Noţiuni de bază despre punctele active (I)

Miriam Lee

Braţele şi picioarele au nevoie de energie pentru a putea munci şi a deplasa corpul dintr-un loc în altul, de aceea fluxul de energie în ele este maxim. În schimb, organele interne conservă energia şi o pot furniza membrelor în caz de nevoie. Fluxul de energie creşte cu cât ne apropiem de extremităţile membrelor. De aceea punctele care sunt cel mai mult folosite în acupunctură sunt cele localizate pe braţe de la degete la cot şi pe picioare de la tălpi la genunchi. Tot aceste puncte sunt preponderent bătute şi folosite şi în qigong. Aceste puncte sunt numite colectiv puncte antice. Subliniem încă o dată că cu cât aceste puncte sunt mai depărtate de corp, cu atât sunt parcurse de mai multă energie. Acest surplus de energie existent în extremităţi poate fi folosit prin tehnicile qigong pentru a vindeca corpul.

Sus-jos. Cel mai simplu mod de a ne aminti de mişcarea energiei la nivel superficial, nu intern (dacă nu o simţim) este să ne uităm la o persoană cu mâinile ridicate. Atunci prin meridianele yin energia este ascendentă, iar în meridianele yang este descendentă. În meridianele picioarelor energia yin urcă de la tălpi la piept, iar în meridianele mâinilor de la cap la degete. În meridianele picioarelor energia coboară de la cap la tălpi, iar în meridianele mâinilor de la degete la piept.

Energetica corpului este controlată de sistemul Inimă-Rinichi (Foc-Apă). Qi-ul inimii ar trebui să coboare să  încălzească mâinile şi picioarele. Dacă extremităţile sunt reci, qi-ul inimii este probabil slab sau se duce în cap fiind folosit excesiv într-un gândit care nu conduce la nicio acţiune şi prin urmare nu este redirecţionat spre restul corpului. Dacă pulsul este rapid, există gânduri care ne disturbă, suntem nervoşi, avem insomnie, toate acestea sunt semnale că focul inimii controlează creierul.

Rareori se acţionează direct pe meridianul inimii. În loc de asta se acţionează pe meridianul pericardului sau pe rinichi folosind interacţiunea Inimă-Rinichi.  Dacă qi-ul inimii ar trebui să coboare pentru a încălzi membrele, qi-ul rinichilor ar trebui să urce pentru a umezi şi răci creierul, calmând şi hrănind spiritul. În această interacţiune dintre cele două qi-uri, fiecare o controlează pe cealaltă, acestea rămânând în echilibru. Dacă focul a ieşit de sub control, cea mai bună metodă este de a folosi apa pentru a restabili echilibrul pierdut.

Faţă-spate. Meridianele picioarelor de tip yin urcă în faţă, iar cele de tip yang coboară prin spate (numai meridianul vezicii). O excepţie este meridianul stomacului de tip yang care coboară prin faţă. Meridianul vezicii biliare de tip yang are o ramură secundară care coboară prin spate, dar ramura principală coboară prin partea antero-laterală.

Meridianele extraordinare se comportă diferit: Du Mai guvernor, de tip yang urcă în spate, iar Ren Mai de concepţie, de tip yin coboară în faţă.

Punctele Mu „de alarmă” sunt în faţă şi sunt primele care semnalizează bolile chiar dacă acestea sunt încă doar la nivel energetic. Acestea se rezolvă acţionând pe spate în punctele Shu asociate.

Partea internă-externă. Meridianele yin se află în interior, cele yang în exterior. Meridianele yin ale braţelor, ale plămânului, pericardului, intestinului subţire sunt în partea internă a braţelor, ferite de corp. Meridianele yin ale picioarelor, ale splinei, ficatului, rinichilor, sunt în partea internă a picioarelor, ferite de celălalt picior. Meridianele yang ale braţelor, ale intestinului gros, triplului încălzitor, inimii, sunt în partea exterioară a mâinii. Meridianele yang ale picioarelor, ale stomacului, vezicii biliare, vezicii urinare sunt în partea exterioară a piciorului.

Este util să ştim la care deget se termină meridianele. Motivul este că în medicina tradiţională chineză, meridianele yin ale mâinii şi cele yang ale piciorului sunt cele mai yin şi yang la extremităţile membrelor, adică la degete. Punctele terminale ale canalelor de la degete sunt cele mai instabile şi radicale în acţiunea lor, deoarece la degete energia unui canal se schimbă de la polaritatea sa la cea opusă, corespunzătoare canalului următor. De exemplu energia yin din meridianul plămânului când iasă din degetul mare trece în energia yang din meridianul intestinului gros când reintră prin arătător. Această energie extrem de puternică aflată în vecinătatea degetelor şi palmei este folosită atât la diagnosticare, cât şi la extragerea Bing Qi-ului. Punctele de pe degetele mari au cel mai mare efect, efectul lor reflexologic fiind binecunoscut.

Mână

Yin Yang Yin Yang Yin şi Yang
Deget mare Arătător Deget mijlociu Inelar Deget mic
Plămân Intestin gros Pericard Triplu încălzitor Inimă
Intestin subţire

Picior

Yin Yang Yin Yang Yin şi Yang
Deget mare Al doilea deget Talpă Al patrulea deget Deget mic
Splină Stomac Rinichi Vezica biliară Vezica urinară
Ficat

Stânga-dreapta. Multe exerciţii de qigong se execută simetric spre stânga şi dreapta. Dar corpul nostru este simetric doar în exterior. Structura internă şi dispunerea spaţială a organelor interne nu este simetrică (cu excepţia rinichilor care au un rol esenţial în energetica internă). Plămânii nu sunt simetrici, cel stâng este mai mic pentru a face loc inimii. Nici cele două emisfere cerebrale nu au o funcţionare simetrică. Ţine de folclor faptul că emisfera dreaptă este intuitivă, iar cea stângă este raţională. De aceea executarea unei acţiuni spre stânga nu este o simplă repetare a acţiunii făcute spre dreapta. Este o operaţie complexă de armonizare a energiilor din interiorul corpului.

De asemenea răsucirile sau mişcările circulare utilizează muşchi diferiţi când se fac într-un sens sau în cel contrar. Prin urmare şi activitatea mentală este diferită.

Pentru a trata problemele de sănătate din partea stânga se bat punctele active sau se acţionează meridianele din partea dreaptă şi invers.

Interior-exterior. Psihologic din start pentru noi nu este totuna dacă doar simţim o mână sau un picior „din interior” sau îl vedem sau îl pipăim „în exterior” cum facem cu toate obiectele exterioare corpului nostru. Respiraţia este de asemenea supusă acestei dualităţi, inspirăm aer şi avem o curgere de qi spre interior şi expirăm aer şi avem o curgere de qi spre exterior. Chiar şi fără activitate mentală există o anumită conştientizare remanentă din partea corpului şi un flux de energie. De obicei armonizăm activitatea mentală cu respiraţia şi cu mişcarea pentru a întări fluxul de energie. Când depărtăm membrele de la corp, de obicei expirăm, iar când le apropiem, de obicei inspirăm. Când inspirăm de obicei există o mişcare ascendentă, datorită urcării energiei prin meridianul Du Mai prin spate şi când expirăm de obicei există o mişcare descendentă prin meridianul Ren Mai prin faţă. Aceste fluxuri de energie dacă sunt percepute pot fi întărite prin mişcarea corpului, respiraţie şi activitate mentală.

 

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 92 other followers

%d bloggers like this: