Baterea punctelor Neiguan

Punctul Neiguan (Pericard-6)

 

de Subhuti Dharmananda

Neiguan este unul din cele 365 de puncte clasice de acupunctură localizat la trei degete de încheietura mâinii, pe meridianul pericardului. Termenul Nei (intern) se referă la faptul că punctul se află pe partea interioară (yin) a antebraţului şi că meridianul pe care se află trece între tendoanele antebraţului. Guan (trecere) se referă la faptul că meridianul Pericardului se conectează la meridianul Trei Focare trecând de la punctul Neiguan (trecerea internă – Per6) la Waiguan (trecerea externă – TF5) . Punctul Weiguan se află pe faţa exterioară (yang) a antebraţului pe meridianul Trei Focare.

 

 

 

 

După cum se ştie meridianele yang ale mâinii se află pe faţa exterioară, iar cele yin pe faţa interioară. Ele se grupează două câte două: meridianele inimii (yin) şi intestinului subţire (yang), meridianele plămânului (yin) şi intestinului gros (yang), meridianele pericardului (yin) şi Trei Focare (yang).

Medicul chinez Wang Leting afirma că:

1.Inima guvernează claritatea spiritului şi vasele sanguine, stimularea punctului Neiguan deblochează vasele sanguine şi activizează curgerea sângelui.

2. Deoarece meridianul Pericarului se conectează cu meridianul Trei Focare în punctul Neiguan, stimularea acestuia deblochează curgerea energiei în cele Trei Focare. Prin urmare are funcţia de a debloca şi regla transformarea energiei în cele Trei Focare şi astfel facilitează mişcarea qi-ului şi fluidelor corporale.

3. Pornind de la ideea că „yin şi yang îşi au rădăcina unul în celălalt” şi că „yang de unul singur nu poate înflori, yin solitar nu poate creşte”, stimularea punctului Neiguan serveşte la combinarea yinului cu yangul şi echilibrarea lor.

Prin urmare stimularea punctului Neiguan restabileşte mişcarea qi-ului şi sângelui, interschimbă şi echilibrează yin şi yang, ajutând la realizarea proceselor primare prin care organismul se vindecă.

Pericardul sau Stăpânul Inimii ca organ intern, meridianul Pericardului şi punctele asociate sunt menţionate în tratatul Ling Shu (Axa Spirituală) unde este descrisă influenţa acestora:

„Când meridianul Pericardului nu funcţionează corespunzător palma mâinii devine caldă, antebraţul şi cotul sunt răsucite şi rigide şi apare transpiraţia  la subsuoară.  În cazuri extreme apare senzaţia de sufocare (plenitudine în piept şi coaste), palpitaţii ale inimii, faţa devine roşie, ochii galbeni şi un râs nesănătos continuu. Acest meridian guverneaă vasele sanguine şi pulsul şi poate produce boli precum nelinişte în inimă (bătăi iregulare), dureri în inimă şi fierbinţeală în mijlocul palmei.”

În tratatul de acupunctură Acul de Aur se menţionează că Neiguan este folosit în tratarea plenitudinii sau bolilor de  piept şi a durerilor abdominale. Tang Zhaoliang explică motivul stimulării punctului Neiguan prin faptul că plenitudinea pieptului şi durerea epigastrică sunt simptome tradiţionale ale bolilor cardiace:

„În literatura medicală mulţi medici din diferite dinastii au înregistrat simptome precum xin bi (durere de inimă) şi zhen xin tong (durere veritabilă de inimă), amândouă fiind foarte asemănătoare cu boala coronariană a inimii. În Su Wen în capitolul referitor la vitalitatea organelor se spune că pacienţii cardiaci se plâng de obicei de durere în piept, plenitudine substernală, dureri epigastrice, dureri de spate şi interscapulare şi dureri în ambele mâini. În Ling Shu în capitolul despre atacul de inimă se spune că pacienţii care suferă o durere veritabilă de inimă prezintă o cianoză a extremităţilor, dureri severe de spate şi de obicei decedează seara dacă atacul de inimă a început dimineaţa şi decedează dimineaţa următoare dacă atacul a survenit seara.Compendiul de Acupunctură afirmă că stimularea punctului Neiguan determină recăpătarea cunoştinţei şi îndepărtarea durerii cardiace. Dacă durerea cardiacă este acută este indicată manevra de disipare, dacă este cronică este indicată metoda de tonifiere.”

 

În clinica din Shanghai,  Zhang Ren a studiat pe 137 de pacienţi cu boli cardiovasculare stimularea punctului Neiguan. Pacienţii prezentau plenitudine în piept, durere subcardiacă, dispnee şi un EKG abnormal. Punctul Neiguan era stimulat zilnic, alternativ la mâna stângă şi cea dreaptă, de două ori timp de 2 minute, la un interval de timp de 10 şi 15 minute. Stimularea se făcea timp de 10 zile, apoi urma o pauză de 3-5 zile, după care urma a doua serie de stimulare timp de 10 zile. S-au observat efecte benefice imediate în urma stimulării care creşteau gradat pe parcursul terapiei. La sfârşitul terapiei la 41% din pacienţi simptomele cardiovasculare au fost complet eliminate, iar la 54% ela s-au îmbunătăţit. În 53% din pacienţi EKG-ul a rămas practic neschimbat arătând că dereglarea ritmului cardiac poate persista chiar dacă alte aspecte ale bolii au fost eliminate. De asemenea s-a observat o scădere a nivelului de colesterol, trigliceride şi beta-lipoproteine.

Wang Wenzheng şi Liu Weizhou au studiat reoencefalograma a 68 de pacienţi cu hipertensiune şi cu un început de arteroscleroză cerebrală. S-a stimulat punctul Neiguan timp de un minut, iar pe un grup de control punctul Hegu pe meridianul intestinului gros (IG-4).

Reoencefalograma (REG) monitorizează fluxul de sânge prin vasele sanguine din creier. Dacă electrozii sunt plasaţi corespunzător, forma pulsului electric relevă dinamica fluxului de sânge: amplitudinea reflectă volumul de sânge, timpul de influx este o măsură  a bunei funcţionări a vaselor sanguine cerebrale, iar vârful central indică gradul de elasticitate a vaselor.

În urma stimulării punctelor Neiguan şi Hegu au apărut schimbări benefice ale formei pulsului, dar numai în cazul punctului Neiguan s-a produs o îmbunătăţire semnificativă în timpul de influx. Stimularea ambelor puncte a scăzut rata bătăilor cardiace, a produs dilatarea arterelor cerebrale şi a îmbunătăţit afluxului de sânge spre creier.

La Colegiul Medical nr.2 din Shanghai au fost trataţi 21 de pacienţi de reumatism cardiac, boală cronică ce au avut-o cel puţin 9 ani, în medie de 17,5 ani. Majoritatea sufereau de dereglarea valvei mitriale şi fibrilare auriculară. Stimularea punctului Neiguan s-a făcut timp de 2 minute la fiecare două zile (de trei ori pe săptămână) timp de 4 săptămâni. Majoritatea pacienţilor au simţit pe loc o uşurare a simptomelor. Alte aspecte au necesitat câteva zile, fapt este că după o lună s-au îmbunătăţit o serie de simptome: palpitaţiile, oboseala, edemele, insomnia şi dilatarea ficatului. Iniţial pacienţii au avut un nivel scăzut de cortizol în plasma sanguină, care a crescut pe parcursul tratamentului. S-au observat îmbunătăţiri ale funcţionării inimii monitorizate prin EKG şi ecocardiogramă. Majoritatea pacienţilor luau medicamentele prescrise de obicei şi în urma stimulării punctului Neiguan şi-au redus doza sau au întrerupt medicamentaţia fără o reîntoarcere a simptomelor. 20 de pacienţi din cei 21 trataţi au avut îmbunătăţiri semnificative a simptomelor şi testelor funcţionale. Două luni după terminarea terapiei, 15 din 21 de pacienţi şi-au menţinut starea îmbunătăţită de sănătate, în timp ce la 6 din ei a apărut recurenţa simptomelor la 2-4 săptămâni după încetarea terapiei.

Grupul lui Chen Shuxia a tratat pacienţi cu cardiomiopatie idiopatică prin electroacupunctură pe punctul Neiguan timp de 2 minute cu un curent cu frecvenţa de 120 pulsuri pe minut. Înainte de tratament s-a efectuat o acupunctură pentru producerea reacţiei qi-ului. Pentru testare suplimentară s-a aplicat 20 de minute mai târziu aceeaşi metodă pe punctul Shaofu pe meridianul inimii (I-8). Funcţionarea inimii a fost monitorizată cu o ecocardiogramă. La pacienţii tineri schimbarea a survenit la 2 minute după tratament, în timp ce la cei mai în vârstă la 10-20 minute după stimulare. S-au obţinut răspunsuri diferite pentru Neiguan şi Shaofu.

În cazul stimulării punctului Neiguan s-a observat că are loc o creştere a diametrului diastolic şi a contracţiei cardiace. S-a scurtt timpul de contracţie izometric şi intervalul de timp sistolic. Aceste rezultate sugerează că stimularea punctului Neiguan poate mări contracţia cardiacă în cardiomiopatia congestivă. De asemenea poate reduce presiunea diastolică şi ventriculară stângă prin creşterea contracţiei miocardului.

Grupul lui Lin Hongwu a tratat pacienţii în urma unui atac de inimă cu ischemie miocardică confirmată de EKG. În pulsul EKG cea mai mare variaţie o prezintă segmentul ST care reflectă tranziţia de la activare la relaxare a ventriculelor şi inversarea  câmpului electric al inimii. Bătaia inimii este reglată de trei tipuri de ioni, sodiul, potasiul şi calciul, care determină un potenţial electric variabil. Într-o inimă normală, monitorizată în repaus, forma pulsului detectat de EKG rămâne practic neschimbată, iar rata bătăilor este proprie fiecărui individ în parte.

 

 

 

 

 

 

 

 

Stimularea punctului Neiguan s-a efectuat timp de 30 de minute. În 20 din 21 de pacienţi a avut loc o schimbare semnificativă a segmentului ST în pulsul EKG. Nivelul endotelinei plasmatice, o peptidă care determină vasoconstricţia, a scăzut apreciabil în urma tratamentului. S-a efectuat de asemenea stimularea punctului Zu San Li pe un grup de control, acesta neproducând efecte semnificative.

La Spitalul Huabei din Anhui s-a studiat influenţa momentului de timp când se face stimularea punctului Neiguan. Cercetătorii au observat că cea mai mare diferenţă a efectelor asupra pacienţilor cu boli cardiovasculare o au momentele de timp chen (răsărit:7-9) şi xu (asfinţit:19-21). S-a aplicat o electropunctură timp de 2 minute cu un curent cu frecvenţa de 4 Hz. Stimularea s-a efectuat  timp de 6 zile la timpul chen, urmată de o pauză de 2 zile, urmată de o stimulare de 6 zile la timpul xu.

Efectele au fost înregistrate cu EKG şi reocardiograma. S-a observat că funcţionarea ventricului stâng era îmbunătăţită dacă stimularea avea loc dimineaţa, dar nu şi seara. Autorii au interpretat rezultatul prin dominanţa naturală a sistemului nervos simpatic (SNS) faţă de cel parasimpatic (SNP) asupra funcţionării inimii la diferite momente ale zilei.

La timpul chen dimineaţa, excitarea SNP se reduce gradat, în timp ce SNS începe să crească şi inima a avut suficient repaus în decursul nopţii astfel că stimularea la timpul chen stimulează ciclul natural, adică măreşte funcţia nervoasă simpatică a inimii şi stimulează benefic recuperarea funcţiei miocardului ischemic. Din acest motiv funcţia ventricului stâng se îmbunătăţeşte.

Prin contrast, la timpul xu seara, crescând excitarea SNS şi inhibând SNP atunci când inima este obosită poate perturba ritmul normal deoarece stimularea acţionează împotriva ciclului natural. (Ciclul natural constă în inhibarea gradată a SNS şi creşterea excitării SNP seara conform schemei alternanţei yin-yang). Din acest motiv pacienţii cu boli coronariene ale inimii trebuie trataţi dimineaţa devreme şi nu trebuie să urmeze un tratament seara, cel puţin nu în scopul reglării ritmului cardiac prin stimularea punctului Neiguan.