Despre Tai Chi

de Peter Yang

Intră, te afli în casa ta

Ai practicat Tai Chi înainte? Sigur că îţi place să practici, este dacă putem zice aşa, o yoga chineză. Dacă lucrezi inteligent, vei vedea cum te relaxezi. O călătorie lungă începe cu un prim pas.

Stânca de pe fundul mării

La începutul practicii, avem obiceiul de a sta pentru o vreme. Nu urmărim niciun scop, ci pur şi simplu stăm şi ne bucurăm de sentimentul de a nu face nimic, de a nu ne baza pe un ceas. Este atât de important de a face ca şi acela de a nu face: hiperactivitatea acestor timpuri îi conduce la confuzie pe oameni.

Meditaţia începe în momentul în care se trece această poartă.

Stai liniştit, nu există nici un animal care se aşează dintr-o dată. Ia o pernă şi ocupă un loc. Deşi viaţa este efemeră, ocupă locul tău.

Aceasta nu este nici o practică uşoară şi nici una confortabilă, dar atunci când se face un lucru, obiceiul este mai important decât voinţa. De fiecare dată când o faci îţi va fi mai uşor.

Aşează-te cum îţi este mai comod, în poziţie lotus, jumătate de lotus sau în genunchi, ca şi japonezii. Observă-ţi postura şi relaxează-ţi părţile corpului, încetul cu încetul. Prin observare, anxietatea  se disipă.

Nu căutăm un zazen extrem ca cel din Japonia, dar rămânem cu plăcerea de a practica. Stabili ca un munte, cu trei puncte de sprijin, puteţi vizualiza inspiraţia şi expiraţia în corpul vostru. Meditaţia înseamnă… să asasinăm „conceptualizările”.

Starea naturală a minţii este gândirea. Gândurile apar în mod constant, dar nu le acordaţi nicio atenţie. Le lăsăm să treacă ca nişte nori şi ne îndreptăm atenţia, uşurel, din nou spre corp. Nu ne identificăm cu aceste gânduri. Suntem conştienţi numai de corpul nostru şi de respiraţie.

Nu se pot opri gândurile pentru totdeauna, aşa că trebuie să învăţăm să le observăm, întotdeauna străini de ele. Copiii sunt singurii oameni care trăiesc în prezent. Pentru ei nu se pune problema de „ore” sau de „mâine”. Frica, gelozia, ura … doar provoacă suferinţă. Să sperăm că înţelegeţi.

Apoi, ar trebui să ne bucurăm de fiecare respiraţie. Numărarea respiraţiei este o modalitate de a rămâne concentrat. Nu vă grăbiţi. Orice preocupare este eliminată.

La final, deschideţi încet ochii. Acordarea corpului cu mobilitatea se va face  treptat şi practica se poate termina  cu un auto-masaj sau cu Tao Yin. Relaxarea şi sensibilizarea piciorului aduce mari beneficii pentru organism.

„Fie ca toate fiinţele să fie fericite,

indiferent de natura lor!

Slabe sau puternice, fără nicio excepţie,

cu corpul lung sau mare,

mijlociu sau mic, aspru sau delicat,

cele vizibile sau  nevăzute,

cele apropiate sau depărtate,

născute şi nenăscute.

Fie ca toate fiinţele să fie fericite!

Nimeni să nu inducă niciodată în eroare o altă fiinţă,

şi nici s-o dispreţuiască pentru vreun motiv,

nici să acţioneze condus de furie sau de ură

nici să dorească răul unei alte fiinţe vii.

Aşa cum o mamă şi-ar da viaţa

pentru fiul ei, pentru unicul său fiu,

deschide-ţi mintea, nelimitat,

plin de bunătate

faţă de toată lumea şi în toate direcţiile,

în sus, în jos, de jur împrejur

fără ură, fără duşmănie, fără nicio rezervă.”

Forma este vidă şi vidul este formă. Uneori, se caută iluminarea, se caută transcendenţa, pentru a fi sau a ne simţi diferiţi şi a ne sustrage astfel realităţii. Când simţim teamă pentru propriile percepţii, se merge în direcţia bună. Dificultatea de a medita, arată că gândurilor nu le place prezentul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: