Meditaţia – o armă eficientă împotriva stresului


(articol de pe site-ul Qilingong Galaţi)

de Robertino Bezman

Drumul spre sănătate începe cu mintea. Mulţi oameni pornesc la acest drum cu bune intenţii. Motivul îl poate reprezenta un atac de cord sau simpla dorinţă de a se vedea aşa cum sunt ei în realitate. De obicei trec la un regim de şoc şi încep să facă exerciţii fizice grele.  Dacă nu mor până ajung să piardă kilogramele dorite, dacă o fac totuşi sunt prea bolnavi ca să se mai bucure de rezultat.  De obicei, „toana” durează puţin iar „poftele” revin cu dorinţă de răzbunare astfel că pacientul e mai bolnav ca înainte din cauza şocului la care a fost supus organismul.

Singura unealtă pe care o avem la dispoziţie pentru a putea să ne urmăm intenţiile până la capăt este mintea. Din păcate, ea ajunge în aceeaşi stare ca şi restul organismului din cauza obiceiuriloralimentare proaste, a gândurilor „inestetice” şi a obiceiurilor sportive proaste. Ne trebuie mai întâi ceva ca să vindecăm mintea pentru ca apoi ea să poată vindeca tot corpul.

Felul în care trăim ne influenţează mintea.  Tensiunea creată prin simplul fapt că trăim în secolul 21 este principala cauză a deprecierii sănătăţii dar nu mulţi doctori realizează acest fapt. Ni se prescriu pastile pentru a micşora această tensiune dar ele nu atacă de fapt cauza şi astfel boala evoluează.

În corpul nostru există nişte canale numite meridiane prin care curge energia. Indienii numesc această energie prana, japonezii ki, chinezii qi iar noi o numim electricitate sau energie vitală. Existenţa acestei energii nu mai este pusă la îndoială de oamenii de ştiinţă.  Ceea ce nu se ştie însă este cum se poate păstra o cantitate cât mai mare şi cum se pot menţine meridianele deschise.

Avem nevoie de o modalitate de a învăţa mintea să nu permită tensiunii să ne afecteze.  Fie că această tensiune e de ordin psihologic sau fizic, ea are acelaşi efect asupra energiei corpului. Dacă se întrerupe curgerea liberă a energiei sau dacă aceasta e încetinită, sistemele noastre naturale de vindecare nu mai pot apăra corpul de atacuri din exterior.

Această tensiune, mai mult decât orice altceva, afectează curgerea energiei prin închiderea meridianelor.  Cu ajutorul unei camere minuscule putem vedea cum stomacul unei persoane se contractă şi nu poate digera hrana atunci când o persoana respectivă este supusă stresului sau doar se gândeşte că se poate enerva. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul meridianelor: ele se contractă, lăsând doar o mică parte din energie să curgă spre toate organele corpului.

În spatele sternului se află glanda endocrină numită timus. Medicina tradiţională chineză consideră că această glandă controlează curgerea energiei cât şi funcţia fizică a acesteia de producere de anticorpi. Prima glandă afectată de stres este timusul. Sistemul energetic al corpului este afectat imediat şi dacă nu se iau măsuri, acest fapt va conduce la distrugerea sa.

Este adevărat că mai diminuăm stresul prin somn dar cei mai mulţi dintre noi pierd acest beneficiu dormind pe saltele moi, privind la televizor şi mâncând înainte de a merge la culcare. Avem nevoie de somn pentru a ne reîncărca bateriile. Dacă ne folosim însă energia pentru digestie şi pentru procesarea gândurilor, nu mai putem face acest lucru eficient.

Dacă putem găsi o modalitate de a opri stresul să ne afecteze suntem pe drumul cel bun către înlăturarea principalei cauze a acestei probleme. Trebuie să ne calmăm mintea dar acest lucru nu e întotdeauna uşor de realizat. Meditaţia este de multe ori un lucru străin pentru occidentali dar qigong-ul nu pare chiar aşa de ciudat deoarece se foloseşte corpul pentru a a obţine efectul dorit.

Există trei niveluri de meditaţie pe care le putem folosi cu ajutorul mişcării. Mai există unul care nu necesită mişcarea corpului şi care se regăseşte în toate formele de yoga. E vorba de poziţia cu picioarele încrucişate şi meditaţia concentrată pe o mantra sau un obiect. Majoritatea ocidentalilor consideră acest lucru destul de dificil iar uneori se amăgesc singuri crezând că practică meditaţia. Meditaţia în mişcare, chiar dacă necesită învăţarea anumitor mişcări standard, se poate dovedi mai uşor de practicat deoarece nu foloseşte astfel de jocuri ale minţii.  Nu trebuie decât să învăţăm şi să practicăm mişcările în mod corect iar meditaţia va veni de la sine. Mintea şi corpul se vor relaxa, în timp ce corpul se relaxează mintea va face la fel şi tot aşa.

Primul nivel al mişcării sau al meditaţiei în mişcare este reprezentat de poziţia stând în picioare cu genunchii uşor flexaţi. Genunchii astfel flexaţi furnizează căldura necesară pentru anumite schimburi chimice sau energetice. Astfel, încercăm să învăţăm mintea să se relaxeze în timp ce practicăm, astfel încât tensiunile din corp să nu mai apară.

Al doilea nivel al meditaţiei în mişcare este  momentul în care începem să ne mişcăm în timp ce păstrăm starea meditativă indusă de exerciţiile de qigong. Aceste mişcări line relaxează mintea iar acest lucru face ca mişcările să fie executate mai relaxat şi mai lin lucru care la rândul său va ajuta mintea să se relaxeze şi mai tare astfel încât mintea şi corpul să se ajute reciproc în atingerea unei stări de relaxare completă.

Al treilea nivel al meditaţiei este reprezentat de momentul când putem să ne îndeplinim sarcinile zilnice şi să păstrăm în acelaşi timp starea meditatică câştigată în celelalte două niveluri.

Anunțuri

Calitate, nu cantitate

 

de K. Cohen

 

Qigongul scoate în evidenţă calitatea mai degrabă decât cantitatea. Cum te poţi mişca mai inteligent, fără prea mult efort irosit în van? Când te mişti încotro vrei să te îndrepţi şi ce vrei să faci? Când te mişti cum te simţi? Ne punem aceste întrebări mai degrabă decât următoarele: cât de departe te poţi întinde, de câte ori poţi repeta o mişcare într-un interval de timp, cât de rapid te poţi mişca? E drept că viteza, flexibilitatea şi puterea îşi au rostul lor. Dacă suntem surprinşi de o maşină în viteză în mijlocul drumului este într-adevăr mai important dacă am apucat să ne ferim sărind un metru sau doi. Cu toate acestea, pentru a obţine schimbări cantitative este necesar să acordăm atenţie micilor factori calitativi. Regula de bază este wu wei sau „forţa fără scop, fără efort inutil”. Practica ne învaţă să ne încordăm doar acei muşchi de care avem nevoie pentru activitatea pe care o facem în momentul dat şi exact cu tensiunea necesară. Dacă trebuie să ridicăm patru kilograme nu vom folosi forţa pentru cinci! Acel kilogram în plus este tensiune şi stres, şi conduce la pierderea fluidităţii, o coordonare suplimentară a corpului şi un timp de reacţie încetinit.

Stresul şi qigongul

de Jampa Mackenzie Stewart

În a doua parte a sec. XX, stresul cronic şi efectele sale au fost citate ca şi cauze primare sau secundare în peste o sută de afecţiuni.  Medicina chineză a recunoscut de-a lungul întregii sale istorii influenţa stresului, emoţiilor cronice negative şi a efectelor lor în problemele de sănătate. Este interesant că multe din modalităţile medicinii vestice de a rezolva problemele stresului au fost preluate din medicina Orientală. Acestea includ metode cum ar fi exerciţiile de respiraţie, vizualizarea, meditaţia, relaxarea progresivă şi exerciţiile fizice. Aceste „noi” terapii medicale  sunt în realitate vechi de mii de ani!

Exerciţiile de respiraţie

Exerciţiile de respiraţie sunt folosite de aproape fiecare program vestic de terapie a stresului. Terapia respiratore qigong este adesea numită  tu gu na xin, sau pe scurt tu‑na, semnificând „Expirând vechiul, inspirând noul”.

Dintre necesităţile primare pentru a întreţine viaţa, nimic nu ne este mai apropiat decât respiraţia. Putem supravieţui fără mâncare timp de luni, fără somn şi apă timp de câteva zile, dar ără aer supravieţuim doar câteva minute. Respiraţia e viaţă.

Respiraţia noastră este o punte între mintea noastră conştientă şi subconştientă. Respiraţia este reglată de sistemul nervos autonom. Funcţionează indiferent că suntem conştienţi sau nu, treji sau adormiţi. Dar spre deosebire de majoritatea funcţiilor autonome, respiraţia poate fi uşor reglată de intenţia noastră conştientă. Controlând ritmul şi calitatea respiraţiei noastre, putem determina schimbări profunde în funcţiile noastre fiziologice. Din acest motiv, pentru sănătatea noastră nu este indicat să învăţăm exerciţii de respiraţie decât sub supravegherea unei persoane calificate.

Respiraţia este şi o verigă de legătură între corp şi minte. Medicina chineză vorbeşte de cele trei comori: Jing, Qi, şi Shen. Qi este în mijloc. La nivel pur fizic se poate vorbi de qi-ul respiraţiei ca verigă între esenţa corporală jing şi spirit (shen), prin shen înţelegând gândurile şi emoţiile (bineînţeles că cele trei comori au sensuri mult mai largi decât cele pomenite mai înainte). Este important să subliniem că qi-ul nu se reduce la respiraţie, cum reţin incorect multe persoane care aud în treacăt de qigong. Senzaţiile qi-ului sunt distincte de cele date de senzaţia respiratorie.

Din punctul de vedere al stresului, abilitatea ca prin controlarea respiraţiei să influenţăm stările fizice şi psihice este vital importantă. Unele metode vestice de relaxare progresivă, cum ar fi antrenamentul autogen, folosesc mintea pentru a relaxa corpul. Antrenamentul autogen foloseşte sugestia mentală, de exemplu „Corpul meu se simte greu şi cald” (senzaţii asociate cu o stare profundă de relaxare) pentru a uşura tensiunea fizică. Alte tehnici, cum ar fi exerciţiile fizice sau „Relaxarea Progresivă Activă” au ca scop micşorarea tensiunii mentale prin relaxarea corpului. Acum 60 de ani, unul din pionierii terapiei vestice a stresului, Dr. Edmund Jacobsen a dezvoltat prima serie de exerciţii de relaxare progresivă pentru tratarea stresului cronic şi tensiunii. El spunea că „Într-un corp relaxat nu poate exista o minte neliniştită”.

Deşi în multe privinţe tehnicile qigong se apropie de antrenamentul autogen, însă spre deosebire de ultimul exerciţiile qigong nu numai că nu produc senzaţii prevăzute (greutate, căldură etc.), dar nici nu se recomandă să le aşteptăm în timpul  practicii. De asemenea trebuie să evităm analizarea senzaţiilor, dacă ele apar, încercările de a le reţine sau întări, de a le produce sau inhiba. De exemplu, dacă suntem distraşi de concentrarea pe Dantian, trebuie cu calm, fără nervozitate şi supărare, să ne întoarcem la focalizarea atenţiei. Efectul terapeutic al practicii nu depinde de prezenţa sau absenţa unor senzaţii speciale în timpul antrenamentului.

În qigong accentul se face nu pe tehnica respiraţiei ca atare, ci pe starea de conştiinţă: datorită concentrării pe Dantian dispare „vorbăria” conştientului, apare starea de linişte şi ca urmare respiraţia se normalizează, devine profundă, fină diafragmică. Schimbările fiziologice care se produc, la rândul lor liniştesc şi mai mult conştientul, conducând la o îmbunătăţire ulterioară a respiraţiei.

Ca verigă între minte şi corp, respiraţia controlată conştient poate avea un impact profund asupra tensiunii mentale şi fizice.  Ghidând cu atenţie şi permiţând respiraţiei să adopte calităţile pe care le are în perioadele de relaxare profundă (când respiraţia devine liniştită, profundă, curgătoare, regulată şi fină) se pot induce stările corespunzătoare fizice şi mentale de relaxare.

Exerciţiile de respiraţie s-au dovedit efective în reducerea anxietăţii, depresiei, iritabilităţii, tensiunii musculare şi oboselii şi sunt folosite în tratarea agorafobiei, hipertensiunii, hiperventilării, problemelor respiraţorii, şi la circulaţia periferică proastă a mâinilor şi picioarelor.

Vizualizarea terapeutică

Alte tehnici de qigong presupun vizualizarea terapeutică a organelor, de exemplu a rinichilor, a căror rol în funcţionarea întregului organism este esenţial. Se vizualizează că organul în cauză primeşte energie curată din exterior, este mai sănătos, funcţionează mai bine. În alte vizualizări, la fiecare şedinţă zilnică de terapie este topită şi micşorată o piatră la ficat, rinichi, vezica urinară etc. sau o tumoare, tehnicile fiind deosebit de eficiente în tratarea multor maladii fizice şi emoţionale, în particular a cancerului.

Chiar şi în cazul unei reuşite minime a vizualizării, pacienţii experimentează o stare de bunăstare sufletească şi pace interioară. Această stare permite corpului o clipă de răgaz care-i permite să-şi stimuleze şi adune rezervele naturale. În plus, pacienţii se simt mai puternici. Ei se simt recunoscători că pot participa activ la vindecarea propriilor lor afecţiuni şi nu trebuie să sufere indignarea neajutorată şi submisivă  când depind total de ajutorul extern al cadrelor medicale.

Meditaţia qigong

S-au scris numeroase cărţi din punctul de vedere al medicinii vestice  despre efectele benefice sănătăţii ale meditaţiei. Pentru cei care n-au studiat meditaţia se poate începe cu tehnici simple cum ar fi concentrarea pe Dantian, care poate fi învăţată rapid şi uşor în decurs de o săptămână în timpul unui curs de qigong.

Meditaţia qigong nu este limitată la poziţia şezând (mai  general, meditaţia nu este legată de o postură anumită). Daoiştii vorbeau  de patru poziţii umane demne: stând în picioare, şezând, mergând şi culcat. Fiecare din aceste posturi are formele ei de meditaţie caracteristice. Cei mai mulţi dintre noi suntem familiari cu meditaţia şezând, sau meditaţiile în mişcare din Tai Chi sau tehnicile de relaxare din yoga din postura culcat

În schimb în tradiţia qigong, cea mai importantă este meditaţia stând în picioare. De obicei numită  zhan zhuang (stând ca un stâlp), meditaţia stând este în mod special tonifiantă şi este esenţială nu numai pentru sănătate dar şi pentru acumularea de qi pentru a-i vindeca pe alţii sau pentru întărirea corpului în artele marţiale.

Meditaţia mergând este relaxantă şi în acelaşi timp întăreşte organismul. Totodată ne învaţă cum să integrăm meditaţia în viaţa cotidiană. În plus elimină rigiditatea corpului după lungi perioade de şedere, în special după practica de meditaţie şezând sau după ce am petrecut mult timp în faţa calculatorului sau televizorului. Are anumite trăsături comune cu metodele de relaxare active progresive, în faptul că trecerea greutăţii naturale de pe un pcior pe celălalt determină o alternanţă a tensiunii şi relaxării în muşchi. Această alternanţă acţionează precum o a doua inimă: ajută la pomparea sângelui din picioare şi asistă sângele venos să se întoarcă la inimă.

Meditaţia culcat este foarte utilă pentru intrarea în cele mai profunde stări de relaxare, eoarece nu presupune nici-un efort muscular. Este recomandată în special persoanelor prea bolnave ca să practice stând în pcioare sau şezând. Sunt multe meditaţii culcat focalizate pe interior   sau pe postura extertiora. De ce sunt aşa de multe? Diferite tipuri de meditaţii  lcurează mai eficient asupra diferitelor tipuri de personalităţi. De exemplu tipuri de personalităţi fizice sau kinestetice vor prefera sau vor excela în meditaţiile de circulare a energiei sau cele în care atenţia se focalizează pe senzaţiile corporale; ele de asemenea vor prefera meditaţiile mai active precum cele mergând sau stând în picioare. Pentru personalităţile imaginative, artistice, creative şi intuitive, exerciţiile de vizualizare vor fi cele mai eficiente. Pentru persoanele emoţionale şi inimoase sunt mai indicate meditaţiile bazate pe transformarea qi-ului emoţiilor negative  în qi virtuos precum este indicat în corespondenţele celor cinci elemente.

Mai multă mişcare pentru a atinge liniştea

Exerciţiile fizice active, dar încete şi relaxate, sunt de asemenea instrumente unanim recunoscute în terapia stresului. Yoga, mersul pe jos şi Tai Chi-ul sunt trei modalităţi mult popularizate în vest. În multe moduri, exerciţiile active mimează reacţia la stres a corpului: bătăile inimii se înteţesc, nivelul de adrenalină creşte, pupilele se dilată, circulaţia sângelui    spre muşchii scheletici creşte. Când terminăm un exerciţiu se autoactivează faza naturală a corpului de relaxare şi revenire: inima îşi încetineşte bătăile, muşchii se relaxează şi secreţia de adrenalină scade. Această stare de inhibiţie ajută la eliminarea stresului acumulat de practicant.

În China, qigongul şi Tai Chi-ul sunt mijloacele cele mai răspândite prescrise specific pentru stres. Respiraţia abdominală profundă combinată cu mişcarea înceată graţioasă ajută la oxigenarea corpului, îmbunătăţirea circulaţiei sanguine, mişcarea lichidelor limfatice şi relaxarea tensiunii musculare.

Aplicarea tehnicilor qigong (III)

S-au făcut numeroase experimente de deprivare a senzaţiilor la începutul erei zborurilor cosmice. Pentru a pregăti astronauţii la condiţii de singurătate şi absenţă a senzaţiilor obişnuite s-au studiat speologi care au rămas voluntar luni întregi în peşteri în condiţii constante de temperatură şi umiditate. S-a observat o diminuare treptată a percepţiei senzoriale, omul fiind interesat de lumea exterioară doar în măsura în care acolo se produceau schimbări. Chiar şi pe perioade mai scurte, cum am putut constata personal în timpul bivuacurilor care durau câteva zile în peşteri, se poate produce o alterare a percepţiei senzoriale. Această alterare se poate agrava în situaţii de extenuare sau în prezenţa fobiilor. Persoane, normale din punct de vedere fizic şi psihic, se pot comporta ciudat sau chiar aberant în timpul unor imersări în realităţi care nu le sunt cunoscute. Pot ieşi la suprafaţă trăsături ale psihicului necunoscute persoanei în cauză. Simpla observare detaşată a acestor trăsături permite stăpânirea şi disoluţia lor.

Experimentele de deprivare a senzaţiilor au fost continuate în laborator unde, în încăperi întunecoase, izolate fonic, subiecţii erau introduşi în cuve cu apă la temperatura corpului. Erau lăsaţi o perioadă suficient de lungă până când aceştia pierdeau orice percepţie corporală. Atunci aceştia pierdeau orice reprezentare a dispunerii lor spaţiale şi totodată a timpului scurs de când se aflau în această stare. Se pare că subiecţii intrau într-o stare se semitrezie sau semiconştienţă în care aveau diferite senzaţii şi iluzii onirice care înlocuiau absenţa senzaţiilor externe. Nu aveau o stare solidă şi constantă de prezenţă. Când experimentul se termina şi reveneau la realitate erau mai degrabă anxioşi şi aveau nevoie de o perioadă pentru a se reobişnui cu lumina şi zgomotul. Erau mai degrabă obosiţi şi vlăguiţi, fiind intens solicitaţi nervos .

Din acest motiv, chiar dacă prezintă un mare interes psihologic comportarea şi experienţele unui om imersat în realităţi şi situaţii care îi măresc orizontul conştiinţei (iar oamenii de astăzi cunosc metode extrem de facile de lărgire a conştiinţei şi distrugere a vieţii, de exemplu cu ajutorul stupefiantelor), cu siguranţă acestea nu-l pregătesc cu nimic când se află în faţa Necunoscutului. Când o experienţă nu este „pregătită” mental de cel în cauză, adică nu se urmăreşte, chiar şi inconştient, o anumită stare şi această experienţă se produce spontan, este posibil ca acea persoană să fie suficient de „goală” mental ca să fie în contact direct cu  Necunoscutul. Şi acesta nu va putea fi comparat cu nimic din ce s-a experimentat până atunci. Este uimitor, extrem de puternic şi impecabil.

Aplicarea tehnicilor qigong (II)

Dar toate acestea sunt provocări din domeniul cunoscutului, chiar dacă este dus uneori la situaţii limită pentru persoana respectivă. Provocări de cu totul altă natură pot apărea când te întâlneşti cu Necunoscutul. Eram în poziţia de qigong dormind, m-am relaxat, senzaţiile exterioare s-au estompat, dar continuam să-mi simt corpul, bătăile inimii, respiraţia, gânduri răzleţe îmi treceau prin minte, flash-uri de imagini. Cu alte cuvinte nimic special, o intrare treptată într-o stare de linişte. Mă simţeam lucid, dar diferit de luciditatea din starea de trezie. La un moment dat mi-am dat seama că nu-mi mai trece nici-o imagine prin minte, care treceau meteoric, ca nişte fluctuaţii de lumină. Nu se ştie de când s-a întunecat totul în jurul meu. Foarte rar la munte mi s-a întâmplat să întâlnesc un întuneric clar, care nu era ca pe o vreme ceţoasă, un întuneric în care vizibilitatea se termina la nivelul ochilor. Cum se spune, îţi puteai băga degetele în ochi şi să nu vezi nimic. Mi-am dat seama că sunt hiperlucid şi cu toate acestea nu mai aveam nici-o senzaţie de nici un fel. Nu mă alarmam, dar cu cât realizam că nu văd, nu aud şi nu am nici-o senzaţie tactilă eram tot mai lucid. Era probabil ca o stare de alertă când realizezi că eşti într-o situaţie inedită. Dar contrar aşteptărilor, nu eram mai neliniştit sau agitat, ci am realizat că nici în această privinţă nu simţeam nimic, adică nu aveam nici-o emoţie, nici-un sentiment, de nici-o natură ar fi el. Eram o prezenţă, doar atât. Hiperlucidă. Eram pur şi simplu conştient. Conştient de mine? Nu, pentru că nu exista nimic ce puteam să leg de mine. Nu aveam gânduri şi sentimente, deci nu puteam spune că exista vreo minte a mea. Şi nici vreo senzaţie corporală, pentru că nu percepeam nimic în exteriorul sau interiorul meu, cum eram obişnuit. Nu exista nimic, dar absolut nimic. Era această vacuitate a simţurilor totală. În acelaşi timp nu pot spune că nu era nimic pentru că trăiam, eram prezent, chiar într-un mod foarte intens, o hiperluciditate cristalină. Aceasta îţi dădea o stare de plinătate, de plenitudine. Dar asta o spun acum, după ce am analizat acea trăire. Pentru că chiar atunci doar eram, doar trăiam, eram gol de orice atribut. Când însă am revenit la o stare obişnuită am fost inundat de energie şi mi-am dat seama că absenţa senzaţiilor ascundea un plin de energie. După acea stare eram viu, vibrant de viu. Şi iarăşi analizând am realizat că în acea stare hiperlucid însemna să fii extrem de viu.

A fost o experienţă totală, completă, rotundă, iar ulterior ce m-a şocat cel mai tare a fost că analizând experienţa nu mă puteam agăţa de absolut nimic legat de ea. Orice am citit sau experimentat vreodată era doar o asociaţie de idei care nu avea nici-o legătură şi nu se putea „lipi” de această stare. Se dezlipea automat. Se spune că floarea de lotus are nişte perişori minusculi care nu permit apei s-o ude. Chiar dacă cad picături de apă pe ea, aceştia se preling pe suprafaţă şi la un moment dat se desprind de ea fără s-o ude.

Probabil că dacă aş fi simţit cine ştie ce lumini sau sunete sau eram transportat în alte locuri sau aş fi avut nişte senzaţii speciale, cu siguranţă că nu aş fi scris despre asta, deoarece şi aşa cărţile şi paginile de internet sunt pline de astfel de experienţe neobişnuite. Dar chiar pentru că nu pot spune chiar nimic despre această stare, pentru mine a fost o mare uimire şi am vrut să le spun şi altora despre această experienţă.

Aplicarea tehnicilor qigong (I)

Cu ani în urmă am reuşit să aplic de mai multe ori tehnicile qigong în condiţii de stres maxim. De exemplu, la traduceri simultane la conferinţe internaţionale – o ocupaţie mare consumatoare de nervi. Este un adevărat Zen în acţiune. Dacă ai greşit un cuvânt nu te mai poţi întoarce, trebuie să continui, să cauţi o nouă formulare contra cronometru şi să fii sigur că înţelesul general nu a fost alterat. Dar pentru mine nu era numai un mod de a face ceva nou, în afara meseriei mele de bază, ci o provocare de a verifica pe viu dacă funcţionează tehnicile qigong, dacă te poţi relaxa şi chiar detaşa când realizezi o acţiune intensivă intelectual. Deşi cursurile de qigong nu se aseamănă prin nimic cu acele cursuri de dezvoltare rapidă, cu toate acestea am putut constata că tehnicile qigong practicate cu consecvenţă se pot dovedi foarte utile pentru cei care doresc să-şi dezvolte capacităţile, în special cele legate de interacţiunea cu oamenii şi când ai nevoie de un “management” al emoţiilor.

Ca nu cumva să credeţi că numai începătorii în domeniul de public relations au nevoie de aşa ceva, am văzut cum persoane profesioniste, cu experienţă în domeniu, pot trece prin stări cu emoţii foarte puternice când sunt puse în situaţii noi şi neaşteptate. De exemplu îmi amintesc de un crainic la radio, la departamentul de ştiri, care întotdeauna era foarte energic şi cu aplomb, spontan şi relaxat. Dar mi-a fost evident că se pregătea pentru această stare dinainte, conştient sau nu. Odată după ce şi-a făcut „numărul”, adică şi-a prezentat partea sa de emisiune, s-a întâmplat ca peste o oră persoana care trebuia să prezinte să nu o poată face şi a fost nevoit s-o înlocuiască. A fost anunţat cu doar cinci minute înainte de intrarea în emisie pe postul naţional. Este incredibil ce mult l-a putut schimba acest enunţ. Era livid, nervos, cum se spune în termeni actoriceşti avea trac. Deoarece avea experienţă şi era un adevărat profesionist a reuşit să-şi depăşească handicapul şi prezentarea de ştiri a decurs impecabil. Dar numai noi, cei din spatele culiselor, ştiam ce drame „pe tăcute” au loc în locurile unde cuvântul este rege.

Aceste tehnici qigong şi meditaţia nu sunt ceva exotic nici în sporturile extreme. Se practică forme asemănătoare fără să se conştientizeze importanţa lor, evident de către începători, nu de către cei cu experienţă. Pentru câteva minute de senzaţii tari în zborul cu parapanta se stă într-o stare meditativă la sol ore întregi urmărind starea vremii şi curenţii de aer. Începătorii ca mine eram tentaţi şi atraşi de dorinţa de a zbura, cu orice preţ. Ne opreau din fericire cei cu experienţă. Ne explicau că trebuie să fim atenţi la cum suflă vântul, în ce direcţie, cu ce intensitate, dacă e neregulat, să “simţim” atmosfera, dacă nu cumva se apropie un front atmosferic, cum sunt norii în depărtare, ce calitate au. Apoi ni se spunea că trebuie să ne “limpezim” mintea pentru ca atunci când vom fi în zbor să luăm decizii rapide, să nu fim într-o stare de confuzie. Că orice decizie care este luată într-un interval mai mare de trei secunde se poate solda cu moartea. Că numai într-o stare de linişte mentală putem reacţiona potrivit şi nu disproporţionat cu o situaţie neaşteptată, o rafală bruscă de vânt sau o bulă de aer cald. Mult timp l-am petrecut la sol pentru a exersa la perfecţie mişcări simple, repetitive, până ne intrau în sânge şi le realizam bine, automat, dar nu inconştient. Am descoperit cu uimire cât de mult se aseamănă o pregătire riguroasă în sporturile extreme cu cea din qigong dacă o faci cu conştinciozitate. Diferenţa notabilă este că sporturile extreme se pot practica doar în anumite condiţii, în timp ce tehnicile qigong oricând. Asemănarea este că orice activitate dacă o faci bine şi conştient produce modificări ireversibile în psihicul şi atitudinea ta faţă de lume şi viaţă.

Stresul şi qigongul (II)

De multe ori, simpla schimbare a poziţiei corpului şi reglarea respiraţiei reduc considerabil nivelul de stres. Mintea şi corpul sunt ca două reflexii în oglindă, stresul se reflectă în tensiunea din corp, iar tensiunile acumulate produc o stare de agitaţie şi nemulţumire, probleme de concentrare, pierderea memoriei, iritabilitate, anxietate, decizii pripite, sentimentul de izolare. Mintea şi corpul merg mână în mână. Prin relaxarea conştientă şi atenţia acordată reacţiilor fizice, prin qigong se poate învăţa cum se poate reduce stresul mintal şi impactul său asupra corpului care se poate manifesta printr-o creştere a presiunii arteriale, a numărului de bătăi a inimii per minut, sau o accelerare a ciclului respirator.

Practica qigong aplicată în viaţa cotidiană se face de obicei în numeroşii timpi morţi pe care-i avem la dispoziţie când am terminat o activitate şi nu am început una nouă. În loc ca mintea să hoinărească şi să visăm cu ochii deschişi, adică să ne amintim o situaţie jenantă din trecut sau să ne întrebăm ce însărcinare primim mâine, este mai util să facem un exerciţiu qigong. Această conştientizare a situaţiei actuale a corpului şi minţii într-o situaţie neutră, de timp mort, ne va fi foarte utilă când va trebui să facem faţă unei situaţii stresante pentru noi şi vom reuşi să conştientizăm ce se întâmplă în acel moment cu corpul şi mintea noastră.

Ziua Mondială a Qigong si Tai Chi 2011 Cluj

(foto de pe site-ul Qilingong Cluj)

Eliminarea stresului din viaţa noastră constă în primul rând în identificarea situaţiilor stresante pentru noi. Ceea ce este stresant pentru noi este complet diferit de ceea ce consideră stresant partenerul, prietenul sau colegul nostru. A vorbi în public este dificil pentru o persoană mai timidă şi retrasă, sau mai emotivă, iar o persoană combativă, care doreşte să arate ce ştie şi ce poate, este gata să ţină un discurs oriunde. Unele persoane nu suportă un termen limită pentru proiecte, altele lucrează mai bine sub presiunea timpului. Unora nu le plac schimbările dese de la serviciu, alţii le văd ca oportunităţi.

Deşi există cauze exterioare obiective pentru stres cum ar fi: moartea partenerului sau a unei rude apropiate, divorţul, căsătoria, separarea de partener, un accident sau o boală, pierderea locului de muncă, pensionarea, contează mult sau poate chiar mai mult modul în care receptăm această situaţie. Putem considera situaţiile externe, cauzatoare de stres, ca o modalitate de a ne cunoaşte nivelul până la care suportăm stresul şi ce tip de stres ne este cel mai greu să-l suportăm. Printre cauzele interne care pot intensifica cauzele externe se numără: inabilitatea de a accepta că lucrurile se schimbă, că nimic nu este sigur, pesimismul, modul negativist de a vedea lucrurile, aşteptări nerealiste.

Pentru a rezolva şi a elimina treptat din viaţa noastră stresul este necesară o cunoaştere a ceea ce ne stresează şi o pregătire corespunzătoare pentru a face faţă situaţiilor stresante. Pentru a trata emoţiile noastre negative în qigong ne folosim de diagrama celor cinci elemente. Când sunt furios cât de rapid pot scăpa de această stare? Mă uit la elementul Foc şi aplic tehnicile care se îngrijesc de Inimă şi Intestinul subţire. Şi mai bine este dacă pot preveni apariţia furiei. Mă simt trist şi melancolic, într-o stare de depresie, fără vlagă? Mă uit la elementul Lemn şi aplic tehnicile care se îngrijesc de Plămâni şi Intestinul gros. Mi-e teamă şi am un puseu de anxietate? Mă uit la elementul Apă şi aplic tehnicile care se îngrijesc de Rinichi şi Vezica urinară.

Pentru ca tehnicile să fie eficiente nu este indicat să le aplicăm doar în situaţia stresantă. Este nevoie de o pregătire anterioară care constă într-o practică qigong regulată. Atunci vom simţi că suntem capabili să controlăm situaţia dată. Dacă nu putem face nimic ce depinde de noi, ne rămâne modul în care privim lucrurile, o atitudine optimistă, care nu este un dat nativ, ci se obţine prin practică. E bine să putem râde de noi, să ne vedem din exterior, să avem o doză puternică de umor, să acceptăm schimbarea ca fiind inseparabilă de viaţă şi să credem şi apoi să descoperim că situaţiile cele mai proaste au avut o semnificaţie pozitivă mai profundă. E bine să avem persoane care au acelaşi mod de a gândi cu al nostru, care îmbrăţişează aceeaşi viziune de ansamblu, cu care ne putem împărtăşi emoţiile şi gândurile. Dacă nu avem cu cine vorbi, putem îngriji un animăluţ sau putem creşte o plantă şi îi putem adresa toate grijile noastre. Animalele şi plantele ştiu să ne asculte foarte bine.

Stresul şi qigongul (I)

Sunt multe modalităţi de a reduce stresul. Dar de obicei există o atitudine de a rezolva în mers, cât mai repede, problema stresului. Atitudinea este cea a struţului care-şi bagă capul în pământ: “dacă nu simt stresul, înseamnă că acesta nu există”. Din acest motiv se consumă mari cantităţi de medicamente analgezice şi anti-depresie ca remediu pentru un stil de viaţă stresant. O altă modalitate este antrenarea fizică intensivă cum ar fi jogging-ul, înotul, fitnessul. Deşi aceste activităţi fizice sunt utile în dispersarea tensiunii acumulate, pe termen scurt, ele nu înlătură consumarea minţii şi corpului datorită atitudinii greşite în care mintea comandă corpului, când nu se mai percep nevoile reale ale acestuia. Nu încercăm să impunem cuiva să nu mai facă exerciţii fizice, ci doar arătăm că ele nu rezolvă în totalitate problema şi este nevoie de un mod diferit de abordare. Se poate face qigong alergînd, qigong-ul este util şi la reglarea respiraţiei în timpul înotului, se pot face şi mişcări foarte rapide ca în fitness folosind tehnicile qigong. Puteţi învăţa qigong şi veţi practica într-un mod nou exerciţiile fizice preferate.

În qigong, mintea şi corpul formează un întreg şi sunt folosite împreună pentru a ajuta la armonizarea diferitelor aspecte ale sinelui care necesită atenţie. Cuvântul cheie este conştientizarea. A corpului, respiraţiei şi minţii. Pentru a reduce prostul obicei de a închide ochii la semnele durerii pe care le exprimă corpul. În loc să obosească şi mai mult corpul, inducând o stare ulterioară de relaxare, cum se întâmplă în exerciţiile fizice care sunt consumatoare de energie, în qigong se aduce energie în interiorul corpului şi acesta devine mai vitalizat. În acest mod, după ce alergăm în stil qigong, în loc să  ne simţim obosiţi, ne vom simţi, contrar aşteptărilor, mai plini de energie. Excesul de energie nu determină o minte mai agitată cum se întâmplă de obicei, ci aduce o stare de mulţumire şi bunăstare sufletească. Treptat, cu practica, ne eliberăm de povara tensiunii fizice acumulate care este strâns legată de diferite emoţii negative refulate.

Cum spuneam, primul lucru ce se învaţă în qigong este conştientizarea corpului fizic. De mult timp putem avea tensiuni de care nu suntem conştienţi în corp. Simţim că ne doare spatele, dar nu realizăm că se datorează poziţiei incomode de la birou şi nu facem nimic ca să ne schimbăm poziţia corporală sau să ne detensionăm musculatura. Oamenii au tendinţa ca, în cazul unei situaţii constante în timp, să o ignore chiar dacă aceasta produce o durere continuă.

În qigong, durerea este un indicator. Asta nu înseamnă că este singura modalitate în care corpul ne atenţionează. Dar dacă el ne atenţionează şoptit şi noi nu auzim, el începe să strige până ce auzim. Durerea este strigătul corpului şi este un mod în care corpul se adresează minţii. Dacă luăm analgezice pentru a elimina durerea, noi îi punem corpului un pumn în gură şi acesta nu ne mai poate spune care este problema sa. Când treptat încep să se rezolve problemele, devenim mai atenţi la semnale mult mai subtile pe care le adresează corpul minţii şi acesta nu mai trebuie să strige la noi.