Compatibilitatea în cuplu (III)

de Victor Nour

Legendele spun că fiecare dintre noi suntem doar jumătăţi care-şi caută partenerul sau partenera, pentru a se întregi. Dar cum trebuie să fie cel (cea) pe care îl (o) cauţi? Realizăm noi că obsedanta căutare a celuilalt ne determină să ne construim in minte şi suflet tiparul celui care trebuie să vină? De ce acest tipar şi nu altul? Psihologii, psihanaliştii, cercetătorii psihicului uman deviant sau sănătos afirmă la unison şi vehement că tot ce am trăit în copilărie se răsfrânge hotărâtor asupra mentalului conştient şi subconştient pe întregul parcurs al vieţii şi atunci trebuie să ne întrebăm: ce anurne ne-a marcat în perioadaînceputului pentru a înţelege de ce pentru un cuplu fericit, căutăm un anume tipar psihologic sau altul.

Drumul în doi este unul în dublu sens tocmai pentru că femeia şi bărbatul sunt structuri psihic-mental-fizice, total diferite. Dar tocmai această realitate face savoarea cuplului. Când vom înţelege că „luminile” şi „umbrele” celuilalt se pot armoniza cu ale noastre, în cuplu se vor deschide noi posibilităţi de afecţiune. Din nefericire, majoritatea semenilor noştri îl priveşte pe celălalt după o schemă proprie şi-i pretinde să ia caracterul şi forma acelei scheme, urmarea fiind în mod firesc „ruptura”.

Iată şi un exemplu: Felicia are gusturi estetice de mare fineţe, cutreieră galeriile artiştilor plastici, este nelipsită de la întâlnirile publice cu scriitorii şi de la cenacluri, ea însăşi are în pregătire un volum de versuri cu care vrea să „dea lovitura” în literatură, dar timiditatea excesivă o inhibă, n-are curajul încă de a se prezenta la o editură sau să ia legătura cu un redactor. Nu-i scapă nici un spectacol şi citeşte cu nesaţ tot ce-i cade în mână legat de vieţile marilor actori sau regizori în viaţă. In reveriile ei de după amiază, când relaxată în fotoliul de pe balconul apartamentului, îi place să plonjeze intro realitate virtuală, cu plimbări în doi pe malul mării sau pe un vapor de croazieră, trăieşte cu intensitate fapte şi gesturi alături de un închipuit bărbat, clipe niciodată existente în mărunta ei viaţă de funcţionar.

Şi iată că într-un plin sfârşit de săptămână, întâmplarea îl scoate în cale pe Gelu: înalt, zâmbitor, inspirând forţă fizică şi morală, cel venit proaspăt în viaţa sentimentală a Feliciei pare că posedă „bluzonul” bărbatului ideal. Spune cu talent bancuri, recită din Esenin sau Nichita Stănescu, joacă tenis şi e mereu gata s-o ajute chiar şi la spălatul vaselor sau făcut piaţa. Şi Gelu mai are o surpriză care o face pe Felicia să i se prăbuşească în braţe, cucerită definitiv; îi mărturiseşte cu ezitări îndelungi că lucrează la romanul care va deveni „bombă atomică” pe piaţa beletristicii.

Femeia care a frecventat ani la rând cenaclurile literare şi care n-a reuşit devină seriitoare îşi transferă idealul către persoana iubită. Dar vai, literatura lui Gelu se dovedeşte a fi o penibilă operă de veleitar. Omul n-are talent nici de doi bani, dar mersese pe această idee prinzând din zbor slăbiciunea Feliciei pentru elitele artistice. După avântul iniţial, ferneia se prăbuşeşte în cumplită dezamăgire. Depresia care îi urmează nu-i generată de calitatea bărbatului care rămâne vesel, săritor, generos, iubitor. Dar n-are talent literar! Şi femeia încearcă să-şi anihileze frustrarea alimentând-o printr-un inepuizabil şir de sfaturi, pisălogeli, rugăminţi fierbinţi. Pentru că el trebuie să devină un nume în literatură, iar ea, Felicia, să fie soţia marelui scriitor. Atât de profund se agaţă de aceste imagini, iar realitatea într-atat o contrazice, încât sfârşeşte prin a ajunge la psihiatru. Totul se pră-buşeşte ca un castel de nisip pentru că Feliciei i-a lipsit generozitatea înţelegerii limitelor celuilalt şi pentru că nimeni nu-şi poate schimba structura, punându-i pistolul la tâmplă.

Anunțuri

Compatibitatea în cuplu (II)

Iubire sau amăgire?

de V. Nour

Fiecare dintre noi, indiferent de sex, dorim să ne găsim şi să atragem partenerul cel mai potrivit, care să ne potenteze structura interioară, să ne facă să trăim intr-o continuă iubire şi desfătarc sufletească. Dar oare există pe undeva, pe planetă, acest miracol? Cine n-a trecut, dintre persoanele mature, prin atractii irezistibile, când realiza că omul pe care-l iubeşte profund este cel mai fascinant, deştept, generos, dar după o anumită perioadă, încep să iasă la suprafaţa „idolului” părţi negative de comportament, atitudini, gesturi de care nu-l credeai în stare şi atunci, întreaga imagine a celuilalt se prăbuşeşte în ochii tăi?!

„Am avut o ceaţă pe ochi când am iubit-o” (sau l-am iubit), spun dezamăgiţii. Cât adevăr există în fraza aceasta? Numai jumătate. Pentru că suntem construiti din lumini şi umbre, din calităti şi defecte — nimeni nu scapă din această dihotomie, nimeni niciodată nu poate prezenta doar trăsături captivante şi deseori tocmai elementele dintr-o persoană care te-au atras, ajung cu timpul să te irite!

„Cum am putut crede că este idealul meu, când de fapt este opusul irnaginii formate!” Vedeti? Aici s-a strecurat o neînţelegere, care a germinat dezamăgirea şi suferinţa de mai târziu. Pentru că iubirea nu-i similară cu amăgirea. Pentru că amăgire rămâne viziunea unei femei sau a unui bărbat, care-şi caută partenerul „ideal”. Amăgire şi fum! Fiecare tip de personalitate prezintă avantaje şi dezavantaje partenerului. Şi atunci, ce mai rămâne din iluzia iubirii in cuplu? Ei, aici e aici! Tocmai pendularea între fascinatie şi frustrare este capabilă să intretină armonia sentimentelor benefice în cuplu. Această continuă oscilaţie bine/mai putin bine te face să-l înţelegi mai profund pe celălalt şi să-l accepti. Cu o singură condiţie: descoperi că eşti compatibil (compatibilă) cu ea (el).

De-a lungul episoadelor prezentate vom ajunge să construim harta compatibilităţilor în cuplu. Dar pentru acest moment, socotim de ajuns un mic exemplu:

Mona este cadru didactic şi în acelaşi timp, e putemic atrasă de poezie. Personalitate introvertită, cu idealuri morale şi stilistice. Ea l-a intalnit pe Dan, un patron care a reuşit şi care e o personalitate dominatoare, putemică. Pe femeie tocmai acest element a atras-o: forţa care ei îi lipseşte. Dar după o perioadă feerică, Mona simte că bărbatul îi ia in derâdere gingăşia sentimentelor pe care ea le consideră nobile. Imaginatia, puritatea, iubirea, frumosul, adevărul sunt lespezi statornice pe care fiinţa ei morală calcă încrezătoare, în timp ce pentru Dan, totul este o luptă îndârjită, cu orice mijloace, pentru a-şi savura prada. Ce temei profund mai poate sustine acest cuplu, în care Mona a crezut la început? Absolut niciunul. În mod cert, oricât ai bate lumea in lung şi-n lat, n-ai să poţi găsi un partener pentru cuplu exact aşa cum ţi l-ai dori! Este, cu adevărat, imposibil.

Totuşi, nici compromisul cu propriile tale dorinţe de acest fel nu este de acceptat. Iată un exem-plu: inginerul L.M., 30 de ani, făcând parte din clasa de mijloc, îşi căuta de mai multă vreme partenera pentru o relatie conjugală. I-a venit in minte ideea să supună pe fiecare dintre femeile care-şi doreau căsătoria cu el, unui test. Astfel, după o seară veselă, la despărţire le spunea că suferă de o maladie incurabilă, dar mai are un răgaz de trei-patru ani ca să facă fericită o femeie printr-o căsnicie plină de dragoste şi împlinire. Una dintre pretendente i-a răspuns: „Eşti foarte simpatic, dar boala ta mă înspăimântă, aşa că nu ne mai vedem”. Alta i-a propus să renunţe la gândul căsătoriei şi să se mai distreze câteva luni, că şi ea e apăsată de singurătate. 0 alta, după ce l-a privit lung, i-a răspuns: „Ştii, am observat că, de fapt, nu ne prea potrivim în concepţii”. Iar cea de-a patra a zis: „Hai să mergem împreună la doctor, poate boala asta nu-i decât in mintea ta. Şi chiar dacă se va dovedi că există, am să rămân lângă tine până în ultima clipă. Dar până atunci, să ne bucurăm din plin de viaţă, pentru că simt că tu eşti omul pe care-l caut de atâta amar de vreme”. Când L.M. i-a spus apoi că folosise o stratagemă pentru a-şi cunoaşte chiar de la început viitoarea sotie, femeia a izbucnit în lacrimi. Intr-adevăr, îI găsise pe cel pe care îl căutase. Dar şi el o găsise pe cea care-i trebuia!

Compatibilitate în cuplu (I)

de V. Nour

Fiecare dintre noi suntem unici şi   irepetabili — fapt atât de cunoscut încât enuntul acesta întalnit peste tot astăzi, în psihologie, psihiatrie, literatură, istorie, a devenit banal şi cu toate acestea, nu întelegem adeseori ideile generate de această banalitate. Astfel, îi judecăm pe ceilalţi cu propria noastră măsură de înţelegere a vietii, caz în care ne scapă sensul acesta, că ceilalţi sunt „altfel”.

Personalitatea, resorturile psihice, inteligenţa, afectivitatea fiecăruia, toate acestea sunt rodul unor ciocniri de factori genetici cu multitudinea experientelor prin care trecem de-a lungul vieţii. Ceilalţi nu pot simti şi gândi ca noi, într-un anume context, pentru că pur şi simplu, sunt formaţi in alt „creuzet”.

Cel mai la îndemână exemplu ar fi constatarea că ceea ce pe cineva l-ar speria de moarte pe altcineva îl lasă complet indiferent. Şi totuşi, în ciuda atâtor diferente care ne separă, cuvântul de ordine pentru a exista cât de cât lejer, în mijlocul unui grup, al unei familii şi chiar al societăâii este o formula care sună ciudat: compatibilitatea.

Nu putem să fim compatibili cu orice şi cu oricine, dar trebuie să intelegem de ce, pentru a evita suferinţa şi frustrarea. Un aurolac nu poate fi compatibil, presupunând că viaţa îi va pune vreodată într-o psiho-actiune, cu un bogătaş care coboară dintr-un Mercedes. Criminalul şi victima nu sunt compatibili decât în cazul în care aceasta din urmă alimentează ideea crimei celuilalt. O femeie abuzată nu poate fi în veci compatibilă (decât in deviante de natură psihică) cu autorul abuzului.

Ba mai mult, cercetările recente în psihologia cuplului relevă diferenţe majore intre felui în care femeile văd viata şi cum priveşte bărbatul. Chiar în cuplurile trainice, privind în aceeaşi direcţie, femeia vede ceva, iar bărbatul cu totul altceva. Fapt întru totul firesc, dacă privim femeia şi bărbatul ca structuri cu totul diferite, de natură psiho-fizică. Cu toate acestea, toti dorim să fim iubiţi şi să iubim.

Cum să înţelegem ce ne e compatibil în dorinţa de a realiza cuplul  şi ce nu? De unde trebuie să pornim ca ne aşezăm relaţia cu femeia sau a femeii cu bărbatul pe temelii solide? Răspunsul e deocamdată doar unul singur: de la noi înşine! De-a lungul vremii, pomind de la Freud, Jung şi continuând cu cele mai recente studii de psihologie, s-a ajuns la concluzia că există câteva tipuri principale în care ne-am putea incadra, niciodată într-un „tip pur”, ci mereu într-un amestec de reactii tipologice, care ies la iveală în funcţie de contextul social, economic.

Dacă este vorba însă de cuplu şi de dragostea din interiorul său, ceea ce de fapt constituie tema noastră, atunci, după clasificarea uneia dintre cele mai cunoscute psihoterapeute americane, Daphne Rose Kingma, ar exista 9 tipuri: Altruistul, Scepticul, Visătorul, Perfectionistul, Emotivul, Imperturbabilul, Dominatorul, Egocentricul şi Mereu Ocupatul. In care dintre aceste tipuri te înscrii tu, cititorule? Şi către care tipar psihologic tinzi pentru a te împlini în cuplu?

Învăţătura Maestrului

Yan Hui a fost cel dintâi discipol al lui Confucius. Deşi era însurat şi avea părinţi şi o soră mai mică, Yan Hui nu se întorcea acasă să-i vadă decât la câteva luni iar alteori chiar la un an de zile. Timpul trecea şi aşa s-a iscat zvonul că soţia lui ar fi o femeie necredincioasă, încurcată cu un alt bărbat.

Auzind, Yan Hui a zâmbit doar cu nepăsare şi şi-a zis:

-Vorbe gogonate! Ştiu eu mai bine ce fel de femeie este nevasta mea!

Până la urmă, zvonul a sosit şi la urechile lui Confucius. Dascălul l-a chemat la el pe Yan Hui şi i-a spus:

-Ai două zile libere. Du-te acasă să-ţi mai vezi părinţii, sora şi soţia. Dar ascultă-mă: când ajungi acasă, fii foarte prudent cu ce spui şi ce faci!

Luându-şi rămas bun de la dascăl, Yan Hui s-a îndreptat vesel spre casă. Dar abia a făcut o jumătate de drum şi s-a lăsat amurgul. Când a sosit în faţa casei, era miezul nopţii. Yan Hui a văzut că odaia părinţilor era cufundată în întuneric. Numai la fereastra odăii soţiei se mai vedea lumină. Yan Hui s-a apropiat de fereastră să vadă dacă s-a culcat femeia lui. Ceea ce i-a fost dat să audă în clipele următoare, l-a scos cumplit din sărite. Soţia lui vorbea aşezată cu un bărbat pe pat. Yan Hui a scos grăbit sabia, gata să se năpustească înăuntru, ca să-i taie pe cei doi neruşinaţi.

Aducându-şi însă aminte cuvintele dascălului, Yan Hui şi-a zis:

-Mai bine să ascult ce spun ăştia şi apoi …

Tocmai în acel moment a auzit vocea soţiei:

-Fată afurisită! Să nu încerci să mă mai păcăleşti pe viitor. Altfel am să fac în aşa fel încât să te măriţi într-o familie cu o soacră rea.

-Am vrut doar ca tu să nu fii chinuită de dorul fratelui meu. De asta am venit să-ţi ţin de urât, purtând hainele lui. Te rog să nu te superi, draga mea cumnată.

Era vocea surioarei lui.

Yan Hui a simţit cum îi trece un fior prin tot corpul şi şi-a zis:

-Fără povaţa dascălului, era gata să comit o greşeală fatală.

A vrut să bată la uşă dar s-a răzbândit. Şi-a dat seama că încă nu şi-a terminat studiile. Era mai bine să se reîntoarcă la şcoală, să-şi continue învăţătura.

Relaţia maestru – elev

de Eugen Ţurlan

Relatiile interumane, in particular relatia maestru – elev,  sunt foarte importante. In primul rand orice fel de relatie trebuie sa se bazeze pe respect. Este foarte important respectul care il ai fata de invatator, de maestru.
Acest respect trebuie sa vina din adancul inimii.
Relatia intre maestru si elevul sau (discipol) este foarte speciala, este asemanatoare celei dintre parinti si copii. Putem considera discipolii ca fiind copii maestrului.
Un maestru incearca sa-si gaseasca elevi buni pentru a le impartasii tehnicile si secretele lor. Maestrii prefera sa li se piarda tehnica decat sa le impartaseasca unei persoane nepotrivite.
Un bun discipol trebuie sa intruneasca 3 calitati: sinceritate, onestitate si modestie.
Este foarte important sa nu amesteci tipurile de relatii intre ele. Chiar daca esti bun prieten cu maestrul tau, atunci cand practici qigong dânsul este maestrul, tu elevul.

Intr-adevar exista o diferenta imensa intre Maestru si elevii (discipolii) dansului, exact cum ai spus ca intre castigatorul premiului Nobel la fizica si un student la fizica.
Insa trebuie sa avem grija cu totii ce intelegem prin aceasta diferenta.
Eu am urmatoarele opinii legate cel putin de Maestrul nostru, Maestrul Lin Kai Ting: conteaza foarte mult unde te pozitionezi, unde crezi ca vei putea ajunge. Daca din start ai convingerea ca nu vei ajunge niciodata la un nivel inalt,
atunci aceasta activitate mentala va avea efect. Imi amintesc de un curs al dânsului in care cineva a intrebat daca poate ajunge maestru. Maestrul Lin Kai Ting a spus ca „bine inteles, oricine poate ajunge maestru, conteaza ceea ce faci cu timpul tau …”. In speta trebuie sa practici perseverent ceea ce dânsul preda la cursurile sale, pentru
ca tehnicile invatate acolo sunt foarte inalte.
Cati dintre noi practica asa cum ne-a spus Maestrul si cat ne-a spus Maestrul?!
De asemenea aceasta practica nu trebuie sa se rezume doar la pozitia adoptata in timpul exercitiilor, trebuie sa iti schimbi si modul gresit de a gandi, obiceiurile rele, trebuie sa schimbi multe 🙂 …
Maestrul ne-a daruit tehnica, insa pentru a fi a noastra trebuie sa practicam, sa intelegem ceea ce dansul ne-a invatat.
Legat tot de diferentele intre maestru si elevii sai, acestea vor exista cred eu tot timpul. Am invatat la curs o lege, o Lege Universala care se bazeaza pe principiul „cauza – efect”. Maestrul spunea ca atunci cand ajuti pe cineva, atunci automat nivelul tau va creste, maestria ta va creste. Va propun sa va ganditi un pic la numarul persoanelor si cat de mult ii ajuta Maestrul pe fiecare dintre acestia. Concluziile le puteti trage singuri.
In qigong cunoasterea este nelimitata. Asa ca nu ai cum sa zici ca ai ajuns la un nivel maxim.
Cunosc persoane care nu mai vin la cursurile de initiere a Maestrului pentru ca, zic ei, nu mai au ce sa invete, in general exercitiile nu s-au schimbat.
Daca ajungi sa ai aceasta convingere, atunci sunt sigur ca nu mai poti primi invatatura.

In final eu am marea convingere ca Maestrul Lin Kai Ting isi doreste foarte mult sa avansam cu totii. Dorinta cea mare a dânsului este ca raspandim invataturile dânsului la cat mai multi oameni pentru ai ajuta sa isi imbunatateasca cu totii viata. Cine vine aproape de Maestru si se implica in
aceasta misiune, sunt convins ca ii va fi foarte bine din toate punctele de vedere, sunt convins ca Maestrul o va ajuta pe aceasta persoana sa avansaze foarte rapid.
Foarte multe persoane se feresc sa ajunga traineri QilinGong (pentru ca intr-adevar nu este usor) si de asemenea nu sunt multi care ajuta la desfasurarea diverselor activitati ale Scolii QilinGong.
Este o mare oportunitate care ni s-a deschis tuturor. Ar fi minunat sa profitam cu totii de ea.
Asa ca va asteptam in randurile noastre in toate activitatiile desfasurate, de la cursuri, tabere, sali de practica si pana la evenimentele desfasurate de noi.

Pagini de jurnal din tabără

de Eugenia Deaconu

Deşi sunt o fire care acordă importanţă mesajelor din vis, nu m-am visat niciodată în sala de practică, până ieri.

Mai sunt două zile până la plecare. Azi-noapte m-am visat pe un mare vapor alb, de croazieră, pe o mare albastră şi liniştită, impreună cu cei de la sală. Îi spuneam cuiva: „Am pornit! Înţelegi? Am pornit!”

Această tabără-croazieră minunată pe o mare atât de albastră, dar atât de adâncă!

Sunt obişnuită cu taberele, cu călătoriile. Aici însă e ceva în plus! Mă uit cum se îmbrăţişează oameni care nu s-au mai văzut de un an. Mă simt printre ai mei.

Vocea de la Vâlcea către care am trimis banii capătă. chip. Are codiţe şi e o fiinţă atât de luminoasă şi caldă! Am descoperit că suntem un pic rude. De acum înainte voi avea mereu pusă deoparte pentru ea o îmbrăţişare lungă, lungă…

Toată viaţa m-am simţit nefericită dacă m-am trezit înainte de opt. Aici n-am apucat să aud deşteptătorul. Mă trezesc în fiecare zi înaintea lui, cu mintea limpede şi gata de treabă. Ba mai dau deşteptarea şi la alte 3 carnere.

Dacă mi-ar fi spus cineva că voi mânca zece zile iarbă fără să cad din picioare şi mă voi spăla in fiecare zi cu apă rece fără să păîesc nimic, i-aş fi spus că visează. Never say never

Excursie pe Valea Lotrioarei. Cât de aproape se pot simţi nişte oameni care abia s-au cunoscut, atunci când revin la sentimentele copilăriei în faţa măreţiei naturii!

La întoarcere, în faţa mesei cu cristale, cineva spune : „Uite un ametist! Îl iau eu, incărcat de Master, stă de acum înainte lângă inima mea, ca să-mi amintească starea de tabără!”

Răgaz pe iarbă, la plajă. De undeva, se revarsă o muzică (aveam să aflu că se cheamă „Dorul de divin”). De douăzeci de minute stau în zhuangul celor trei cercuri! Ce minunată e aura florilor!… Ce minunată e aura fetelor!

Ascultându-l pe Master, privind cum se poartă fiecare din noi, am avut revelaţia iubirii necondiţionate, cea mai adevărată din toate: să iubeşti pe cineva pentru că există, fără să aştepţi nimic de la acea persoană şi să primeşti mai mult decat ai fi putut visa vreodată!

Aseară, cineva mi-a plâns pe umăr privitor la nerecunoştinţa semenilor. Astăzi, Master spune: „să uiţi că ai făcut bine, să uiţi cui l-ai făcut, să uiţi ce anume ai făcut şi vei fi fericit”.

„Adevărul este unul singur. Oamenii i-au dat nume diferite. Eu sunt sigur că Iisus mă iubeşte chiar dacă sunt chinez”. Fiecare întâlnire cu Master este o mare lecţie de viaţă.

Şapte fete la cafea. Ce ne-a adunat? Ce forţă minunată a creat această atmosferă dintre noi, atât de diferite ca fizic, vârstă, preocupări?

Ce alchimie subtilă face să prirnesc şi să fac unele confidenţe la care nici nu m-aş fi gândit? De unde vine iubirea care pluteşte printre noi? Sufletul meu — vas de preţ pe care-l mânuiesc cu grijă — e plin, gata să se reverse.

Vin examenele! N-am mai trăit febra asta creatoare din studenţie. Practicăm până nu ne mai vedem unii pe alţii din cauza intunericului. Brocard cu Ovidiu, Brocard cu Horia, Brocard cu Cornel, Brocard…

Mă aflu în mijlocul unor evenimente la care nici n-aş fi visat cu zece in urmă. Eu şi examenul de trainer?! N-am rămas ca să mă compar cu cei care practică de atâta vreme, nici ca să concurez cu cei pe care îi socotesc instructorii mei. Master ştie cu siguranţă ce e în sufletul fiecăruia, ce ne mână pe fiecare. Am rămas ca să învăţ, ca să „cresc”. Proba „Degetelor sabie”. Timp de 30 de minute, Sf. Ilie îşi desfăşoară toată recuzita, in timp ce noi transpirăm în „mabu”. Ce lecţie uriaşă! Cine-şi cunoaşte limitele? Colega de lângă mine îmi spune că acum un an pe vremea asta era la urgenţă, la reanimare, in fibrilaţie. Eu, acum un an, mă gândeam că va trebui să-mi schimb profesia pentru care am făcut atâtea sacrificii 40 de ani! Dacă n-ar exista întunericul, n-ar fi lumina soarelui atât de minunată! Totul e să găseşti puterea de a aştepta răsăritul…

Cu „băieţii” la treabă pe scenă. Parcă ne-am pregăti casa pentru oaspeţi. Ne înţelegem fără vorbe. Să fie aromele chinezeşti? Să fie…

Meditaţie. Ieri mi-am limpezit mintea, azi mi-am limpezit sufletul. „M-a regăsit. Ce dor mi-era de mine!”

Respiraţie după Qigong-ul vibrator. Cu ochii închişi simt sala respirând la unison, ca un animal uriaş, ca un lan de flori. Cerul, Pământul şi noi…

Yi Jin Jing. Ce dar minunat! Master, în lumina zorilor, ca un mesager înaripat al zeilor. Am impresia că suntem părtaşi la o mare taină, atât de simplu, atât de firesc, atât de elegant şi atât de profund. Acum simt cum mă mişc prin energie ca prin apă. Am pătruns într-o altă dimensiune a firii.

Colectarea de energie in zori. Minunea răsăritului. Pâcla se ridică de pe munţi. Cred cu tărie că voi reuşi să ridic şi ceaţa gri din interiorul meu şi s-o trimit „departe, departe în univers, la infinit” pentru totdeauna!

Gata, plecăm. Ultimele îmbrăţişări. Mai aveam atâtea să ne împărtăşim. Poate la anul. Pe drum, o melodie : „If you love me for the lifetime…”. Da, e pentru toată viaţa… şi pentru după aceea.

Restul vieţii mele are un nou început

de Andrada Bratu

The beginning of the rest of my life. Cam în felul acesta aş putea defini, foarte pe scurt, ceea ce a reprezentat tabăra Qigong 2002 pentru mine. 0 experienţă extraordinară, pe care am avut şansa să o trăiesc la o vârstă destul de fragedă: 21 de ani. Trebuie să recunosc, plecarea in această tabără a fost puţin forţată, având in vedere că in ultima zi înclinam către a rămâne acasă şi a renunţa. Imi venea greu să plec singură într-un loc necunoscut, unde nu mă aştepta nimeni şi unde nici măcar nu aveam idee ce urma să se intâmple. Tatăl meu aflase despre aceasfă tabără cu ceva timp înainte şi imi propusese să merg, iar eu am acceptat mai mult de dragul lui. Nu ştiam ce inseamnă Qigong-ul, mă gândeam că nu-mi va plăcea, că mă voi plictisi sau voi fi nevoită să mă izolez cumva, nefiind mulţumită de cei din jurul meu sau neputând interacţiona cu ei. Eu nu sunt nicidecum o fire negativistă sau nesociabilă, dar iată că uneori există momente în care adopţi o altă atitudine decât cea normală, lasându-te influenţat de tot felul de factori sau stări, ce te determină uneori să iei chiar decizii greşite. Din seara sosirii mele la Voineasa, am realizat că această tabără va fi cu totul altfel decât anticipasem şi că va constitui revelaţia acestei veri, pentru mine.

 

În primul rând, începusem să-mi cunosc colegii de tabără şi eram deosebit de încântată să văd atâţia tineri In jurul meu, care tratau cu deosebită seriozitate subiectele legate de  Qigong. Apoi, au încercat, pe toată perioada taberei, să mă famurească, să mă înveţe tot ceea ce se putea şi să mă indrume in aşa fel incât să pot profita la maximum de ceea ce această experienţă imi putea oferi. Mi-am făcut nişte prieteni extraordinari şi asta încă din primele zile. Toată lumea era atât de interesată să mă facă să înţeleg corect ceea ce se întâmplă in jurul meu, să practic corect exerciţiile predate de Master, să-mi îmbogăţesc cunoştinţele în domeniu şi să mă integrez cât mai repede în grupul practicanţilor. Toţi aceşti tineri m-au surprins şi continuă să mă surprindă în continuare. Unele persoane ar spune că nu poţi pricepe prea multe sau nu poţi identifica adevăratele valori ale vieţii la o varstă ca a mea, că nu eşti destui de copt pentru aşa ceva. Această tabără este cel mai bun exemplu pentru a-i contrazice. Seriozitatea, disciplina, dar mai ales respectul de care au dat dovadă aceşti tineri sunt cele mai bune argumente impotriva acestei prejudecăţi.

Fiecare zi a taberei a reprezentat un mare pas pentru mine. Un pas către maturizarea mea spirituală, către desăvârşirea mea ca om. In fiecare zi, învăţam ceva nou, păşeam parcă într-o nouă dimensiune şi eram tot mai fermecată de ceea ce există in jurul nostru, lucruri despre existenţa cărora nu ştiam prea multe sau poate chiar nimic. Mă simţeam mult mai în largul meu şi mă identificam treptat, tot mai mult, cu mediul creat in jurul meu. Mi-am dat seama ca această experienţă va fi una deosebit de importantă şi marcantă pentru viaţa mea şi am încercat să profit atât cât era posibil de ea.

Un lucru extrem de important a fost acela că am avut ocazia să-l cunosc şi să discut cu Master Lin Kai Ting. Acele momente au fost unele pline de emoţie şi au amplificat şi mai mult respectul deosebit pe care deja îl simţeam pentru dânsul. Un om extraordinar, care s-a hotărât să împărtăşească lumii din experienţa sa de viaţă şi din inţelepciunea acumulată de-a lungul anilor. Am simţit în permanenţă că scopul dânsului este acela de a ne învăţa cum să ne îmbunătăţim stilul de viaţă, cum să depăşim sau să prevenim momentele dificile ale existenţei noastre şi cum să trăim annonie şi pace cu noi inşine şi cu ceilalţi. O misiune nobilă, intr-adevăr.

Ascultând vorbele Masterului, am ajuns să cred cu adevărat în puterea Qigong şi în influenţa pe care o poate avea această artă asupra vieţii noastre. Este minunat să ştii că poţi, prin puterea minţii, să influenţezi şi chiar să schimbi intr-o mai mică sau mai mare măsură cursul vieţii tale.

În plus, această tabără ne-a oferit un lucru de care aveam mare nevoie la momen-tul respectiv şi cu siguranţă nu sunt singura care găndeşte astfel. Ne-a oferit oportunitatea de a ne detaşa total de agitaţia cotidi-ană, de stresul continuu al vieţii citadine, de problemele şi frământările fiecăruia dintre noi. Ne-a oferit şansa de a ne identifica şi uni cu natura, de a deveni parte din ea. Cerul, pământul şi eu, suntem un tot — cu aceste gânduri încep numeroase dintre exerciţiile Qigong, iar conştientizarea lor iţi oferă liniştea sufietească, annonia şi calmul de care cu toţii avem atâta nevoie. Această tabără a constituit de fapt, o adevărată cură de sănătate, incepând cu antrenamentele în aerul montan, răcoros şi pur al dimineţilor din Voineasa, mâncarea semivegetariană, micile escapade făcute la orele fiecarei amiezi înspre lacurile din apropiere şi terminând cu plimbările de seară, deosebit de relaxante şi meditative.

Am fost de-a dreptul fermecată de această ocazie ce mi s-a oferit şi pe care aproape că o respinsesem iniţial, nefiind conştientă de ceea ce urma să găsesc la Voineasa. Este cu siguranţă o experienţă pe care de abia aştept să o repet în anul unnător. Singurul meu regret, la terminarea taberei, a fost acela că a durat prea puţin. Aş fi putut sta şi o lună întreagă, dacă nu mai mult, în acel mediu şi, sincer, aş fi fost foarte fericită. Mă întrista gândul că revin la contactul cu lumea agitată, din care evadasem parcă, la plecare. Am constatat în schimb că persoana care plecase nu mai era aceeaşi cu cea care se întorcea. Eram mult mai liniştită, relaxată şi găsisem parcă o soluţie pentru fiecare problemă sau supărare ce mă frământa inainte de tabără. Situaţii ce mi se păreau extrem de greu de depăşit, le priveam acum ca pe nişte mici şi neînsemnate hopuri ale vieţii, cu mult mai mult optimism şi le abordam cu şi mai mult curaj. Eram o persoană schimbată şi eram pregătită să păşesc mai departe pe calea aleasă în viaţă. Priorităţile mi le-am

schimbat într-o mai mică sau mai mare măsură şi mi-am făcut mai multă ordine in viaţă. Îmi doream şi înainte să produc aceste schimbări in viaţa mea, ştiam că a venit timpul unei maturizări, dar aveam nevoie de un impuls din exterior. Tabără Qigong 2002 a constituit acest impuls pentru mine, a deschis o cale, un nou drum şi de aceea am ales expresia împrumutată din limba engleză, cu care am şi început de altfel relatarea mea. Mă aflu acum la inceputul restului vieţii mele, un început mai bun, mai potrivit pentru mine, având în vedere aşteptările şi aspiraţiile mele viaţă. Şi astfel, profit de ocazie şi le mulţumesc tuturor celor ce au participat la această realizare a mea şi sorţii, că m-a adus în faţa acestei şanse minunate.

Relaţia Maestru-student

 

Cu ce începe practica qigong? Pentru a putea practica, trebuie să învăţăm de la cineva. Pentru a învăţa avem impresia că trebuie să căutăm un Maestru. Este doar o impresie. În realitate un Maestru de nivel înalt îşi caută singur studenţii care au capacitatea de a-i înţelege învăţătura. Înţelegerea nu este la nivel intelectual, deoarece cunoaşterea reală nu este informaţie, ci constă în transformarea fiinţei. Este posibil să fi trecut de multe ori pe lângă un Maestru, dar pentru că nu am fost deschişi, întâlnirea nu a avut loc. Este ca şi cum Maestrul ar fi vorbit unei pietre, aceasta va rămâne la fel de rece şi de împietrită. Pentru ca sămânţa să rodească este necesar un teren roditor.

Pe lângă deschidere este necesar respectul faţă de Maestru. Dacă pe Maestru îl respecţi 5%, vei beneficia de învăţătura sa 5%, dacă îl respecţi 10%, vei beneficia de învăţătura sa 10%. Unui Maestru veritabil, a cărui artă constă în a-ţi oferi sănătate, vitalitate, prospeţime şi bucuria de a trăi,  nu-i pasă dacă-l respecţi ca pe tatăl tău sau ca pe o persoană oarecare. El se va comporta în acelaşi mod cu tine. În schimb, un student care a experimentat beneficiile unui qigong şi  măiestrii înalte, va înţelege că respectul acordat Maestrului nu este numai o formă de apreciere la adresa celui care-şi împărtăşeşte arta sa, ci reprezintă starea psihologică ideală pentru ca învăţătura să poată fi transmisă.

Putem considera un Maestru ca pe un post radio puternic care emite informaţie. Dacă studentul nu este acordat pe aceeaşi lungime de undă, nu va recepţiona niciodată mesajul. Prezenţa fizică a Maestrului nu este întotdeauna necesară. Legat de aceasta apare necesitatea şi a unei alte calităţi a studentului: sinceritatea. E posibil ca acesta să aibe un comportament just în faţa Maestrului şi un comportament greşit în absenţa sa. Ipocrizia lasă întotdeauna anumite semnale negative în corpul persoanei care pot fi detectate. În plus, aceste semnale negative ecranează informaţia benefică care vine din Univers şi din partea Maestrului.

Atunci când Maestrul îţi explică sau demonstrează o tehnică, ascultă atent şi plin de respect. Nu respinge, nici măcar în gând, spunând că deja ştii ceea ce te învaţă, chiar dacă într-adevăr ştii ceea ce-ţi spune. În qigong, un astfel de mod de a vedea lucrurile este nu numai miop, arată o desconsiderare faţă de Maestru pentru că implică că el nu ştie cât ştii şi cât înţelegi. De exemplu la cursurile Maestrului persoanele care vin prima oară recepţionează la început cele spuse ca o informaţie intelectuală, bună de reţinut într-un colţ de memorie şi apoi de uitat. Studenţii mai vechi care revin la cursuri realizează că pe lângă informaţia transmisă verbal mai există o componentă energetică care poate fi transmisă doar dacă s-a stabilit o legătură student-Maestru. Iar această legătură de încredere reciprocă se construieşte pas cu pas, de-a lungul anilor, aplicând în practică sfaturile şi verificând că sunt valabile. Reciproc Maestrul prin sarcinile acordate verifică în ce măsură se poate baza pe tine.

Suntem obişnuiţi să considerăm că o tehnică qigong constă din anumite mişcări fizice, un tip de respiraţie, o anumită activitate mentală. Dar tehnicile de nivel înalt pot fi extrem de simple, pot consta dintr-un singur cuvânt, sau este posibil să nici nu poată fi transmise prin cuvinte. În timpul unei meditaţii se transmite informaţia cuvenită, dacă recepţia mesajului este posibilă. Peste mult timp conştientizăm că am înţeles ceva nou, ne vine spontan acel Evrika!. Şi concepţia noastră despre lume se schimbă. Sămânţa plantată a răsărit!

Comentarii despre qigong

 

de Ken Cohen

Qigong-ul a fost chemat în antichitate yang shen, adică „cultivarea vieţii”.  Un practicant de qigong trebuie să se întrebe ce implică la un nivel profund practica de qigong. „Cum pot trăi în aşa fel încât să am o viaţă mai  plină şi mai profundă?” Pentru asta trebuie să ne unim minţile cu inimile şi să facem din această lume un loc mai bun pentru noi şi copiii noştri.

Toţi maeştrii de qigong ne sfătuiesc să ne focalizăm pe yi, nu pe qi. Yi înseamnă intenţie, judecată sănătoasă, conştienţă.  Dacă o persoană doar face mecanic exerciţiile de qigong, repetând mişcările fără a fi conştient şi atent la ce face, atunci va avea un beneficiu minor din această practică. În acest mod persoana îşi va exersa muşchii, dar nu va cultiva qi-ul. Yi-ul conduce qi-ul. Yi este esenţial pentru  pacea interioară şi o relaţie paşnică cu celelalte persoane. O persoană conştientă se uită înainte în interior înainte de a arăta cu degetul spre altcineva. Când arăţi cu degetul, fii atent încotro arată celelalte degete!

Qigong-ul ajută oamenii să ia decizii mai bune. Totodată el reduce egoismul şi lăcomia şi îi ajută să aprecieze ceea ce au în comun cu restul umanităţii. Poluarea şi agresivitatea îşi au începutul în minte. Lumea externă este doar o reflectare a lumii interioare. Când suntem una cu natura, mintea noastră are puteri nebănuite şi poate schimba direct, fără intermedierea corpului, realitatea fizică.  Oamenii îşi pot folosi spiritualitatea, iubirea şi puterea interioară pentru a schimba cucuta într-o cupă de apă curată.

Nu putem evita stresul, dar putem folosi qigong-ul pentru a micşora efectele nocive ale stresului. Oare nu au fost afectaţi practicanţii de qigong de atacul terorist din 11 septembrie asupra zgârie-norilor din New York? Cred că da. Cu toate acestea, când sunt şocaţi de un eveniment, practicanţii de qigong nu suferă un atac de cord, nu încep să sufere de anxietate şi nu devin răzbunători. O injustiţie trebuie corectată prin educaţie, consiliere, negociere. Pedeapsa trebuie să fie întotdeauna ultima alternativă care este aplicată. Qigong-ul nu susţine doctrina „neaplicării forţei”, ci, mai degrabă, utilizarea inteligentă şi etică a forţei şi aplicarea celui mai mic efort necesar realizării scopului propus.

Călugării taoişti din antichitate se retrăgeau din societate şi „întorceau spatele pulberii lumii”. În prezent această alternativă nu mai este posibilă şi realistă. Chiar şi într-o peşteră, departe de lume, vom fi afectaţi de zgomotul avioanelor cu reacţie, de apa contaminată, de suprapopulaţie şi de industrializare. Este lipsit de sens să foloseşti qigong-ul ca paravan pentru a nu te implica în viaţa socială.

Qigong-ul integrează tehnici din toate marile tradiţii spirituale chineze. Taoismul stă la rădăcina qigongului şi este sursa celei mai vechi literaturi care descrie tehnicile qigong. Confucianismul pune accent pe folosirea qigongului în cultivarea caracterului şi virtuţii. Budismul a adăugat componenta meditativă şi a arătat importanţa compasiunii.

Minoritatea musulmană Hui a creat aşa-numitele arte marţiale „Shaolin” cum sunt  Cha Quan şi Tan Tui. Alţi maeştrii musulmani au dezvoltat mai departe artele marţiale interne (în special Xing Yi Quan) şi qigongul asociat lor. Exemplul qigongului ne arată importanţa tuturor tradiţiilor spirituale, faptul că putem învăţa foarte multe unul de la celălalt.

Respectul pentru trainer = respectul pentru maestru ?

(articol de pe site-ul Qilingong Galaţi)

de Robertino Bezman

Unul din trainerii Clubului Sportiv QilinGong Galaţi a fost abordat de o doamnă, „practicantă”, care dorea informaţii despre practica qigong din oraş. Politicos, acesta i-a povestit despre zilele de practică săptămânală şi unde se desfăşoară aceasta şi că totul se petrece sub îndrumarea trainerilor atestaţi de Federaţia Naţională de Qigong. În plus a invitat-o să vină la sală şi să practice alături de cei care făceau deja acest lucru. Replica doamnei a fost cea care constituie dealtfel şi subiectul acestui articol: „Dacă nu vine şi Maestrul Lin Kaiting, ce să caut la sală?”

Toţi  practicanţi stilului QilinGong au cu siguranţă un respect deosebit pentru Maestrul Lin Kaiting, un respect pe care domnia sa îl merită prin prisma respectului pe care îl oferă la rândul său elevilor şi prin prisma înţelepciunii din care împărtăşeşte de fiecare dată când are ocazia. Acest respect, înQilinGong cel puţin, pleacă chiar de la „simplul” salut al şcolii.

Dacă vrem să avansăm în practică se ştie că trebuie să cultivăm morala şi să arătăm respectul cuvenit tuturor celor cu care venim în contact în viaţa de zi cu zi. Desemenea trebuie să avem încredere în Maestrul Lin Kaiting şi în deciziile pe care domnia sa le ia cu privire la buna desfăşurare a practicii în sălile Asociaţiilor şi Cluburilor QilinGong.

Una dintre aceste decizii priveşte încrederea (şi mai ales respectul) pe care Maestrul Lin Kaiting o acordă celui care în urma unui examen, deopotrivă practic şi teoretic, devine trainer al şcoliiQilinGong. Asta înseamnă că Maestrul este convins că acea persoană va preda mai departe stilul QilinGong în aceeaşi formă în care a fost predat chiar de către domnia sa. A nega calitatea de învăţător a unui trainer al şcolii QilinGong nu cumva echivalează cu a nega calitatea de Maestru (real) a domnului Lin Kaiting?

Este o întrebare asupra căreia i-aş ruga să se oprească puţin pe cei care consideră că doar în prezenţa fizică a Maestrului Lin Kaiting se poate practica qigong. Îi asigur că răspunsul îl pot găsi în oricare din sălile de practică din ţară unde vor fi întâmpinaţi cu un „simplu” salut care înseamnă „te respect”. Iar dacă vor întoarce acest salut, vor putea considera că de fapt îl salută pe Maestrul Lin Kaiting care se află oriunde se practică stilul QilinGong.

Previous Older Entries