Teatrul umbrelor

Teatrul umbrelor a fost creat ca să le reamintească oamenilor că pe lângă partea yang, vizibilă, ei au şi o parte ascunsă, yin, care nu poate fi despărţită de partea yang, la fel cum umbra nu poate fi despărţită de om. Dacă în viaţa cotidiană, oamenii obişnuiţi pot percepe doar partea yang, în teatrul umbrelor se povesteşte despre partea yin.

Umbre sunt peste tot. Unde este lumină, există şi umbre şi penumbre. Orice obiect (sau gând?!) aducem la lumină va crea şi o umbră. Umbrele sunt la fel de ubicue precum sunt norii, torentele sau fulgerele. Oamenii au fost preocupaţi din cele mai vechi timpuri de umbre şi le-au interpretat în fel şi chip. Această interpretare este partea cu adevărat interesantă!

Teatrul umbrelor are o istorie la fel de veche ca şi omul care a descoperit focul exterior şi pe cel interior. Ne putem imagina oamenii preistorici care şedeau în jurul focului în peşteri sau corturi şi urmăreau fascinaţi dansul umbrelor de pe pereţi. În curând aveau să descopere cum îşi pot utiliza capul, corpul, mâinile şi picioarele pentru a mişca umbrele la comanda lor. Tot aşa oamenii au descoperit cum, folosind tehnicile qigong, ei îşi pot utiliza corpul şi mintea pentru a mişca corpul energetic sau qi-ul.

Faptul că teatrul umbrelor a apărut ca rezultat al dorinţei de a manipula alte umbre decât cele fizice rezultă şi din povestea apariţiei teatrului umbelor. Se spune că împăratul Wu al dinastiei Han (121 î.C.) se simţea foarte singur după pierderea concubinei Li, la care ţinea foarte mult. Era atât de tulburat încât a început să-şi neglijeze imperiul. Miniştrii săi erau foarte preocupaţi şi au încercat diferite metode să-l determine să-şi reia sarcinile. În cele din urmă au găsit un bătrân magician taoist, care ştia cum să cheme umbrele. El l-a aşezat pe împărat într-o cameră întuncată în faţa unui ecran de pânză şi folosind o mică flacără în spatele ecranului, a provocat apariţia umbrei concubinei Li, care a început să se mişte plină de viaţă. Împăratul a fost foarte mulţumit şi a fost în sfârşit capabil să-şi revină din adânca sa durere. Această povestire ne arată că teatrul umbrelor era folosit în trecut ca un mod de comunicare între cei vii şi lumea spiritelor.

Qigong-ul este folosit ca un mod de comunicare între corpul şi mintea obişnuită a practicantului şi sufletul şi spiritul său. Activarea corpului energetic prin tehnicile qigong permite acest mod de comunicare.

Teatrul umbrelor era o prezenţă mult-aşteptată în timpul sărbătorilor. Manipularea umbrelor era partea vizibilă a spectacolului. Dar în trecut, unii artişti teatrali aveau un nivel atât de ridicat de măiestrie, încât reuşeau prin arta lor să întredeschidă unor oameni un teatru magic. Dar pentru a pătrunde în acest teatru magic trebuia să renunţi la prejudecăţi şi în special la mintea obişnuită, la fel cum face şi Harry în romanul lui Herman Hesse, Lupul de stepă.

Ce lucru simplu pare teatrul umbrelor. Ai nevoie doar de o cortină albă, de păpuşi translucide, de beţe şi fire, de un păpuşar cu care să le mânuieşti şi de o sursă de lumină. Spectatorii privesc fascinaţi umbrele lăsate de păpuşi şi se transpun în personajele care redau o întâmplare. În India erau scenete din istorisirile religioase Mahabharata sau Ramayana, iar în China din nuvela istorică Trei Regate sau povestea populară despre judecătorul înţelept Bao Gong. Iar dacă credeţi că teatrul umbrelor sau a păpuşilor este doar pentru copii gândiţi-vă la televizor sau la calculator. Arta povestirii nu a dispărut deloc. Doar s-a transformat, folosind modalităţi tehnologice noi. Pe la 1767 apăreau şi în Franţa primele teatre de umbre aduse de misionarii iezuiţi din China. De la umbrele chinezeşti la teatrul cinematografic a lui Lumiere şi apoi la filmul mut nu a fost decât un pas.

Dar în ce constă această magie a teatrului umbrelor? Lumea întreagă este un uriaş teatru în care se joacă simultan o mulţime de întâmplări. Suntem fascinaţi de ele, râdem, plângem, suntem atraşi de unele personaje, altele ne provoacă frică sau aversiune. Suntem spectatori, contribuim la bunul mers al spectacolului cu emoţiile noastre. Chiar şi plictiseala şi indiferenţa fac parte din spectacol. Acesta este spectacolul vieţii noastre şi suntem prinşi în el ca spectatori. Ne plac spectacolele improvizate pentru a ne detaşa şi a privi cu alţi ochi spectacolul principal din care credem că nu putem ieşi decât murind.

Dar copiii au fost întotdeauna curioşi. Când le plăcea un spectacol doreau să ştie ce este în spatele cortinei. La teatrul de păpuşi întotdeauna erau câţiva copii mai curioşi sau mai curajoşi care doreau să afle ce se întâmplă în spatele cortinei, cine mânuieşte umbrele sau păpuşile. Gândiţi-vă ce greu este să explicaţi unui copil sub cinci ani cum funcţionează televizorul. Să-i spuneţi că acel spectacol ce-l vede pe ecran este creat de ceva invizibil care călătoreşte prin spaţiu şi timp şi vine de la o sursă invizibilă. Dacă-i spuneţi asta copilului, acesta vă va crede, dar totuşi va încerca într-o zi, când nu sunteţi acasă, să desfacă cutia magică şi să vadă ce este înăuntru.

Dar noi mai suntem oare atât de curioşi? Sau la toate problemele avem deja soluţii? Oare suntem convinşi, ca adulţi, că ştiinţa şi tehnologia ne oferă un tablou complet al lumii? Credem că nu mai este nicio cortină de ridicat, niciun mister de descoperit? Ce-aţi spune dacă aţi putea să ridicaţi măcar un colţişor al cortinei pe care se perindă evenimentele vieţii voastre? Să ştiţi de ce vi se întâmplă unele lucruri, de ce întâlniţi anumite persoane, de ce vă îmbolnăviţi, de ce, de ce…

Deşi nu vi s-a prezentat în acest mod, chiar asta face qigong-ul. Vă permite nu numai să fiţi spectatori, dar şi să participaţi la spectacol, implicându-vă activ la modificarea scenariului. Deşi credem că putem modifica scenariul sau cursul vieţii noastre, suntem de fiecare dată doar spectatori, suntem doar de o parte a cortinei. Pentru a putea modifica ceva în viaţa noastră, trebuie să pătrundem profund în interiorul nostru dincolo de corpul şi mintea obişnuită, de partea cealaltă a cortinei. Până nu descoperim ce anume proiectează acele umbre ce formează întâmplările vieţii noastre, nu putem spune cum se formează spectacolul vieţii noastre

Modul particular în care gândim şi simţim sunt umbrele vieţii noastre. Iar aceste umbre sunt proiectate de Bing Qi, straturile mai opace sau mai translucide ale energiei stagnante. Dacă nu ar fi Zhen Qi, energia luminoasă, curată, nu am vedea nimic. Lumina sau Zhen Qi provine de la o sursă luminoasă din interiorul nostru. Cortina care ne întunecă vederea şi nu ne permite să vedem ce se petrece în interiorul nostru, chiar şi ea este formată din Bing Qi şi reprezintă ignoranţa noastră despre ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Zhen Qi este energia sau vitalitatea pe care o simţim în corpul nostru, sau intuiţia care ne luminează mintea, sau căldura care ne topeşte inima. Îndepărtând Bing Qi-ul din straturile superficiale descoperim fire care ne duc mai în profunzime la energii stagnante mai subtile. Prin îndepărtarea Bing Qi-ului lumina este mai puternică şi vedem mai clar lucruri pe care doar le-am bănuit. Pentru că întregul spectacol al vieţii este un joc al umbrelor şi luminii. Iar îndepărtând cauzele ce generează umbrele descoperim treptat corpul nostru de lumină, corpul energetic, sufletul. Intuiţia noastră ne oferă o certitudine în momentul descoperirii luminii, că aceasta provine de undeva, dintr-o scânteie divină, spiritul.

Dar dacă descoperim asta nu trebuie să credem că putem fi doar suflet şi spirit. Trupul şi mintea obişnuită au menirea lor. Fără ele nu am vedea nimic din firele invizibile care ne trag, aceleaşi cu care păpuşarul îşi mişcă păpuşile. Sau ca undele electromagnetice care însufleţesc scenele de pe ecranul televizorului. Avem nevoie de un ecran, iar trupul şi mintea obişnuită joacă chiar acest rol. Problema este că suntem atât de prinşi de spectacolul de pe ecran încât încetăm să mai încercăm să-i pătrundem tainele. Iar scopul nostru este ca, folosind ecranul ca punct de plecare, pas cu pas să ne dezvoltăm vederea interioară care ne permite să vedem în spatele ecranului. Doar atunci trupul şi mintea şi-au îndeplinit cu succes misiunea şi pot fi lăsate în urmă. Deci trebuie să nu uităm că suntem o îmbinare curioasă de cer şi pământ şi că fiecare are rolul lor în noi şi în lume.

În viaţa noastră vedem de obicei doar partea sa de umbră, obstacolele şi suferinţa. Dar în acelaşi timp ar fi absurd să nu observăm că îmbinată cu prima este partea de lumină, viaţa fiind plină de ocazii fericite, dar ratate din cauza neîncrederii noastre în puterile noastre interioare. Suntem o îmbinare yin-yang, de lumină şi umbre, care provin atât din cer, cât şi de pe pământ. Prin discernământ despărţim minciuna de adevăr şi binele de rău şi spre uimirea noastră vom descoperi un teatru magic, totul este exact cum trebuie să fie, în toate există o înţelepciune iubitoare şi o inimă limpede.

Fără qigong sau o altă cale spirituală, suntem doar spectatorii vieţii noastre şi aceasta se numeşte karma. Practicând însă cu consecvenţă qigong putem descoperi că putem fi şi păpuşarii vieţii noastre, că spectacolul poate fi nu numai trăit, dar şi schimbat. În fiecare moment putem alege destinul nostru, să fim atraşi în spectacolul umbrelor, ca spectatori neputincioşi, sau să înlăturăm umbrele şi să ne îndreptăm conştient spre lumină.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: