi romanii numeau piersicul „măr persan” originea sa nu este persană, ci chineză, unde a fost cultivat încă în anul 2000 î.C. Este rudă cu prunul şi cireşul. O primăvară caldă şi vântoasă grăbeşte perioada înfloririi, în timp ce o vreme rece o încetineşte. Acest aspect ni se pare firesc. Dar piersicul are nevoie şi de o perioadă suficient de lungă de vreme rece iarna pentru perioada sa de hibernare. În caz contrar el nu înfloreşte primăvara.

What Month Does a Peach Tree Bloom? thumbnail

a doua pentadă: păsările oriolus cântă clar.

Aceste păsări sunt migratoare şi în timpul iernii migrează în Africa. Întoarcerea lor în Europa şi Asia de vest sunt un semn al sosirii primăverii. Acestea se întorc când au ce mânca, ele fiind omnivore, putându-se hrăni atât cu fructe de pădure cât şi cu insecte. Ele vin înapoi când au hrană din abundenţă, odată cu trezirea insectelor.

2427001-z

Piersicii în floare au fost reprezentaţi din cele mai vechi timpuri simbolizând norocul şi imortalitatea.

a treia pentadă: Şoimii se transformă în cuci.

Fraza este obscură dacă nu am ştii că de milenii s-a observat o asemănare între şoimi şi cuci în striaţiile orizontale a penajului şi spatele întunecat (cum se poate vedea în imagini: în stânga un şoim, în dreapta o pasăre mică hrăneşte un pui de cuc pe care-l consideră propria odraslă). Bineînţeles asemănarea este superficială, dar în semiobscurul crengilor, când viteza de reacţie a prăzii este cea care contează, cele două specii se pot confunda uşor. Pliniu, bazându-se pe asemănarea acestor specii,  observa dispariţia cucilor  iarna şi considera că aceştia se transformă în şoimi. Aşa că nu ar trebui să ne mire ideea că primăvara şoimii se transformă înapoi în cuci. Cucii au această capacitate de mimicrie, de a imita comportamentul altor păsări, dându-se drept odrasle ale diferitelor păsări. Dar s-a observat că tot cucii imită şi comportamentul şoimilor pentru a speria păsările mai mici ca să-şi părăsească cuiburile şi să depună propriile lor ouă în ele.

soim

Cuckoo

La noi sărbătoarea este la 1 Martie şi se numeşte Mărţişor, Baba Dochia sau Dragobete cap de primavară. Mărţisor, după numele lunii, Baba Dochia, după cuvioasa muceniţă Evdochia, serbată de Biserică în această zi şi Dragobete după numele unei sărbători care, în anumite zone, se ţinea în ziua de 24 februarie. Era sărbătoarea îndrăgostiţilor, ziua în care se împerechează păsările, un fel de Sfântul Valentin la români.

Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. Una dintre ele sună cam aşa. A fost cândva o babă care avea o noră.  Baba nu scăpa nici o ocazie ca să-şi năpăstuiască nora. Odată, la un 1 martie a trimis-o să spele lână şi nu oricum, ci s-o facă albă dacă era neagră şi, dacă era albă, s-o facă neagră. Pe noră o ajută  un înger. Succesul norei o face pe babă să creadă că a venit primăvara. Îşi pune 12 cojoace de blană şi urcă împreună cu oile la munte. Acolo, fie că este prea cald, fie că este prea frig; plouă şi ninge, de se udă cojoacele. În ambele cazuri le dezbracă, rând pe rând. Când rămâne în cămaşă, vine gerul şi o îngheaţă. Sloiul se preface mai apoi în stâncă. După 1 martie vin Zilele Babei în număr de 12, câte au fost şi cojoacele. Timp schimbător. După zilele babelor, urmează cele ale moşilor. Acum timpul se stabilizează. A venit primăvara.

Yushui – Picături de ploaie

Yushui începe pe 18 februarie şi se termină pe 5 martie. Numele Yushui ne arată că  după această zi va ploua mai mult, începe perioada ploilor de primăvară. Deşi primăvara a sosit, încă mai este destul de frig şi uneori în loc de stropii de ploaie se mai pot vedea fulgi de nea întârziaţi. Totuşi după ziua de Yushui ninsoarea se opreşte, gheaţa se topeşte şi plouă mai mult. Briza uşoară, aerul umed, soarele cald, primii ghiocei care se deschid, toate simbolizează adevărata venire a primăverii, în natură şi în sufletele noastre.

Yushui

Prima pentadă: Vidrele oferă ofrandă peştele.

Odată cu întoarcerea peştelui care începe să urce în amonte, vidrele încep să-l vâneze şi să-l ofere ca ofrandă cerurilor.

A doua pentadă: Gâştele sălbatice se întorc.

A treia pentadă: Copacii înmuguresc şi iarburile încep să crească.

Previous Older Entries