Zhuang-ul – tehnică de meditaţie

 

Suntem obişnuiţi că meditaţia se face în poziţie şezând, pe un scaun sau în lotus. Zhuang-ul este o meditaţie stând în picioare. Dacă ne este greu să o facem, trebuie să ne gândim că în timpul zilei, este posibil să stăm timp de câteva ore în picioare. Ne este greu să stăm în viaţa cotidiană sau ne simţim obosiţi la sfârşitul zilei pentru că pierdem foarte multă energie. Dacă facem Zhuang, nu o facem numai pentru o perioadă de o oră sau cât timp stăm în Zhuang, ci pentru toată perioada zilei. Pentru că dacă reuşim să ne îmbunătăţim poziţia prin Zhuang, acest câştig se va răsfrânge şi asupra vieţii noastre cotidiene. Vom fi mai puţin obosiţi la sfârşitul zilei, mai plini de vitalitate.

Există o relaţie strânsă între poziţie şi starea mentală în care ne aflăm. Mai precis între tonusul muscular şi tonusul mental. Dacă ne simţim deprimaţi, fără vlagă, fără chef imediat observăm că ne vine să ne întindem în pat, sau într-un fotoliu cât mai moale. Dacă în schimb avem chef de viaţă, suntem energici, suntem încântaţi de ce trebuie să facem, ne este greu să stăm locului, ne vine să zburdăm, să sărim, dorim să ne manifestăm energia prin atitudinea corporală.

Acest tonus muscular este o manifestare a energiei. Energia se poate vedea atât în corp, în acest tonus, cât şi în respiraţie, în uşurinţa cu care respirăm. Energia se observă în deschiderea emoţională către ceilalţi, dar şi în împăcarea cu noi înşine, în liniştea care coboară asupra minţii noastre. În această linişte ne vin cele mai bune idei, cele mai clare decizii.

Iar această energie provine din nemişcare. În Zhuang stăm nemişcaţi, în meditaţie şedem nemişcaţi. Dar meditaţia în sens mai general înseamnă să fi nemişcat, indiferent de poziţia corporală. Când şedem în meditaţie, la început, atenţia ne este distrasă mereu de un detaliu sau altul al corpului. Ne doare spatele, ne dor umerii, capul ne este greu, mereu apare un alt detaliu “neplăcut”. Mintea obişnuită este fragmentată de atenţia pe care o acordă diferitelor părţi ale corpului, dacă este prezentă. Deoarece când suntem prezenţi este destul de neplăcut din cauza acestor atenţii, atunci mintea se pregăteşte să hoinărească şi începem să visăm, ne trec tot felul de gânduri dezlânate. În Zhuang această senzaţie de neplăcere este accentuată. Problema nu este exerciţiul în sine, ci mintea noastră, care s-a obişnuit să nu fie prezentă, pentru a nu răspunde solicitărilor corpului. Ca şi cum corpul şi mintea nu ar forma un întreg, ci fiecare ar fi ca un cal care trage căruţa în altă parte. Zhuang-ul ni se pare greu pentru că ne arată clar că ceva nu este în regulă cu noi. Am dori să evităm acest exerciţiu pentru că este tehnica prin care ni se arată cu cea mai mai limpezime că nu suntem unitari.

Senzaţii. Frumuseţea Zhuang-ului apare în momentul în care acceptăm în sinea noastră să fim prezenţi, mintea noastră acceptă să rămână şi să răspundă solicitărilor corpului. Atunci şi corpul se relaxează şi îi oferă linişte minţii. Cei doi cai se împrietenesc, sunt capabili să tragă împreună la aceeaşi căruţă. În acest moment se petrece ceva uimitor. Nu ne mai este greu să stăm în Zhuang. Corpul devine dintr-odată uşor. De pe minte parcă se ridică o cortină. Datorită acestei uniuni dintre minte şi corp, din această nemişcare la nivel fizic se eliberează brusc în noi o cantitate foarte mare de energie, care vine atât din interior, din fiecare celulă a corpului nostru, dar şi din exterior, de pretutindeni. Corpul resimte energia, iar mintea în starea ei de linişte simte o bucurie fără motiv, o tandreţe, o recunoştinţă, o topire cu nemărginirea. Începem să transpirăm nu datorită efortului muscular de a sta în Zhuang, ci pentru că în noi erupe această energie care ne deschide toţi porii corpului. Putem simţi o căldură binefăcătoare sau o răcoare plăcută ca menta. Simţim că această energie nu stă pe loc, ci ea circulă prin corpul nostru.

Mintea noastră în această stare, care este starea de qigong, este foarte diferită de mintea obişnuită, plină de gânduri. Mintea obişnuită este punctuală, este fixată, este atrasă de lucrurile mărunte, de o durere sau tensiune din corp, este distrasă de un sunet sau de un obiect, este şovăitoare, nesigură. Mintea în starea qigong este liberă, este pretutindeni în jurul nostru ca un nor de conştienţă, este o prezenţă tăcută până departe, calmă, solemnă, maiestuoasă. Apare un “sentiment” de sacru, profund, fundamental. În această stare nu există gânduri, sentimente, deşi putem continua să vedem, să auzim, să simţim. Dar vederea cumva “implodează”. În mod obişnuit proiectăm obiectele văzute în afara noastră. Acum obiectele văzute le cuprindem cumva în interiorul norului nostru de conştienţă. Dar este mai mult o părere, o senzaţie de cuprindere, este de fapt o expansiune a conştiinţei, suntem pretutindeni, dar nu putem preciza ce înţelegem prin acest pretutindeni. Uităm cumva de corp, deşi suntem conştienţi de el, şi ne dăm seama că nu mai primim senzaţiile prin el, ci de la acest nor extins de conştienţă. Spaţiul este diferit în funcţie de conştienţa ce i-o acordăm. Timpul se modifică, deşi nu ne dăm seama de asta. Doar când terminăm exerciţiul şi ne uităm la ceas ne dăm seama că timpul a trecut foarte repede. În ce clipă am fost răpiţi în afara timpului? Când s-a produs expansiunea sa?

Mintea se simte unificată, nu mai este fragmentară. Din acest motiv avem un sentiment de împăcare pentru că ne simţim întregi, compleţi, nu ne lipseşte nimic, nu ne sâcâie nimic. Corpul simte această binefacere şi este relaxat, chiar dacă există acest tonus muscular continuu, dar acesta se dovedeşte o curgere de energie prin corp.

Sunt de fapt două lumi, iar Zhuang-ul ne permite să realizăm o legătură între ele, ne permite să intrăm în starea qigong cel mai rapid şi eficient. Este lumea corp-minte şi lumea energiei-norului de conştienţă. Chiar şi acest nor este uneori mai conştient, mai strălucitor, mai vibrant de energie şi alteori mai palid, mai vag, invizibil. Putem simţi cum din nemişcare ţâşneşte energia şi are loc această expansiune incredibilă a conştiinţei, ca spuma laptelui care fierbe, într-o clipă scurtă cu acea minte şi lungă în timpul nostru măsurat de ceas.

De ce nu se scrie de aceste senzaţii în zhuang? Pentru că începătorul poate deveni frustrat că nu simte în acest fel. Pentru că crede că acestea sunt senzaţiile “corecte” şi ceea ce simte el nu are valoare. Dar de multe ori nu simt nimic din cele de mai sus şi de fiecare dată simt în alt fel, într-un mod complet nou. În primele luni de practică am simţit după ce făceam Zhuang-ul sau alte tehnici de qigong că sunt plin de vitalitate şi simţeam o bucurie fără motiv, pur şi simplu savuram că trăiesc. Deci aceste lucruri le simţi aproape imediat şi nu este necesar să practici prea mult. Problema este că aceste stări de bine dispăreau şi de aceea încercam să înţeleg mai mult motivele. De asemenea nu-mi era deloc clar cum apare starea de bine şi vitalitatea, ce anume le produce. Cele două probleme sunt de fapt legate. Dacă poţi să fii mereu în starea de qigong, se produce încontinuu energie, rămâi mereu conectat la această sursă de energie, atunci nu mai eşti distras de lumea exterioară, nu te mai simţi obosit la sfârşitul zilei, rămâi mereu tu însuţi, cel complet.

Completitudinea. Este starea noastră naturală să fim plini de energie şi să ne bucurăm de viaţă. Dar suntem învăţaţi să urmărim alte scopuri şi obiective în viaţa noastră, care ne îndepărtează de ceea ce suntem. Suntem învăţaţi că dacă atingem acele scopuri, atunci vom fi împliniţi. Şi nimeni, la nici o şcoală nu ne învaţă cum să fim noi înşine, compleţi. Pentru că doar când eşti complet, împăcat cu tine însuţi şi cu lumea poţi să fii fericit. Plecând de la această bază interioară poţi face orice activitate exterioară care este un serviciu dezinteresat altora. Pentru că eşti complet nu ai nevoie de nimic din exterior. Poţi să oferi fără să doreşti ceva în schimb, fără să aştepţi să ţi se înapoieze. Asta nu înseamnă să nu muncim, să nu avem o slujbă. Doar că putem avea o slujbă pentru a câştiga bani să ne îngrijim trupul sau putem munci pentru că ne face plăcere şi dorim să facem ceva şi pentru alţii. Inevitabil vom câştiga şi acei bani după care aleargă toţi şi care ne sunt indispensabili pentru că avem un corp fizic şi o minte obişnuită. Dar oricâţi bani am câştiga, orice poziţie socială am avea, orice prieteni am avea, dacă nu suntem compleţi vom simţi mereu că ne lipseşte ceva.

Scopurile care ni se oferă de către lume sunt false pentru că nu vor putea niciodată să umple acel gol pentru a ne face compleţi. Complet eşti doar când ştii că eşti mai mult decât acest corp şi minte şi îţi trăieşti viaţa în acord cu această înţelegere rezultată din experienţa directă. Acesta este învăţătura cu adevărat deosebită pe care ţi-o oferă Şcoala Qilingong. Îţi oferă tehnici practice prin care poţi avea o experienţă directă a ceea ce eşti cu adevărat. Iar asta te face complet. Pornind de la această construire a fundaţiei, poţi să-ţi trăieşti viaţa în acord cu această înţelegere.

Moralitatea. Tehnicile cu adevărat înalte sunt cele legate de moralitate. Acestea sunt învăţături care acordează viaţa ta pe care o trăieşti în lume ca fiinţă cu trup şi minte obişnuită cu ceea ce eşti cu adevărat, cu completitudinea fiinţei tale. Prin aceste învăţături sunt îndepărtate diferite dificultăţi pe care le întâmpinăm în viaţă, datorate prejudecăţilor şi altor probleme personale, şi ne netezesc drumul spre completitudinea noastră. Tot ce ni se întâmplă în viaţă face parte din fiinţa noastră. Obstacolele vieţii noastre sunt zone obscure, insuficient explorate ale fiinţei noastre. Pentru rezolvarea lor avem două căi de atac. Limpezindu-ne mintea şi curăţindu-ne trupul de Bing Qi, energia patogenă prin practicarea tehnicilor qigong “practice”. Aceasta  este calea “xing” de transformare a corpului şi minţii. Cealaltă cale “ming” constă în a duce o viaţă în acord cu principiile morale. La început este vorba de o morală rigidă, dogmatică, bazată pe anumite reguli pe care le-am învăţat în copilărie, dar n-am ştiut niciodată de ce trebuie să le urmăm. Pe urmă la qigong aceste reguli sunt predate din nou în o altă formă. Dar treptat morala rigidă devine o morală spontană rezultată din fiinţa noastră. Cele două tehnici sunt strâns legate, nu pot fi despărţite. Când progresăm cu tehnicile practice descoperim fiinţa noastră şi se produc schimbări fiziologice în corpul nostru. Din acest motiv bunăvoinţa noastră către celelalte persoane are o bază fiziologică şi psihologică. Pentru că ne simţim bine suntem plini de solicitudine şi dorim să-i ajutăm pe alţii. În schimb o persoană bolnavă datorită durerilor este mereu arţăgoasă şi fără să vrea se poartă rău cu cei din jur. Dar tot atât de adevărat este că dacă avem această bunăvoinţă şi deschidere către ceilalţi în timp ne vindecăm de boli şi de depresii. Fiecare cale o întăreşte pe cealaltă şi de aici rezultă înţelepciunea că doar Cuvântul întrupat poate conduce la un trup sănătos care trăieşte o viaţă fericită.

Aceasta este strategia generală. În schimb tactica constă ca, în fiecare zi, dacă este posibil dimineaţa, să practicăm tehnicile qigong. Apoi în timpul zilei iar practicăm chiar şi câteva clipe. Care este motivul pentru care trebuie să practicăm? Motivul este că lumea ne bulversează, ne întoarce pe dos, ne face să uităm cine suntem. Lumea şi oamenii obişnuiţi trăiesc în corpul şi mintea obişnuită, aşa au fost învăţaţi, cum am fost şi noi din copilărie. De aceea trebuie să practicăm conform noii înţelegeri pe care am dobândit-o. Ne dezvăţăm să fim doar trup şi minte şi învăţăm să acţionăm, să simţim şi să trăim din acest punct de vedere mai complet, mai aproape de ceea ce suntem cu adevărat. În orice activitate exterioară, chiar dacă nu este o tehnică qigong, aducem acea învăţătură, acea stare desprinsă din cunoaşterea directă din timpul practicii qigong.

Nu suntem mai buni ca ceilalţi oameni. Nici mai deosebiţi, nici mai virtuoşi, nici mai inteligenţi. Suntem exact la fel ca ceilalţi oameni. Suntem un fel de centauri, pe jumătate oameni, pe jumătate altceva. Oamenii obişnuiţi îşi văd doar o jumătate, ei se cred doar oameni. Noi, ca practicanţi de qigong, ştim că mai suntem ceva în plus, îi putem spune qi, energie. Lumea energiei este o lume morală. Când acţionăm moral suntem în acord cu legile Universului şi putem simţi fluxurile de energie. Când ne punem contra acestor legi morale, sensibilitatea noastră la energie se diminuează şi dispare. Devenim oameni obişnuiţi, uitând de partea noastră ascunsă şi simţim un gol pe care nu ştim cu ce să-l umplem.

Ciclul zi-noapte. Am învăţat la cursuri că există anumite ore speciale când practica qigong este mai bună. Să vedem de ce. Ziua suntem activi, corpul este în mişcare, mintea plină de gânduri şi spunem că suntem în stare de veghe. Noaptea suntem pasivi, corpul este nemişcat şi nu prea suntem conştienţi de ce se întâmplă, uneori ne aducem a minte de unele vise. Mulţi au încercat să reducă timpul de somn,  considerându-l ca o pierdere de timp activ. Dar cu toţii am simţit că dacă dormeam bine, dimineaţa ne sculam mai odihniţi, cu mintea mai limpede, mai plini de energie. Ne-am simţit destul de asemănător cu ceea ce simţim după ce practicăm tehnicile qigong. Doar că practica qigong se face conştient, iar dormitul într-o stare de inconştienţă. Dar amândouă accesează o sursă de energie, care deocamdată ne rămâne ascunsă. Prin qigong reuşim să descoperim treptat despre ce este vorba.

Universul are o parte vizibilă yang şi alta yin, ascunsă, lumea energiei. Aceste două lumi coexistă şi există un flux de energie între ele. Deşi acest flux este permanent, acesta se modifică în funcţie de orele zilei, cel puţin pe planeta numită Pământ. Între orele 5-7 dimineaţa, yin-ul descreşte şi yang-ul creşte, adică are loc o transformare şi un flux de energie dinspre lumea energiei spre lumea vizibilă, materială. Corpul nostru este transformat dacă practicăm la această oră specială. Ne este mai uşor să accesăm energia şi să ne vindecăm trupul, dacă suntem bolnavi.

Mintea noastră se limpezeşte mai uşor pentru că, foarte devreme, majoritatea oamenilor din vecinătate, din fusul nostru orar, încă dorm şi nu ne agită telepatic trimiţându-ne gândurile lor. Pentru a ne apăra împotriva agitaţiei de orice fel, de exemplu când practicăm la ore mai târzii, este important să reţinem că acea agitaţie nu ne aparţine. Pentru că noi primim energie atât din “interiorul” nostru, cât şi din “exteriorul” nostru, în particular de la alţi oameni. Energia se materializează sub formă de gânduri şi emoţii. Materializarea se produce pentru că credem că gândurile ne aparţin. Dacă nu ni le atribuim, aceste gânduri vin şi trec mai departe fără să ne agite nivelul fundamental de linişte. Cu cât liniştea este mai profundă cu atât suntem mai sensibili la aceste influenţe “exterioare”, dar totodată suntem mai puţin influenţaţi de ele. Chiar şi mintea noastră obişnuită nu este mintea noastră, ci sunt doar gânduri care vin şi trec. O credem mintea noastră pentru că acele gânduri le ştim, le-am mai rumegat de zeci de ori şi deja ni le atribuim. Mintea noastră obişnuită este formată din anumite automatisme, din fixaţii sau agitaţii ale minţii mai profunde care crează acele gânduri. Unele devin instinctuale: ne trezim la o anumită oră, ne este foame la numite ore, ni se face somn la anumită oră, etc. Cu cât repetăm mai mult anumite gânduri, cu atât acele gânduri se repetă mai des şi au mai multă energie.

Făcând Zhuang ne golim mintea de gânduri, eliberăm din energia irosită inutil şi aceasta o simţim în corpul nostru. Această energie o utilizăm pentru a ne schimba corpul, prin exerciţiile de încheiere. De aceea aceste exerciţii de încheiere sunt obligatorii. Pentru că dacă nu le facem, nu utilizăm energia eliberată. Aceasta va fi reabsorbită şi utilizată la generarea de noi gânduri inutile pe parcursul zilei. Această energie eliberată este energie curată, pură, care prin bateri îndepărtează stagnările din corp.

Corpul energetic. Putem observa că gândurile vin şi pleacă şi că mintea obişnuită “nu ne aparţine” pentru că ştim că mintea este foarte volatilă, dar ne este mai dificil să ne convingem că acest corp de asemenea “nu ne aparţine”. Prin “nu ne aparţine” vrem să spunem că se petrec nişte fenomene naturale care nu au nevoie de participarea noastră, pentru că ele sunt autonome şi au grijă să-şi poarte singure de grijă. Prin faptul că suntem prea fixaţi pe gândurile care ne vin în minte nu suntem capabili să vedem în spatele copacilor pădurea, adică nivelul minţii mai profund, care este vast şi liniştit. Atâta timp cât corpul funcţionează bine şi este sănătos nici nu-l băgăm în seamă, nu suntem interesaţi de senzaţiile fizice. Doar când suntem sâcâiţi de diferite senzaţii fizice îl băgăm în seamă. În Zhuang simţim energia care este un nivel mai profund în momentul în care nu mai băgăm în seamă senzaţiile fizice. Energia o putem simţi “tactil” atât în corpul nostru, cât şi în exterior şi prin asta înţelegem că ceea simţim nu o facem prin intermediul corpului. O numim “senzaţie corporală”, dar alţii din acest motiv o numesc senzaţie extrasenzorială, pentru că o resimt undeva în exterior. Le numim senzaţii corporale pentru că, toate senzaţiile, oricât de exterioare le simţim, se fac prin cele cinci căi sau simţuri obişnuite. Totuşi ştim cu certitudine “subiectivă” că modul în care simţim este diferit de simţurile numai cu ajutorul corpului fizic. Dar este de asemenea posibil ca celulele să simtă mult mai multe, dar informaţia recepţionată de ele să nu ajungă în mod obişnuit la nivelul conştient datorită agitaţiei minţii obişnuite. În starea qigong este posibil să accesăm acest nivel mai profund. Este dificil de decelat la acest nivel între senzaţiile “interioare” corpului produse de celule şi senzaţiile “exterioare” corpului care sunt informaţii primite de celule din exterior. De fapt nu pot fi decelate. Ca şi în cazul gândurilor, simţurile pe care considerăm că “ne aparţin” le vom considera interioare corpului, iar restul exterioare. Această convenţie, pe care o luăm ca valabilă este doar o convenţie artificială.

Corpul nostru, deşi există, nu se reduce la cel fizic. Atunci îi spunem corp energetic, dar în realitate nu există o separare netă între corpul fizic şi cel energetic. Şi atunci ajungem la un hăţiş de probleme de ordin filozofic pe care nu le putem descâlci cu mintea obişnuită. Ideea principală este că suntem mai mult decât credeam, suntem mai mult decât corpul şi mintea obişnuită. Dar în momentul în care încercăm să definim ce anume este acel ceva mai mult, la care-i spunem corp energetic, ne vedem siliţi să renunţăm la cuvântul “personal”. Corpul energetic nu mai este o entitate “personală”, nu ne mai aparţine nouă în aceeaşi măsură cum credeam că ne aparţine corpul fizic. Putem face diferite acţiuni cu corpul energetic, dar totodată aceste acţiuni nu le mai putem face în interesul nostru îngust, egoist, pentru că nu funcţionează. Sau dacă funcţionează ne diminuăm şi revenim la corpul fizic, personal. Când acţionăm dezinteresat ne este uşor să accedem acest corp energetic, care este deschis altora şi nu are graniţe definite. Moralitatea spontană apare din recunoaşterea că suntem acest corp energetic deschis. Iar proprietăţile acestui corp sunt uimitoare.

Conectarea la energie. Cea mai grea sarcină în qigong este conectarea la acest corp energetic. Deşi această conectare este ceva natural, se face de obicei în mod inconştient, când suntem în somn profund. Deşi nu ştim ce se petrece atunci, putem resimţi efectele sale, prin faptul că dimineaţa suntem odihniţi, adică plini de vitalitate şi voie bună. Acest lucru se petrece în mod spontan, natural în timpul nopţii, dar nu ştim care sunt condiţiile necesare pentru acest conctact. Practicând qigong se întâmplă acelaşi lucru. Undeva pe parcursul practicii noastre, se petrece acel ceva, astfel că la sfârşitul exerciţiilor ne simţim revitalizaţi şi plini de viaţă.

Cu cât practicăm mai mult, cu atât devenim mai conştienţi de ceea ce se întâmplă şi putem decela mai precis momentele când simţim acel suflu binefăcător. Deoarece prin practică devenim mai conştienţi, sensibilitatea corpului se modifică. Simţurile noastre sunt modificate de conştienţa noastră. Atunci putem simţi chiar în clipa în care începem să ne umplem de energie ce se întâmplă cu noi în interior. De exemplu dacă suntem întinşi în pat relaxarea care apare chiar înainte de a adormi este un semn premergător al stării în care intrăm când energia pătrunde în noi. Mintea se goleşte de gânduri, respiraţia devine fină şi uşoară, pieptul se uşurează, atenţia se mută instinctiv în abdomenul inferior, sub ombilic. Simţim o căldură şi o moleşeală plăcută. În acest moment adormim, intrăm în visare sau într-o stare mai profundă. Dacă nu practicăm o tehnică qigong anume, cum ar fi qigong-ul dormind, nu ne mai amintim nimic din ce se întâmplă în continuare, pentru că adormim. Datorită tehnicii amintite se poate întâmpla să rămânem în continuare conştienţi de noi, fără să ne agităm, fără să producem gânduri şi emoţii, suntem foarte calmi şi totuşi ne dăm seama că suntem într-o stare paradoxală, pentru că simţim toate semnele vitale ale corpului noastru care a adormit şi totuţi suntem la fel de conştienţi ca şi în starea de veghe. Dacă starea de somn este profundă putem simţi cum primim energia. De fiecare e altfel, deci nu trebuie să ne legăm prea mult de senzaţii. Cu toate acestea odată am simţit în zona de sub ombilic ca şi cum ar fi fost un loc gol, un sorb care aspira ceva, la fel cum este gaura chiuvetei care trage spre ea apa. Senzaţia de aspirare era foarte puternică şi treptat am simţit cum coprul se umple de energie, la fel cum un vas se umple cu apă. Senzaţia a durat maxim zece secunde după care m-am trezit şi m-am simţit odihnit ca şi cum dormisem mai multe ore. Senzaţia de aspiraţie era similară cu ceea ce se întâmplă când colectăm energia cu ajutorul palmei. Atunci mi-am spus: Stai puţin. Am înţeles ceva. Practicăm mereu anumite tehnici şi le facem la nivel mental, dar ele sunt de fapt fenomene energetice naturale. Adică această aspirare de energie se petrece natural în timpul nopţii şi cineva a simţit acest lucru. Acea persoană şi-a dat seama că dacă face acest exerciţiu, reproducând condiţiile necesare, poate să aspire energie şi în starea de veghe, perfect conştient de ceea ce se întâmplă.

În fiecare exerciţiu pe care-l practicăm putem colecta sau aspira energie prin unul din centrii noştrii energetici. Acest lucru se întâmplă la început inconştient, ca în somnul profund sau în tehnicile qigong în starea qigong care este o stare de veghe specială în care suntem conştienţi dar care cum spuneam seamănă mult cu starea de somn profund în care din păcate nu suntem conştienţi. În ambele cazuri se produce o conectare la sursa de energie. Putem colecta în Xia Dan Tien cu ajutorul palmei, în Lao Gong în tehnica stării de receptivitate, în Zhuang prin Yuan Quan din talpa piciorului, în Shang Dan Tien prin tehnica cristalelor, în Zhong Dan Tien prin primul şi al doilea exerciţiu din Yi Ji Jing. Lista ar putea continua. Practicând o tehnică, energia curată Zhen Qi pătrunde în corpul nostru energetic, pentru că atenţia noastră trece de pe corpul fizic pe cel energetic şi îl activăm pe cel din urmă. Dacă atenţia noastră este pe corpul fizic energia vine acolo dar sub formă de gânduri şi senzaţii. Dacă atenţia noastră este pe corpul energetic, energia vine acolo sub forma unor senzaţii energetice. Practicând qigong, centrii principali energetici enumeraţi mai sus, care sunt de obicei punctele cele mai sensibile ale corpului energetic, se activează primii şi devin tot mai sensibili. Prin practică se activează noi şi noi centrii încât corpul nostru va semăna cu Argus, cel cu o mie de ochi. Senzaţia corporală înseamnă că vom “vedea” ceva chiar şi cu spatele. Este ca şi cum în jurul nostru ar fi un nor care simte tot cu ce intră în contact.

Simţirea corporală. Această simţire este foarte vagă şi nu se poate compara cu văzul sau auzul. Sunt două cauze care ne împiedică să utilizăm eficient această simţire. Prima cauză este comoditatea noastră: văzul şi auzul ne dau suficiente informaţii pentru a mai exersa alte simţuri. Chiar şi celelalte simţuri fizice ca mirosul, gustul şi simţul tactil sunt subdezvoltate, atunci ce să mai vorbim de o senzaţie energetică care este în formă incipientă, aproape potenţială, care ne oferă puţine indicii. A doua cauză este faptul că auzul şi văzul le exersăm mereu şi mereu, în timp ce practicarea qigong o facem intermitent, pentru că trebuie îndeplinite anumite condiţii cum ar fi intrarea în starea qigong. Oricât de bulversaţi am fi, de confuzi, de emoţionaţi, reuşim să auzim şi să vedem. Dacă însă nu suntem liniştiţi, calmi, relaxaţi nu putem simţi energia. De aceea practica noastră ar trebui făcută nu numai acasă sau la sală, ci şi în lume. Pentru a învăţa să ne detaşăm de lume şi atunci vom putea simţi energia şi “noua” lume energetică chiar şi în tumultul lumii. Iar exersarea simţirii energetice în lume ne aduce experienţă şi creşterea sensibilităţii.

O metodă foarte eficientă pentru dezvoltarea simţirii energetice o au ninja. Exersând pe întuneric sau pe ceaţă, sau în condiţii fonice cu pereţi absorbanţi omului i se retrag două simţuri importante şi el este obligat să le înlocuiască cu ceva. Am văzut orbi care au înlocuit văzul cu simţul tactil. Simţeau mişcările biluţei din vârful bastonului şi “vedeau” terenul din faţa lor. Evident că nu văd cu claritatea ochilor, dar se descurcă. Odată în faţa mea mergea un orb care urca şi cobora trotuarul, ocolea maşinile parcate cu atâta nonşalanţă, încât numai când i-am vazut bastonul mi-am dat seama că era orb. Adevărul este că suntem foarte greu motivabili, spre deosebire de ei, să ne folosim acest potenţial uriaş de simţire corporală în afară de cazurile în care ajungem în situaţii deosebite de vizibilitate. Iar atunci mai degrabă ne plângem de milă sau avem emoţii negative decât s-o vedem ca o oportunitate de a folosi alte căi de a comunica cu mediul din jurul nostru. Concluzia este că una este să reuşim să simţim ceva prin centrii noştri energetici şi cu totul altceva să dobândim o măiestrie, adică să putem extrage o informaţie valabilă şi verificabilă prin simţurile obişnuite, din aceste percepţii energetice.

Dacă ne imaginăm corpul energetic ca un nor în jurul nostru, aceasta este o limitare. Corpul energetic nu are o întindere spaţială, ci mai degrabă aparţine domeniului mental. Adică oriunde se duce mintea, poate fi prezent şi acest corp şi poate percepe energetic. De aceea putem percepe ceea ce nu este în jurul nostru. În acest caz trebuie să fim şi mai precauţi şi să încercăm să verificăm ceea ce aflăm. De multe ori ne putem înşela chiar dacă avem o senzaţie de certitudine subiectivă. Putem percepe ceva, dar de multe ori mintea poate modifica şi reinterpreta în funcţiile de preferinţele personale ceea ce am perceput. Cu cât avem mai puţin interes personal într-o anumită problemă cu atât este mai probabil să percepem mai clar. De obicei spunem că ne-a venit o intuiţie, că ne-am folosit intuiţia, că dintr-odată am înţeles sau am intuit cum stau lucrurile, că brusc ne-am decis ce să facem. Ideea este că atunci când suntem liniştiţi ne putem conecta la corpul energetic care este în contact cu ceea ce ne interesează şi accesează o informaţie specifică. În momentul în care uităm de noi, adică nu avem un interes personal, informaţia ne este revelată pentru că are un caracter universal. De aceea qigong-ul funcţionează numai când suntem în acord cu moralitatea. Informaţiile ne parvin în măsura în care nu le folosim în detrimentul altora.

Telepatia. Putem folosi telepatia? Da, depinde ce înţelegem prin ea. Telepatia se defineşte ca fiind capacitatea de a citi gândurile altora. De ce nu este comună telepatia în lumea din jurul nostru, deşi am auzit de persoane care o folosesc? Să ne gândim pentru o clipă că brusc toţi oamenii sunt telepaţi. Atunci orice am gândi, chiar ceea ce se află în cel mai întunecat ungher al minţii noastre, ar putea fi zărit de oricine. Şi ne-am ruşina. Atât de tare, încât am fi capabili de gesturi extreme. Pentru că ne este ruşine ne-am îmbrăcat mintea profundă, telepatică, transparentă, cu ajutorul minţii obişnuite, limitate, opace.

Prin practicarea qigong-ului deschidem întunericul minţii noastre şi aceasta este curăţată şi luminată de energia curată, Zhen Qi. Şi acea părticică a minţii devine transparentă pentru că nu mai are ce să ascundă, pentru că nu ne mai este ruşine. A curăţa mintea personală este o alegere personală. Putem s-o facem sau nu. Dar doar în acest mod putem accesa corpul “nostru” energetic. Comunicarea se face doar între corpurile energetice. Când suntem pe aceeaşi lungime de undă cu o altă persoană, când uităm de noi, atunci această comunicare fără gânduri se stabileşte în mod spontan. Putem verifica personal când practicăm Zhuang-ul sau alte tehnici qigong la sală cum se stabileşte această comunicare între practicanţii de qigong. De aceea unora le este mai uşor să facă împreună Zhuang-ul la sală pentru că sunt susţinuţi de comunicarea cu cei din jur. Atunci spunem că se stabileşte un câmp de qi în sală prin care se realizează comunicarea. Acest câmp este corpul energetic al fiecărui participant şi al tuturor practicanţilor împreună. Această comunicare se stabileşte şi dacă persoanele nu sunt în acelaşi loc şi chiar dacă sunt separate de perioade de timp. Când practicăm o tehnică rezonăm nu numai cu cei care practică acea tehnică în acel moment, ci cu toate persoanele care au practicat vreodată acea tehnică.

Ca practicanţi obişnuiţi putem atinge relativ uşor telepatia energetică, comunicarea prin intermediul qi-ului. Putem fi conştienţi de energia altora. Cu totul altceva este însă capacitatea de a extrage o informaţie pertinentă din această comunicare. Pentru că imediat ce dorim acest lucru apar rapid barierele morale. Pentru ce dorim să obţinem o anumită informaţie? Dorim s-o folosim în interes personal sau dorim să o folosim pentru un diagnostic sau pentru vindecare? De aceea calea spre măiestrie este un drum mult mai greu decât simpla percepere a energiei. Până ce nu ne luminăm ungherele minţii de toate aceste impurităţi şi interese personale nu putem înainta prea mult. Până nu vedem în noi aceleaşi probleme pe care le are altcineva nu putem fi cuprinşi de compasiune.

Încercaţi să puneţi un diagnostic energetic fiecărei persoană cu care povestiţi. Oare cu toate persoanele întâlnite puteţi fi pe aceeaşi lungime de undă? Oare fiecare persoană vă este simpatică, vă merge la inimă? Dacă vedeţi ceva ce nu vă place puteţi să n-o judecaţi? Pentru că asta arată că undeva în voi mai este ceva de care vă ruşinaţi şi acel lucru trebuie rezolvat. Avem în noi o “telepatie” spontană, este ca o radiografie inconştientă pe care o facem fiecărei persoane nou întâlnite. Dar după ce primim această informaţie energetică tragem o concluzie foarte sumară de genul “ne place” sau “nu ne place”. Asta facem în mod obişnuit, fără să practicăm nicio tehnică energetică. Prin qigong putem nuanţa această informaţie iniţială cu specificaţia expresă de a nu judeca persoana respectivă. Atunci putem înţelege intuitiv nişte lucruri. Cu practica este posibil să aducem acele intuiţii în mintea obişnuită, adică le putem exprima prin gânduri şi verbal. Dar punctul de plecare este acea minte pură, de copil, care vede tot, dar care nu judecă şi nu se învinovăţeşte.

Comunicarea verbală. Multe persoane se gândesc ce bine ar fi să fie telepatice, să ştie gândurile celorlalte persoane. Dar oare avem nevoie de telepatie? Telepatia este văzută ca un drum de comunicare într-un singur sens. De la persoana cu care comunicăm la noi. În schimb noi rămânem închişi cu un zid opac pentru această persoană. Este posibil aşa ceva? Sigur că nu.

Când ne simţim bine cu o persoană? Când simţim că comunicăm cu ea? Când simţim acea deschidere sufletească din partea noastră şi un răspuns din partea ei. Comunicarea adevărată este un drum cu două sensuri. Închide un sens şi ai distrus comunicarea. Pentru a comunica trebuie să oferi, să dăruieşti ceva din tine, ceva la care ţii mult. Este o vulnerabilitate. Şi de aceea oamenii nu obişnuiesc să facă acest lucru. Pentru că se simt expuşi. Sunt două categorii de persoane care doresc telepatia. În prima categorie intră persoanele timide, cele care cred că sunt ciudate şi sunt privite într-un anume fel de cei din jur, cele care nu au încredere în ele şi aşteaptă mereu o încurajare din exterior, cele care sunt hipersensibile şi la prima adiere de vânt se închid ca o frunză de mimoză. Pentru ele Zhuang-ul degetelor sabie poate fi o soluţie. Dacă reuşeşti să stai o oră în Zhuang vei dobândi acea anduranţă şi răbdare necesară să rezişti la atacurile verbale ale unei persoane furioase, colerice, nervoase, îngrijorate, stresate, bolnave, pisăloage. Poate fi atacul cel mai furibund şi să nu te laşi impresionat pentru că ştii că poţi rezista rămânând deschis faţă de acea persoană. Nu eşti impresionat şi totuşi te străduieşti să-i înţelegi motivele. Nu rămâi o stană de piatră arogantă care-şi păstrează buna dispoziţie cu orice preţ. Eşti maleabil, flexibil, ca o floare care se înclină în faţa vântului, vulnerabil şi totuşi plin de rezistenţă. Trebuie să te întrebi dacă ai greşit cu ceva, ai avut o atitudine necorespunzătoare faţă de acea persoană, îţi corectezi problemele interne. Este un bun prilej să-ţi reevaluezi relaţiile cu acea persoană. Nu în sensul de a nu mai discuta cu ea, ci dimpotrivă foloseşte acel prilej “neplăcut” pentru a-ţi scoate la iveală şi corecta greşelile ascunse şi a-l transforma într-o întâlnire benefică pentru tine şi interlocutor.

A doua categorie de persoane sunt cele manipulative. Acestea sunt persoane care doresc să întoarcă în folosul lor o relaţie. Îşi cultivă relaţiile pentru a trage un folos din ele. Multe au un ochi bun şi pot să descopere semne faciale şi corporale după care să se ghideze pentru a îndrepta comunicarea în direcţia propusă. Deşi se pot atinge progrese remarcabile în acest domeniu în plan personal, cum ar fi în planul carierei, cu foloase sociale şi chiar financiare. Totuşi pe termen lung, este un drum înfundat. Persoana care o ia pe acest drum e sărăcită de esenţa sa, nu mai are încredere în oameni, nu mai are prieteni adevăraţi, are încredere doar în tehnica sa infailibilă şi fatală. A manipula alţi oameni comunicând cu ei este facil şi uşor pe termen scurt. Dar este o comunicare superficială, fără profunzime sufletească. Este mult mai greu să stabilim o relaţie adevărată, corectă în care mereu suntem constanţi şi deschişi cu o anumită persoană, fără să intenţionăm să avem un folos personal, din pură dorinţă de a o cunoaşte. În timp se poate stabili o relaţie normală şi să dobândim un prieten. Fără nicio manipulare, printr-o atitudine constantă, perseverentă putem cunoaşte bine orice persoană. Asta presupune deschidere şi dorinţa de a dărui. Când eşti complet, când ai energie şi voie bună, când ştii că nu ai nevoie de nimic din exterior ca să te simţi bine, nu ai niciun motiv să vrei să manipulezi persoanele. La ce ţi-ar folosi? Iar prin Zhuang poţi să percepi ce înseamnă această completitudine.

Când comunicăm cu altcineva vom reuşi s-o facem cu adevărat dacă suntem la acelaşi nivel. Este un fel de echilibru intuitiv. Dacă avem o părere prea bună despre interlocutor devenim timizi şi crispaţi şi ne închidem, dacă avem o părere prea bună despre noi devenim expansivi, dominatori, manipulatori şi comunicarea este închisă de interlocutor. Dacă păstrăm un echilibru, ascultându-l pe celălalt, ne va spune tot ce are pe suflet, dar, sinceri, când este nevoie, o să-i spunem şi părerea noastră, ceea ce simţim noi. Numai prin stabilirea acestei încrederi mutuale putem comunica. Oare mai avem atunci nevoie de telepatie când o discuţie sinceră este atât de benefică? Oare mai avem nevoie să ştim gândurile persoanei din faţă când ne spune cu dragă inimă ce o doare? Probabil că nu. Stabilind o asemenea relaţie de la inimă la inimă, distanţa spaţială chiar că nu contează. Acea comunicare putem s-o numim telepatie sau altfel, asta nu mai are importanţă. Când ne înţelegem cu cineva bine, că este aproape sau departe, îi vom păstra un loc în inima noastră şi probabil acesta este lucrul cel mai important.

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: