Guyu-Ploaia cerealelor

Tradiţiile sunt importante deoarece păstrează şi reînnoiesc în conştiinţa oamenilor anumite legităţi ale naturii descoperite de strămoşi. Deoarece structura naturii este aceeaşi, aceste sărbători, deşi au nume şi forme diferite la diferite popoare, au o semnificaţie comună profundă.

La chinezi, în acest an 2013, pe 20 aprilie este ultimul moment solar al primăverii, numit Guyu sau Ploaia cerealelor, o traducere succintă a „ploii care determină creşterea a sute de cereale”. Există o formulă simplă pentru calculul datei în care cade Ploaia cerealelor în anul respectiv: [Y*D+C]-L, unde Y se referă la ultimele două cifre ale anului, de exemplu 13 în 2013, D=0.2422, C=20.1 pt. sec. XXI şi C=20.888 pt. sec. XX, L este numărul de ani bisecţi până în anul respectiv, iar acoladele [] înseamnă că se ia partea întreagă. De exemplu, pentru 2013 avem: [13*0.2422+20.1]- [13/4]=23-3=20, adică 20 aprilie.

Ploaia cerealelor este perioada anului (timp de aproximativ 15 zile) când crusta Pământului, suprafaţa sa, devine mai caldă. Se observă o creştere a temperaturii şi la suprafaţa oceanelor, mult mai mre decât în luna martie. Din acest motiv, în această perioadă, apa începe să se evapore şi umiditatea atmosferică şi numărul de ploi creşte. Această încălzire şi umezire a pământului este favorabilă seminţelor plantate. Ploaia în această perioadă este bună pentru o viaţă nouă şi aduce cu ea speranţa într-o recoltă bogată. Acest moment al anului ne aminteşte de importanţa apei în natură. Dar de asemenea de echilibrul dintre apă şi foc. Dacă este prea multă apă, apar inundaţiile, dacă este prea puţină, recolta viitoare va fi afectată. Dacă este prea frig, bate grindina, dacă este prea cald, datorită curenţilor convectivi apar uraganele. Dacă este prea cald şi prea puţină apă, apar furtunile şi vârtejurile de praf. Dacă această situaţie continuă, vara vor fi incendii.

Dacă ne uităm puţin la hexagrama din luna ianuarie şi la cea din aprilie, observăm că trigrama de jos din ianuarie şi cea de sus din aprilie este aceeaşi (două linii continue yang şi cea superioară întreruptă yin) şi anume Lac. Prin meditaţie putem vedea cu claritate pe fundul unui lac, în adâncul sufletului nostru şi asta produce o curăţire a inimii. Energia naturii ne ajută în acest proces şi de aceea zilele speciale din luna ianurie sunt momente prielnice pentru meditaţie. În aprilie, energia yang, ca o apă purificatoare, iasă la suprafaţă şi ne umple de bucurie şi ne vindecă corpul fizic. Din nou, în acest proces interior suntem ajutaţi de venirea primăverii, pe care o putem resimţi în corpurile noastre.

În ce priveşte semnificaţia spirituală a acestui moment al anului, aceasta este legată de Apa în ciclul naturii. Ca element fundamental al Creaţiei, apa se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, dar este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de îndepărtare a urmelor păcatului.

În creştinism se vorbeşte de apa sfinţită, sau de aghiasmă, de la grecescul „aghios”, sfânt. Nu întâmplător există două momente când se oferă aghiasmă: Aghiasma Mică pe 20 aprilie, de Izvorul Tămăduirii şi Aghiasma Mare pe 6 ianuarie, de Bobotează. Dacă la Aghiasma Mică, atunci când se face sfeştanie se face o singură invocare a duhului Sfânt pentru Sfinţirea apei, la Bobotează se face invocarea Duhului Sfânt de două ori pentru a sfinţi apa. Aceasta este diferenţa dintre Aghiasma Mică şi Aghiasma Mare.

Conform credinţei populare din lumea ortodoxă, în timpul sărbătorii, cerul se deschide, iar duhurile rele sunt alungate prin stropirea cu apa sfinţită. Sărbătoarea Bobotezei reaminteşte de botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a păşi în viaţa publică. In rugăciunea de sfinţire a apei de la Botez se cere venirea Duhului Sfânt pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea sa devină, prin pogorârea deplină a Duhului, loc al morţii omului vechi şi al renaşterii la o nouă viaţă.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este strâns legată de Bobotează, curăţirea inimii în interior conduce la vindecarea bolilor trupeşti. În ziua Izvorul Tămăduirii, conform tradiţiei, se consideră că sunt sfinţite toate apele, astfel că oricine bea din ele sau se spală pentru a scăpa de o boală se poate bucura de o înzdrăvenire grabnică. Bolnavilor li se recomanda ca în această sfântă zi să se îmbăieze sau să se spele cu roua de dimineaţă.

3 comentarii (+add yours?)

  1. 33Chi
    Apr 21, 2012 @ 16:18:29

    Mi-a atras atentia felul cum asociezi qigongul cu diferite evenimente din crestinism. Tendinta generala a oamenilor este de a se „alipi” de cate un „curent” spiritual/dogma religioasa si de a blama celelate „curente”, in general. Modul cum construiesti „poduri” sau faci analogii intre qigong si crestinism este foarte neasteptat….cel putin din punctul meu de vedere.

    Răspunde

    • evinteler
      Apr 23, 2012 @ 19:26:47

      Strict vorbind nu există o legătură între ziua Ploaia cerealelor şi sărbătoarea Izvorul tămăduirii. Data zilei Ploaia cerealelor se calculează în funcţie de un anumit eveniment astronomic solar, în schimb data sărbătorii Izvorul tămăduirii se calculează în funcţie de un anumit eveniment astronomic solar şi lunar (în prima vineri după Paşti, iar data Paştelui este calculată ca având loc în prima duminică după prima lună plină de după echinocţiul de primăvară (eveniment solar)). Întâmplător datele celor două evenimente au coincis anul acesta. Deci la nivel formal nu există nicio asemănare.
      Însă dacă ne gândim că, chiar şi datele Paştelui se serbează la date diferite la creştinii catolici şi protestanţi şi respectiv ortodocşi, fiind vorba de un eveniment cu semnificaţie comună, începem să înţelegem că lucrurile nu stau chiar aşa simplu. Există un eveniment solar şi lunar unic, dar algoritmi de calcul imperfecţi multiplii. Din punct de vedere social s-ar putea să nu conteze când se sărbătoreşte un eveniment în măsura în care un grup de oameni se pune de acord să-l sărbătorească la o anumită dată. Dar când se cultivă interior individual vom dori să fim cât mai aproape de realitate.
      Nu am studii teologice aşa că este mai bine să cereţi o părere avizată în altă parte. Dar după părerea mea, există un creştinism ritual, să spunem “dogmatic”, de genul “aşa se face”, şi un creştinism experimental în care, prin anumite tehnici, se pot verifica anumite postulate, considerate dogme. Acest creştinism experimental este o cultivare interioară sub îndrumarea unui duhovnic şi de obicei cere mult timp şi se face în mănăstiri.
      Acelaşi lucru se pare că s-a întâmplat şi în China. În special în mănăstirile daoiste, budiste, confucianiste s-au dezvoltat tehnici experimentale pentru evoluţia spirituală. Există tehnici generale pentru întărirea corpului fizic, îmbunătăţirea caracterului etc. şi tehnici speciale pentru atingerea anumitor obiective specifice: iluminare, longevitate, arte marţiale, vindecarea unor boli specifice. Aceste tehnici experimentale formează qigong-ul. În afara teoriei yin-yang şi celor cinci elemente nu ştiu să mai fie altă teorie “dogmatică” în qigong. În qigong eşti învăţat tehnici pe care poţi să le practici sau nu. De aceea este asemănător în această privinţă cu creştinismul experimental. Nu trebuie să crezi nimic apriori, ci dimpotrivă eşti invitat să verifici experimental, corpul şi mintea ta fiind laboratorul tău interior sau alchimic. Un alt motiv pentru care qigongul nu poate fi dogmatic este că sub denumirea de qigong se ascunde un număr impresionant de tehnici foarte diferite, care sunt predate de persoane foarte diferite şi ca mod de predare şi ca personalitate. Faptul că pare un “cult” sau o “modă” recentă se datorează izolării ţării noastre până în 1990, dar şi a Chinei. În plus, chiar în China, de-abia după revoluţia culturală, publicul larg a avut posibilitatea să intre în contact cu qigong-ul real, secret, din mănăstiri. Iar acum, datorită internetului, avem posibilitatea să ne informăm cu privire la tehnicile qigong de la toate şcolile de pe glob. Le putem compara, putem citi lucruri care să ne lămurească. Uneori ceva ne şochează şi apoi se produce un declic, avem o intuiţie. Ne poate chiar ajuta să ne înţelegem mai bine propria cultură şi religie. Sau societatea în care trăim sau oamenii din jurul nostru. Când te duci într-o călătorie în străinătate vezi o mulţime de lucruri noi şi interesante pentru că ai un ochi curat. Dar e posibil să te întorci acasă şi această stare să se păstreze, să priveşti cu un ochi nou lumea de acasă. În acest caz ai stabilit o punte. Am colegi la qigong care mi-au spus că după ce au practicat au înţeles mai bine creştinismul şi s-au înţeles mai bine şi pe ei înşişi. Probabil au dobândit un ochi nou.

      Răspunde

  2. Mara M
    Apr 28, 2012 @ 08:15:39

    Articole bine scrise,frumos argumentate!Felicitari!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: