Anatomie si fiziologie chineza

(de pe site-ul medicinatraditionalachineza)

de Oana Dugan (alias Kai Xin)

Fiziologia chineză tradiţională nu menţionează rolul glandelor în funcţionalitatea organismului, deşi, după modul de gândire occidental, se pare că tocmai rolul glandelor este cel care se atribuie aşa numitelor organe chinezeşti. Cine are dreptate, Orientul sau Occidentul? Evident, am mai explicat şi o repet, Orientul. De ce? Simplu, fiindcă o glandă nu funcţionează de una singură ci asigură energia necesară bunei funcţionări a unui organ. Şi atunci impulsul nervos la ce mai serveşte, va veni prompt întrebarea occidentalilor? La eliberarea cantităţii de energie necesare funcţionării organului în cauză, în funcţie de nevoile organismului într-un anumit moment şi luarea unei atitudini conştiente, inconştiente şi instinctuale în faţa agresiunii mediului intern sau extern. Văzute ca având rol reglator, atât în medicina convenţională cât şi în cea chineză, glandele sunt depozitarele diferitelor forme de energie şi ele sunt răspunzătoare de conservarea şi eliberarea acestei energii necesare funcţionării corecte a unui organ. La rândul lui, organul produce un flux energetic prin funcţionarea sa corectă, care se adaugă energiei deja materializate sub formă de hormoni şi le prelungeşte acestora „viaţa”. Dacă organul nu funcţionează corect şi astfel nu produce suficientă energie din „mersul său”, glanda îl va tot „sponsoriza” cu energia stocată în rezervele sale, rezerve genetice ce se pot astfel epuiza şi duce la îmbătrânire prematură. Astfel că acea dublă stimulare nervoasă cu rol funcţional, atât organică cât şi endocrină, nu este neadevărată, dar ele se întâlnesc undeva în macrofuncţionalitatea organismului şi unde anume se petrece această întâlnire, medicina occidentală nu poate preciza în timp ce cea a Estului, da.

continuarea pe site-ul  medicinatraditionalachineza

Anatomie si fiziologie chineza (fragmente) II

De aceea vorbeam despre legătura organ-glandă-centru nervos şi încercam să stabilesc corespondenţele funcţionale tradiţionale chineze pentru un „organ”, care, aşa cum am văzut se extind cu mult în afara sferei denotaţiei occidentale a organului. Am să încerc să schiţez un tablou al funcţiilor şi acţiunilor asociate fiecărui organ în parte şi să explic, pe cât posibil, dacă acestea se atribuie corect denumirii occidentale sau nu.

Inima în MTC acoperă o sferă noţională ce se extinde muşchiului cardiac şi vaselor sanguine ce-l străbat din medicina occidentală. Înglobează astfel multe din funcţiile pe care medicina convenţională i le atribuia acum 30 de ani, dar care azi au intrat în sfera psihiatriei, până în momentul în care trec la neurologie şi cardiologie ca neajunsuri localizate fie pe vase, fie la nivel de nervi, fie la nivel de organ propriu-zis. Astfel, inima acoperă conceptele de circulaţie sanguină, repartizând sângele celorlalte organe şi astfel fiind denumită „stăpânul absolut al organelor”; sistemul nervos şi creierul, sănătatea spirituală şi mentală. Energia inimii (în fapt, cuplată cu cea a tiroidei), circulă în meridianul inimii şi prin terminaţia acestui meridian guvernează limba. Astfel că, din punct de vedere calitativ, energia inimii se va manifesta în culoarea şi aspectul limbii.

continuarea pe site-ul  medicinatraditionalachineza

1 comentariu (+add yours?)

  1. mihaella
    Ian 27, 2013 @ 19:25:01

    interesant…foarte interesant.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: