Blocajul călugărului

de la Oana Branga

Era odată un călugăr, care trăia lângă un râu. În fiecare zi pescuia și le oferea celor flămânzi, ceea ce prinsese – tot ceea ce păstra pentru el era un singur cap de pește, cu care-și făcea o supă, seara.
Într-o zi, unul dintre învățăceii săi i-a spus că va călători către muntele sfânt. Dascălul era foarte fericit și l-a rugat pe elevul său să-l viziteze pe bătrânul său maestru și să-i ceară ajutorul.
– Întreabă-l de ce m-am blocat în practica mea spirituală, a spus el.
Elevul și-a început călătoria. Atunci când a ajuns la poalele muntelui sfânt, el l-a intrebat pe un hangiu:
– Unde trăiește maestrul?
– El trăiește pe vârful muntelui. Livezile pe care le vezi sunt livezile lui. Cirezile de vaci sunt ale lui. De asemenea și ogoarele plantate cu grâu și orz.
Călătorul era uimit că un maestru spiritual era atat de bogat. În timp ce urca pe munte, s-a oprit și a vorbit cu unul dintre grădinari, care i-a confirmat ca erau cu adevarat, livezile maestrului.
Când a ajuns pe vârful muntelui, el a găsit un castel măreț. A bătut la ușă, iar soția maestrului l-a poftit înăuntru. În timp ce îi oferea un festin cum nu mai vazuse până atunci, ea l-a informat că soțul ei va veni mai târziu.
Spre înserat, maestrul a venit într-o caleașcă trasă de patru cai și condusă de un vizitiu. El i-a urat bun venit călătorului și a întrebat despre vechiul său elev. Călătorul i-a spus:
– Profesorul meu m-a implorat să vă cer ajutorul. El dorește să știe de ce s-a blocat în practica sa spirituală.
Maestrul a închis ochii pentru un moment, apoi i-a redeschis și a spus:
– Aha! Este din cauza ca e prea materialist!
Călătorul era sigur că bătrânul greșea. Dar maestrul i-a zis:
– Nu. Spune-i exact ce ți-am spus.
Și i-a urat călătorului drum bun spre casă. La întoarcere, călătorul s-a apropiat de călugărul pescar și i-a spus:
– Am vești de la maestrul tău, dar cred că trebuie să fie o greșeală. El a spus că motivul pentru care ești blocat este faptul că ești materialist.
Călugărul a știut imediat că acesta este adevărul.
– Da, a exclamat el, bineînțeles!
Călătorul era mirat.
– Cum se poate așa ceva? La urma urmei, tu ai renunțat la tot.
– Aici e problema, a răspuns călugărul. Seara, atunci când îmi gătesc supa din capul de pește, nu mă pot gândi la altceva decât la restul de pește pe care l-am dat. Pe de altă parte, maestrul știa că el personal nu este atașat de posesiunile sale și nici definit de bogăția pe care o are.

1 comentariu (+add yours?)

  1. Sorin
    Oct 20, 2013 @ 14:53:25

    Mi-a placut….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: