Brocardul de Aur

de Luca Ana Maria

Secţiunea 1: „Susţine cerul cu ambele mâini pentru a regla triplul încălzitor” Liangshou tuo tian li sanjiao (两手托天理三焦)
Poziţia stând, cu picioarele depărtate la o distanţa egală cu lăţimea umerilor. La această poziţie se ajunge deplasând uşor piciorul stâng în lateral. Mişcarea INSPIR – Se aduc braţele înainte jos, uşor rotunjite în dreptul Xia Dantien, cu palmele îndreptate în sus şi degetele orientate unele spre celelalte. EXPIR – încercăm să simţim cum prindem în braţe o minge mare de qi. INSPIR – ridicăm braţele până în Zhong Dantien, unde întoarcem palmele cu faţa în jos, după care împletim degetele.

EXPIR – împingem braţele cu palmele oblic sus, până ce braţele ajung sus, cu palmele orientate spre cer. În acest moment, privirea care era îndreptată spre înainte, atunci când în raza vizuală intră degetele, le însoţeşte pe acestea, făcând capul să se lase uşor pe spate. O dată braţele ajunse sus (cu degetele împletite), ne imaginăm că mingea noastră uriaşă se lipeşte de cer, fără însă a forţa întinderea braţelor.
INSPIR – capul revine în poziţia iniţială, odată cu privirea, simţind în continuare mingea lipită de cer.
EXPIR – simţim corpul ca pe o coloană care uneşte cerul şi pământul. INSPIR – EXPIR – simţim corpul ca pe o coloană care uneşte cerul şi pământul INSPIR – despletim degetele şi braţele revin prin lateral jos, simţind palmele în continuare. EXPIR – revenim în poziţia de pornire cu mingea de energie în braţe.

Efectele acestui exerciţiu, sunt legate de:

– reglarea funcţionării triplului încălzitor (San Jiao), după cum îi spune şi numele;

– reglarea funcţionării activităţii tuturor organelor interne;

– reglarea funcţionării sistemelor limfatic şi endocrin.

San Jiao este un concept specific al MTC care desemnează un organ funcţional situat sub piele şi muşchi, ce ar putea fi asimilat cu circulaţia limfatică. A fost tradus ca şi Triplul încălzitor, triplul cald, triplul arzător, el fiind implicat în metabolism (arderi). Ca şi majoritatea organelor, San Jiao are un meridian care este reflecţia echilibrului energetic al organului. Triplul încălzitor este format din: – încălzitorul inferior (care cuprinde organele din abdomenul inferior: rinichi, organe genitale, vezica urinară, etc.) – încălzitorul mijlociu (ce cuprinde organele din zona de mijloc a abdomenului: stomac, intestine, ficat, vezică biliară, splină, pancreas etc.) – încălzitorul superior (ce cuprinde organele din zona superioară a corpului, de deasupra diafragmului, plămâni, inimă etc.). Practic, lucrul cu braţele stimulează şi echilibrează 6 meridiane (al inimii, pericardului, plămânilor, intestinului subţire, intestinului gros şi triplului încălzitor), prin ridicarea şi coborârea ritmică a braţelor şi a diafragmei (prin respiraţie, se execută un uşor masaj al organelor interne). Mişcarea de extensie şi compresie a cutiei toracice asigură întârzierea osificării cartilagiilor din zona intercostală care intervine o dată cu vârsta, păstrând, în felul acesta, posibilitatea plămânilor de a-şi exercita funcţia la nivel maxim. Activitatea mentală prin care ne simţim conectaţi în permanenţă la energia cerului şi a pământului aduce după sine o întindere în ax a coloanei vertebrale, şi implicit o realiniere a vertebrelor şi, deci, îndreptarea coloanei.

Primul exerciţiu are efect asupra tuturor organelor interne, ajuta la creşterea capacităţii pulmonare, alungă oboseala, întăreşte muşchii si oasele spatelui, activează circulaţia prin Triplul Incălzitor (Sanjiao) care este responsabil de sintetizarea şi distribuirea energiei în corp. Acest prim exerciţiu pregăteşte muşchii si organele interne pentru formele următoare.
Secţiunea 2: „Trage cu arcul în ambele părţi ca şi cum ai ţinti un vultur” Zuoyou kai gong si she diao (左右开弓似射雕)

Poziţia este mabu, stând cu picioarele depărtate puţin mai mult decât lăţimea umerilor.
Mişcarea INSPIR – se ridică braţele în lateral până la înălţimea umerilor
EXPIR – aducerea braţelor uşor rotunjite înainte, cu încrucişarea antebraţele în zona încheieturii mâinilor, palmele orientate spre corp, având mâna stângă în interior. Încheieturile mâinilor astfel încrucişate, se aşează pe aceeaşi linie cu bărbia. Privirea este orientată printre cele două mâini, ca prin cătarea unei arme. INSPIR – se strânge prin rulare pumnul drept aflat la exterior, iar mâna stângă se duce în extensie (cât mai pe spate, cu degetele orientate în sus). Trunchiul se răsuceşte uşor spre stânga, odată cu desfacerea braţelor. Braţul drept trage de coarda unui arc imaginar, iar braţul stâng cu cantul palmei împinge un munte în lateral, executând un sfert de cerc (90°) până când ajunge în lateral. Privirea urmăreşte degetele mâinii stângi, până când ajunge la aproximativ 45°.
EXPIR – braţul îşi continuă traiectoria până se găseşte întins lateral, dar corpul revine la poziţia iniţială (orientat înainte). În acest moment, umerii se află la aceeaşi înălţime, fiind relaxaţi iar coatele se află pe aceeaşi linie orizontală.
INSPIR – braţele revin pe aceeaşi traiectorie, încrucişându-se, dar de această dată braţul drept este în interior.
EXPIR – pe ultimele grade de mişcare; în momentul în care privirea aflată la 45° prinde în raza sa vârful degetelor, le urmăreşte până când ajunge înainte. Se continuă în acelaşi mod şi către dreapta.

Efectele acestui exerciţiu constau în:

– tonifică meridianele plămânului şi intestinului gros

– îmbunătăţeşte funcţiile respiratorie şi circulatorie;

– ajută la deschiderea pieptului şi întăreşte muşchii pieptului, braţelor şi umerilor;

– tratează şi previne durerile de umeri şi ceafă;

– execuţia în poziţia mabu întăreşte picioarele, qi-ul rinichilor, muşchii spatelui în zona taliei;

– executarea alternativă pe partea stângă şi pe partea dreaptă (în oglindă), dezvoltă alinierea structurală şi coordonarea celor două emisfere cerebrale.

Secţiunea 3: „Ridică un singur braţ pentru a regla splina şi stomacul” Tiaoli piwei xu dan ju (调理脾胃须单举)

Poziţia iniţială – stând, picioarele depărtate la o lăţime egală cu cea a umerilor, iar tălpile paralele.
Mişcarea: INSPIR – se aduc braţele înainte, cu palmele, suprapuse în dreptul zonei Xia Dantien îndreptate în sus. Palma dreaptă se află deasupra palmei stângi, fără să se atingă nici între ele, nici de corp.
EXPIR INSPIR – se ridică palma dreaptă până în dreptul Zhong Dantien, iar stânga coboară uşor, atât cât se poate, moment în care ambele palme se răsucesc cu palma în jos.
EXPIR – din această poziţie, braţul drept se ridică oblic sus, cu palma orientată în sus şi în afară până când ajungem să atingem cu palma cerul, iar braţul stâng execută un arc de cerc către lateral cu mâna în extensie (degetele trase peste cap), vârful degetelor orientate înainte. În acest moment, palma dreaptă simte energia cerului, iar palma stângă se cuplează la energia pământului. Când s-a terminat expiraţia, se rămâne o clipă în această poziţie, acesta este momentul special în care te simţi conectat la cer şi pământ. Coatele sunt lejer flectate iar braţele sunt uşor rotunjite. Degetele şi palmele sunt extinse la maximum, orientate fiind către cer, respectiv pământ.
INSPIR – braţele revin spre poziţia iniţială, palmele se reunesc în dreptul Xia Dantien, dreapta deasupra.
EXPIR – ambele palme deodată, se răsucesc cu faţa în jos, astfel că palma stângă este deasupra. Din această poziţie, exerciţiul se reia pe partea opusă.

Efectele exerciţiului:

– reglarea activităţii meridianului splinei;

– reglează energia stomacului şi a pancreasului îmbunătăţind astfel digestia, tranzitul intestinal şi circulaţia sanguină, prevenind bolile gastro-intestinale

– prin ridicarea şi coborârea alternativă a braţelor se efectuează un uşor masaj al organelor interne, stimulând metabolismul şi prevenind constipaţia prin stimularea mecanică a tractului intestinal;

– activează muşchii braţelor, spatelui, umerilor şi abdominali;

– alternanţa contracţie-relaxare a muşchilor, înlătură tensiunea musculară.
Secţiunea 4: „Priveşte înapoi pentru a trata cele 5 suprasolicitări şi cele 7 vătămări” Wulaoqishang xianghou qiao (五劳七伤向后瞧)
Poziţia iniţială – mabu, stând cu picioarele depărtate la o distanţă mai mare decât lăţimea umerilor, genunchii flectaţi. Mişcarea INSPIR – Se ridică braţele prin lateral. Se duc braţele jos în faţa corpului, aproximativ în zona Xia Dantien, cu palmele extinse orientate în jos, degetele privesc către linia de mijoc a corpului, orientate deci unele către altele.
EXPIR – Ca activitate mentală, încercăm să simţim că palmele noastre „ţin un tigru”.
INSPIR – răsucirea întregului trunchi spre stânga, (privirea, capul conduc mişcarea) maximum posibil, fără a schimba poziţia picioarelor, a braţelor şi a mâinilor (ele ţin în continuare tigrul).
EXPIR – trunchiul revine la poziţia iniţială (este ca o înşurubare şi deşurubare a trunchiului). Idem, pe partea opusă.

Efecte Exerciţiul acţionează asupra:

– muşchilor şi tendoanelor;

– întăreşte muşchii gâtului împiedicând astfel apariţia problemelor vertebrelor cervicale – întăreşte muşchii ochilor

– creşte mobilitatea de mişcare a întregii coloane şi a zonei cervicale, relaxând-o totodată;

– îmbunătăţeşte activitatea organelor interne, în special splina şi stomacul
– stimulează circulaţia sanguină la nivelul capului eliminând oboseală, ameţelile şi alte dereglări funcţionale ale sistemului nervos central

– este în mod special benefic celor care suferă de hipertensiune şi arterioscleroza.
Cele 5 suprasolicitări se refera la suprasolicitarea celor 5 organe interne de către cele 7 vătămări sau emoţii excesive (distructive).

Cele 7 vătămări -Cele 5 organe suprasolicitate corespondente

Groază/Bucurie excesivă -Inimă

Tristeţe -Plămâni

Mânie -Ficat

Lăcomie Obsesie/Anxietate -Splină

Teamă -Rinichi

În alte variante, exerciţiul mai poate fi întâlnit sub denumirea „scutură uşor perna cerului pentru a elimina cele 5 suprasolicitări şi cele 7 vătămări” sau „bufniţa înţeleaptă priveşte înapoi către lună”.

Secţiunea 5: „Balansează capul şi şezutul pentru a elimina focul inimii” Yao tou bai wei qu xinhuo (摇头摆尾去心火)

Poziţia iniţială – poziţia mabu medie Mişcarea INSPIR – se ridică braţele prin lateral
EXPIR – braţele se aduc prin înainte jos, mâinile se sprijină pe coapse, puţin mai sus de genunchi, cu degetul mare şi cel arătător. INSPIR – trunchiul se apleacă înainte răsucindu-se uşor spre stânga, prin ducerea umărului drept către genunchiul stâng. Concomitent capul se răsuceşte în partea opusă (spre dreapta), privind peste umărul drept, până când privirea întâlneşte cotul şi marginea externă a piciorului drept. Acesta este momentul special în care simţi că gâtul, coloana se extinde şi capul se înalţă spre cer (Bai Hui se conectează la cer).
EXPIR – se revine în poziţia iniţială. Idem pe partea opusă.

Efectele acestui exerciţiu privesc eliminarea focului inimii. Este vorba de un exces al activităţii inimii, care poate avea ca şi cauză o alimentaţie necorespunzătoare, respirarea unui aer poluat, sau lipsa somnului. Atunci când inima este hiperactivă (ceea ce o consumă înainte de vreme), căldura excesivă acumulată în inimă duce la insomnie, palpitaţii, ameţeli, iritabilitate, confuzie, mânie, agitaţie, mişcări necontrolate şi delir. Efectul exerciţiului poate fi explicat prin prisma teoriei celor 5 elemente având în vedere corespondenţa între inimă, respectiv elementul foc şi rinichi, respectiv elementul apă. Apa stinge focul. Concentrându- ne pe tălpi, se activează meridianul rinichiului, care ţine sub control focul inimii. Acţiune terapeutică – înlătură ameţeala, durerile de cap, zgomotele în urechi – tratează probleme ale coloanei vertebrale – tratează bolile ochilor. Al cincilea exerciţiu are efect asupra inimii şi îmbunătăţeşte funcţionarea sistemului nervos.

Secţiunea 6: „Trage degetele de la picioare pentru a întări talia şi rinichii” Liangshou pan zu gu shen yao (两手攀足固肾腰)
Poziţia iniţială – stând cu picioarele depărtate la o lăţime egală cu cea a umerilor. Mişcarea
Prima parte: INSPIR – se duc braţele oblic sus înapoi
EXPIR – se aşează palmele pe rinichi, cu policele în lateral iar cele 4 degete spre coloană. INSPIR- trunchiul se extinde (fără a forţa) odată cu capul; simţim cum tragem pe nas un şuvoi de energie proaspătă din înaltul cerului. Aceasta scaldă şi hrăneşte tot corpul.
EXPIR – se revine la poziţia iniţială.
INSPIR – îndoirea trunchiului înainte.
EXPIR – se finalizează îndoirea, mergând cât mai aproape cu pieptul de membrele inferioare şi ţintind cu zona Bai Hui spre sol.
INSPIR – revenirea trunchiului la verticală EXPIR – se finalizează revenirea la verticală a trunchiului. După ce s-a executat această parte a exerciţiului de un număr de ori (3, 5, 7, 9), se trece la cea de-a doua parte a exerciţiului. A doua parte:
INSPIR – se ridică braţele prin lateral sus EXPIR – îndoirea trunchiului înainte odată cu coborârea braţelor, mâinile apucă picioarele şi se trage de acestea, având zona Bai Hui îndreptată spre sol. În acest moment, activitatea mentală constă în concentrarea pe tălpile picioarelor.
INSPIR – se începe ridicarea trunchiului EXPIR – ultima parte a revenirii la verticală. Această parte se execută de acelaşi număr de ori ca şi prima.

Beneficii: Poziţia „podul de fier” întăreşte muşchii lombari şi îmbunătăţeşte funcţionarea rinichilor şi a glandelor suprarenale. Trunchiului în extensie, palmele pe mijloc impulsionează energia rinichilor şi a suprarenalelor, totodată întinderea toracelui anterior stimulează timusul. Îndoirea trunchiului înainte stimulează masajul diafragmatic al rinichilor şi al suprarenalelor şi intensifică circulaţia sângelui în extremităţi.

Acţiune terapeutică:
– întărirea musculaturii lombo-abdominale

– întărirea rinichilor se realizează atât prin masarea lor în timpul exerciţiului cât şi prin activarea meridianului rinichiului atunci când ne concentrăm pe tălpi.

– Tonifică şi întinde coloana vertebrală

– Asigură curgerea fluidului cerebro-spinal

– Elimină durerile de gambe

– Atenuează durerile de stomac

În medicina Tradiţională chineză şi în cultura chineză, yuan qi (元氣), este o formă a qi-ului organismului uman. Este energia înnăscută sau pre-natală, care se distinge de energia achiziţionată, care poate fi îmbogăţită de-a lungul vieţii. Energia înnăscută este depozitată în rinichi. Cei care suferă de hipertensiune sau arterioscleroză nu trebuie să coboare capul prea mult.

Secţiunea 7: “Priveşte cu ochii larg deschişi pentru a clădi forţa şi puterea” Zan quan numu zeng qili (攒拳怒目增气力)

Poziţia iniţială – stând cu picioarele la o distanţă egală cu lăţimea umerilor.
Mişcare: INSPIR – Se ridică braţele înainte cu palmele îndreptate în sus EXPIR – se rulează pumnii strâns şi se aduc în dreptul oaselor bazinului (cu faţa anterioară în sus), având ca activitate mentală că tragem ceva cu forţă. Respiraţia este invers abdominală. INSPIR – braţul drept se întinde înainte, timp în care pumnul se răsuceşte cu faţa ventrală în jos, ajungând pe linia mediană a corpului. EXPIR – În momentul în care pumnul a ajuns în dreptul privirii care este îndreptată spre înainte, încercăm să privim cu ochii larg deschişi, şi cu o privire fermă/dârză în partea anterioară a pumnului, împingând pumnul cât mai în faţă. INSPIR – se trage pumnul până în dreptul bazinului, răsucindu-se din nou cu faţa ventrală în sus. EXPIR – se execută aceeaşi mişcare cu braţul stâng.

Beneficii:

– măreşte forţa şi vigoarea organismului

– creşte energia interna, prin deşteptarea spiritului energiei vitale

– când am trezit spiritul, am întărit fluxul de qi şi am crescut forţa muşchilor, forţa muşchilor întărită cu qi o numim Qi Li

– Pe măsură ce înviorezi spiritul şi creşti Qi Li-ul, qi-ul umple tot corpul, până la piele.

– In celelalte exerciţii, atenţia noastră s-a concentrat asupra qi-ului.

Este important de a efectua acum această secţiune, pentru că eventualul qi stagnat este mobilizat şi este dus la piele. Focalizarea Yi-ului (atenţiei) este cheia succesului. Dacă în gândurile noastre ne imaginăm în mod clar că lovim puternic pe cineva, atunci Yi va duce qi-ul la extremitatea membrelor inferioare şi superioare, făcând ca lovitura să fie puternică.

Acţiune terapeutică:

– vindecă tulburările de vedere

– vindecă durerile articulare

– ameliorează durerile de gât, umeri, spate

– îmbunătăţeşte circulaţia sanguină

Deci, al şaptelea exerciţiu are efect de mărire a Qi-ului intern, stimulează cortexul cerebral şi sistemul neurovegetativ, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, măreşte forţa fizică.

Secţiunea 8: “Ridică-te pe vârfuri şi cazi pe călcâie pentru a alunga toate bolile” Beihou cidian baibing xiao (背后七颠百病消)

Prima parte: Poziţia iniţială: stând cu picioarele depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. INSPIR – ridicare pe vârfuri având ca activitate mentală să atingem cerul cu zona Bai Hui. EXPIR – cădere pe călcâie, relaxând întreg corpul (inclusiv organele interne) cu concentrarea pe tălpi, încercând a simţi cum toate afecţiunile sunt eliminate din corp şi se risipesc. Exerciţiul se execută de 7 ori, după care urmează a doua parte.

A doua parte: Poziţia iniţială: stând cu picioarele depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor pe semitalpă. Mişcarea: se efectuează scuturarea întregului corp asemănătoare practicii qigong-ului vibrator pentru o scurtă perioadă.
Efecte: relaxarea organelor interne conduce la o funcţionare corectă a acestora şi dispariţia bolilor.

Acţiune terapeutică – Vindecă: edeme, dorsalgii, lombalgii, balonări, insomnia. Al optulea exerciţiu distribuie energia în tot corpul.
Încheierea constă într-o scurtă cultivare cu palmele suprapuse pe Xia Dantien şi încercând să privim în interiorul nostru.
INDICAŢII GENERALE
 Cele 8 secţiuni de Brocard se pot practica în două moduri: 1. se execută întreg ansamblul practicând fiecare secţiune de 3, 6, 9 ori 2. se practică o anumită secţiune de mai multe ori, în funcţie de afecţiunea pe care dorim să o vindecăm. Indicaţii metodice:  Este indicat sa practicaţi cel puţin o dată pe zi. Cei care doresc să se refacă în urma unei probleme de sănătate pot exersa Brocardul de trei ori pe zi dar nu trebuie sa obosească exersând.  Exerciţiile se execută cu o viteză moderată întrucât mişcarea urmează respiraţia şi nu invers.
Această prezentare se doreşte a fi un instrument de lucru în mâna celor care au deja cunoştinţe asupra celor 8 secţiuni de Brocard. Ea nu poate în nici un caz să înlocuiască predarea şi practicarea la sală a exerciţiilor, sub îndrumarea trainerilor acreditaţi de Maestrul Lin Kai Ting. Condiţia ca efectele acestor exerciţii să apară şi să se menţină pe o perioadă cât mai mare de timp o constituie perseverenţa în practică şi respectarea acurateţei execuţiei.
Vă dorim succes în practică şi sănătate!

Anunțuri

Ziua Mondiala a Qigong-ului: duminica 27 aprilie

Va invitam cu drag, duminica  27 aprilie, ora 17:00,
 
in Parcul Babes pentru a sarbatori impreuna prin practica Qigong, ca in fiecare an
 

                           Ziua Mondiala a Qigong si T’ai Chi

Poate participa oricine, indifernt daca a mai fost sau nu la activitatile QilinGong.
 
Cu stima,
 
Oana Branga,  Zsuzsa Pap
&
Asociatia de Qigong Cluj

 

Cele Şase Sunete Vindecătoare

Liu Zi Jue

„Cele Şase Sunete Vindecătoare” este o practică antică de păstrare a sănătăţii. Esenţa practicii constă în vocalizarea a şase sunete diferite în momentul expiraţiei: SI, CHUI, XU, HE, HU, XI.

Sunet Organ Element
SI Plămâni Metal
CHUI Rinichi Apă
XU Ficat Lemn
HE Inimă Foc
HU Splina Pământ
XI Triplul încălzitor

În cartea Esenţele atingerii longevităţii, Leng Qian descrie cele şase sunete vindecătoare:

Practicând XU primăvara redă strălucirea ochilor şi susţine ficatul

Practicând HE toamna reduce focul inimii

Practicând SI iarna stabilizează şi umezeşte plămânii

Practicând CHUI linişteşte rinichii

Practicând XI curăţă căldura şi agitaţia din Triplul Încălzitor

Practicând HU întăreşte splina în toate cele patru anotimpuri

Pronunţarea lor în tăcere

Depăşeşte orice elixir al imortalităţii.

Cele Şase Sunete Vindecătoare se bazează pe teoriile medicinii tradiţionale chineze legate de yin şi yang, cele cinci elemente, ciclurile de generare şi restrângere, unitatea dintre om şi natură. Cele Şase Sunete Vindecătoare asociază secvenţa celor patru anotimpuri cu proprietăţile celor cinci organe energetice (ficat, inimă, splină, plămâni şi rinichi). Practica utilizează forma gurii pentru a pronunţa cele cinci tonuri muzicale (Jiao, Zhi, Gong, Shang şi Yu) şi le asociază cu mişcările respiraţiei, minţii şi trupului. Qi-ul terestru urcă şi Qi-uil celest coboară, vechiul este expirat şi noul este inspirat. Aceste qi-uri ale naturii se unesc cu qi-ul postnatal de apărare şi de hrănire şi activează adevărata sursă (Zhen Yuan), îmbunătăţesc circulaţia qi-ului şi sângelui prin organele interne eliminând staza şi stagnarea, elimină toxinele, reglează absenţa sau epuizarea qi-ului, reconstruieşte şi reîntinereşte, îmbunătăţeşte sănătatea mentală şi fizică şi permite atingerea longevităţii. De asemenea cele Şase Sunete Vindecătoare pot trata boli determinate de difuncţia organelor interne.

Healing Sounds 2

Metoda de practică

Vocalizarea sunetelor este precedată de adoptarea acestei poziţii. Practica se realizează când suntem într-o stare caracterizată de “relaxat, calm, natural” şi când qi-ul şi sângele circulă liber. Stăm cu tălpile picioarelor depărtate la o lăţime de umeri, cu capul şi ceafa drepte cu Bai Hui îndreptat în sus. Ne concentrăm pe abdomenul inferior, cu gura uşor închisă şi limba în cerul gurii (vârful limbii apasă uşor în interiorul gurii, pe gingia superioară, puţin deasupra incisivilor centrali). Umerii şi coatele sunt relaxaţi, braţele atârnă natural în lateral. Pieptul este uşor retras în interior, spatele este drept (cu curbura naturală în formă de S), şalele sunt relaxate, genunchii sunt uşor îndoiţi şi relaxaţi. Mintea este limpede, respiraţia este naturală şi calmă. Nu ne forţăm şi nu depunem efort. Ne bucurăm de starea liniştită a minţii vide, fără gânduri, de inima liniştită, fără emoţii, de poziţia verticală şi de corpul relaxat.

Sunetul XU calmează qi-ul ficatului

Poziţia gurii: Buzele sunt strânse cu o uşoară tensiune orizontală (vedeţi în a doua figură legătura gurii cu prima ramură din meridianul ficatului). Vârful limbii este îndreptată în faţă şi uşor curbată înapoi, cu cele două laterale ale limbii uşor curbate spre centru. Cu dinţii uşor depărtaţi se expiră. (Pentru români este mult mai uşor pentru că practic se pronunţă sunetul Şşşşşşî! Încercaţi să pronunţaţi  şî expirat şi să conştientizaţi cum este dispusă limba, dinţii şi buzele în gură.)

XU

Mişcarea corpului: Mâinile din lateral sunt aduse în faţă, la nivelul abdomenului inferior. Cu dosul mâinilor îndreptate una spre alta, se ridică mâinile pe axa centrală a corpului şi se inspiră natural. Când mâinile sunt deasupra capului, acestea sunt depărtate în lateral precum o pasăre îşi deschide aripile (palmele se deschid în sus şi spre exterior), se expiră şi se pronunţă şî. Pe expiraţie ochii sunt larg deschişi. Mâinile se relaxează şi sunt aduse înapoi la nivelul capului cu palmele în jos şi se inspiră natural. Mâinile sunt coborâte cu palma în jos pe axa centrală trecând pe lângă faţă, piep, abdomen şi se expiră natural. Rămânem pentru puţin timp în repaus după care repetăm ciclul. Acest ciclu de respiraţie şi mişcare a corpului se repetă de şase ori.

Traiectoria qi-ului: Pe expiraţie se apasă uşor cu degetul mare solul. Mintea ghidează qi-ul ficatului care urcă de la degetul mare al piciorului, de la Da Dun (LV1), Tai Chong (LV3) şi Zhong Du (LV6) trecând prin partea interioară gambei, a genunchiului şi a coapsei, înconjură organele genitale, ajunge la abdomenul inferior, traversează ambele părţi ale stomacului şi se uneşte cu ficatul şi bila. De aici urcă penetrând diafragma şi se răspândeşte în regiunea hipocondriacă.

O ramură urcă prin spatele gâtului spre craniu conectându-se cu ochiul şi creierul şi se uneşte cu canalul guvernor în creier în punctul numit Palatul noroios (GV20). Ce-a de-a doua ramură, care pleacă din ficat, urcă spre plămân după ce trece prin diafragmă. Apoi trece prin punctele Zhong Fu (LU1) şi Yun Men (LU2) şi continuă de-a lungul interiorului braţului sfârşind în punctul Shao Shang (LU11) în partea interioară a degetului mare de la mână.

După ce se practică o perioadă mai lungă de timp, se simte qi-ul în ochi. Unele persoane cu probleme pot resimţi durere, lăcrimare sau o o amorţire în zona ochilor sau o tensiune la punctul Shao Shang (LU11). Treptat ochii îşi recapătă strălucirea şi vederea se îmbunătăţeşte.

The Lung Meridian of Hand-Taiyin

Precizare: Expiră printre dinţi şi apoi respiră natural, trecând progresiv la respiraţia abdominală.  Împinge abdomenul în timpul inspiraţiei, în timp ce diafragma coboară şi aerul coboară în abdomen. Relaxează întregul corp şi linişteşte mintea. În timpul expiraţiei cu pronunţarea XU se poate contracta sfincterul anal, perineul, abdomenul şi muşchii coapselor odată cu ridicarea diafragmei şi schimbarea punctului de susţinere a greutăţii pe călcâie. Odată cu pronunţarea XU, qi-ul terestru este condus în sus dinspre punctul-izvor Da Dun (degetul mare de la picior) când degetele mari apasă uşor solul. La sfârşitul expirării, pieptul şi abdomenul sunt goale.

Scop: Sunetul XU poate vindeca boli ale ochilor şi poate îmbunătăţi simptomele hiperactivităţii focului ficatului şi vacuităţii ficatului, hepatomegalia, apetitul slab, indigestia, uscăciunea ochilor şi vertigo.

Modul de utilizare a exerciţiului

Exerciţiul  se poate utiliza pentru a menţine starea de sănătate sau pentru vindecare. În primul caz se utilizează ciclul de generare a celor cinci elemente, în al doilea caz ciclul de restrângere.

Ciclul de generare ne spune să pronunţăm sunetele în următoarea ordine:  Xū (Lemn) → Hē (Foc) → Hū (Pământ) → Sī (Metal) → Chuī (Apă) → Xī (Lemn – Triplul Încălzitor). Dacă aveţi doar puţin timp la dispoziţie, puteţi practica doar sunetul asociat anotimpului prezent. De exemplu dacă este iarnă practicaţi sunetul Chui pentru a întări rinichii. Ultimul sunet Xi poate fi practicat tot timpul anului pentru a întări Triplul Încălzitor.

Ciclul de restrângere este Hē (Foc) → Hū (Pământ) → Sī (Metal) → Chuī (Apă) → Xī (Lemn – Triplul Încălzitor)→ Xū (Lemn) . Restricţionarea unui element poate determina întărirea altui element. De exemplu dacă qi-ul plămânilor este slăbit (vid), se poate pronunţa HE. Focul restrânge Metalul şi slăbirea elementului care restrânge Metalul conduce la întărirea Metalului, în acest caz la întărirea qi-ului plămânilor.

Dacă un organ necesită o atenţie specială, practicaţi sunetul corespunzător organului respectiv, cu precizarea că organul energetic din Medicina chineză nu corespunde pe de-a întregul cu organul din medicina occidentală.

În versiunea iniţială, antică, „Cele Şase sunete vindecătoare” era o tehnică pură de respiraţie, care nu includea mişcări ale corpului. Ulterior au fost adăugate mişcările pentru a facilita curgerea qi-ului şi a permite eliminarea mai bună a Bing Qi-ului, energiei patogene. Mişcările apar prima dată în Dinastia Ming (1386 – 1644) în tratatele lui Hu Wenhuan şi Gao Lian.

Începătorii trebuie să pronunţe cu glas tare sunetele pentru a preveni blocarea respiraţiei şi pentru a-i obişnui cu curgerea qi-ului prin corp la pronunţarea fiecărui sunet. Odată cu familiarizarea cu fiecare tip de vibraţie asociat fiecărui sunet, faptul că acest sunet este audibil sau nu devine mai puţin important. Important nu este sunetul în sine, ci modul în care este produs şi în special tipul de activitate mentală care pune în mişcare un anumit flux de qi.

Practica Qilingong Cluj

Dragi prieteni QilinGong,

Fie ca anul nou chinezesc, al calului de lemn, sa va aduca multe bucurii, impliniri, pace, lumina, armonie si tot ceea ce va este de folos pentru a va contiua calatoria prin misterele vietii si spre divinitatea launtrica.

Sa pasim cu incredere in Anul Calului de Lemn, bucurandu-ne din plin de tot ceea ce vom intalni.

La multi ani!

 

Va asteptam cu mult drag la salile de practica, ce au urmatorul program:

 

Liceul Brassai – sala mica de sport

Marti si Joi 18:00 – 20:00 – practica generala

Marti 20:00 – 21:00 – Yi Jin Jing

Joi 20:00 – 21:00 – Brocard in 8 sectiuni

Traineri: Zsuzsa Pap & Oana Branga

Liceul de Coregrafie

Marti si Joi 18:30 -20:00 – practica generala

                20:10 – 21:00 – Brocard in 8 sectiuni si Yi Jin Jing

Traineri: Attila si Monica Poka

Cu stima,

Oana Branga

Presedinte – Asociatia de Qigong Cluj

P.S.
Dragi Practicanti,

M-au anuntat de la Liceul Unitarian ca in perioada 3-9 februarie se vor efectua reparatii in zonei salii de gimnastica, si nu vom avea acces la sala.

Ne vedem in 11 februarie la practica de qigong!

cu urari de bine,

Zsuzsa Pap

Zhuang-ul trei cercuri

zhuang3cercuri1

1. Poziţie

– Se depărtează picioarele la o distanţă puţin mai mare decât o lăţime de umeri, tălpile sunt aproape paralele. Ne sprijinim pe întreaga talpă a piciorului. Vârfurile sunt puţin flectate spre interior, ca şi cum tălpile ar fi pe circumferinţa unui cerc orizontal imaginar (primul cerc).

– Braţele se ridică înainte, la nivelul pieptului, în poziţie orizontală şi formează un semicerc (al doilea cerc). Braţele se menţin natural, umerii şi coatele sunt relaxaţi. Palmele sunt îndreptate unele spre altele ca şi cum ar ţine o minge în faţa pieptului.  Degetele mari şi arătătoarele formează un cerc (al treilea cerc).

– Se îndoaie genunchii (cam la 130 de grade pentru poziţia medie) fără a depăşi vârfurile picioarelor.

– Spatele este drept (cu curbura naturală de S a coloanei). Pieptul este adus puţin spre interior.

– Capul este menţinut vertical. Gura este închisă. Privirea este fixă şi aţintită înainte, spre un punct la nivelul ochilor.

zhuang3cercuri2

2. Respiraţie

Respiraţia este liniştită, fină, regulată şi profundă. Respiraţia este naturală şi uşoară.

3. Activitate mentală şi 4.traseul qi-ului

Simţi existenţa a trei cercuri de energie :
-unul la nivelul degetelor mari şi arătătoare
-unul de-a lungul braţelor şi ieşind prin Lao Gong (în mijlocul palmelor)
-unul la nivelul picioarelor, trecând prin vârfurile uşor apropiate

5.Scopul

Echilibrarea energiilor yin-yang.

Zile speciale 2014

solar_terms2014

Imagine

2014 – Anul Calului de Lemn

Conform zodiacului chinezesc, anul 2014 stă sub semnul Calului de lemn. Alţi ani cai: 1906, 1918, 1930, 1942, 1954, 1966, 1978, 1990, 2002, 2014. Anul cal 2014  începe pe 31 ianuarie și durează până pe 18 februarie 2015. Anul se preconizează a fi anul victoriilor fulgerătoare, al deciziilor luate rapid, fără amânare, dar şi al aventurilor neaşteptate şi al iubirilor pasionale.
year_of_the_green_wooden_horse_2014

Zen II

Qigong-ul budist şi practica zen sau chan

(continuare)

Acesta este motivul pentru care se pune atât de mult accent pe transmisie, şi cine pe cine a învăţat. De fiecare dată când a apărut o şcoală, Maestrul ei le-a spus discipolilor săi de la cine a primit transmisia. Întotdeauna a existat o pregătire foarte riguroasă în care Maestrul îi verifica pe învăţăcei în ce măsură înţelegeau învăţătura transmisă. Maestrul şi învăţăceii săi care formau o şcoală erau văzuţi întotdeauna ca un întreg. Asta ne istoriseşte şi povestioara următoare, despre o floare şi cinci petale.

Într-o zi Bodhidharma îşi chemă discipolii şi le spuse:

– Zilele îmi sunt numărate şi trebuie să mă întorc. Spuneţi-mi la plecare ceva, să văd că mi-aţi înţeles învăţătura.

Un discipol, Daofu spuse:

–         După câte înţeleg, Calea nu e legată de cuvinte, dar nici nu e diferită de ele.

Bodhidharma i se adresă:

–         Tu ai primit pielea învăţăturii mele.

Călugărul Zongchi spuse:

– Eu înţeleg că este la fel ca străfulgerarea pe care a avut-o Ananda. Văzută o dată, nu mai este văzută din nou.

Bodhidharma îi spuse:

–         Tu ai primit carnea mea.

Un discipol  Daoyu spuse:

– Cele patru elemente sunt goale şi cele cinci limitări sunt fără existenţă reală. Sunt conştient că nu este doar o singură dharma de înţeles.

Bodhidharma îi spuse:

–         Tu ai primit oasele mele.

În final, fără să spună nimic, Huike se închină şi rămase nemişcat pe locul său.

Bodhidharma îi spuse:

–         Tu ai primit măduva mea.

Şi Bodhidharma recită poemul următor:

Am venit în această ţară

Pentru a-i salva pe cei ignoranţi transmiţându-le Dharma.

O floare se va deschide cu cinci petale

Şi fructul se va coace de la sine.

Deşi, aparent, Bodhidharma, stabileşte o ierarhie a înţelegerii, poemul ne arată că această înţelegere este limitată, învăţăceii trebuie să vadă dincolo de punctul de vedere limitat, personal, să înţeleagă că fac parte dintr-o unică şcoală, că există un scop mai înalt care le va conduce în continuare viaţa.

Într-o şcoală sunt oameni foarte diferiţi, cum sunt şi în viaţă. Pentru că nu  suntem conştienţi de unicitatea personală, suntem invidioşi pe alţi, într-o încercare inutilă de a le copia calităţile sau meritele. Dacă ne-am vedea dintr-un punct de vedere, în care toţi formăm un întreg, nu ne-am mai împiedica de aceste lucruri. Sau pe alţii îi dispreţuim pentru că le vedem numai defectele. Dar fiecare îşi are rolul său în Univers. Deoarece nu putem înţelege rostul oamenilor din jur şi locul nostru printre ceilalţi, ne împiedicăm unii de alţii într-o stare de confuzie. Omenirea este ca un bebeluş care nu este în stare să-şi coordoneze mişcările. Am putea vedea evoluţia omenirii ca o încercare, tot mai plină de succes, a bebeluşului, care devine tot mai îndemânatic în a se descurca în acest Univers. Bebeluşul devine conştient de trupul său şi îşi armonizează mişcările.

Mâna unui om are cinci degete, deşi sunt atât de diferite, ce neîndemânatică devine mâna prin pierderea chiar şi a unui deget! Dar când corpul îşi pierde o mână?! O vedem ca o mutilare a armoniei. Dar când cineva se automutilează voluntar, din proprie voinţă? Ce înţelegem din asta? Dar chiar asta a făcut Huike.

Călugărul Huike a venit de departe sperând să înveţe de la Bodhidharma. Dar acesta stătea toată ziua cu faţa la un perete din Shaolin şi nu-i acorda nicio atenţie. Era întuneric şi a început să ningă. Huike cugetă:

– Cei din vechime care căutau Calea îşi zdrobeau oasele până la măduvă, îşi astâmpărau foamea cu sângele propriu, îşi aşterneau părul pentru a răzbi pe drumul înglodat pentru a ajunge la maestru…ce e mica mea suferinţă în comparaţie cu a lor?

Aşa că stătu drept şi în ziua următoare zăpada îl acoperi până la genunchi. În sfârşit lui Bodhidharma i s-a făcut milă de el şi îl întrebă:

– Ce cauţi?

Huike suspină şi îl rugă pe Maestru:

-Te rog, ai milă, deschide poarta nectarului care poate elibera fiinţele conştiente!

Maestrul spuse:

– Calea supremă, profundă a lui Buddha nu este accesibilă decât după eoni nenumăraţi de efort, de realizare a imposibilului, de a suporta insuportabilul. Cum ar putea un om ca tine, cu puţină virtute şi înţelepciune, plin de aroganţă, să spere să o înţeleagă? Îţi pierzi doar timpul.

Auzind această dojană, Huike îşi scoase sabia şi îşi tăie mâna stângă.

huike sword

Bodhidharma văzu că Huike are capacitatea de a primi şi transmite Dharma şi îi spuse:

– Treziţii din vechime la rândul lor nu au acordat importanţă corpului pentru a căuta adevărul. Ai ceva potenţial.

Huike întrebă:

–         Aş putea primi pecetea Dharmei transmisă de cei treziţi?

Maestrul îi spuse:

–         Pecetea Dharmei nu poate fi obţinută de la alţii.

Huike spuse:

–         Mintea mea nu este în pace.

Maestrul îi răspunse:

– Adu-mi mintea ta şi o voi linişti.

După o lungă tăcere, Huike spuse:

–         Nu-mi pot găsi mintea nicăieri.

Bodhidharma spuse:

–         Deja ţi-am liniştit mintea.

Bodhidarma cu Huike, Sesshū Tōyō, sec. XV

Sigur că acest pasaj ne arată hotărârea neclintită a lui Huike de a primi învăţătura şi faptul că era pregătit s-o primească şi cu siguranţă de-a lungul timpului a fost dat ca exemplu. De asemenea ne arată cât de mult preţuia această învăţătură şi era gata să renunţe la orice pentru a o dobândi. Dar…Să gândim cu bunul simţ comun. Ni se pare normal să te automutilezi pentru a primi ceva de care nu ai nici cea mai vagă idee? Ce legătură poate exista între o învăţătură minunată, menită să salveze fiinţele conştiente şi ideea masochistă de automutilare? Ce părere avem despre atitudinea ambivalentă a lui Bodhidharma care îi acceptă automutilarea ca pe o atitudine „corectă” pe care o aveau şi înţelepţii din vechime şi pe de altă parte chiar el este cel care le-a oferit călugărilor de la Shaolin tehnici pentru a fi sănătoşi şi a-şi îngriji trupul şi mintea. Dacă ştia de la bun început că nu-i poate oferi învăţătura după cum îi şi spune după automutilare, de ce i-a mai permis să se automutileze? A fost nevoie să se automutileze Bodhidharma ca să ajungă la înţelegerea supremă? De ce numai Huike urmează calea acestui „eroism gratuit”?

Toate aceste momente „ilogice”, adevărate koanuri Zen, menite să oprească mintea, au rezultatul scontat, mintea lui Huike se linişteşte şi adevărul i se revelează. Dar scuză acest scop suprem mijloacele prin care se ajunge la el?

Printre căutătorii adevărului există această părere că este nevoie de efort şi că pentru a dobândi acel ceva este nevoie de o pierdere. Ei sunt gata să renunţe la un mod alimentar obişnuit, îşi pot impune cea mai sofisticată şi aridă dietă, sunt gata să ţină mai multe zile post, sunt gata să stea cu picioarele în forme contorsionate de lotus în zazen, vor şi până la urmă reuşesc să stea în Zhuang ore întregi, sau sunt gata să se abţină de la sex ani întregi devenind o bombă cu ceas întârziat pentru că nu-şi pot controla energiile creative. Sunt necesare toate acestea sau sunt doar o lipsă de înţelegere din partea practicanţilor? Sau toate acestea sunt „pierderi” acceptabile pentru minte ca orice altă atitudine ascetică în măsura în care nu se renunţă la însăşi mintea confuză, atât timp cât nu se renunţă la anumite prejudecăţi legate de o practică spirituală şi mintea rămâne neschimbată.

De ce caută oamenii o practică spirituală? Răspunsul va părea cinic, dar din păcate este în mare măsură adevărat. Pentru că, în cunoştinţă de cauză sau nu, se automutilează. Mulţi vin pentru că sunt bolnavi. De ce sunt bolnavi? Pentru că fără să vrea, gândurile pe care le-au tot rumegat ei i-au îmbolnăvit. Chiar dacă nu într-o formă atât de „spectaculoasă” cum a făcut-o Huike, mintea lor confuză a fost la fel de violentă şi trupul lor a fost mutilat. Mulţi nu au boli fizice, dar au diferite tulburări psihice, care, atunci când nu sunt specifice, se încadrează în categoria generică de stres. Oamenii au un sentiment de neîmplinire, uneori mai vag, alteori mai limpede, care răzbate dincolo de stabilitatea de care încearcă să se agheţe, adică de condiţia precară existenţială în care se află şi paradoxal se feresc să privească în ei găsindu-şi tot felul de probleme la care caută soluţii, pe care le numesc griji zilnice. Numai când eşti într-o astfel de confuzie mentală poţi să-ţi faci rău ţie şi celor din jurul tău. Când tu eşti tulburat nu ai cum să răspândeşti în jurul tău bucurie şi este evident că relaţiile tale cu ceilalţi sunt sau inexistente sau sunt nesatisfăcătoare. Şi nu găsim nicăieri o persoană în care să avem încredere şi căreia să-i povestim tot ce avem pe suflet, care să ne înţeleagă angoasa, dilema în care ne aflăm, toţi cei din jur sunt foarte grăbiţi şi nu au timp să te asculte.

În acest moment, oamenii realizează că s-ar putea ca, chiar mintea lor să fie cauza problemei şi că trebuie s-o disciplineze, dar nu ştiu cum. De aceea recurg la tot felul de metode după ureche, despre care au auzit de la alţii, care nu conduc în cele din urmă la niciun rezultat. La fel cum suntem obişnuiţi să luăm tot felul de medicamente, vom urma şi diferite metode de antrenament, dar fără să avem o idee prea clară ce vrem să facem cu ele. În momentul în care oamenii găsesc o şcoală încearcă să afle ce oferă aceasta. Dar întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună, ar fi bine să fie următoarea: dar tu, căutătorule, de fapt, ce vrei? Pentru că atunci când întrebi  ce îţi oferă o şcoală este ca şi cum întrebi pe cineva să-ţi spună direcţia în care trebuie să mergi, iar el se uită ciudat la tine şi spune: dar, în definitiv, unde vrei să ajungi, ca să-ţi pot spune încotro s-o apuci.

Dazu Huike pictură sec.X

Huike, la fel ca şi noi, îi imita pe alţii, despre care i s-a părut lui că sunt înţelepţi. Poate că erau, dar ceea ce a reţinut el era complet greşit. El avea o mare determinare în a merge înainte, doar că mergea într-o direcţie greşită, şi este foarte probabil că disperarea din sufletul său era atât de mare încât, foarte probabil, în curând s-ar fi sinucis. Pentru a fi îndreptat în direcţia „corectă” el trebuia oprit. Toate tehnicile unei şcoli sunt în primă instanţă „tehnici de oprire”. Până ce omul nu se opreşte din mersul său nu se poate face nimic. Şi cu cât o tehnică pare mai dificil de făcut pentru o persoană cu atât este mai bine să fie practicată de către ea. De obicei în aceste istorioare Zen ni se povesteşte stadiul final, când se produce acea oprire, dar este necesar să se subînţeleagă că înainte în viaţă sau prin alte practici care nu sunt menţionate s-a realizat această încetinire a mersului căutătorului. Toate obstacolele întâlnite în viaţă i-au încetinit mişcarea pentru a reuşi acestă oprire a minţii. De aceea este absurd să ne imaginăm că există doar iluminări bruşte.

A existat pentru o lungă perioadă de timp o controversă între şcolile Chan referitoare la modul în care se obţine iluminarea: brusc sau gradat. Este clar că această oprire a minţii se face brusc, dar este ajutată de încetiniri treptate, care nu sunt percepute ca opriri pentru că mintea încă mai are elan să meargă în direcţia propusă, încă nu percepe zădărnicia efortului său. Ea încă nu se vede ca şi motor sau ca şi cauză a confuziei create. Toate încetinirile treptate determină o oprire parţială a minţii şi pot „trezi” pe cineva dacă acel cineva este alert şi înţelege despre ce este vorba. Dar de obicei nu este cazul. De aceea se consideră că simpla contemplare, dhyana, chan sau samadhi nu reuşesc „trezirea”. Ele sunt instrumente foarte utile pentru încetinire, dar misterul acestei „întoarceri spre interior a privirii” în momentul opririi este deplin. Oprirea se poate produce, dar până ce nu se produce acest nou mers pe direcţia „corectă”, naturală, persoana nu devine conştientă de noua calitate, de înţelepciunea care irupe în ea din interior. Starea qigong este o stare de oprire a minţii când confuzia minţii obişnuite dispare şi suntem deschişi să receptăm noul. Este o deschidere care ne poate prinde pregătiţi sau nu pentru acea întâlnire cu Necunoscutul.

De aceea mă întorc înapoi la a spune că tehnicile zen sau qigong sunt de fapt foarte bune şi foarte utile, dar sunt doar instrumente, dacă le aplicăm greşit ne duc pe un drum greşit, dacă le aplicăm bine ajungem pe drumul natural, pe Cale. Dar o minte confuză le va aplica greşit, după ureche, aici este problema. Probabil că de-abia acum veţi realiza de ce este atât important un Maestru veritabil, pentru că acesta ştie clar unde să pună degetul pe rană. Huike a încercat să găsească singur calea corectă, a încercat să-i imite pe înţelepţi, dar şi-a dat seama de zădărnicia eforturilor sale greşite şi de aceea a acceptat să se supună unei persoane complet străine, pe care o vedea prima dată şi s-o accepte ca Maestrul său. Asta îi spune şi Bodhidharma că putea continua pe acel drum greşit eoni întregi de efort zadarnic. În momentul în care se deschide cu tot sufletul în faţa unui  necunoscut, Huike este cel mai vulnerabil şi dependent de Maestrul său la modul total. Bodhidharma realizează ruptura definitivă de tot ce este exterior sau de tot ceea ce poate fi imitat, inclusiv legat de persoana sa proprie, în momentul în care îi arată că el nu-i poate oferi ceea ce caută şi că trebuie să se întoarcă spre interior. Oprirea era realizată, dar cum spuneam, Huike putea să profite de această deschidere totală sau să rămână opac, să nu înţeleagă momentul, aşa cum s-a întâmplat cu împăratul Wu.

Curs de Crăciun-Qilingong

craciun-qilingongDetalii curs Craciun

 

Naruto: qigong pentru copii

            Deşi mulţi copii probabil ştiu că Naruto este un serial cu multe episoade despre copii-ninja, ei poate că nu ştiu că aceste filme au început cu o revistă foarte populară în Japonia de benzi desenate.

naruto

Iar ceea ce vedem în copilărie ni se întipăreşte foarte bine în minte şi chiar dacă atunci când mai creştem putem spune că au fost nişte copilării, rămâne acea aromă nedefinită, specială, nostalgică. Îmi amintesc  cum şi eu răsfoiam benzi animate franceze cu Pif. Şi un motan insomniac vine la el să-i ceară sfaturi ce poate să facă. Şi Pif îi spune să numere oiţe, să le lase să treacă prin poarta stânei şi să le numere. Motanul aproape aţipit ajunsese deja la 998, 999, când…în loc de oiţă, apare un berbecel şi…îl loveşte cu coarnele şi motanul se trezeşte.

Între anii 1980-1999 China a fost pur şi simplu străbătută de un val de entuziasm pentru qigong şi poate fi numită, pe bună dreptate, începutul erei qigong-ului. În această perioadă foarte scurtă, dar specială, majoritatea chinezilor au aflat ce este qigong-ul şi milioane de chinezi l-au şi practicat. Oameni din toate categoriile sociale: ţărani, muncitori, intelectuali, oameni simpli sau înalţi demnitari guvernamentali, femei şi bărbaţi, bătrâni şi tineri au cunoscut această nouă ştiinţă a vieţii, nouă pentru ei, transmisă cu grijă de la maestru la discipol în temple timp de mii de ani.

O cauză exterioară a fost proiectarea filmului Templul Shaolin în 1982 în toate cinema-urile chinezeşti. Toţi doreau să-l vadă, era o modă la fel ca cea mai recentă cu filmul Avatar sau mai veche cu Titanicul. În scurt timp templul Shaolin, un templu budist, a devenit celebru şi admirat de toate lumea. Vârstnicii au început să-şi reamintească legendele şi poveştile despre oameni care practicaseră artele marţiale, iar cei tineri îi ascultau şi erau în dubiu dacă să-i creadă sau nu. În acest fel, chinezii aflau de Bodhidarma sau Da Mo, şi de anumite tehnici aduse de el din India.

Multe persoane au devenit pelerini, au început să viziteze şi să studieze la templul Shaolin, iar unele au dorit chiar şi să se călugărească. În şcoli, tinerii şi copiii imitau diferite figuri învăţate din filmele de arte marţiale sau de gongfu (cu înţelesul de măiestrie) cu strigăte şi ţipete specifice. Şi la noi au fost foarte populare filmele cu Bruce Lee, Jackie Chan şi alţii.

Totuşi, budismul deşi era considerat o religie naţională, a fost importat din India. În schimb, taoismul era considerat mai aproape de inima poporului, fiind o creaţie chinezească proprie, indigenă. Ca o contrapondere la gongfu-ul Shaolin a apărut wugong (wu – marţial, gong – îndemânare) Wudang, muntele Wudang fiind un loc sacru al taoismului. Mişcările sunt încete şi delicate precum curgerea apei, dar loviturile sunt mai puternice şi mai apte să inspire veneraţia. Taiji sau Taichi este cel mai cunoscut reprezentant al wugong-ului taoist. Acesta întăreşte sănătatea, dar poate fi folosit şi în luptă.

Dar înainte de filme, sau odată cu ele, au fost introduse în China din Hong Kong, Taiwan şi Japonia, nuvelele şi benzile desenate despre supereroi şi supermen. Cum îi faci pe copii să citească? Oferindu-le cărţi care să-i pasioneze, care să le ofere o intrigă şi personaje cu care doresc să se identifice. Aceste nuvele xiaoshuo ( shuo – povestire, xiao – mică)  despre cavaleri rătăcitori wuxia (wu-marţial, xia – cavaler), un fel de haiduci de-ai noştri, care făceau dreptate au aprins imaginaţia tinerilor. Oricine avea o îndemânare în artele marţiale putea deveni un erou cu capacităţi speciale care impunea justiţia.

Aceasta s-a întâmplat pentru că exista un gol mare în educaţie. Vârstnicii nu mai erau respectaţi şi nici concepţiile lor tradiţionale. Tinerii căutau ceva nou, neperimat, ceva care să le ofere o direcţie spre care să aspire. Acest gol avea să fie umplut de aceste nuvele wuxia străine. Aceste nuvele wuxia erau împrumutate de la unul la celălalt, erau copiate noaptea înainte de culcare. După primul volum urmau altele şi copiii învăţau să citească şi absorbeau ca un burete noţiuni noi despre manevrarea qi-ului. Aceste nuvele au stimulat extraordinar imaginaţia şi au creat o deschidere pentru acceptarea existenţei capacităţilor speciale şi a altor lumi, a spiritelor. Pentru unii, personajele erau atracţia principală deoarece aveau atât de multe calităţi dorite. Dar alţii au fost atraşi de acele tehnici misterioase, de îndemânarea marţială wugong. Wugong-ul era folosit de versiunea chineză a supermen-ului, cavalerul wuxia, pentru a restabili ordinea şi dreptatea. Iar cum wugong era arma principală, cei care credeau că aşa ceva există, au fost inspiraţi să-l caute în lumea reală, să înveţe să-l practice, consumând o grămadă de timp şi energie pentru asta.

Dar ne poate învăţa ceva Naruto, un serial în care ninja se luptă în fiecare episod şi există foarte multă violenţă şi scene de arte marţiale în aceste desene animate?

Naruto, un copil foarte neastâmpărat, pus pe şotii şi încălcarea tuturor regulilor comunităţii. Un copil care crează numai probleme, un rebel, un încurcă-lume, un copil care nu poate fi controlat, nici îndrumat, nici educat.

Cum poate fi educat un asemenea copil? Care este cauza pentru care este aşa?

Dacă ar fi el copilul nostru ce ne-am face cu el?

El trăieşte într-o mică comunitate, Konoha, satul Frunză, condus de cel mai puternic şi înţelept ninja local, un Hokage. Dealul din spate este sculpat cu potretele celor patru Hokage precedenţi care şi-au dat viaţa pentru comunitate. Seamănă cu dealul sculptat ce îi conţine pe preşedinţii americani.

Naruto s-a găsit să le picteze feţele şi aceştia arată acum ca nişte rokeri şi punkişti. Evident că asta a făcut-o în timpul orelor de clasă. Pentru că nu este prea interesat de ceea ce se întâmplă la oră, pentru că deja şi-a picat două examinări. Deşi nu este vorba de o şcoală obişnuită cu lecţii obişnuite. Ci în stilul lui Harry Potter, unde acesta se ducea la o şcoală de magie, aici avem versiunea orientală, o şcoală de ninja care te învaţă să controlezi qi-ul. Prima probă la şcoală este un jutsu de transformare. Dacă credem că oamenii sunt atât de diferiţi, atunci această probă ne arată că este o aparenţă. Putem lua orice aparenţă, să semănăm cu profesorul sau cu…altcineva, cum face Naruto.

Naruto este pus să cureţe feţele pictate, dar Iruka, profesorul său, doreşte să afle motivul care l-a determinat să facă asta. De ce copiii şi tinerii de la noi fac lucruri atât de nebuneşti, de absurde, de iraţionale? Vor să iasă în evidenţă, să atragă atenţia, să fie remarcaţi, să facă ceva deosebit? Dar de ce? Naruto este orfan, nu a cunoscut niciodată dragostea părintească. Nu a ştiut cum să iubească, nu ştie să respecte o autoritate. Câţi copii de la noi, deşi au părinţi, de fapt aceştia nu sunt prezenţi. Unii sunt plecaţi în străinătate să lucreze, alţii deşi sunt în ţară nu vin decât seara târziu acasă. Fiind lăsaţi la voia întâmplării nu ştiu cum să se comporte, pe cine şi ce să respecte, nu au un sistem de valori clar şi nu deosebesc ce e bine şi ce e rău.

Naruto1

Un profesor adevărat îţi câştigă inima şi respectul. Iruka putea să-l treacă pe Naruto la examenul de absolvire. Toţii colegii săi reuşesc să se cloneze în alte trei clone (în qigong se cheamă corpuri yin, pentru că nu au o realitate materială, sunt ca nişte fantome, în film sunt ca nişte baloane de săpun care se sparg la atingere), doar Naruto realizează o singură clonă debilă, inutilă. Iruka, din milă pentru situaţia sa de orfan, putea să-l treacă. Dar n-o face, pentru că are încredere că poate mai mult. Îl respectă ca elev. Deşi este o experienţă dureroasă să nu fie trecut, Naruto creşte în interior. Se clădeşte un sistem de valori, se pune fundaţia. Tehnicile sunt o problemă secundară. Dacă moralitatea are de suferit, Naruto poate deveni un pericol public, dacă este foarte îndemânatic tehnic şi nu ştie ce e bine.

Naruto este urât de toată lumea, dar nu ştie de ce. Noi în ce general suntem plăcuţi de anumite persoane, dar altele nu ne plac şi nu ştim de ce. Naruto descoperă că în interiorul său este o forţă a naturii, o vulpe cu nouă cozi, o sursă de energie aproape inepuizabilă, dar necontrolabilă. Ar trebui să ne gândim că acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Nu suntem plăcuţi pentru că nu ne-am rafinat acea energie brută, distructivă dacă nu este controlată. Oamenii simt că le putem face rău şi le este teamă. Ne putem face rău şi nouă înşine, pentru că nu ştim consecinţele acţiunilor noastre. Controlul acestei energii ne poate schimba şi ne poate schimba în bine relaţiile cu cei din jur. Naruto doreşte să fie acceptat şi respectat de cei din comunitate. Controlul energiei presupune şi schimbarea din interior a persoanei şi are ca efect în cele din urmă schimbarea relaţiei cu ceilalţi.

Naruto-And-His-Fox-uzumaki-naruto-shippuuden

Naruto nu este singurul care doreşte să devină Hokage, deşi nu ştie ce presupune asta, el vede doar că toţi îl respectă pe acest ninja în vârstă. Konohamaru doreşte acelaşi lucru, el este nepotul Hokage-ului, un copil răsfăţat, obişnuit ca toţi să-i facă pe plac. Nepotismul este în floare chiar şi în acest mic sătuc. Un microunivers social, un pământ în miniatură. Konohamaru este pus la punct de Naruto şi această lecţie morală este mai valoroasă decât orice tehnică de ninjutsu pe care o poate învăţa de la profesorul său, care-l priveşte, ca toţi ceilalţi, pe Naruto de sus. Konohamaru îl acceptă pe Naruto ca profesorul său pentru că este primul care îl vede aşa cum este şi nu ca nepotul Hokage-ului. Este o suferinţă să fii nepotul cuiva şi Naruto îl vindecă şi îi arată calea cea bună.

Un ninjutsu sau o tehnică, ni se explică, se obţine prin unirea energiei corporale cu cea spirituală şi intrarea într-o postură. Aceasta înseamnă manipularea qi-ului. Dar în afară de poziţie, respiraţie, gândire şi traseul energetic mai avem scopul. Scopul este foarte important. Să nu înveţi o tehnică doar pentru tine, ci pentru beneficiul celorlalţi, a comunităţii. Cultivarea caracterului este esenţială în punerea fundaţiei. Chiar şi pentru un copil atât de mic ca şi Konohamaru. Naruto îi arată că nu există o cale regală sau o scurtătură, ci doar calea perseverenţei şi curajului de a creşte, pas cu pas. Treptat renunţăm să ieşim în evidenţă cu orice preţ, doar ca să fim remarcaţi de alţii, şi facem ceea ce trebuie făcut, în linişte şi fără a ne aştepta la recompense. Doar pentru că ne simţim bine să facem lucrurile ca lumea.

Naruto face greşeli, se corectează, continuă, este el însuşi, este veritabil, nu este nicio clipă fals, nu încearcă să fie altcineva. Este natural. Datorită lui Iruka şi a celorlalţi ca el a găsit o cale a inimii şi continuă pe ea şi creşte. Este un ninja-surpriză, găseşte soluţii inedite de a ieşi din impas, este un izvor de bună-dispoziţie pentru cei care privesc. Îi pune pe toţi în impas şi în încurcătură şi îi face să-şi regândească concepţiile.

Previous Older Entries