Luna plină în qigong

Pe 6 mai 2012, la 6.35 dimineaţa avem cea mai mare lună plină din întregul an, de aceea este un bun prilej să revedem teoria fazelor lunii.

Ideea de bază este că Omul este între Cer şi Pământ. Deşi există o separare fizică între cele trei, energia qi circulă încontinuu în sus şi jos (scara lui Iacob) între cele trei paliere energetice sau cele Trei Puteri. Cele trei puteri au o influenţă asupra celor trei comori pe care le deţine omul: jing, qi, shen. O persoană în contact cu Universul are cele trei comori în armonie. Prin Cer se înţelege întregul Univers infinit cu toate corpurile cereşti, inclusiv Pământul, de aceea se consideră că qi-ul celest este mai cuprinzător şi include qi-ul terestru, care la rândul său cuprinde qi-ul uman.

Energia celestă cuprinde energia soarelui, lunii şi stelelor. Soarele şi luna sunt manifestări celeste ale qi-ului yang şi yin. Soarele este yang şi este considerat sufletul spiritual celest Hun triunitar în contact cu cel din om care rezidă în ficat. Luna este yin şi este sufletul corporal terestru Po septagenar în contact cu cel din om. Soarele şi luna îşi modifică ciclic raportul yin-yang la momente de timp diferite. Există cicluri în cicluri care pot fi zilnice, lunare şi anuale.Aceste schimbări ale energiilor celeste solare şi lunare afectează energiile terestre yin şi yang şi de asemenea cele umane. În ce priveşte energiile stelare cea mai mare importanţă o are Steaua Polară, urmată de Ursa Mare şi de cele 28 de constelaţii.

Soarele are o energie caldă de tip yang, în timp ce luna emite o energie mai rece, reflectând energia soarelui. Cantitatea de energie reflectată depinde de fazele lunii în ciclul său lunar în jurul pământului. Energia şi sângele uman variază şi sunt influenţate de fazele lunii atât la nivelul cantităţii de lumină reflectată cât şi datorită atracţiei gravitaţionale de tip mareic.

Fazele lunii pot fi reprezentate abstract cu ajutorul celor 6 trigrame ca în figură. Se observă că dacă rotim cu 90 de grade trigramele acestea urmează îndeaproape fazele lunii. Partea neluminată a lunii este reprezentată cu o linie întreruptă yin. La lună nouă avem reprezentarea cu trei linii yin, trigrama Kun. După trei zile, luna creşte într-o seceră şi această fază este reprezentată de trigrama Tunet. Fiecare trigramă este asociată cu o energie specială, dar numele trigramelor trebuie luate la nivel metafizic şi nu literar.

Trigramele Foc şi Apă se interiorizează, putem spune că energiile cu care sunt asociate reprezintă canalul prin care se conectează omul cu luna şi prin care aceasta îl influenţează. Ciclul lunar constă ca orice ciclu într-o naştere la lună nouă, o perioadă de creştere, atingerea unui punct culminant la lună plină, urmată de inversare, adică de o perioadă de descreştere.

Există o anumită conexiune şi cu circulaţia energiei prin Micul Circuit Celest, astfel că la lună plină qi-ul este atras în Bai Hui în cap, iar la lună nouă qi-ul rezidă în Hui Yin în perineu. Pornind de la această legătură se poate asocia un punct de acupunctură cu fiecare dintre cele 28 de faze specifice lunare. În decursul unui ciclu lunar, de asemenea qi-ul corporal va parcurge un ciclu complet urcând prin meridianul guvernor din Hui Yin în Bai Hui şi coborând prin meridianul de concepţie din Bai Hui în Hui Yin. La fel cum perioadele Zi de la miezul nopţii şi Wu de la miezul zilei se consideră utile în practica energiei solare, perioadele de lună plină şi lună nouă sunt cele mai utile în practica energiei lunare.

La lună plină şi încă trei zile înainte se poate colecta esenţa vitală a lunii care hrăneşte elementul Apă, Rinichii, jing, măduva spinării, marea măduvei (creierul), această practică qigong contribuind la longevitate.

Ca să înţelegem raţional cam ce se întâmplă cu luna plină să ne imaginăm situaţia în care suntem urmăriţi şi urcăm pe un munte până ajungem la o prăpastie şi trebuie să sărim pe partea cealaltă. Acest gol poate fi considerat un obstacol, care ne opreşte înaintarea sau un bun prilej de a ne aduna forţele pentru a sări. Există în noi ceva obscur ce ne împinge din spate şi un gol care ne trage. Dacă ne gândim că luna are capacitatea de a trage spre ea cu forţă toate lichidele terestre, în timpul fluxului, putem înţelege de ce acel gol din noi care ne trage este comparat cu luna. Putem considera asta o simplă coincidenţă sau analogie de structură energetică între luna de afară şi acel ceva din noi sau putem spune că facem o meditaţie pe un obiect fizic cum este luna pentru a scoate la suprafaţă ceva din subconştientul nostru sau putem connsidera că este o legătură între microcosmosul din noi şi macrocosmos sau…Sunt multe interpretări, dar acestea sunt pe partea raţională. Este mai important să experimentăm: să simţim sau să intuim ce se întâmplă cu noi. Pentru ca o maree să se producă este nevoie de apă şi de lună. Tot aşa în noi există qi-ul şi o forţă de tip lună care formează un tot integrat: una doreşte să se ridice, să fie atrasă, cealaltă doreşte să atragă. Prin acest procedeu se acumulează o cantitate uriaşă de energie.

Datorită lunii se ştie că pământul se roteşte mai încet pierzînd energie pe care o cedează lunii care se îndepărtează de pământ. În interiorul corpului uman există vitalitatea jing care este pusă în mişcare datorită jing shen-ului, spiritul vitalităţii. Putem vedea cum copiii doresc tot timpul să experimenteze ceva nou, chiar dacă corpul lor este pus uneori în pericol. Această vitalitate debordantă din ei îi împinge să încerce lucruri noi, să fie creativi. Lor nu le este teamă de eşec. Când creştem, treptat observăm că ne apare prudenţa, renunţăm să facem una apaoi alta pentru că nu se cade, pentru că nu ştim cum s-o facem, şi apoi treptat apare teama şi alte emoţii negative. Apare o sciziune între simţirea că trebuie să faci un anumit lucru şi acţiunea de a face acel ceva. La copii simţirea şi acţiunea merg împreună. Chinezii numeau asta Zhi, voinţa, dorinţa de a vrea ceva şi de a împlini şi considerau că este legată de energia rinichilor. Dacă această energie era completă, copilul era sănătos şi voinţa sa era intactă. Crescând, emoţiile negative, în special teama, afectau această voinţă şi diminuau din energia rinichilor. Prin această practică qigong ne putem recăpăta treptat calmul şi „sângele rece” în situaţii dificile când simţim că avântul şi  entuziasmul ne părăsesc.

Putem vedea că în special tinerii doresc senzaţii tari, care celor mai vârstnici li se par fără rost, ilogice. Tinerii doresc să sară de la trambuline, să facă bungee-jumping, să practice alpinism, să meargă cu maşina cu viteză excesivă, să se joace videojocuri, etc. Se ştie din statistici că numărul actelor iraţionale de acest tip creşte la lună plină. De obicei sunt pomenite doar din perspectiva negativă: sunt mai multe certuri soldate cu crime, sinucideri, etc. La lună plină oamenii conştientizează sau iasă la suprafaţă în viaţa lor acel gol de care aminteam. După modul în care îl vedem, acest gol este fie un obstacol insurmontabil în viaţă, care ne face să renunţăm la scopul propus sau chiar la viaţă. Sau este un gol care ne poate determina să ne adunăm forţele interioare în efortul de a-l depăşi. Fără aceste goluri periodice în viaţa noastră, avântul nostru iniţial s-ar dispersa pentru că totul ar merge prea uşor şi rutina înaintării liniare ne-ar adormi. Golurile sunt nişte delimitări, care impun un anumit ritm lucrurilor. Pentru a se trece de la o etapă la alta este necesar să reumplem cu ceva din afară sau din interior aceste goluri.

Putem să înţelegem structura energetică amintită făcând analogia cu un condensator, qi-ul este analog sarcinii de pe plăci, iar „luna” este golul dintre plăci. Dacă nu ar fi acel gol, condensatorul s-ar descărca repede, pentru că sarcinile de sens contrar de pe plăci s-ar uni între ele şi ar dispărea. Tot aşa, lipsa noastră de atenţie ne dispersează qi-ul şi seara devenim obosiţi, iar în timp îmbătrânim. Conectarea cu luna măreşte această stare de gol şi reîncarcă acest condensator din interiorul corpului nostru. Nu putem merge însă cu o reîncărcare bruscă. Într-un condensator dacă punem prea multă sarcină pe el, acesta se străpunge. Corpul uman însă este mult mai flexibil. Dacă practica înaintează gradat, acest condensator intern se remodelează şi permite o reîncărcare tot mai mare cu energie. Scurcircuitarea condensatorului intern se datorează emoţiilor negative, temerilor legate de incertitudinea vieţii şi frica că nu vom face faţă la ceea ce ne aşteaptă. Prin practică reuşim să mărim nivelul la care ni se face teamă şi situaţii din trecut care ni se păreau insurmontabile, devin treptat mai uşor de depăşit.

Multe persoane doresc să exploreze subconştientul lor şi atunci aplică diferite practici de meditaţie pentru a scoate la suprafaţa conştientului ceea ce este în ele. Dar există şi o modalitate mai simplă de a afla asta. Pur şi simplu trăindu-ţi viaţa! În viaţa cotidiană, ceea ce ni se întâmplă, dacă suntem atenţi, este acel ceva care iasă continuu la suprafaţă din subconştient. Dacă nu i-am acordat atenţie, acel ceva după ce se manifestă, se scufundă din nou în noi, şi pentru că nu a dat toate roadele sale, peste o anumită perioadă revine din nou la suprafaţă şi rodeşte din nou într-o situaţie dată. Acest ciclu continuu de vizibilitate şi scufundare înapoi în subconştient este asemănător ciclului lunar. Emoţii şi diferite părţi întunecate iasă la lumină la fel ca suprafaţa lunii, după care se ascund din nou în noi. Atenţia şi conştientizarea de către noi a acestor părţi vizibile ne permite să explorăm mai profund următoarele straturi obscure ale subconştientului nostru.

Această explorare nu are limite, iar aceste emoţii care apar şi dispar neregulat şi fără noimă şi fără legătură între ele, sunt de fapt conectate. Ele au un centru conducător care le influenţează. Se consideră că Luna a apărut din Pământ în urma unui impact cu un alt corp ceresc. În corpul uman, meditaţia şi practica energetică ne permite să adunăm, folosind energia celestă pe care o proiectăm asupra corpului nostru terestru, diferite fragmente din subconştient într-un singur corp lunar. Iar acest corp lunar sublimează energia corporală în jing, esenţa corpului nostru. În plus, acest corp lunar reflectă lumina solară şi vedem mai bine în noaptea subconştientului nostru.

Formarea şi descoperirea acestui centru energetic ne permite un control mai bun asupra părţii noastre yin: putem medita şi ne putem concentra mai bine, putem conserva mai bine în interior energia, putem controla mai bine meridianele yin, suntem mai greu atraşi de distragerile externe, suntem mai integraţi, înţelegem mai bine ce vrem şi ne putem canaliza mai bine energia în atingerea scopului urmărit. Ar fi bine să reţinem că acest centru poate fi descris tot atât de bine cu termeni ca yin, Apă, Kan, jing, dar fiecare termen este gol dacă nu avem o practică în spate. Practica umple de sens aceşti termeni goi, îi leagă între ei pentru a ne dezvălui faţete ale fenomenului energetic. Dacă legarea termenilor este doar un exerciţiu intelectual, raţional, este o pierdere de timp şi ne produce doar confuzie mentală. În schimb, dacă permitem intuiţiei să ne ghideze, vom părăsi strălucirea superficială a fazelor schimbătoare ale lunii şi vom vedea treptat esenţa sa. În acest caz, practica lunară nu se reduce doar la zilele cu lună plină, ci vom permite şi vom accepta că în fiecare zi putem face această practică şi că, chiar dacă nu ne vom înţelege anumite obscurităţi, le vom acorda atenţie, şi într-o zi, fără frică, le vom face vizibile.

Pentru că este o problemă de curaj. Noaptea, imaginaţia noastră este hipercreatoare şi cel mai mic lucru, de exemplu urechile iepuraşului, poate crea umbre uriaşe, iar iepuraşul începe să alerge de mama-focului de monstrul urmăritor, care este el. Tot aşa, când iasă la suprafaţa diferite faţete întunecate din noi, ne putem speria până când recunoaştem că era o parte din noi sau că noi am creat acea fantasmă. Este energia noastră care ia anumite forme pe care le imprimăm noi. Când putem să ne detaşăm de forma imprimată şi nu ne mai este teamă sau nu mai respingem acea formă şi o recunoaştem ca aparţinându-ne, această bucăţică de energie se adaugă la acea energie pe care o putem controla, esenţa jing, care formează corpul lunar. Acesta este agentul alchimic microcosmic extern şi pe el îl adunăm prin practică din exterior, adică din ceea ce am considerat că este în exteriorul nostru, n-am vrut să-l recunoaştem ca fiind al nostru, l-am respins. Acesta are şi o parte yang, adică acele calităţi pe care le descoperim în noi şi le dezvoltăm. În acest caz nu acceptarea acestor calităţi ca fiind ale noastre este problema, ci dezvoltarea lor.

Chinezii au şi ei un Urechilă al lor, doar că-i spun Iepurele de Jad, care împreună cu un melc îi ţine companie zeiţei lunii Chang Er şi îi prepară elixirul vieţii sau pilulele nemuririi sub un copac magic de cassia cu flori galbene, simbol solar. Această povestire este legată de festivalul de la mijlocul toamnei,  a doua sărbătoare ca importanţă din calendarul chinez, după Anul Nou, care are loc pe data de 15 din a opta lună după calendarul chinez,  în apropiere de echinocţiul de toamnă.

Rabbit in the moon standing by pot.png

Se pare că povestea cu Iepurele de Jad trăind în lună provine dintr-o povestire budistă în care o maimuţă, o vidră, un şacal şi un iepure se hotărăsc să practice caritatea într-o zi cu lună plină. Când un bătrân le cerşeşte mâncare, maimuţa adună fructe din copaci, vidra peşte din apă, şacalul îi aduce o şopârlă. Iepurele, care ştia doar să adune iarbă, şi-a oferit propriul corp, aruncându-se în focul pe care bătrânul l-a aprins. Totuşi iepurele nu s-a ars. Bătrânul s-a dovedit a fi Sakra (analogul Împaratului de Jad din folclorul daoist) şi atins de virtutea iepurelui, l-a mutat pe lună ca toţi să-l vadă şi să-şi amintească de el.

Şi la noi există tradiţia Iepuraşului de Paşti, care împreună cu ouăle, este un simbol al fertilităţii şi vitalităţii jing. Această tradiţie păgână, anterioară creştinismului, sărbătorea echinocţiul de primăvară când exista un echilibru între energiile solare şi lunare. Iepuraşul era considerat un simbol lunar, iar ouăle un simbol solar. La saxoni, iepuraşul era animalul sacru al zeiţei lunii Eastre (cuvântul englez Easter pentru Paşti provine de la Eastre). Luna plină reprezenta faza fertilă, plină de vitalitate a Eastrei, când dădea naştere copilului solar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: