Relaţia doctor-pacient în qigong (I)

(fragmente din conferinţele Maestrului de qigong Yan Xin)

 

Prezenţa unei persoane în câmpul de qi activează capacitatea de vindecare asupra rudelor, la distanţă.

În acest fel şoferul Li de la complexul sportiv din provincia Liaoning a vindecat leucemia soţiei sale. Aceasta s-a îmbolnăvit de leucemie în stare acută şi medicii nu au putut face nimic pentru a-i stabiliza starea, hemograma doar se înrăutăţea continuu.

La 15 aprilie 1987 am avut o conferinţă de qigong în complexul sportiv unde lucra Li. El a venit să-mi asculte prelegerea. În timpul practicii qigong l-am rugat să vizualizeze că îşi vindecă soţia. Când s-a întors acasă şi i-a povestit soţieie, ea a observat în acea zi starea ei psihică s-a îmbunătăţit considerabil. Analiza sângelui, efectuată în ziua următoare a arătat că numărul de leucocite ale bolnavei s-a mărit de la 2100 la 5800, adică a atins un nivel normal. Numărul de trombocite a crescut de la 84.000 la 124.000, ceea ce este de asemenea normal. Hematocritul a depăşit 7 grame. Acesta a fost un caz excepţional, când doar într-o singură zi, din trei indicatori principali ai stării sângelui, doi au atins valori normale, iar unul s-a îmbunătăţit considerabil.

Există părerea că qigong-ul este o metodă de vindecare prin odihnă, gimnastică terapeutică şi influenţarea psihicului. Dar cazul precedent descris nu se înscrie în acest punct de vedere.

În curând bolnava Li a ieşit din spital. Este de la sine înţeles că şi după conferinţa mea, ea a continuat vindecarea cu ajutorul mijloacelor chmice şi radiologice. Cu toate acestea, nu se poate trece cu vederea efectul rapid evident, datorat aplicării terapiei qigong.

O mulţime de exemple şi rezultate ale cercetărilor ştiinţifice confirmă faptul că, cu ajutorul qigong-ului este posibil un schimb informaţional între rude, în special între cele legate prin legături de sânge, în particular printr-o informaţie capabilă să aibă o influenţă terapeutică. Între soţi, un asemenea schimb informaţional se realizează în principal prin codul genetic al copiilor.

La 22 septembrie 1987 am avut o conferinţă în Mongolia interioară, la care a participat un asistent de la secţia de terapie intensivă a unui spital psihiatric, Wu Huilan. Tatăl lui, care avea 85 de ani, suferea de o dereglare a funcţiei creierului, manifestată prin dereglarea vorbirii, a aparatului locomotor şi neputinţa retenţiei urinei şi calusului. În acea dimineaţă el şi-a rugat rudele să-l spele, să-i îmbrace hainele de înmormântare, presimţind sfârşitul său iminent.

Wu Huilan, cu dificultate a a făcut rost de un bilet şi a venit la conferinţa mea. În timpul practicii, el de asemenea a vizualizat că îşi vindecă tatăl. În aceeaşi zi, la ora trei după masa, tatăl său s-a ridicat din pat, şi, sprijinindu-se în baston, s-a dus în cealaltă cameră. Seama el şi-a revenit complet, citea deja ziarul şi se uita la televizor. I-a revenit capacitatea de retenţie a vezicii urinare şi anusului.

De aceste efecte, Wu Huilan m-a anunţat printr-o scrisoare. El a observat că acesta era primul caz de îmbunătăţire a stării de sănătate după mulţi ani de boală a tatălui său.  Acest exemplu confirmă transmiterea la distanţă a informaţiei-qigong de la copiii, aflaţi în zona de acţiune a câmpului de qi, tatălui sau mamei. În plus, această informaţie recepţionată, determină îmbunătăţirea stării părinţilor bolnavi.

Există multe metode qigong de dezvoltare a capacităţilor proprii. Una dintre ele este postul qigong.

După conferinţele mele, unii participanţi sunt capabili să postească. (Facem o paranteză, amintind cititorilor, că maestrul Lin Kai Tin iniţiază de asemenea, la cursurile pentru avansaţi, pe cei doritori în postul qigong.)

Esenţa postului qigong se poate face în trei fraze: să nu ai senzaţia de foame, să nu te gândeşti la mâncare, să nu mănânci. Să nu ai senzaţia de foame este starea omului, să nu te gândeşti la mâncare este manifestarea acestei stări în conştiinţă, să nu mănânci reprezintă realizarea acestei tehnici.

Despre experienţa unei femei în vârstă s-a povestit în ziarul regional. Această femeie, pe nume Qian Qiunqing, avea 71 de ani, când s-a hotărât să postească. Înante ea suferea de tuberculoza cavernoasă a plămânilor, boli ale inimii, artrită reumatismală, hipertonie, bronşită, astmă, boli a stomacului etc. Deoarece medicii nu au reuşit să-i îmbunătăţească starea de sănătate, ea s-a apucat de qigong. Studiind cu un maestru binecunoscut “complexul tainic al celor nouă răsuciri”, ea l-a practicat timp de douăzeci de ani, şi treptat a renunţat la medicamente. Acum, după cum arată, nu-i dai mai mult de cincizeci de ani.

La 4 aprilie 1987 am avut o conferinţă în provincia Liaoning. Qing participa şi ea, era foarte atentă la ceea ce spuneam, notându-şi în detaliu tehnica postului qigong. În acea zi, ea nu a dejunat. La prânz se continua încă conferinţa mea şi Qing a rămas fără prânz. Deoarece de obicei nu mânca seara, în acea zi de asemenea n-a cinat. Din acea zi Qing a început postul qigong.

În 30 aprilie m-a vizitat secretarul de partid şi m-a rugat să discut despre qigong cu un conducător al CC PCC, sosit în Shenian. Am discutat câteva ore cu dânsul şi i-am povestit printre altele, de această femeie. Un deosebit interes l-a avut medicul curant al conducătorului, care a doua zi a găsit-o pe Qing şi s-a întâlnit cu ea.  Ea i-a povestit medicului cum merge procesul postului qigong, observând că renunţarea la mâncare a avut o influenţă benefică asupra stării sale şi că, cu fiecare zi care trece, se simte mai bine. La recomandarea medicului, de 1 mai ea a “mâncat” (băut) apa în care se fierbe orezul şi, treptat, în decurs de o săptămână, a început să mănânce câte puţin.

Încă un exemplu. La una din conferinţele mele din Mongolia interioară era prezentă educatoarea unei creşe, având peste cincizeci de ani. După conferinţă, i-a dispărut complet dorinţa fizică de a mânca, chiar şi simplul gând la mâncare îi producea neplăcere. Deşi postea, starea ei sufletească era foarte bună. Acest exemplu poate fi de asemenea atribuit fenomenului de post qigong.

Din punctul de vedere al teoriei qigong, postul qigong reprezintă un proces de “curăţare” al organismului. În organism este prezentă o mare cantitate de substanţe, unele dintre ele fiind păstrate fără niciun folos. Postul activizează aceste substanţe, ele încep să participe în procesul metabolic al organismului, producând în el anumite schimbări. Unele substanţe, care conţin multă energie, fiind sintetizate, sunt capabile să influenţeze anumite funcţii ale organismului şi chiar să iniţieze asemenea funcţii, care înainte niciodată nu s-au manifestat.

Uneori efectul terapeutic este posibil la simpla audiţie a unor melodii, a discursurilor sau la simpla vizionare a unor înregistrări video cu practica qigong a maestrului, care, cum se spune în limbajul qigong, au fost încărcate “energetic”.

Soţia unui funcţionar de la ministerul de interne din provincia Liaoning suferea de o boală cardiacă severă. Numărul bătăilor de inimă era de la 120 la 200 pe minut, şi se întâmpla ca atunci când o ducea la medic, soţul trebuia s-o transporte în braţe, deoarece nu suporta transportul cu maşina. Medicii o preveneau că această stare este un pericol permanent pentru viaţa ei.

În mai 1987, când am avut o conferinţă în Liaoning, soţul ei a venit la  prelegere, iar soţia sa a recepţionat semnalele sale, aflându-se acasă. În timpul practicii soţului, ea a avut o senzaţie uşoară de relaxare şi de îmbunătăţire a stării sale. Acelaşi lucru s-a întâmplat data viitoare, în 25 mai, iar apoi mai multe zile la rând a ascultat înregistrarea audio a prelegerilor mele şi de fiecare dată a simţit o uşurare.

În urma controlului medical la 1 iunie s-a descoperit că tromboza în regiunea inimii a dispărut, cardiograma s-a îmbunătăţit considerabil, pulsul era acum de 70-80 bătăi pe minut. După 20 de zile această femei putea deja să alerge şi a adăugat 9 kilograme în greutate.

Am avut ocazia de două ori să ţin prelegeri în Sian, la academia militară de medicină nr.4. A doua prelegere s-a transmis prin canalul intern de televiziune şi datorită lui, au putut urmări conferinţa persoane aflate acasă sau în căminele academiei. A doua zi, unele dintre ele nu-şi puteau purta ochelarii, aveau ameţeli când îi luau. După controlul medical s-a constatat că la cei care aveau miopie, li s-a îmbunătăţit vederea.

Exemplele descrise confirmă că în cazul terapiei qigong nu este necesară întâlnirea faţă în faţă între medic şi pacient. Terapeutul qigong poate transmite informaţia bolnavului la distanţe apreciabile pe diferite căi şi de asemenea să aibă efect terapeutic.

Respectarea moralităţii este principial importantă atât în procesul învăţării qigong-ului, cât şi în practicarea terapiei qigong. Fără moralitate nu ne putem aştepta la rezultate.    

Respectarea moralităţii este unul din principiile de bază ale qigong-ului. Neglijara acestui principiu chiar şi în gânduri, nevorbind deja despre fapte, are o influenţă negativă asupra posibilităţii atingerii ţelurilor propuse, că acesta se referă la învăţarea qigong-ului sau la etapa aplicării practice a capacităţilor speciale în scopuri medicale.

Acest principiu este important şi pentru pacienţi, care uneori, dorind să se vindece cu orice preţ, nu iau în considerare posibilităţile terapeutului qigong, nu înţeleg că rezervele sale energetice nu sunt nelimitate. Unii dintre ei consideră, că acest terapeut poate, cu o singură atingere a baghetei sale magice, să vindece orice boală. Dar terapeutul este de asemenea doar un om, el nu este un magician.

Câte unul, neţinând cont de timp, sau de loc, imediat după conferinţa mea mi se adresează după ajutor, neţinând cont de starea mea. În aceste cazuri, chiar dacă eu mă străduiesc să fac ceva pentru el, efectul va fi destul de modest.

Dar sunt şi alte exemple. Odată, o femeie în vârstă, nereuşind să obţină un bilet la conferinţa mea şi rămânând afară lângă uşă, a ascultat cu atenţie prelegerea şi ca urmare s-a vindecat. Uneori, cei care s-au aflat într-o situaţie similară, au început să se simtă mult mai bine, doar plimbându-se în apropiere.

Există şi cazuri contrare, când ascultătorii, după prelegere, se repezeau pe scenă şi, neapucând nici să mă salute, cu ţipete cădeau în genunchi, rugându-mă pentru o consultaţie privată. Ce pot spune eu despre astfel de oameni, care după explicaţii de mai multe ore aşa şi nu au reuşit să înţeleagă nimic? Pe astfel de oameni este foarte greu, aproape imposibil să-i înveţi.

Cei care înţeleg un pic în ce constă terapia qigong, le devine evident, că o condiţie obligatorie pentru vindecarea cu succes constă într-o relaţie de armonie între doctor şi pacient, de a fi pe aceeaşi lungime de undă. Dacă pacientul nu este pe aceeaşi lungime de undă, iar starea sa disoneazuă cu starea terapeutului, atunci rezultatul este negativ. Analizându-mi experienţa, am ajuns la concluzia, că persoanele sensibile şi cu simţ etic sunt cel mai uşor de influenţat cu metodele terapiei qigong.

Mulţi sunt interesaţi de metodele mele de tratament. Dar ele nu sunt cu nimic speciale. Meşterul Sun de la fabrica de tractoare din Beijing avea o ruptură a gleznei şi osul nu s-a mai sudat de patru ani. Eu i-am recomandat să-şi ţină piciorul într-un lighean cu apă rece. Nu au trecut nici trei ore, că el a putut din nou să se mişte şi chiar să urce scările.

La 19 august 1985 meşterul Sun de cincizeci de ani mi-a cerut ajutorul. În acea perioadă eu lucram la spitalul de medicină chineză din Chongqing, dar mergeam prin ţară invitat şi făceam tot ce pot pentru a aduce o înţelegere corectă a qigong-ului. În cele din urmă, parcurgând un drum sinuos, scrisoarea lui Sun a ajuns în mâinile mele după zece luni. Când mă aflam în Beijing am anunţat fabrica că sunt gata să-l primesc pe bolnav. Conducerea fabricii s-a îngrijit de el şi l-a trimis cu o maşină cu însoţitori.

Sunt avea glezna dreaptă ruptă, s-a dezvoltat o embolie, s-a produs o necrozare parţială a ţesuturilor. Osul nu a mai crescut de patru ani şi o lună. Chiar şi după o operaţie la spital el nu putea merge normal. El nu mai credea într-o vindecare chirurgicală şi îşi punea toate speranţele în qigong.

Deşi timp de zecel luni meşterul Sun n-a mai primit din partea mea niciun răspuns, el n-a fost nemulţumit, ci a continuat să aibă încredere, că mai devreme sau mai târziu va întâlni un doctor, care o să-l ajute. Acest aspect este principial important.

În acea zi, după-masa, m-am apucat de vindecare, începând să-i povestesc diferite cazuri din practica mea medicală. La Sun, în locul rupturii, erau deplasate oasele, s-a produs o anemie a ţesuturilor, piciorul s-a umflat şi el nu putea călca. Datorită durerilor puternice în talie şi oase, el nu putea şedea mai mult de zece minute. Sun umbla doar în cârje, susţinut de doi oameni, nu mai mult de jumătate de oră pe zi.

După ce am terminat de povestit, am amestecat în lighean apă de la robinet cu apă fiartă, şi l-am rugat pe bolnav să-şi spele piciorul drept umflat şi să-l ţină în apă, iar eu am ieşit, promiţându-i că mă voi întoarce curând. Era ora 14.30.

Toţi au crezut că m-am dus la toaletă. De fapt eu am plecat, pentru a începe vindecarea prin qigong de la distanţă. Eu adesea în practica mea folosesc această metodă. Am intrat într-un magazin, continuând sesiunea terapeutică. M-am întors, când deja era ora 17.25, adică absenţa mea a durat aproape trei ore. Feţele celor prezenţi exprimau o uimire fără margini. Îi puteam înţelege: la toaletă ei nu m-au găsit şi au crezut că au de-a face cu un şarlatan.

Dar bolnavul era de altă părere şi continua să ţină piciorul în apă. De obicei el nu putea şedea nici zece minute, iar acum a rezistat trei ore şi nu avea nimc. Ochii săi erau închişi, parcă ar fi dormit. L-am atins pe umăr şi i-am spus: “Uite că v-am şi vindecat”.

Cei prezenţi au întors capul unde mă aflam, manifestându-şi deschis nemulţumirea. Ei deja s-au înţeles, că, dacă voi cere bani, o să-mi plătească doar pentru înregistrare şi gata. Ei nu ştiau că ei nu iau niciodată bani pentru terapie. Aici este necesar să dau câteva explicaţii.

Unul din secretele mele constă în faptul că înainte de terapie eu niciodată nu vorbesc de rezultatele posibile. Dacă sunt convins de succes, atunci spun: “Nu este nimic grav”, dacă nu sunt prea convins: “vom încerca”. Dacă am un caz fără speranţă: “nu pot spune nimic precis”. Există cazuri când pacienţii refuză terpaia, iar atunci eu îi conving cu cuvintele: “să încercăm, iar apoi vom vedea” sau le propun o terapie complexă.  Eu nu mă bazez pe metodele standard de psihoterapie, nu-i întreb pe pacienţi de senzaţii, nu folosesc metoda influenţării. În cazul meşterului Sun eu am ieşit din cameră, ce l-a făcut să nu se mai gândească la problema sa. Când, de exemplu, eu ţin prelegeri, îi rog pe toţi să mă asculte cu atenţie şi să nu se gândească la bolile lor.

L-am întrebat pe Sun: “Cum vă simţiţi?” Doar după asta el a devenit atent la senzaţiile sale: “Mă simt mai bine!”

De obicei medicii îl întreabă pe bolnav în termenii următori: “Vă simţiţi mai bine?” Din punct de vedere psihologic o asemenea întrebare nu-i lasă pacientului altă variantă de răspuns, în afara celei afirmative, deoarece nu-ţi vine să-i spui medicului că toate eforturile sale au fost în van. Eu prefer o variantă neutră: “Cum vă simţiţi?” În acest caz, răspunsul “bine” va fi, într-o măsură mai mare, obiectiv. După ce am primit un răspuns afirmativ, eu, ca de obicei, spun: “Sesiunea de terapie s-a închis”. Nici începutul şi nici sfârşitul terapiei nu necesită anumite posturi speciale, întreaga sesiune este construită la nivelul minţii.

Cum am pronunţat asta, bolnavul şi-a scos energic piciorul din lighean, l-a şters, şi-a încălţat pantoful, dintr-odată s-a ridicat şi a început să meargă. Primii paşi erau nesiguri, doar n-a mai mers de patru ani. Toţi cei prezenţi, s-au speriat că Sun ar putea cădea, s-au aruncat la el, ca să-l susţină. Dar eu i-am orpit. După un minut el deja păşea normal şi chiar de câteva ori a făcut genoflexiuni. Preşedintele organizaţiei fabricii a fost atât de emoţionat încât a început să plângă. Era plin de remuşcări: “Doctore Yan, iar eu m-am gândit că sunteţi un mincinos. Acum văd că m-am înşelat”.

Când Sunt de câteva ori a înconjurat camera, eu l-am sfătuit: “Ieşiţi în stradă, antrenaţi-vă acolo, întăriţi rezultatele”. Să iasă cu el i-am rugat pe doi tineri.

După douăzeci-treizeci de minute ei s-au întors, şi cineva a făcut o greşeală grosolană, adresându-se lui Sun: “Meştere Sun, aşezaţi-vă mai repede, nu aveţi voie să vă obosiţi”. De aceea a trebuit să reînnoiesc influenţa mea pentru o scurtă perioadă de timp cu scopul de a neutraliza influenţa acestei fraze. Am spus: “Meştere Sun, trebuie să vă mai plimbaţi şi chiar să şi alergaţi, şi cu cât mai mult, cu atât mai bine.” De această dată Sun s-a întors de abia peste un ceas, tot transpirat. Cât timp el a fost absent, eu i-am intruit pe cei prezenţi: “Când Sun se întoarce, nu spuneţi nimic, deoarece semnalele influenţei vor ajunge tot timpul cât sunt eu aici şi orice cuvânt greşit va fi introdus în semnalele mele şi va împiedica vindecarea”.

Când Sun a venit, iarăşi m-am adresat cu o întrebare:

-Cum vă simţiţi?

-Bine.

-Poate că mâine veţi merge la servici?

-Mă voi duce. Ce mă sfătuiţi?

-Vă sfătuiesc mâine să mergeţi la servici. Dacă nu mergeţi, ceea ce am construit va înceta să funcţioneze şi toată vindecarea se va pierde.

A doua zi Sun s-a dus la servici. Secretarul organizaţiei nu s-a hotărât să-l lase la locul său de muncă şi l-a trimis să facă nişte poze Roentgen. Fotografia a arătat că osul s-a sudat.

Pentru cei care nu au încredere în eficienţa qigong-ului, acest exemplu este cu totul de neînţeles. Dar eu pot să-l explic foarte simplu.

Secretul vindecării lui Sun constă în faptul că timp de nouă luni a aşteptat răbdător un răspuns din partea mea. Când eu am ieşit din cameră, el, neţinând cont de nmic, a continuat să stea nemişcat şi să ţină piciorul în ligheanul cu apă. Auzind că sesiunea s-a terminat, el, spre deosebire de ceilalţi, nu s-a arătat dezamăgit, ci complet conştient şi sincer a spus, că se simte mai bine. Iar după asta, când l-am rugat să se ridice şi să meargă, el nu s-a speriat, ci, precaut, s-a străduit să facă asta. Dacă Sun nu s-ar fi comportat atât de hotărât, ar fi putut apărea probleme, deoarece ar fi încetat influenţa semnalelor mele. El m-a ascultat şi a doua zi s-a dus la servici. Întregul comportament al lui Sun era în armonie cu acţiunile mele ca terapeut. După o vreme, televiziunea din Beijing a făcut o emisiune în care au fost şi câteva momente cu meşterul Sun, care se simţea bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: