Cunoaşte-te pe tine însuţi

Gnothi Seauton- Cunoaşte-te pe tine însuţi

Maximă înscrisă pe frontonul templului lui Apolo din Delfi, devenită principiul fundamental al filosofiei lui Socrate.

Cu toţii ştim de inscripţia delfică “Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Diferite persoane mi-au oferit diferite motivaţii pertinente de ce are rost să te cunoşti. A te cunoaşte pe tine însuţi este cea dintâi cerinţă pe care ne-o porunceşte raţiunea. Ea este temelia cunoaşterii şi a înţelepciunii. Cine nu-şi cunoaşte cusururile, nu şi le poate îndrepta, cine nu-şi cunoaşte nevoile nu are nici o grijă de a le împlini, cine nu ştie ce-nseamnă binele şi răul, nici defectele de orice fel, nu se poate gândi la îngrijirea şi lecuirea lor. Cunoscându-te şi înţelegându-te pe tine, vei putea cunoaşte şi înţelege pe semenul tău, adoptând faţă de tine şi faţă de el un comportament corespunzător.

Este oare posibil să ajungi să te cunoşti pe tine însuţi? Cum ai putea să înveţi să faci acest lucru? La aceste întrebări răspunsurile sunt tot mai confuze. Poate pentru că fiecare înţelege altfel cuvântul „cunoaştere” şi „sine”. Fiecare om doreşte să fie fericit, asupra acestui punct există o claritate deplină, confuzia domneşte asupra căilor de realizare a fericirii. Există o singură stare a fericirii, am putea-o numi starea naturală sau starea qigong şi cu toţii am trăit-o când eram copii. Când devenim adulţi – şi toţi copiii, nu se ştie de ce, doresc să fie mari – undeva pe drum pierdem acea candoare şi inocenţă, şi cu ea acea stare de graţie. Am putea-o numi foarte bine ieşirea din rai şi asta nu s-a întamplat în vremuri biblice, ci în viaţa fiecărui om, din nou şi din nou. Eram fericiţi, dar fără s-o ştim. O aflăm doar în momentul în care nu mai suntem. Există o singură stare a fericirii, dar în schimb nenumărate motive specifice de nefericire. Am dori să ne întoarcem, dar nu putem. Drumul ne este barat. Fluxul vieţii ne împinge înainte cu forţa unei fluviu gigantic. Ne arată de unde venim, ne arată clar că fericirea este conţinută în acea stare originară, dar ne indică la fel de clar că viaţa doreşte de la noi nu o fericire inconştientă de copil, ci una conştientă, de om matur, responsabil de actele sale.

Omul îşi creează singur propria fericire şi nefericire, cât şi a celorlalţi, nu numai a celor din jurul său, ci a tuturor din lumea largă. Suntem legaţi de toţi ceilalţi prin fire nevăzute. Tot ceea ce radiază în jurul său un om provine de la ceea ce conţine în interiorul său. Lumea este o oglindă gigantică ce reflectă interiorul nostru. Toate evenimentele, toate obiectele şi persoanele pe care le întâlnim sunt condiţionate de anumite evenimente interioare. Ne cunoaştem cu toţii povestea vieţii, cu suişurile şi coborâşurile ei, dar aceasta este doar ceea ce vedem în exteriorul nostru şi suntem complet neştiutori de povestea vieţii noastre interioare. Această necunoaştere este sursa nefericirii noastre.

Avem o anumită carieră pentru că la un moment dat am fost atraşi de profesorul ce preda materia respectivă sau avem o anumită familie pentru că am avut o anumită atracţie pentru o anumită persoană. Ne-am pierdut slujba sau am divorţat pentru că aveam o anumită adversitate faţă de unele comportări ale şefului sau ale partenerului de viaţă. Ne putem aminti cu lux de amănunte comportările celor din jur, dar ne amintim cu greutate sau deloc ce gândeam sau ce simţeam chiar în momentul în care observăm evenimentele exterioare. Doar când realizăm că suntem nefericiţi încercăm să găsim o cale de a ne rezolva problema şi devenim preocupaţi să căutăm fericirea. Dobândim anumite boli şi nu ştim ce anume le-a cauzat. Doar când realizăm că suntem bolnavi, acceptăm să ne ducem la doctor şi să urmăm un tratament. Latura pozitivă a nefericirii este că ne îndeamnă să ne cunoaştem corpul şi mintea.

Dar cum să înveţi ceva despe tine? Deoarece oamenii au atenţia îndreptată spre exterior, ei sunt înclinaţi să caute în exterior, în cărţi sau discutând cu alte persoane. Nu este nimic greşit în asta, dar această cale este valabilă doar până ce alegem tratamentul, până ce alegem metoda şi şcoala. În cazul de faţă se consideră că nu mai sunteţi începători şi că aţi ales metoda qigong şi şcoala Qilingong. Cu siguranţă aţi comparat şi v-aţi perindat şi pe la alte şcoli. Şi chiar după ce v-aţi ales metodele şcolii Qilingong continuaţi să vă duceţi la alte şcoli şi să urmaţi şi alte cursuri. La acest nivel de început este foarte greu de întrezărit calea de urmat şi cum să te foloseşti de cunoştinţele dobândite. Pentru că toate aceste cunoştinţe fac parte din cunoaşterea acumulată din exterior. Puteţi lua un manual oricât de bun de psihologie şi să începeţi să comparaţi trăsăturile psihologice din el cu caracteristicile structurii voastre interioare. Încercaţi să luaţi o coală de hârtie şi s-o împărţiţi în două coloane. În prima coloană puneţi trăsăturile psihologice din manual, în a doua coloană cele observate la voi. Ce vă va uimi probabil este cât de clar şi impersonal sunt definite trăsăturile din manual şi cât de vag şi pline de subiectivitate sunt trăsăturile personale. Psihologii cunosc acest halou al subiectivităţii legat atât de persoana proprie cât şi de orice persoană apropiată pe care o cunoaştem de multă vreme. Când cunoaştem o persoană prima dată avem o primă impresie, alb pe negru, de atracţie sau respingere, care se nuanţează tot mai mult cu cât cunoaştem mai bine persoana.

Este mult mai simplu şi uşor să ne formăm o opinie despre cineva din părerile celorlalte persoane. Acelaşi lucru ni se aplică şi nouă. Ne formăm o părere despre noi pornind de la părerile celorlalţi despre noi, indiferent că acestea sunt păreri directe ale unor persoane vii sau sunt păreri deduse de noi din cărţi. Observăm două probleme cu această metodă de cunoaştere a noastră: prima, că este o cunoaştere acumulată din exterior şi a doua, că este legată de cunoaşterea a ceea ce cred alţii despre noi, pentru că este o cunoaştere obţinută prin comparaţie. O a treia caracteristică a acestei cunoaşteri este că de obicei este la nivelul discursurilor şi nu este practică, adică dacă ne punem problema dacă ne-a rezolvat măcar una din problemele pe care le avem nu am putea face o afirmaţie fermă. Mai există şi alte caracteristici mai subtile, dar mult mai grave. Metoda este una statică, care consideră interiorul nostru ca fiind un obiect cu anumite proprietăţi, când în realitate mintea noastră este dinamică, este un proces. Este ca şi cum am vrea să realizăm imposibila sarcină de a studia mişcarea curgerii unei ape folosindu-ne de o singură fotografie. Cea mai dificilă caracteristică a minţii, dar şi cea mai benefică nouă ca fiinţe umane, este că ea se schimbă în chiar momentul când o studiem. Atunci ce anume studiem?

 

Acestea sunt limitele acestei metode de cunoaştere acumulată şi ea este unica metodă folosită în sistemul academic, cea de acumulare şi de comparare a unor cunoştinţe exterioare. Deoarece ne este inoculată de pe băncile şcolii primare, chiar dacă ajungem la şcoala Qilingong unde se foloseşte un alt tip de metodă (vom vorbi mai jos despre ea) avem tendinţa inerţială să continuăm cu vechea metodă. Care este efectul vechii metode? Oamenii care vin în contact cu o şcoală sunt foarte entuziaşti la început până curiozitatea  le este satisfăcută şi încep să citească tot ce reuşesc să găsească despre qigong. Mărturisesc că am avut şi eu această tendinţă considerând că nu voi fi un bun qigong-ist dacă nu aş ştii toate meridianele şi punctele de acupunctură.

 

În perioada următoare când nu se întâmplă suficiente schimbări care să alimenteze curiozitatea, poate interveni rutina şi plictiseala, o demotivare şi o îndepărtare pe nesimţite de la metoda şcolii şi de aici dorinţa de încerca alte şcoli, de obicei cu acelaşi rezultat, până când în cele din urmă, căutătorul „descoperă” metoda cunoaşterii directe, care i-a fost predată încă de la început în orice şcoală adevărată prin care a trecut. Atunci căutătorul devine un bun qigong-ist, un bun creştin, un bun budist sau un bun psihoterapeut, fără să realizeze decât într-o fază ulterioară că problema nu era metoda şcolii, ci „dificultatea” asimilării de către el a unei metode de cunoaştere directă. De aceea cei care se apucă de qigong sunt rugaţi ca dintre zecile de metode să-şi aleagă una singură şi să o practice constant şi consecvent „o sută de zile”.

Descoperirea metodei cunoaşterii directe este un eveniment deosebit pentru că înseamnă găsirea singurei metode valabile prin care putem să ne cunoaştem pe noi înşine. În fiecare din căi are alt nume şi există alte tehnici ajutătoare pentru a ajunge acolo. La greci era legat de iniţierea prin care se putea intra în templu. În meditaţia vipassana este numită concentrarea de acces. În creştinism se obţine urmând rugăciunea inimii. În Zen (sau Chan) este poarta fără poartă. În qigong este „poarta qigongului”, deoarece conform tradiţiei daoiste este definit în Dao De Jing ca poarta spre misterul misterelor, acolo unde începe Calea Dao. Intrând pe diferitele porţi ale diferitelor tradiţii se ajunge în acelaşi loc. Dacă treci de poarta qigongului este imposibil să mai ai o atitudine de dispreţ faţă de alte căi sau faţă de alte şcoli. Deşi ca deschidere a minţii poate fi un adevărat şoc, nu este vorba de iluminare, ci de o metodă practică şi concretă de a ne cunoaşte. Nu este o metodă care este predată doar celor iniţiaţi în qigong. De fapt este metoda „stării qigong” care este predată printre primele la cursurile de qigong ale maestrului Lin Kai Ting. Starea de qigong este sămânţa metodei, iar „poarta qigongului” este fructul metodei. Precondiţia oricărei tehnici qigong este intrarea în starea qigong sau de linişte a minţii. Rezultatul tehnicilor qigong este că treci prin „poartă” şi afli intuitiv ceva despre tine şi lumea din jur. De multe ori această cunoaştere directă nu o poţi exprima prin cuvinte, este o înţelegere fulgerătoare, intuiţională, sintetică, iraţională. Ulterior intervine mintea şi o îmbracă într-o formă perceptibilă. Nu este necesar ca această cunoaştere directă să fie de natură „intelectuală”, ci poate fi resimţită ca vitalitate şi energie sau ca un sentiment de bucurie. Poate fi resimţită şi ca energie pură, qi sau nu poate fi simţită deloc, doar ca o conştientizare.

De ce starea de qigong nu este de la început o poartă? Datorită minţii începătorului care nu se poate concentra. Prin concentrare nu înţelegem un efort, ci intrarea într-o stare de linişte şi claritate a minţii. La început începătorului îi fuge mintea de la un gând la altul, formând o ceaţă mentală care crează confuzie. Motivele profunde se datorează unei înţelegeri greşite asupra lumii care nu poate fi rezolvată prin simple tehnici. Este nevoie de exemplul unui adevărat Maestru care să-i dea încredere elevului că este posibilă cunoaşterea de sine şi că tehnica pe care o predă este valabilă şi-l va conduce în direcţia dorită. Apoi urmează intenţia sinceră a elevului de a-l urma pe Maestru. De-abia apoi urmează practicarea tehnicilor cu sârguinţă şi din toată inima.

 

Acea ceaţă mentală ascunde rezultatele stării qigong. Indiferent că le percepe sau nu, starea qigong produce efecte ireversibile asupra minţii practicantului. Cunoaşterea directă te transformă pentru totdeauna. Cunoaşterea acumulată nu, cu ea doar aduni cunoştinţe. La început starea qigong apare la întâmplare la un moment dat când practicăm o anumită perioadă de timp. Cu înaintarea în practică este posibilă intrarea spontană în starea qigong când ne „amintim” să practicăm o anumită tehnică în timpul zilei. Chiar dacă durează doar o clipă poate determina o detensionare a întregului corp şi o învigorare a stării mentale. Asta ne arată că simpla observare a minţii (cu ajutorul minţii) în starea qigong poate produce modificări benefice instantanee. Se poate obţine o clarificare bruscă a minţii, luarea de decizii imperioase, dispariţia oricăror gânduri negative. În acest sens cunoaşterea directă este o cunoaştere practică, deoarece poate modifica „obiceiurile rele”. După realizarea acestor beneficii ale practicii, practicantul dobândeşte încredere şi doreşte să-şi amintească cât mai des să fie atent la cele cinci elemente: poziţie, respiraţie, stare mentală, energie şi scopul practicii. Acestea pot fi aplicate la orice activitate. Evident că bunul simţ comun ne va opri să fim atenţi la altceva decât la condusul maşinii.

Ideea de poartă a qigong-ului ne poate conduce la o dualitate între „mintea obişnuită” şi mintea în starea qigong. Ele sunt de nedespărţit, deşi una este o minte care nu este observată şi îşi permite să facă ce vrea şi cealaltă este o minte conştientă, lucidă. Nu putem opri fluxul gândurilor, dar acestea se ordonează spontan, dobândesc o armonie când sunt observate. Nu trebuie să urmărim tot acest şir de gânduri precum obiectele expuse într-un supermarket. Am deveni rapid foarte obosiţi. Le lăsăm să apară şi să dispară, le observăm doar trecerea, nu ne lăsăm atraşi sau respinşi de ele. Este posibil ca ele să dispară precum peştii în momentul în care încercăm să le observăm.

Ce putem obţine folosindu-ne de metoda cunoaşterii directe? În primul rând o comportare naturală mai bună cu cei din jur. Nu o comportare „mai bună” pentru că aşa este bine. Se topeşte noţiunea de „persoană rea”. Nu există aşa ceva. Există doar o persoană care uneori are o zi mai proastă şi ne vorbeşte urât, motivat sau nu. Ne-am observat gândurile şi atitudinea din acea clipă. A doua zi nu ne folosim memoria când ne întâlnim cu acea persoană şi o luăm de la capăt ca şi cum nici n-ar fi existat acea zi dinainte. Starea qigong este o stare de prospeţime care îţi oferă atâta vitalitate şi bucurie, încât fără să vrei faci un pas deschis, fără să-ţi fie frică, spre celălalt. Ce este important este că nu încerci să fii altfel decât eşti tu de obicei, nici mai bun, nici mai rău. Spor la practică şi cunoaşte-te direct pe tine însuţi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: