M-am lăsat furată de linişte şi frumuseţe

de Nicoleta Enescu

In ultima zi de tabără, Maestrul ne-a spus că de data aceasta meditaţia va fi una specială. Şi aşa a şi fost.

Se făcea că în faţa mea se întindea un câmp imens cu iarbă proaspătă, verde. La inceput nu eram decât cerul, pământul (cu acel câmp de iarbă) şi eu. Păşeam cu tălpile goale pe imensitatea aceasta de verdeaţă, într-o linişte încremenită. Ia stai puţin… ce-ar fi să presar şi câteva flori pe acest câmp verde?! Câteva floricele roşii, unele galbene, altele albe şi unele violet…Aşa, ca să fie mai vesel!

„Mergi înainte” se auzi vocea blândă a Maestrului. Merg înainte. ” In depărtare se văd munţii” continuă visul meu. Am presărat în zarea largă câteva creste, una mai frumoasă ca cealaltă. O Doamne, câtă frumuseţe!

„Mergi înainte!” Merg. „Soarele străluceşte” se auzi din nou vocea sa cea blândă. Ca să văd umbrele muntilor proiectate pe câmpul cel verde, soarele strălucea din faţa mea. Uuuups… e prea cald aşa cu soarele din faţă. Ia să vedem cum e cu soarele din spate?! Parcă e mai bine, deşi nu-mi place umbra pe care o fac în faţa mea, pe pământ. Tălpile goale merg pe iarba verde şi proaspătă. Merg înainte. Hotărât lucru: Imi aşez soarele din partea dreaptă. Acum am umbra in stânga mea, fără să mă deranjeze şi nici soarele nu-mi mai bate în ochi. Ei, da! Acum e mult mai bine.

Merg înainte. Dau de un râu care susura uşor şi care are şi o bărcuţă la mal. Mă sui în barcă, mă aşez pe spate şi mă las pradă frumuseţii naturii. Ceva nu merge bine… A, da! E sensul de curs al râului: acesta curge dinspre câmpie spre munte. Nici o problemă, stai  că-l schimb: acum curge dinspre munte spre câmpie şi nu invers. Râul curge încetişor, încetişor şi mă poartă şi pe mine cu el. Plutesc, plutesc, plutesc… Plutesc împreună cu jocul de lumini şi umbre ce se perindă printre crengile copacilor. Păi ce credeaţi? Mi-am presărat şi copaci de o  parte şi de alta a râului, cu multă verdeaţă. Frunze verzi, verzui, verzişoare… M-am lăsat furată de această linişte şi frumuseţe ce mă inundă şi-am adormit. Când m-am trezit se înserase.

„Râul se varsă în mare” se aude vocea Maestrului. Acum e acum: stai să vezi cum stăpânesc barca! Degeaba mă zbat. Atâta linişte răzbate din vocea Maestrului că nu mi-a  fost deloc greu să stăpânesc barca: am acostat şi m-am dat jos din ea fără nicio greutate. De data aceasta aveam sub tălpi nisipul fierbinte. Dar ce spun eu: adineauri? A trecut deja o zi! Merg înainte şi merg şi merg… Deodată, în faţa mea se întinde o pădure de pini. Păşesc liniştită într-acolo şi mă aşez sub un pin. Câtă linişte! Câtă pace! Şi nu mi-a trebuit decât un moment de relaxare, vocea Maestrului şi multă imaginaţie.

Anunțuri

Vindecarea prin meditaţie

(de pe site-ul forum romedic)

de Mamilika

Scriu cu toata sinceritatea, in speranta ca ii poate fi cuiva de ajutor. Stiu ce simti atunci cand ti se pune un diagnostic greu si nu ma joc cu sperantele oamenilor necajiti. Incerc doar sa va fac cunoscuta o metoda prin care multi oameni se vindeca. De vreo 17 ani un Maestru este la noi in tara si ii invata pe oameni cum se pot vindeca. Unii dintre ei au sansa de a se vindeca chiar in timpul cursurilor. Altii isi insusesc inalta invatatura si se vindeca practicind constiincios. Asa m-am vindecat si eu si sunt profund recunoscatoare divinitatii ca mi-a scos in cale acest OM minunat caruia ii datorez viata. Asa de multe as avea de spus, dar cuvintele sunt prea mici ca sa descrie ce schimbari profunde s-au produs in viata si sufletul meu. Si, mai presus de propria-mi vindecare simt o profunda recunostinta pentru vindecarea fiicei mele in ciuda diagnosticului pus de doctori. Viata este mai mult decat ce credem noi ca este. Sunt atat de multe lucruri minunate pe care noi nu le stim despre noi. Avem puteri nebanuite pe care nu le constientizam toata viata. Sta in puterea noastra sa ne cunoastem si sa aflam calea spre vindecare. Aveti incredere si credinta ca oricine poate face aceasta, mai ales cand esti invatat de un Maestru. Primul pas : mergeţi la un curs de qigong.

Sunt si medici la curs care vin de ani de zile. Din fericire incep sa se deschida catre acest subiect tot mai multi medici. Parerea mea este ca viitorul medicinii este medicina energetica. Trebuie facut orice pentru a-i vindeca pe oameni si daca pentru asta trebuie sa ne schimbam mentalitatea si prejudecatile, atunci sa o facem.

Orica boala apare mai intai in corpul energetic si abia apoi in cel fizic. Acest minus de energie apare ca o gaura in campul energetic si nu poate sa fie umplut cu nici un medicament. Echilibrul se restabileste doar daca adaugi energie. Atunci cand stai intr-un mediu cu energie inalta si intri intr-o stare de liniste mentala profunda, vindecarea se poate produce instantaneu. Nu inteleg cum de omenirea nu acorda mai multa importanta acestui fenomen. Si chiar daca se constata rezultate pozitive nu se generalizeaza ca forme posibile de tratament. Stim cu totii ca aici este vorba de interese financiare ale industriei farmaceutice mondiale, dar totusi viata oamenilor chiar nu mai conteaza?….

Fiica mea s-a vindecat de astigmatism hipermetropic dupa ce am fost cu ea la cursurile de qigong sustinute de maestrul Lin Kai Ting. Bineinteles ca toti doctorii imi spusesera ca nu se va vindeca niciodata. Am luat-o la cursuri pentru ca aveam eu probleme de sanatate si surprinzator a fost ca ea s-a vindecat . Acum vede perfect, iar doctorul, desi s-a convins de vindecare, mi-a spus ca el nu crede in asa ceva. Nici macar in fata evidentei nu a fost macar curios sa stie cum s-a putut intampla acest miracol! Pentru cine crede ca miracole se pot intampla mergeţi la un curs al maestrului Lin Kai Ting si aveti incredere.

Duc copilul la control si medicul constata ca s-a vindecat , desi nu era singurul medic care imi spusese ca acest lucru nu se va intampla niciodata fiindca era vorba de un defect din nastere. Eu, ca mama, sunt fericita ca analizele au confirmat vindecarea si incerc sa-i spun ca a avut dureri de vindecare la un curs si ca am banuit de atunci ca s-a vindecat. Iar doctorul, care nu isi revenise inca din surpriza vederii analizelor, nu poate sa imi spuna mai mult decat: „noi suntem medici si nu credem in aceste metode”. Si stau eu si ma intreb : asta-i tot ? Nu vrei sa stii mai mult domnule doctor? Nu vrei sa stii cum s-a petrecut acest miracol? Acesta nu este un caz singular. Cine nu crede sa vina sa vada. Unii nu cred nici daca vad!

Am tot respectul pentru biorezonanta, deoarece in doar o ora de diagnosticare prin biorezonanta mi s-a spus, in sfarsit, dupa mai mult de 10 ani de cautari, care este motivul dereglarilor mele hormonale: adenom hipofizar. Pentru mine a fost o usurare sa stiu si am inteles inca o data ca doar qigongul este calea spre vindecare. Meditatia lucreaza excelent pt. orice problema de sanatate si sunt convinsa ca voi „topi” acest adenom in scurt timp. Am studiat cate ceva despre presopunctura, masaj si acupunctura si am inceput sa inteleg ce se intampla cand anumite puncte sunt stimulate. In meditatie deseori simt punctele dureroase si stiu ca astfel se vindeca si se echilibreaza organismul, blocajele se elimina si energia incepe sa curga libera pe meridiane. Nu ma mai tem de boala. Ma simt puternica, desi nu am fost asa pana de curand. Atunci cand dispui de arme puternice , frica dispare.Stii ca depinde doar de tine sa alungi boala din corpul tau. Cand ai o problema nu este de ajuns sa vrei sa traiesti , trebuie sa stii cum anume sa lupti. Asta incerc sa transmit si altora, ca sta in puterea noastra sa aflam aceste lucruri care mii de ani au fost tinute secrete si pe care Maestrul lin Kai Ting le spune oamenilor cu generozitate. Spui ca se va schimba ceva si la noi. Timpul se scurge si e pacat de atatea vieti care se duc. De Anca Parghel a auzit toata lumea, dar cati sunt in suferinta de care nu aude nimeni? Sunt 2000 de ani de la Isus si ce s-a schimbat? E omul constient de maretia lui? Ce stim despre Divinitatea noastra launtrica ? Daca incerci sa vorbesti oamenilor despre aceasta se uita la tine ca la un ciudat! Priviti-va boala ca pe un test pe care Divinitatea vi-l da pentru a va obliga sa va cunoasteti . Depasiti barierele propriei voastre limitari si viata voastra se va schimba. Sufletul va fi multumit ca, in sfarsit , il bagati in seama si va veti vindeca!

Se vorbeste de multe ori ca e bine sa ai o relatie directa cu Dumnezeu, dar nimeni nu ne invata concret cum poti sa faci asta. Sau poate nu eram eu capabila sa inteleg iar altii puteau. Aici nu e vorba nici de inteligenta, nici de cultura generala, ci de ceva mai putin palpabil. E vorba de vibratia personala, de evolutia spirituala, lucruri pe care nu prea le poti obtine nici din carti, nici cu bani. Sufletul omului nu se vede si de aceea multi cred ca nici nu exista. Nici campurile energetice nu se vad cu ochiul liber, dar ele au fost evidentiate de cativa ani cu ajutorul stiintei. Si totusi, nici macar asa, multi dintre noi nu acceptam ca ele exista. Aura se poate vedea si sta in puterea noastra sa exersam ca sa o putem distinge tot mai clar. Si aici e vorba de a evolua. Energia Universala ne hraneste zi de zi chiar daca noi nu credem ca ea exista, chiar daca nu-i multumim niciodata ca ne sustine viata. Atunci cand insa simtim ca bateriile noastre sunt descarcate si o boala se instaleaza in trupul nostru e bine sa invatam despre aceasta forta inepuizabila care abia asteapta sa o folosim in vindecare. Invatam sa ne conectam la ea de cate ori avem nevoie pana cand corpul isi recupereaza energia pierduta. Trebuie doar sa crezi si sa practici.

Toate bolile noastre au ca radacina lipsa unei legaturi cu divinitatea. Odata ce aceasta legatura se restabileste corpul fizic isi ia singur energia necesara vindecarii. Pare greu, dar odata inteles modul de functionare, totul devine simplu. Partea cea mai dificila este sa acceptam la nivel mental ca asa ceva este posibil. Pentru aceasta am citit foarte mult si am reusit sa-mi depasesc prejudecatile. Abia apoi am inceput cu adevarat sa aplic ceea ce am invatat. Stii cum se zice „teoria ca teoria , dar practica ne omoara”. In cazul de fata practica ne readuce la viata. De fapt, pot spune ca abia cand am inceput sa ma vindec, am inceput sa traiesc cu adevarat. Atunci devii puternic si boala nu te mai sperie. Ai incredere ca tot ce am scris , desi pare mai ciudat, este adevarat.

Partea extraordinara a fenomenului meditaţiei este ca intai se vindeca cele mai grave boli. Energia se duce in focarul bolii si exact ca o raza laser dizolva tumorile. Acum am scapat de problema cea mai grava dar continui sa fac meditatii fiindca mai simt blocaje in corp. Cum imi place sa zic am intrat in reparatie capitala.

Nu exista boala incurabila! Omul este puternic daca isi foloseste cat mai mult din capacitarea cu care a fost inzestrat. Probabil stii ca noi folosim cel mult 5% din capacitatea creierului. Restul pentru ce este oare? Nu cumva in restul de 95% sta si forta de a ne vindeca atunci cand e nevoie? Spui la un moment dat ca „nu exista miracole”. Schimba-ti gandurile! Doar asa pot intra miracolele si in viata ta. Tot tu spui: ” daca doctorii specialisti nu reusesc sa ma vindece, cum ar putea mersul la biserica si mataniile sa o faca?”. Nimeni nu vindeca pe nimeni. Singuri ne-am imbolnavit, deci singuri putem sa ne vindecam.Nu trebuie sa crezi 100% in medicina si specialisti. Toti sunt limitati. Cauta vindecarea si pe alte cai si vei fi surprins de ce poti afla. Nu uita ca suntem atat corp fizic si minte, cat si spirit. Cand unul sufera , intregul corp sufera. Te vad dornic de cunoastere. Studiaza mai mult despre medicina alternativa, latura energetica. Afla despre metode de vindecare cu ajutorul energiei. In lume sunt clinici unde oamenii se vindeca numai folosind aceste metode iar la noi , din pacate, nici nu s-a auzit de asta. Este atat de trist sa vad cati sufera din lipsa de cunoastere! Accepta ca exista leac pentru orice boala si il vei afla. Daca noi nu stim despre un anumit lucru , nu inseamna ca acesta nu exista. Citeste despre vindecarea prin meditatie si vei ajunge sa accepti la nivel mental ca, daca altii au reusit asa, oricine poate sa o faca. Tine minte un lucru: nici o mie de carti nu valoreaza cat experienta practica. Te poti vindeca pe aceasta cale, depinde doar de tine daca vei avea incredere sa pasesti pe ea. Bineinteles ca mesajul meu este valabil pentru oricine!

Meditaţia de relaxare

de Carmen

Pentru a putea să ne relaxăm este necesar ca pe durata practicii să nu ne îndreptăm atenţia decât spre exersare. Atunci când începem practica trebuie să nu ne mai gândim la problemele de sănătate, la cele de la locul de muncă sau din familie. Imbrăcămintea trebuie să fie lejeră, să nu purtăm nimic ce ne-ar putea strânge.

Poziţia de exersare:
În pozitia şezând, picioarele sunt uşor depărtate, distanţa dintre tălpi este egală cu lăţimea umerilor. Staţi pe jumătatea anterioară a scaunului, cu spatele drept, fără să vă sprijiniţi. Palmele stau sprijinite pe genunchi, centrul palmelor este îndreptat în sus (persoanele care au hipertensiune arterială sau care au probleme cu inima vor ţine palmele cu centrul îndreptat în jos), vârful limbii în cerul gurii, fruntea este destinsă, pe faţă apare un uşor surâs. Ochii se închid uşor-uşor, se relaxează întregul corp.


Executia tehnicii:
Vă gândiţi că vă aflaţi pe o pajişte înverzită, în mijlocul florilor multicolore. Iniţial, florile sunt închise. Fără să vă grăbiţi, contemplaţi florile, forma lor, culorile vii ale acestora. Sunteţi asemenea unui copil mic ce priveste fermecat multitudinea florilor din faţa sa.
De o parte şi de alta a pajistii se află mai mulţi copaci. Gândiţi-vă la copacii care vă plac cel mai mult. Contemplaţi trunchiul puternic al acestora, supleţea crengilor, verdele proaspăt al frunzelor.
Undeva în faţă se zăreşte un munte înalt, din spatele căruia răsare uşor – uşor Soarele. Păşiţi liniştiţi prin această pajişte plină de flori multicolore. Pe măsură ce înaintaţi, florile se deschid.


Ascultaţi sunetul apei unui pârâiaş ce curge printr-o parte a pajistii. Priviţi apa pârîiaşului scurgându-se la vale. Gândiţi-vă ca apa acestuia va lua toate grijile voastre, tot stres-ul, toate bolile, toate neîmplinirile. Doriţi-vă sincer ca acest lucru să se întâmple. Este suficient să fiţi deschişi şi să vă doriţi să fiţi sănătoşi, vigurosi, fericiţi. Nu trebuie să vă gândiţi la disparitia unei anumite afecţiuni, ci la faptul că vă doriţi ca toate bolile să fie preluate de apa pârâiaşului.


De undeva din înaltul Cerului coboară un norişor având culoarea albă. El se apropie de picioarele voastre. Păşiţi pe acest norişor. Norişorul se ridică treptat – treptat. Corpul devine din ce în ce mai uşor, parcă ar pluti, asemenea unui fulg. Norişorul se ridică în înaltul Cerului. Priviţi imaginea Soarelui ce se află în faţă. Sunteţi înconjuraţi de lumina acestuia. Contemplaţi această stare.
În fata norişorului apare un curcubeu ce se întinde până spre muntele pe care l-aţi avut la început în faţă. Norişorul coboară pe acest curcubeu şi ajunge într-o poieniţă a muntelui.


Coborâţi de pe noriţor şi păşiţi uţor prin poieniţă. In faţă se află o cascadă. Păşiţi spre cascadă şi intraţi sub şuvoiul de apă ce cade parcă din înaltul Cerului. Apa cascadei vă spală treptat întreg corpul, pielea, oasele, organele interne. Corpul devine din ce în ce mai curat, mai pur. Imaginaţi-vă apa spălând mai întîi exteriorul corpului şi apoi interiorul.
Vă imaginati apa spălând părul, faţa, gâtul, umerii, braţele, antebraţele, palmele, pieptul, abdomenul, spatele, coapsele, genunchii, gambele, tălpile.
Vă imaginaţi apa pătrunzând prin vârful capului în interiorul corpului. Apa va spăla cele două emisfere cerebrale, hipofiza şi hipotalamusul, interiorul gâtului (tiroida şi paratiroidele), plămânii, inima, ficatul, vezica biliară, splina, pancreasul (în spatele stomacului), stomacul; apa va curge prin intestinul subtire şi apoi prin intestinul gros. Apa spală glandele suprarenale (deasupra rinichilor), rinichii, ureterele, vezica urinară, organele genitale.
Ieşiţi de sub apa cascadei şi staţi cu faţa spre Soare. Căldura şi lumina acestuia vă pătrund în trup şi în suflet. Corpul este inundat de puterea Soarelui. La un moment dat corpul vostru se transformă, devine luminos, strălucitor, apoi el se dizolvă într-o lumină foarte puternică. Rămâne numai lumina. Peste tot este numai lumină.

Forma de încheiere:

Ca la Zhuang-ul degetelor sabie.

Cocorul nemuritor duce ciocul să bea apă

de Oana Branga

MOTTO: Când începătorul e conştient de nevoile sale, sfârşeşte prin a fi mai inteligent decât înţeleptul neatent.

„Cocorul nemuritor duce ciocul să bea apă” este un exerciţiu ce face parte din seria celor 9 mişcări ce constituie forma de încheiere a unei meditaţii. Acest exerciţiu pe cât de simplu, pe atât de eficient, poate fi practicat împreună cu celelalte 8 forme în finalul meditaţiei sau poate fi exersat ca formă separată ori de câte ori dorim, fară a fi legat de meditaţie.

POZIŢIA: această tehnică poate fi practicată atât în picioare cu tălpile uşor depărtate şi paralele cât şi stând pe scaun. Exerciţiul constă în descrierea unei mişcări antero – poste-rioare cu capul şi gâtul asemănătoare cu cea a unei păsări care duce ciocul să bea apă. În prima fază capul se lasă uşor pe spate ridicând bărbia şi privind în sus, după care se împinge înainte şi printr-o mişcare de rotaţie se aşează bărbia în piept şi se rulează coloana cervicală vertebră cu vertebră lăsând din nou capul pe spate. Mişcarea se execută de cel puţin 9 ori, dar poate fi practicată şi o vreme mai îndelungată, în acest caz neţinând cont de numărul mişcărilor.

cocor2

EFECTELE

1. „Cocorul nemuritor duce ciocul să bea apă” vindecă în special afecţiuni ale coloanei cervicale, cum ar fi excrescenţele osoase, spondiloza, contractura musculară şi durerile osoase de la acest nivel ce apar în special la cei care stau mult cu capul aplecat (scris, citit).

2. De asemenea, având in vedere ca prin regiunea gâtului trec majoritarea traiectelor nervoase de la creier spre organele interne şi tot restul corpului, exerciţiul poate acţiona şi asupra afecţiunilor de origine nervoasă.

3. Datorită situării tiroidei şi paratiroidelor în regiunea anterioară a gâtului, exerciţiul acţionează şi asupra acestor glande reglându-le activitatea. lată, deci, cum un exerciţiu atât de simplu poate fi vindecător pentru afecţiuni atât de diferite!

Incercaţi să îl practicaţi zilnic timp de cel puţin o lună şi veţi putea observa singuri efectele benefice ale acestei tehnici.

Meditaţia

adaptare de Oana Simijdean, Radu Şerban

Cu toţii putem să ne eliberăm de sclavia gândurilor dăunătoare şi a emoţiilor. În fiecare clipă noi avem şansa să ne eliberăm de gânduri. Meditaţia este la o distanţă de o respiraţie. Este o cale grea, care te răsplăteşte, dar trebuie să lucraţi şi să studiaţi cu un profesor calificat, care poate oferi o bună îndrumare. În al doilea rând, fixaţi-vă cu inteligenţă, un plan de program şi urmaţi-l întocmai;aceasta este o parte crucială a disciplinei. Vei vedea schimbările treptat în tine însuţi şi când va sosi timpul, rezultatele pozitive fizice şi mentale vor apărea. Învaţă să te relaxezi şi să-ţi goleşti mintea. Lasă la o parte toate ideile preconcepue ca de pildă opiniile subiective, experienţele anterioare şi chiar scopul practicii. Deschide-ţi rnintea pentru a primi idei noi. Povestirea următoare ilustrează puterea eliberării a unei minţi preocupate.

Un tânăr călugăr buddhist studia cu un mare maestru de mulţi ani. El practica meditaţia cu seriozitate atât ziua, cât noaptea, dar mintea sa era plină de gânduri, tehnici de meditaţie şi nelinişte; cu toate acestea, el era hotărât să atingă iluminarea. Într-o zi, a aflat că maestrul său era grav bolnav şi probabil va muri. Călugărul a devenit foarte supărat şi s- a gândit: „Am petrecut rnulţi ani meditând şi studiind, dar maestrul meu nu m-a învăţat toate secretele pentru a ajunge la iluminare. Dacă el moare, voi putea să găsesc un alt maestru care să mă înveţe?” El credea că maestrul său îi ascunde secrete de practică. Se duse la maestrul său, îi puse un cuţit la piept şi îl ameninţă că-l omoară dacă nu-i va dezvălui secretele. Maestrul îl privi pe călugăr şi oftând îi spuse: „Dragul meu băiat, chiar dacă am nişte secrete să ţi le spun, unde îţi este locul din mintea ta unde ele să intre?” Tânărul călugăr, datorită acestui adevăr profund, în cele din urmă ajunse la iluminare.

Timpul cel mai bun pentru meditaţie este dimineaţa foarte devreme, după ce ai dormit bine noaptea. Nu este recomandabil să practici meditaţia când eşti obosit. Continua practică a meditaţiei îţi va reface echilibrul natural, atât fizic, cât şi mental. Odată ce ţi-ai găsit echilibrul îri viaţă, vei simţi fericirea inevitabil, gândindu-te la mulţumirea unei persoane cu insomnie cronică ce descoperă că poate adormi rapid şi  profund, sau gândindu-te la p1ăcerea unei persoane tensionate şi foarte agitate care descoperă că nu mai doreşte să găsească argumente deoarece a devenit mult mai cumpătată. Sau gândindu-te chiar la  persoane obişnuite, poate tu, care înţelegi pentru prima oară lucrurile aşa cum sunt în realitate şi experimentând, bucurându-te de magia lumii, fiind 100% Acum (în prezent).

Meditaţia poate deschide inima unei persoane astfel incât să poată iradia căldura şi compasiunea sa înnăscută spre toate fiinţele. O persoană care practică meditaţia este complet în Acum (in prezent) şi deschisă spre lume. Simţurile sale sunt ascuţite, poate recunoaşte calităţile înţelepciunii şi bunătatea iubirii în oameni şi, astfel, poate accepta şi respecta pe oricine. Totuşi, să descoperi această stare naturală a minţii care vede lucrurile aşa cum sunt ele, necesită disciplină, motivaţie în practica meditaţiei şi studiu meditaţiei şi studiu. Învăţând fără sa practici este similar cu citirea şi recitarea continutului unei imense cărţi de bucate, dar neintrând niciodată în bucătărie pentru a prepara mâncarea. Citind reţeta, foamea nu-ţi va fi satisfăcută, numai mâncarea o va face. Un alt exemplu este că trebuie să intri în apă pentru a învăţa cum să înoţi.

Filosoful chinez Mencius (Meng Zi) a spus odată: „înainte de a fi ales să accepţi o sarcină extraordinară, în primul rând trebuie să-ţi învingi durerile fizice pe care o persoană obişnuită nu le poate suporta. În al doilea rând, trebuie să ai o minte putemică şi motivată cu multă răbdare”. Numai prin practica meditaţiei poţi spera să înţelegi deplin şi să ai experienţe şi realizări meditative. Aminteşte-ţi că aceasta este numai o discuţie despre meditaţie, şi nu meditaţia in sine. Meditaţia trebuie experimentată şi trăită. Limbajul a fost doar folosit pentru a explica sensul meditaţiei, pentru a arăta direcţia, pentru a da punctul de pornire, ca şi cum ai indica cu degetul pentru a arăta luna. Oricum, citind şi invăţând fără să practici este ca şi cum ai vedea degetul fără să vezi luna.

Strâng mâinile la piept şi mă înclin adânc, Maestre!

de Corina Munteanu

N-am fost pregătită pentru venirea pe lume a Melaniei, acum 3 ani. Eram în prima lună, cand mi-am dat seama… şi, eu toate că, ştiam foarte bine ce trebuie să fac (din punct de vedere spiritual) astfel încât copilul să, se simtă binevenit şi să crească, înăuntrul meu sănătos şi echilibrat, m-am lăsat invadată, de panica mea şi a celor din jur, traind restul de 8 luni ca un condamnat. Singurul lucru pe care am fost capabilă i-l transmit, din cand în cănd, a fost că, îmi pare rău că mă port aşa iresponsabil. S-a născut într-o miercuri dimineaţa, mică, dar sănătoasă şi vioaie. In naivitatea mea incă, mai speram că va fi cuminte şi liniştită. Dar nu, bineînţeles că era asa cum o „învăţasem”: stresată, încruntată, plângăcioasă… Dar voi vorbi despre ce s-a întamplat în timpul meditaţiei de vindecare de o oră din penultima zi a cursului din noiembrie 2002. Nu îmi fixasem nici un subiect al meditaţiei, nici chiar în clipa în care am început să ne relaxăm nu ştiam la ce să mă concentrez: am probleme cu ficatul, stomacul, cu ochii, mama mea nu se simte deloc bine, ca şi tatăl meu, de altfel.

Dar deasupra tuturor dorinţelor-probleme, s-a ridicat ea, Melania. Am început să mi-o imaginez cum era la 3-4 săptămani de la concepţie, exact în momentul în care am aflat că există. Am simtit, ca şi cum aş fi fost ea, şocul de a fi apărut în lume într-un moment inoportun. Durerea a fost imensă şi am început să plang în hohote. Prima jumătate de ora doar am plâns, şi atât.

Cand s-a schimbat melodia, mi-am revenit şi am început să retrăiesc concentrat perioada sarcinii; eram din nou mamă şi prunc, şi am impărtăşit împreună cu ea toate momentele dezvoltării intrauterine, am vorbit şi i-am transmis energetic toate informaţiile şi emoţiile pe care ar fi trebuit să i le ofer de la început: se putea baza pe mine, era acceptată, iubită primită cu incredere în valoarea ei, rolul ei. Sfârşitul meditaţiei a fost ca o a doua naştere, astfel încât nu m-am putut abţine să-i rog pe prietenii mei cei mai buni de la curs să-i dau un nou nume Melaniei.

La început, în primele 2-3 săptămani, cei din jur nu au observat nimic diferit. In sufletul meu însă totul era schimbat. Eram ca după o perioadă de luni de zile de psihoterapie, timp în care depăşisem cu bine toate momentele importante ale unei „curăţiri” sufleteşti. Acum, la două luni de la curs, ceilalţi şi-au dat seama că Melania s-a schimbat mult. Stiu că, în prezenţa Maestrului şi cu ajutorul său timpul poate fi dat în urmă şi evenimentele pot fi corectate, asta ar fi o explicaţie. Sau poate concentrata terapie mi-a schimbat viziunea asupra copilului meu cel mai mic, şi asta a schimbat-o pe ea, cum se întamplă de obicei. In orice caz, a fost Vindecare. Strâng mâinile la piept şi mă înclin adânc, Maestre.

Meditaţia despre iubire

de Li Jun Feng

Viaţa noastră e creată de iubire şi de cei pe care-i iubim. Poate că astăzi pătrundem mai adânc sensul cuvintelor „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”

Poate că există mai multe forme de iubire. Adesea începem cu iubirea ce apare în jurul comportamentului cuiva. Este iubirea care apare dintr-o simpatie reciprocă, ne place cineva care ne ajută şi pe care îl ajutăm, în care avem încredere şi care are în noi încredere. Apoi începem să iubim pe cineva pentru modul în care gândeşte, ceea ce reprezintă, ceea ce ştie, ceea ce este capabil să realizeze. Sau apare un moment când începem să iubim când împărtăşim aceleaşi convingeri şi valori. Sau iubim pentru că ne simţim asemenea. Ne împrietenim sau iubim pe cineva nu pentru ceea ce crede sau are, ci pentru ceea ce este.

Dar apare un moment când iubim pur şi simplu, fără motiv şi din toată inima, din adâncul fiinţei noastre. Iar această iubire necondiţionată pune în mişcare întregul Univers. Ea este pentru totdeauna.

Vă propun o meditaţie simplă: închideţi ochii pentru o clipă şi gândiţi-vă la un om la care ţineţi mult, cu care nu puteţi fi întotdeauna împreună. Chiar dacă această persoană nu este de faţă o veţi simţi aproape, ca şi cum este alături de voi. Poate fi prietenul vostru, pe care îl simţiţi mereu alături, indiferent de locul unde vă aflaţi. Amintiţi-vă o calitate a sa, timbrul vocii sau culoarea feţei, sau ochii, şi treptat vizualizaţi-l în întregime, adunându-l într-o imagine integrală pe care o depuneţi în inima voastră. Permiţînd amintirii despre acest om să-şi găsească locul în conştiinţa voastră, în convingerile şi valorile voastre, în fiinţa voastră, lăsaţi-vă pentru o clipă cuprins de acea iubire pură, fără graniţe, uriaşă şi tandră,  care nu cere nimic şi nu se străduieşte nimic să ofere, acea iubire care doar este. Încercaţi să simţiţi de unde vine, din ce profunzimi. Provine din inimă? Sau se află pretutindeni în jur şi vă contopeşte cu Universul?

Vizualizaţi această iubire ca pe-o lumină curată şi strălucitoare. Permiteţi-i să strălucească tot mai intens în interior şi în jurul vostru. Apoi luaţi această lumină şi transformaţi-o într-un fir de argint viu. Întindeţi-l de la inima voastră la inima persoanei dragi, conştienţi că acest fir de lumină vă va uni, indiferent de cât de departe în timp şi în spaţiu vă aflaţi.

Acest fir, pe care îl puteţi întinde spre nenumărate persoane, niciodată nu se va rupe şi lumina sa nu va înceta niciodată. De aceea, în această clipă când staţi în meditaţie, veţi putea vedea cum spre inima voastră se întind atâtea fire câţi oameni aţi întâlnit în viaţa voastră. Lăsaţi ca lumina acestor fire să se răspândească împrejur, lăsaţi-vă străbătut de aceste mesaje multicolore de la toţi oamenii pe care i-aţi cunoscut. Realizaţi că această lumină cuprinde cu strălucirea ei întregul Univers.

Deschideţi încetişor ochii, priviţi în jur. Faceţi exerciţiile de încheiere.

Cum vă simţiţi? Nu-i aşa că vă simţiţi mai luminoşi, mai curaţi, mai plini de solicitudine pentru cei din jur?

Meditaţia

de Oana Simijdean (Horotan) şi Radu Şerban

Meditaţia a fost introdusă prima oară de Buddha, fondatorul buddhismului, o religie datând in urmă cu 2.500 de ani. Scopul iniţial al meditaţiei nu a fost numai obţinerea unei bune sănătăţi, ci şi ajungerea la înţelepciune, atingerea iluminării, ţelul final al buddhismului. Meditaţia este o metodă pentru coordonarea tuturor funcţiilor corpului, ajutând părţile individuale să realizeze cele mai inalte performanţe. Aceasta este o metodă eficace pentru a descoperi înţelepciunea suprema şi capacităţile fizice care sunt ascunse înlăuntrul minţii.

Meditaţia poate îmbunătăţi sănătatea fizică şi mentală. Aceasta este o medicină liberă şi nu necesită nici o doctorie prescrisă. Meditaţia poate transforma pe cel slab într-unul tare, mintea obtuză într-una alertă şi conştientă şi o persoană de rând într-o fiinţă umană demnă. Aceasta este o artă care este la dispoziţia tuturor, indiferent de vărstă, sex, inteligenţă, educaţie şi religie.

Primul pas pentru sănătatea minţii şi sănătatea trupului este respectul pentru corp. Chinezii tratează corpul uman ca un preţios dar de la părinţi. Confucius spunea: „întreg corpul tău, inclusiv părul si pielea, sunt de la părinţii tăi. Pentru a arăta respect părinţilor tăi, ai mare grijă de corpul tău”. Să ai mare grijă de corpul tău înseamnă să îl menţii în echilibru pentru întărirea imunităţii şi să îl menţii în armonie cu mediul tău pcntru a preveni bolile. Medicina chineză se concentrează pe prevenirea şi pe autovindecarea interioară. Chinezii percep medicii şi medicina ca pe facilitatori de sănătate în loc de furnizori de sănătate; este propriul vostru corp acela care se vindecă şi meditaţia poate juca un rol important în acel proces.

Medicamentele sunt adeseori luate mult prea usor. Paracelsus spunea: „Toate medicamentele sunt otrăvuri”, adevăr valabil şi astăzi. Pentru că, dacă un medicament este activ, are şi efecte secundare. Există rareori medicaţii fără efecte secundare. Oliver Wendell Holmes a exprimat o neîncredere similară la medicaţii în vremea sa, când spunea: „Dacă toate medicamentele folosite acum ar putea fi scufundate pe fundul mării, ar fi ce poate fi mai bun pentru omenire şi ce poate fi mai rău pentru peşti”. Toate medicamentele au efecte secundare şi riscul reacţiilor nedorite trebuie luat în considerare. Spre exemplu, medicamentul pentru inimă numit digitalină poate să fie unul dintre cele mai periculoase droguri in lume. Toţi medicii care o prescriu ştiu că unii dintre oamenii care iau acest medicament pot să devină foarte bolnavi din cauza efectelor secundare. Şi totuşi, medicii îl prescriu, deoarece este cu mult mai probabil ca pacienţii să beneficieze de acest medicament decât să le dăuneze. Pilulele nu sunt întotdeauna necesare. Este important să te bazezi mai mult pe minte decăt pe medicamente şi aici meditaţia devine un mare ajutor.

Meditaţia începe cu reglarea corpului, respiraţiei şi a minţii, astfel încât să reducă povara anxietăţii prin slăbirea impresiei vederilor subiective, ca de exemplu egocentrismul. De obicei, o persoană îşi foloseşte pieptul ca centru al respiraţiei. Cu toate acestea, o persoană care meditează, îşi schimbă centrul (respiraţiei) în abdomenul inferior. Ideea este să foloseşti presiunea abdominală ca un mijloc, care unită cu controlul mental asupra sistemului nervos parasimpatic, duce la mărirea vaselor sanguine, la o tensiune arterială scăzută şi la relaxarea nervilor pentru a atinge liniştea şi relaxarea. Respiraţia abdominală poate trimite sângele stocat în ficat şi splină spre inimă, unde poate fi folosit la potenţial maxim. O treime din sângele unei persoane este deţinut în ficat şi splină, iar restul este împărţit egal între inimă şi muşchi.

De obicei, sângele din ficat şi splină nu intră în sistemul circulator, dar când e nevoie, compensează deficienţele inimii. Respiraţia abdominală este exact ca şi când s-ar adăuga o inimă auxiliară pentru corpul uman. Sporind realmente volumul de sânge în sistemul circulator, ea intensifică asimilarea hranei şi regenerarea celulelor moarte. Respiraţia este un proces miraculos în acest ciclu de reîntinerire. Circulaţia sanguină depinde de aerul proaspăt. Oxigenul înlocuieşte dioxidul de carbon în sange; acest ciclu necesită în jur de 24 de secunde ca să fie complet. În jur de 3600 cicluri sunt necesare unei zile. Corpul uman are nevoie să respire în jur de 25.000 de ori într-o zi, iar aerul consumat necesar este în jur de 380 cm cubi. Deoarece o persoană de talie medie conţine 2,5 litri de sânge în corpul său, prin respiraţie se reîmprospătează 8.700 litri de sânge pe zi.

Meditaţia poate vindeca şi preveni multe feluri de boli fizice, inclusiv pe cele grave sau cronice. Beneficiile psihologice ale meditaţiei sunt pacea minţii şi purificarea emoţiiior. Meditaţia măreşte răbdarea (rezistenţa, perseverenţa), întărind voinţa, ascuţind simţurile, calmând mintea, stabilizând emoţiile şi sporind energia, bucuria şi dragostea de viaţă.

Meditaţia nu poate face o persoană să fie etern tânără, dar poate mări longevitatea şi calitatea vieţii. În viaţa de zi cu zi, oamenii acordă foarte puţină atenţie propriului lor corp şi propriei minţi. Mental, ei nu ştiu şi nu au timp să examineze venirea şi plecarea gândurilor. Majoritatea oamenitor îşi trăiesc viaţa extrem de ocupaţi si trebuie să exercite permanent un grad înalt de putere fizică şi mentală. Foarte puţini oameni îşi dau seama că adânc înăuntru, la temelia rezervorului lor de energie, este o mare gaură prin care se scurge o uriaşă cantitate de energie. În acelaşi timp, producţia lor de energie este cu mult sub capacitatea de a produce energie şi mult sub necesitate. Golul este creat prin gândurile dăunătoare, care consumă puterea fizică şi mentală. Cele mai dăunătoare gânduri sunt dorinţele puternice, ura, aroganţa şi deznădejdea, care stimulează emoţiile negative, astfel tulburând echilibrul funcţiilor fizice. Prin meditaţie, gândurile şi emoţiile dăunătoare pot fi reduse sau eliminate pentru a deschide mintea către starea sa originară de linişte.

Meditaţia – o armă eficientă împotriva stresului


(articol de pe site-ul Qilingong Galaţi)

de Robertino Bezman

Drumul spre sănătate începe cu mintea. Mulţi oameni pornesc la acest drum cu bune intenţii. Motivul îl poate reprezenta un atac de cord sau simpla dorinţă de a se vedea aşa cum sunt ei în realitate. De obicei trec la un regim de şoc şi încep să facă exerciţii fizice grele.  Dacă nu mor până ajung să piardă kilogramele dorite, dacă o fac totuşi sunt prea bolnavi ca să se mai bucure de rezultat.  De obicei, „toana” durează puţin iar „poftele” revin cu dorinţă de răzbunare astfel că pacientul e mai bolnav ca înainte din cauza şocului la care a fost supus organismul.

Singura unealtă pe care o avem la dispoziţie pentru a putea să ne urmăm intenţiile până la capăt este mintea. Din păcate, ea ajunge în aceeaşi stare ca şi restul organismului din cauza obiceiuriloralimentare proaste, a gândurilor „inestetice” şi a obiceiurilor sportive proaste. Ne trebuie mai întâi ceva ca să vindecăm mintea pentru ca apoi ea să poată vindeca tot corpul.

Felul în care trăim ne influenţează mintea.  Tensiunea creată prin simplul fapt că trăim în secolul 21 este principala cauză a deprecierii sănătăţii dar nu mulţi doctori realizează acest fapt. Ni se prescriu pastile pentru a micşora această tensiune dar ele nu atacă de fapt cauza şi astfel boala evoluează.

În corpul nostru există nişte canale numite meridiane prin care curge energia. Indienii numesc această energie prana, japonezii ki, chinezii qi iar noi o numim electricitate sau energie vitală. Existenţa acestei energii nu mai este pusă la îndoială de oamenii de ştiinţă.  Ceea ce nu se ştie însă este cum se poate păstra o cantitate cât mai mare şi cum se pot menţine meridianele deschise.

Avem nevoie de o modalitate de a învăţa mintea să nu permită tensiunii să ne afecteze.  Fie că această tensiune e de ordin psihologic sau fizic, ea are acelaşi efect asupra energiei corpului. Dacă se întrerupe curgerea liberă a energiei sau dacă aceasta e încetinită, sistemele noastre naturale de vindecare nu mai pot apăra corpul de atacuri din exterior.

Această tensiune, mai mult decât orice altceva, afectează curgerea energiei prin închiderea meridianelor.  Cu ajutorul unei camere minuscule putem vedea cum stomacul unei persoane se contractă şi nu poate digera hrana atunci când o persoana respectivă este supusă stresului sau doar se gândeşte că se poate enerva. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul meridianelor: ele se contractă, lăsând doar o mică parte din energie să curgă spre toate organele corpului.

În spatele sternului se află glanda endocrină numită timus. Medicina tradiţională chineză consideră că această glandă controlează curgerea energiei cât şi funcţia fizică a acesteia de producere de anticorpi. Prima glandă afectată de stres este timusul. Sistemul energetic al corpului este afectat imediat şi dacă nu se iau măsuri, acest fapt va conduce la distrugerea sa.

Este adevărat că mai diminuăm stresul prin somn dar cei mai mulţi dintre noi pierd acest beneficiu dormind pe saltele moi, privind la televizor şi mâncând înainte de a merge la culcare. Avem nevoie de somn pentru a ne reîncărca bateriile. Dacă ne folosim însă energia pentru digestie şi pentru procesarea gândurilor, nu mai putem face acest lucru eficient.

Dacă putem găsi o modalitate de a opri stresul să ne afecteze suntem pe drumul cel bun către înlăturarea principalei cauze a acestei probleme. Trebuie să ne calmăm mintea dar acest lucru nu e întotdeauna uşor de realizat. Meditaţia este de multe ori un lucru străin pentru occidentali dar qigong-ul nu pare chiar aşa de ciudat deoarece se foloseşte corpul pentru a a obţine efectul dorit.

Există trei niveluri de meditaţie pe care le putem folosi cu ajutorul mişcării. Mai există unul care nu necesită mişcarea corpului şi care se regăseşte în toate formele de yoga. E vorba de poziţia cu picioarele încrucişate şi meditaţia concentrată pe o mantra sau un obiect. Majoritatea ocidentalilor consideră acest lucru destul de dificil iar uneori se amăgesc singuri crezând că practică meditaţia. Meditaţia în mişcare, chiar dacă necesită învăţarea anumitor mişcări standard, se poate dovedi mai uşor de practicat deoarece nu foloseşte astfel de jocuri ale minţii.  Nu trebuie decât să învăţăm şi să practicăm mişcările în mod corect iar meditaţia va veni de la sine. Mintea şi corpul se vor relaxa, în timp ce corpul se relaxează mintea va face la fel şi tot aşa.

Primul nivel al mişcării sau al meditaţiei în mişcare este reprezentat de poziţia stând în picioare cu genunchii uşor flexaţi. Genunchii astfel flexaţi furnizează căldura necesară pentru anumite schimburi chimice sau energetice. Astfel, încercăm să învăţăm mintea să se relaxeze în timp ce practicăm, astfel încât tensiunile din corp să nu mai apară.

Al doilea nivel al meditaţiei în mişcare este  momentul în care începem să ne mişcăm în timp ce păstrăm starea meditativă indusă de exerciţiile de qigong. Aceste mişcări line relaxează mintea iar acest lucru face ca mişcările să fie executate mai relaxat şi mai lin lucru care la rândul său va ajuta mintea să se relaxeze şi mai tare astfel încât mintea şi corpul să se ajute reciproc în atingerea unei stări de relaxare completă.

Al treilea nivel al meditaţiei este reprezentat de momentul când putem să ne îndeplinim sarcinile zilnice şi să păstrăm în acelaşi timp starea meditatică câştigată în celelalte două niveluri.

Conversaţii după ora de meditaţie

Într-o zi de noiembrie am făcut o meditaţie de 55 minute. Era meditaţia pentru avansaţi, adică pentru oricine care putea sta o oră nemişcat pe scaun fără să-i conturbe pe ceilalţi. Am ascultat un nou CD pe care nu l-am mai auzit înainte aşa că a fost ceva inedit.

După exerciţiile de încheiere, Dorin a întrebat: Cum vi s-a părut?

Cineva: Cam scurt.

Jeni: Am văzut o pădure superbă, verde, cu brazi şi fagi.

Oana: Mie nu mi s-a părut muzica potrivită pentru că versurile în engleză îmi distrăgeau atenţia şi mă făceau să fiu atentă la sensul lor.

Dorin: Toţi venim ba de la servici, ba de la ore şi de-abia apucăm în scurtul interval cît ascultăm muzica să ne liniştim minţile şi atunci suntem distraşi ba de tusea celorlalţi, ba de versuri, ba de zgomotele de afară.

M.: Eu am fost acum traducător din maghiară în română şi invers la o conferinţă de… nu-mi amintesc prea bine titlul, şi acolo s-a făcut meditaţie jumătate de oră, dar nu era aşa bine ca aici, nu se discuta după, fiecare ţinea în el.

Dorin: Fiecare sistem cu metodele proprii.

Jeni: Eu chiar la început nu m-am simţit bine deloc. Simţeam o apăsare şi o durere în zona pieptului şi un rău de-mi venea să cad jos de pe scaun. Apoi s-a uşurat şi am văzut un peisaj minunat, o pădure.

Dorin: Aveai un blocaj care s-a eliberat. Ce simţeai erau simptomele unei probleme mai vechi care a ieşit la suprafaţă în timpul meditaţiei.

M.: Eu tot zic că qigongul este mai bun.

Dorin: O fi mai mai bun sau nu asta fiecare hotărăşte pentru el. Dar tu tot îmi zici că ai fost ba la câte un curs, ba la altul. Dar cu ce te-ai ales în urma lor? Asta e important. Ai practicat vreuna din metodele pe care le-ai auzit pe la diferite cursuri? Dacă nu practici nu ai cum să ştii dacă erau folositoare sau nu.

M.: Dar eu practic qigong, practic dimineaţa de la 6 la 8 şi apoi seara târziu de la 10.

Luci: Eu mi-am amintit cum făceam în parcul Babeş şi apoi mi-am amintit cum mă plimbam în parc cu părinţii mei. Era ceva important din copilăria mea ce doream să-mi amintesc şi nu puteam. Sufeream din nu ştiu ce motiv, dar nu mai ţin minte.

Dorin: La dianetică se întâmplă asemănător: încerci să- ţi aduci aminte un eveniment din trecutul tău sau din copilărie care te-a făcut să suferi şi ţi-a produs un blocaj energetic. În meditaţie se întâmplă tot aşa: treptat îţi aduci aminte şi din subconştient iasă la iveală cauza intimă a suferinţei – evenimentul generator din trecut

Ileana: Simţeam că mă ridic, că muzica mă poartă foarte sus, pe culmi nebănuite…

Dorin: Ar trebui să aducem şi pe pământ acest sentiment de înălţare . Facem meditaţie, ne simţim foarte bine, dar ar trebui ca şi după aceea în viaţa zilnică să continuăm acest sentiment.

Ileana: …să nu existe o ruptură, o discontinuitate în noi când medităm şi în viaţa zilnică. Cel mai important este să fii…

Emil: Cred că problema este că atunci când încercăm să aducem sentimentul de înălţare în viaţa noasttră zilnică ne simţim foarte vulnerabili şi ne închidem din nou în cochilia noastră după meditaţie.

Dorin: Nu mi se pare că ne închidem de tot şi că nimic nu s-a schimbat. Cu fiecare meditaţie se produce o mică schimbare.

Emil: Un remediu la vulnerabilitate sunt cuvintele maestrului: „să nu gândim ca pentru o singură persoană, să gândim ca pentru o colectivitate”. Atunci vom găsi suficientă forţă să trecem peste obstacole, pentru că în spatele nostru va fi forţa unei colectivităţi, nu a a unei singure persoane.

Dorin: Dar tu Iuliu?…

Iuliu: Am încercat să-mi aduc aminte şi eu ceva din copilărie.  Să aflu ceva despre natura mea intimă. Am simţit o răceală din abdomen cum coboară treptat în picioare. Apoi mi-am simţit organele interne, apoi am încercat să-mi simt nadisurile şi chakrele. Desena cu mâinile în aer anumite traictorii ce se încolăceau în jurul corpului. Mi se pare că meditaţia are continuitate cu cea de data trecută. Data trecută Iuliu a povestit cum intră ca într-un tunel ce trece prin corpul lui şi vedea cu acesta şerpuieşte printre organele interne.

Dorin: Poate vi se pare cam ciudat ce zice Iuliu, dar fiecare are o formă proprie în care îşi exprimă trăirile. E bine ca fiecare să spună ce a simţit pentru că aşa se ajută pe sine şi pe alţii. Este ca şi cum ar clădi şi ar avea nevoie de piese dar nu ştie de care anume. În discuţiile cu ceilalţi găseşti piesele căutate şi atunci ştii ce trebuie să comanzi pentru construcţie.

Sorina: Eu vreau să spun doar două cuvinte. Mi s-a părut o muzică iniţiatică care te conduce undeva şi simţi cum te înalţă. La început am simţit cum în corpul meu energetic se deschide un con care porneşte de la punctul Zhong Dan Tian în jos. Apoi am fost atentă la muzică şi simţeam o vibraţie în copr şi încercam să simt locul de maximă vibraţie, eu îi spun locul puterii.

Dorin: Şi ai găsit acel loc al puterii?

Sorina: Nu. Mi se pare că era tot organismul pentru că până la urmă el tot vibra.

Dorin: Ce ai făcut? Fizica? Că foloseşti astfel de termeni.

Sorina: Da. Şi mai am o întrebare (retorică): cum poţi cuprinde necuprinsul? Răspuns: devenind receptiv la necuprins.

Dorin: Dar dacă eşti tu însăţi necuprinsul, atunci ce mai ai de cuprins.

Sorina: Şi mai simţeam cum corpul se ridică şi cum tot acumulez energie şi că sunt pe cale să explodez, că ajung într-un punct culminant, dar nu l-am atins. Că încerc să reţin acel moment, să-l păstrez.

Dorin: Nu trebuie să-l păstrezi, trebuie să-l laşi să curgă, să-l dăruieşti. Ţii minte povestea cu cei trei talanţi: unul e pierdut, altul îngropat în pămînt, al treilea e investit. Cel îngropat rămâne unul, cel investit se înmulţeşte.

Dorin: Dar voi Radu, Călin ce aţi simţit? Cum v-aţi simţit? Se aude un cor voios: Bine.

Dorin: Numai atât? N-aveţi nimic mai mult de spus? Dar tu Iuliu mare?

Iuliu mare: Eu nu-s de acord cu ce zice Oana. Mie mi-a plăcut mult muzica. Într-adevăr te ridică şi te conduce undeva.

Dorin: Îmi pare bine că ţi-a plăcut. Asta încercăm să facem la meditaţie, să ne deschidem ca nişte flori de lotus. Unuia îi trebuia 2 ani, altuia 2 luni, dar fiecare poate să o facă!