Povestea pisicului

            După mai multi ani de practică de qigong trebuia sa trag o linie şi să găsesc învăţătura care mi-a fost cea mai utilă în această perioadă. Să găsesc o chintesenţă a ceea ce am învăţat. Nimic despre energia qi, nimic despre practica gong. Ceva simplu şi util.

Mi s-au perindat prin minte o mulţime de întâmplări, dar brusc a apărut una, de mult uitată, despre un pisic pe care l-am primit cadou de la o persoană la care ţineam mult. Era un mic ghemotoc, de un alb imaculat. Avea gheare foarte ascuţite, un mic tigrişor războinic. În prima zi i-am dat lapte în farfurioară şi a trebuit să-i căutăm rapid o cutie de carton pe care am presărat nisip pe care să-şi facă nevoile. Lucrurile au mers foarte bine câteva zile, timp în care tigrişorul curios a explorat toate ungherele casei. Dar au început problemele. Când cineva deschidea uşa la dulap, se prindea cu degetele de nas. Când intra cineva la bucătărie aluneca pe ceva „vâj” la intrare înainte de a apuca să aprindă lumina. Peste tot familia mea descoperea urmele trecerii tigrişorului nostru mult iubit. Ţineam foarte mult la el şi încercam să-l „educăm”: îi arătam ce a făcut, îl puneam cu nasul în mizerie. Parcă înţelegea pentru o vreme, după care o lua de la capăt. În cele din urmă a trebuit să renunţăm la el şi l-am dus la ţară unde a devenit un vestit prinzător de şoareci.

Peste mai mulţi ani mi-a spus cineva care a fost problema pisicului. În fiecare dimineaţă ar fi trebuit să-i schimbăm nisipul şi să-i punem altul, curat şi nou.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: