Energia în ciclul zilei

Putem simţi energia în viaţa cotidiană, fără să fi practicat deloc qigong sau alte tehnici energetice?

Sigur că da. Putem vedea zeci de construcţii ridicate şi lăsate în paragină. De ce nu sunt terminate? Sau zone întinse de pământ nelucrat. Putem da explicaţiile obişnuite, economice, sociale etc. Ne putem restrânge aria şi să descoperim că avem un pod sau o pivniţă sau o debara sau nişte dulapuri şi sertare pline cu lucruri pe care odată le-am cumpărat, le-am folosit o vreme şi apoi am uitat de ele şi ocupă doar locul, au ieşit din sfera noastră de interes. Tot aşa ne apucăm de o activitate plini de entuziasm şi după o vreme trecem la altceva pentru că nu mai suntem interesaţi de acea problemă. Putem vedea că tot ce nu ne mai interesează, deşi poate fi prezent spaţial sau temporar, “moare”, îşi pierde din strălucirea iniţială şi se învecheşte, se pune pe el praful uitării, este mâncat de molii sau rugineşte. Ca să trecem de la un hobby la altceva, hobby-ul vechi trebuie să moară pentru ca să ne putem apuca de lucrul cel nou. Trebuie să uităm de haina ce-am avut-o şi pe care n-o mai îmbrăcăm, pentru a fi interesaţi de noua modă. Când ne canalizăm atenţia pe un lucru aducem energie acolo şi asta se poate vedea pentru că acel lucru sau activitate “prinde viaţă”. Suntem entuziaşti de noul lucru pentru că am adus energie, energia noastră, cu care am însufleţit acel lucru, acea activitate.

Când suntem plictisiţi, deprimaţi, lipsiţi de chef, de fapt inconştient realizăm un proces de retragere a atenţiei şi prin urmare şi a energiei noastre de la o anumită activitate precedentă pentru a ne aduna energia şi a o canaliza în noua activitate de care ne vom lega în viitor. Când suntem obosiţi, înseamnă că ne-am cheltuit energia în noua activitate şi avem nevoie să reîncărcăm bateriile nefăcând nimic. De obicei între două activităţi clare, când facem ceva concret şi ne canalizăm energia cu ajutorul atenţiei, avem perioadele moarte, de letargie. Atunci ne simţim confuzi, fără direcţie, nu ştim ce să facem şi asta ne dă o senzaţie de insecuritate, de nesiguranţă. De ce? Pentru că nu ştim cum să nu facem nimic. Chiar şi relaxarea sau odihna o concepem ca o activitate în care trebuie să facem ceva. Dar putem vedea că între diferite activităţi, când trimitem energia în exterior cu ajutorul atenţiei, realizând o mişcare, există acei timpi morţi când este necesar să ne retragem atenţia spre interior, realizând o “nemişcare”, pentru a acumula energia acolo. Deoarece această activitate de relaxare internă, de “nemişcare”, este realizată doar inconştient şi nu-i înţelegem importanţa, deoarece nu o punem pe picior de egalitate cu o activitate externă, când realizăm ceva tangibil, vom fi obosiţi la sfârşitul zilei.

Activitatea externă este ca un impuls pe care îl dăm unui pendul: acesta se îndepărtează de axul central. Activitatea de relaxare este precum revenirea pendulului la axul central. Ar trebui să fie de amplitudine egală cu impulsul de îndepărtare. Dar nu este aşa pentru că nu acordăm o importanţă egală activităţii de relaxare. De aceea pendulul pierde treptat din energie şi încet, încet, amplitudinea sa scade şi pendulul se opreşte. Tot aşa, pierzând energie în timpul zilei, seara suntem obosiţi şi simţim nevoia să ne odihnim. Noaptea, în timpul somnului, strângem energie şi a doua zi, dimineaţa ne simţim din nou plini de energie. Dar nu este o refacere completă şi din această cauză îmbătrânim. Pendularea energiei din timpul unei zile cu pierderea în timpul diurn şi acumularea în timpul nocturn se înscrie într-un ciclu mai larg lunar, acesta într-unul mai larg anual, şi ultimul în cel mai larg al vieţii noastre. Incapacitatea noastră de a ne echilibra mişcarea yang, de expansiune a energiei spre exterior, cu mişcarea yin, de acumulare în interior a energiei, determină un dezechilibru yin-yang, care se resimte ca o oboseală în ciclul zilei şi care se adună treptat în ciclurile mai mari şi determină îmbătrânirea noastră.

Echilibrarea yin-yang a energiei în cadrul fiecărui ciclu se poate face prin practica qigong şi poate încetini îmbătrânirea noastră. De aceea tehnicile qigong, dacă sunt înţelese şi practicate corect, pot îmbunătăţi şi prelungi viaţa noastră. De aceea se consideră că longevitatea este un ţel accesibil în practica qigong.

Ne dăm seama că, dacă ştim destul de bine ce este mişcarea yang a energiei, pentru că tot timpul trebăluim în casă sau mergem la servici sau la şcoală, executând o activitate prin care cheltuim energie, în schimb nu ştim prea multe de mişcarea yin a energiei. Aceasta este obscură, se petrece pe timpul nopţii, când nu suntem conştienţi, când ne-am culcat, s-a petrecut ceva când am acumulat energie şi dimineaţa deja o avem. Sigur că savanţii vor da tot felul de explicaţii că celulele şi ţesuturile şi sistemul nervos trec prin anumite procese complexe, dar asta nu ne satisface. De ce simţim, suntem conştienţi de o activitate externă, o mişcare yang, iar când vrem să simţim ce se petrece într-o mişcare yin, totul este vag şi confuz, nu ne aducem aminte nimic? Ce se petrece acolo, în întunecimea nopţii?

Practica qigong asta face: ne pune să urmăm aceleaşi procese de refacere internă ale organismului din timpul nopţii, doar că le urmăm la lumina zilei! Practica qigong scoate la lumina zilei aceste procese obscure, pentru ca noi să le putem examina şi să vedem în ce constă mişcarea yin a energiei şi cum se leagă ea de mişcarea yang a energiei. Conştientizarea treptată a mişcării yin a energiei ne ajută să înţelegem importanţa ei şi să o punem pe picior de egalitate cu mişcarea yang a energiei. Wu wei nu înseamnă a nu face nimic din punct de vedere extern, ci este o ştiinţă întreagă legată de mişcarea yin a energiei. Dormitul obişnuit ne reface energia inconştient, dar prin dormitul qigong putem “dormi fără să dormim”, cu atenţia trează, conştientizând procesele din timpul dormitului. Aceasta ne permite să “dormim fără să dormim” în timpii morţi dintre două activităţi, folosind metodele descoperite în timpul dormitului qigong. De aceea dormitul qigong, care este o practică mai internă, ne permite să ne îmbunătăţim practica qigong din timpul zilei care este mai externă.

Două râuri

 

de Gurdjieff

Ar fi util să comparăm viaţa omului cu un fluviu uriaş care curge pe două direcţii, adică în acest rîu apare o bifurcare a apelor şi putem compara viaţa oricărui om cu cea a unei picături care formează această apă a vieţii. Astfel sunt două direcţii în viaţa umanităţii: una activă, cealaltă pasivă. Legile sunt aceleaşi pretutindeni. Aceste două legi, aceste două curente, se întâlnesc continuu, acum intersectându-se, acum curgând paralel. Dar ele niciodată nu se amestecă; se întreţin reciproc, sunt indispensabile unul pentru celălalt. Aşa a fost şi aşa va rămâne.

Acum viaţa tuturor oamenilor luată împreună poate fi comparată cu unul dintre curente, în care fiecare viaţă, că este a unui om sau a unei fiinţe vii, este reprezentată de o picătură din fluviu, iar însuşi fluviul este o verigă în lanţul cosmic. Conform legilor cosmice, fluviul curge într-o direcţie fixă. Toate curburile sale, toate schimbările au un anumit scop. În acest scop fiecare picătură joacă un rol ca parte a fluviului, dar legea fluviului ca întreg nu se extinde la picăturile individuale. Schimbările poziţiei, impulsului şi direcţiei picăturilor sunt complet accidentale. La un moment dat picătura este aici, în alt moment este în altă parte, acum este la suprafaţă, în momentul următor este la fund. Se ridică accidental, accidental se loveşte de celălalte şi coboară, acum se mişcă rapid, acum mai încet. Viaţa ei este uşoară sau grea în funcţie de locul pe care-l ocupă. Dar nu există o lege individuală pentru ea, nici un destin personal. Doar întregul fluviu are un destin, care este comun pentru toate picăturile. Necazul şi bucuria, fericirea şi suferinţa personală, în acest curent, toate sunt complet accidentale.

Dar picătura are posibilitatea, în principiu, să scape din acest curent general şi să sară în curentul vecin. Asta de asemenea este o lege a naturii. Dar pentru asta picătura trebuie să ştie cum să profite de şocurile accidentale, datorate impulsului întregului fluviu, pentru a ajunge la suuprafaţă şi a fi mai aproape de ţărm, în acele locuri unde este mai uşor să sari dincolo. Trebuie nu numai să aleagă locul potrivit, dar şi timpul potrivit, pentru a profita de vânt, curenţi şi furtună. Atunci picătura are şansa de a se ridica cu spuma şi de a sări în curentul alăturat.

Din momentul în care ajunge în celălalt curent, picătura este într-o lume diferită, într-o viaţă diferită, şi din acest motiv este supusă unor legi diferite. În acest curent există o lege pentru picăturile individuale, legea progresiei alternative. O picătură se duce în sus sau în jos, de această dată nu datorită accidentului, ci datorită legii. Când ajunge la suprafaţă, picătura devine treptat mai grea şi se scufundă; când este în adâncuri îşi pierde din greutate şi se ridică din nou. Să plutească la suprafaţă este bine pentru ea, să fie la fund este rău. Multe depind de îndemânare şi efort. În acest al doilea fluviu sunt diferiţi curenţi şi este necesar să ajungă în curentul necesar. Picătura trebuie să plutească la suprafaţă cât mai mult posibil pentru a se pregăti, pentru a dobândi capacitatea de a trece într-un alt curent şi aşa mai departe.

Dar noi suntem în primul fluviu. Atât timp cât suntem în acest curent pasiv vom fi purtaţi peste tot. Cât timp suntem pasivi vom fi împinşi la întâmplare şi vom fi la îndemâna oricărui accident. Suntem sclavii acestor accidente. În acelaşi timp natura ne-a dat posibilitatea de a scăpa din această sclavie. Astfel că atunci când vorbim de libertate vorbim despre această trecere în celălalt fluviu. Dar bineînţeles că nu este uşor, nu poţi trece doar prin simplul fapt că vrei asta. O voinţă puternnică şi o lungă pregătire este necesară. Trebuie să trăieşti detaşându-te treptat de toate atracţiile din primul fluviu.

Cultivarea energiei (IV)

Moralitatea este chiar principiul deschiderii. A crede că eşti izolat de lume şi limitat este chiar opusul ei. Orice ai crede că eşti, câmpul tău de qi transmite starea ta reală în care eşti. Cei din jurul tău ar putea să fie seduşi de aspectul fizic şi vorbele tale, dar inconştient vor recepţiona componenta ta energetică, vor intui cum eşti în realitate şi vor reacţiona ca atare. Reacţiile lor sunt un bun prilej pentru a te corecta, a afla cum eşti în realitate şi a te cunoaşte pe tine. Nici-un psiholog sau carte de psihologie nu poate ştii mai bine decât tine cum eşti, doar tu poţi afla şi aceste interacţiuni cu ceilalţi semenii ai tăi sunt nepreţuite. Nu există experienţe plăcute şi neplăcute, doar tot atâtea prilejuri de afla cine eşti, de fapt ceea ce crezi că eşti şi de fapt nu eşti. Moralitatea constă în a îndepărta aceste credinţe false despre tine, precum îndepărtezi straturile succesive ale unei cepe. Ceea ce eşti se vede tot mai clar şi mai limpede atât în interiorul tău cât şi în exterior, în reacţia celor din jur.  Apare o moralitate naturală care izvorăşte din cunoaşterea de sine, care, întâmplător sau nu, de cele mai multe ori coincide cu preceptele morale.

O parte importantă a qigong-ului este cea care nu este legată direct de tehnici, ci de moralitate şi sfaturile practice ale Maestrului. Aceste sfaturi practice sunt ca acele monezi de aur din vechime pe care neguţătorii le luau între dinţi şi muşcau din ele să verifice dacă sunt adevărate sau false. Adică ideea este că dacă aceste sfaturi practice nu sunt puse în practică nu poţi verifica dacă sunt aur curat sau nu. Sfaturile sunt simple, minţii i se par chiar prea simple. Mintea mereu se întreabă  oare cum ar putea avea efecte atât de profunde nişte sfaturi atât de simple. Ea caută mereu tot felul de secrete şi scurtături, adică dacă se poate realiza ceva cu cât mai puţin efort. Sfaturile le poţi înţelege într-o clipă, dar îţi trebuie ani şi ani de practică ca să le apreciezi adevărata valoare şi atunci nu te mai poţi opri din a aprecia câte bătăi de cap şi probleme inutile îţi elimină. Pe de altă  parte aceste sfaturi aparent simple sunt profunde. Spre deosebire de o simplă sugestie venită de la cei din jur care se aseamănă cu mutarea unui începător la şah şi îi înţelegi consecinţele imediate, care constă de obicei într-un „profit imediat” – mâncarea piesei adversarului. Sfaturile practice sunt tehnici înalte care aparent sunt foarte simple, dar nu te poţi dumiri prea rapid în ce constau, deoarece sunt ca o mutare în şah care după mai multe mutări te conduce la şah-mat. Sfaturile practice sunt cu consecinţe cu bătaie lungă. Pentru a le putea aprecia ar trebui să ai o viziune spirituală şi cum nu o avem, singura noastră şansă este de a face acea mutare riscând şi bazându-ne pe acel bob minuscul de muştar. Aceste tehnici sunt legate în general de modul cum reacţionează o persoană şi îşi creează viaţa conform legităţilor naturii şi psihologiei. Până nu ajungem la moralitatea implicită, naturală, trăită (şi cine poate afirma că este un model în acest domeniu ?!) până atunci este necesar să ne străduim să urmăm sfaturile practice şi să încercăm să înţelegem moralitatea.

Cultivarea energiei (III)

Dar chiar şi această realizare de sine este doar un pas, chiar dacă printre primii făcuţi în această nouă lume a energiei. Puiul se dezvoltă şi îşi dă seama că nu este doar o fiinţă terestră. Când îşi dă seama că este un vultur atunci înţelege că menirea sa este zborul. În domeniul energetic înţelegerea şi putinţa merg mână în mână. Tot ceea ce este acceptat ca posibil poate fi realizat. Voinţa de a zbura mai sus şi puterea aripilor sunt două aspecte duale ale menirii sale de a fi. Vulturul se poate înălţa doar până unde îi permite forţa. Dar dorinţa mistuitoare de a se înălţa îl provoacă să se autodepăşească pentru că este ceva mai mare decât sinele său limitat. Chiar dacă vulturul va continua să se întoarcă pe pământ, viziunile sale aeriene îi permit să realizeze tot mai mult cât de mic şi limitat era cuibul şi locul unde s-a născut.

Dar aceasta este lumea cunoscută. Dar cea necunoscută? Curenţii ascendenţi pot dura o fracţiune de secundă, după care vulturul poate plana o lungă perioadă de timp până descinde din nou pe pământ. Cu alte cuvinte pentru a integra o nouă viziune spirituală ne folosim încă de gândire şi de cele cinci simţuri. O traducem în limbajul minţii şi această cunoaştere directă ne transformă şi purifică mintea şi corpul. Prin viziune spirituală nu trebuie să ne imaginăm doar o viziune ca a lui Bohme care a durat doar câteva secunde şi i-au trebuit 12 ani  să o înţeleagă cu mintea. Poate fi o intuiţie simplă. Lucrurile simple pot fi profunde. Ne putem concentra pe un obiect, o idee. Intrând în starea qigong avem o revelaţie. Chiar dacă aveam toate datele problemei, deoarece mintea este capabilă doar să analizeze şi să ordoneze, ne lipsea o vedere de ansamblu care să ne dea cheia întregii situaţii. Un „zbor” ne oferă o viziune nouă, aeriană, sintetică. Toţi avem intuiţii, suntem uneori extrem de creativi, de centraţi, uneori totul ne iasă şi alteori suntem pierduţi, rătăciţi în propriile noastre gânduri. Avem urcuşuri şi coborâşuri de neînţeles, imposibil de controlat.

Prin realizare ne dăm seama de sursa acestor intuiţii, care este şi o sursă de energie şi se află pretutindeni, în toate obiectele, şi îi spunem generic câmp de qi. Simultan cu această realizare apare şi capacitatea de a percepe acest câmp de qi în cele trei forme ale sale. Cunoaşterea ce o dobândim, care este o informaţie, este totodată şi o energie şi o materie care se condensează în noi. De aceea această cunoaştere directă nu poate fi transmisă, deoarece face parte din cunoscător. În schimb o persoană suficient de deschisă poate rezona pe aceeaşi lungime de undă cu cel care cunoaşte şi poate primi această cunoaştere directă sau „gong” (măiestrie). Acesta este şi modul de transmisie maestru-discipol. Maestrul doreşte din toată inima să transmită această cunoaştere, dar nu poate dacă discipolul nu este deschis. Ca să fii deschis trebuie să fii flexibil şi mobil. Să te poţi mişca în orice direcţie. Când eşti în repaus, în starea qigong, te poţi îndrepta cu gândul în orice direcţie. Dar dacă alergi într-o anumită direcţie, din cauza inerţiei mentale, este foarte dificil să-ţi schimbi direcţia gândurilor, să-ţi schimbi mintea. Pentru că transmiterea cunoaşterii directe, nu este o simplă acumulare de noi cunoştinţe, ci determină o schimbare, o transformare a minţii, cât şi a corpului.

Cultivarea energiei (II)

Respiraţia superficială, sacadată determină bătăi rapide ale inimii, care determină o uzare prematură a organelor interne şi crează o minte agitată, plină de gânduri. Cu o asemenea respiraţie care are loc doar în partea superioară a plămânilor  nu se poate face qigong deoarece este precum încălzirea unei oale folosind un foc deasupra ei. O respiraţie profundă, în Xia Dantian plasează înteţeşte focul sub Rinichi care sunt asociaţi elementului apă.

O minte plină de griji determină o activitate inconştientă excesivă a inimii şi o respiraţie necorespunzătoare. Grijile sunt precum imaginile mentale a unui munte care trebuie urcat, care odată produse determină corpul să ia toate măsurile necesare pentru un asemenea urcuş nenecesar. Acest efort continuu inconştient determină îmbătrânirea corpului. Ce încearcă qigong-ul este de a sparge această obişnuinţă mentală, atacând-o la toate cele trei nivele: făcându-ne atenţi la tensiunile din corp, la respiraţie, la gândurile ce le avem. Observarea conştientă a acestor activităţi în starea qigong ne ajută să simţim, să discernem şi să înţelegem natura energetică a acestor activităţi.

Ideile greşite şi roadele lor nefaste sunt precum găoacea care închide puiul în ou. Cu siguranţă că această găoace este utilă puiului în primele faze ale dezvoltării ferindu-l de schimbările bruşte ale lumii exterioare. Puiul are nevoie de o temperatură fixă şi de hranăconstantăşi toate acestea le găseşte în interiorul oului. Omul în lumea sa de prejudecăţi trăieşte precum acest pui în ou, aceste idei fixe asigurându-i un oarecare confort psihologic în faţa lumii pe care n-o înţelege. Dar la un moment dat în dezvoltarea sa dacă nu reuşeşte să spargă găoacea, va muri închis în lumea sa separată de cea reală, fără nici-o posibilitate de a descoperi imensitatea lumii din afară. În ignoranţa sa crede că lumea reală este cea din interiorul oului şi şocurile pe care le primeşte din când în când din afară le consideră iluzii care nu corespund viziunii sale asupra lumii. A fii un practicant de qigong înseamnă să iei o decizie fermă pentru că ceva în tine s-a trezit şi să fii ca un pui perseverent care bate neîncetat în găoacea limitărilor sale până reuşeşte să crape într-un loc coaja. Mama cloşcă îi poate răspunde de pe cealaltă parte, îndemnându-l să continue, că este pe drumul cel bun. Singura problemă este că acest ou este în aşa fel făcut încât poate fi spart doar din interior, de către posesor. Motivul este că natura vrea să se asigure că cel care iasă este plin de vitalitate, viabil, un adevărat luptător. Deşi primeşte încurajări din exterior, puiul este singurul în măsură printr-un efort tenace să iasă la lumină.

Mare este răsplata celor care reuşesc. O lumină infinită de lumină se deschide în faţa ochilor încă orbi. Puiul are atâtea de învăţat de la ce este adevărata viaţă! Este o terra incognita interioară pe care puiul este gata s-o exploreze. Privind înapoi descoperă găoacea şi nu se poate opri să nu râdă când îşi aminteşte de ceea ce credea că este lumea. Este puţin idilic, dar nu departe de adevăr de ceea ce înseamnă să treci poarta qigong-ului. Adevărat pentru că te simţi ca un pui inocent nou născut care descoperă că lumea este mult mai mare şi diferită decât ţi-o imaginai. Adevărat pentru că în interior întâlneşti o mamă cloşcă care te călăuzeşte. Idilic pentru că în lumea reală sunt încă multe alte găoace sau îngrădituri care trebuiesc depăşite. Dar important este că avem o lume cu mult mai minunată pe care eşti dornic s-o explorezi, o lume a qi-ului, în care eşti dornic să trăieşti şi să-ţi cultivi energia, să-ţi cultivi viaţa.

Cultivarea energiei (I)

„Toate acestea s-au petrecut în acele timpuri foarte, foarte îndepărtate, când oamenii nu îşi dădeau încă seama cum de au apărut animalele pe lume. Într-o zi a vremurilor acelora foarte vechi, un om a întâlnit în calea sa o păsăruică ce-şi clocea liniştită ouăle sale. Şi, cum în epocile acelea primare, animalele şi oamenii se înţelegeau încă între ei şi îşi puteau vorbi, el a întrebat-o… ce este lucrul acela tăinuit pe care îl săvârşeşte ea?!… Iar cum păsările erau gentile, amabile, pentru că în vremurile de demult animalele purtau un profund respect pentru oameni, o, chiar un foarte profund respect, în comparaţie cu ceea ce este astăzi, ea s-a ridicat imediat, pentru a nu ţine înainte-i un om; şi pentru a-i putea explica… Şi i-a tot explicat, i-a tot explicat lungă vreme, ah, într-atât de lungă vreme, încât atunci când s-a reaşezat pe ouăle sale – sărmanele ouă erau deja moarte şi reci…”

                                                                                                                                                            Brâncuşi

 

Această povestioară ne arată deşertăciunea explicaţiilor raţionale pentru lucrurile ce le simţim cu inima şi ne indică principalul obstacol ce stă în calea inimii. Dar nu numai atât. Înţelegerea naturii intime a clocitului ne ajută să pătrundem mai profund în tehnica cultivării energiei, în special în partea legată de respiraţia embrionară. Iar Inima (Xin) joacă un rol foarte important. Cultivarea energiei trebuie înţeleasă în cadrul mai larg al cultivării vieţii şi pentru a o realiza trebuie să luăm o decizie fermă, din toată inima, cu toată puterea fiinţei noastre. Rezultatul va veni de la sine, acesta nu trebuie căutat, pentru că există sub formă germinală în decizia luată, trebuie doar „clocit”.

În Tratatul Elixirului se spune: „Pasărea îşi poate cloci ouăle deoarece inima ei e atentă şi ascultă întotdeauna. Motivul pentru care pasărea îşi poate cloci ouăle se datorează puterii de a încălzi. Dar puterea de a încălzi poate mări doar temperatura învelişului, aceasta nu poate penetra în interior. Datorită inimii sale, ea poate să conducă această putere spre interior. Aceasta o face printr-o ascultare atentă. Când căldura penetrează, puterea penetrează, iar puiul primeşte puterea inimii şi începe să trăiască. Astfel o pasăre chiar şi când s-a ridicat din cuibar şi şi-a părăsit ouăle, întotdeauna are atitudinea de a asculta cu o ureche.  În acest fel concentrarea spiritului este neîntreruptă. Deoarece concentrarea spiritului nu a fost întreruptă, nici puterea căldurii nu va suferi întreruperi zi şi noapte şi în acest fel spiritul se trezeşte la viaţă. Spiritul se trezeşte la viaţă deoarece inima nu mai este divizată de griji, ci adunată.”

Această putere de a încălzi este o manifestare a plenitudinii vitalităţii jing în organism, care este într-o strânsă legătură cu respiraţia embrionară determinată de fluxul de energie qi, care la rândul ei depinde de o inimă curată şi de o înţelegere limpede care se datorează spiritului shen. Prin urmare prin cultivarea energiei avem o triplă cultivare a celor trei comori, care se autogenerează şi nu pot exista în izolare, de aceea este mai corect să le numim cu un singur termen generic de qi. Când dorim să precizăm expres o singură calitate a energiei atunci vorbim de jing, qi sau shen.

Cultivarea energiei

Principiul vindecării unei boli prin tehnicile energetice este următorul:

„Energia (qi) se scurge de la un potenţial mai înalt la altul mai coborât, precum apa coboară dinspre deal spre vale. Dacă potenţialul energiei sănătoase Zhen qi este mai ridicat decât cel al energiei patogene Bing qi, energia Zhen qi coboară şi topeşte Bing qi din tumoare sau focarul infecţiei. Dacă potenţialul energiei patogene Bing qi este mai ridicat decât cel al energiei sănătoase Zhen qi vindecarea nu are loc.”

Acest principiu aparent simplu este profund, şi se poate aplica în viaţa zilnică, trebuie doar să înţelegem mai cuprinzător ce înseamnă energia patogenă Bing qi: griji, obsesii, emoţii negative, impas psihologic, obiceiuri rele, învechite pe care nu le putem depăşi. Practicând, putem observa că acumularea energiei sănătoase Zhen qi în corp poate apărea ca: rezolvarea spontană a unei situaţii dificile din viaţă, inspiraţia şi găsirea miraculoasă a unei soluţii la o problemă, întâlnirea cu persoane sau confruntarea cu situaţii la momentul potrivit care ne oferă dezlegări neaşteptate, senzaţia de confort, bucurie, prospeţime, vitalitate.

Oamenii obişnuiţi doar consumă energie, în principal energia primită la naştere numită yuan qi (qi originar). Energia introdusă prin aer şi alimente este absorbită în  cantităţi prea mici (trebuie să ne gândim că însăşi procesele metabolice necesită energie, la fel cum au nevoie organele implicate pentru a avea o bună funcţionare). În timp energia depozitată în organism treptat scade şi din acest motiv corpul se degradează tot mai mult, îmbătrâneşte şi moare.

Există o legătura strânsă între metodele qigong. Nu este suficient doar să colectăm energia, trebuie să o şi cultivăm, să o  deplăsăm şi s-o rafinăm şi să o eliminăm pe cea patogenă. În realitate fiecare metodă facilitează execuţia altei metode, fiecare acţionând în modul ei specil asupra întregului corp energetic al practicantului. De exemplu, majoritatea metodelor au o formă finală explicită de depozitare a energiei colectate şi de cultivare a ei (inclusiv Colectarea de energie cu ajutorul palmei).

Indicarea Xia Dantian-ului cu termenul de depozit de energie este înşelătoare, pentru că ne duce cu gândul la o energie care stă pe loc. Mai aproape de adevăr este termenul de sursă, izvor. Izvorul este limpede atât timp cât apele sale sunt curgătoare. El se tulbură când apele sale sunt stătute, depozitate într-un loc. Acest aspect ne duce la înţelegerea că nu este suficient să colectăm energie în Xia Dantian, trebuie să o şi circulăm prin meridianele energetice pentru a păstra limpede izvorul vieţii noastre.

Apele de munte sunt înguste şi repezi. Când ajung la vale devin largi şi încete. Unele dintre ele se revarsă pe o întindere atât de mare încât devin lacuri sau mlaştini. Pentru a avea ape curgătoare şi limpezi trebuie să adunăm apele, să le concentrăm, dacă se poate încă de la izvoare. Cultivarea energiei trebuie să ocupe 70% din timp, iar restul de 30% este ocupat de practica efectivă. În caz contrar, energia Zhen qi nu este suficient de puternică şi concentrată pentru a putea curăţa şi debloca meridianele de energia patogenă. Se spune că apele mari curăţă bolovanii mari, apele mici dispar în nisip.

Pentru a face faţă unei boli avem nevoie de energie cât mai înaltă, cât mai pură şi curată, cât mai rafinată. Prin colectarea energiei primim energie curată de o anumită calitate pe care o putem purifica în continuare. Prin circularea energiei pe un circuit închis se poate obţine rafinarea ei. Procesul este asemănător cu distilarea alcoolului pentru obţinerea ţuicii. Alcoolul trebuie evaporat, este trecut prin alambic şi condensat. Dacă alcoolul obţinut este distilat din  nou, atunci va fi mai pur şi mai tare. La fel se întâmplă şi cu qi-ul.

Dar pentru a face ţuică avem nevoie de prune pe care le depozităm într-un vas de alamă. Tot aşa, prin colectare, adunăm  energie în Xia Dantian, după care îl putem rafina prin Metoda Micului Circuit Ceresc sau prin altă metodă. Dacă nu facem colectarea, nu avem prune şi nu avem ce rafina. Observăm din nou legătura strânsă dintre diferite metode, sistemul lor unitar formează aşa-numita alchimie internă, Nei Gong.