Optimizarea psihologică (I)

 

de V. Nour

Tranziţia prelungită în care ne ducem zilele ne oferă cu largheţe actiunea concertată a multitudinii de factori stresanţi, capabili să ne dizolve rezistenţa psihică. Socotind că pe un site care şi-a propus mediatizarea fenomenului gigong, iniţiat de Maestrul Lin Kai Ting, s-ar putea asocia foarte bine un curs despre optimizare, vom continua să numim agresorii stalpilor de rezistentă psihologică a fiintei umane şi să oferim retete. Nu vom fi plictisitori, promitem!

Pentru că nu avem ambitia unei închistări pedagogice care lasă impresia că vorbeste în sentinte definitive. Dimpotrivă, asteptăm si aici colaborarea în frătietate cu cititorii, care ne pot propune sugestii, ne pot oferi exemple credibile, ne pot cere ajutorul sau ni-i pot oferi… şi acum chiar începem, vorbind despre unul dintre cei mai distructivi agenti agresori…

Spaima!

Cât de mult sapă spaima in om, fiecare dintre noi am putut cândva constata. Eu am avut cândva inspiratia să adun in timp mai multe exemple pe care fie le-am cunoscut prin semeni, fie le-am descoperit in cărti de istorie sau memorialistică. Deschid uşa spre acest corosiv sentiment, prezentându-vă câteva cazuri. Dar mai intâi ar trebui să spun că încă de la începutul secolului XX, unul dintre cei mai mari savanti, A. Pavlov, afirma că nu există traumă mai mare pentru creier decât emotiile create de spaimă. Ca şi cum  ar fi dorit să-l confirme, în timpul celui de-al doilea război mondial medicii londonezi au constatat o epidemie de ulcere care apăreau după raidurile avioanelor nernteşti deasupra capitalei engleze. Când atacurile au luat sfârşit, ulcerele gastrice şi infarctele s-au stabilizat şi s-au redus. Iată şi un caz cu iz comic, un exercitiu săvârşit asupra unei pisici: pusă la aparate, i se dă de mâncare. Pe monitoare i se văd mişcările peristaltice, dar brusc i se arată un câine. Pisica trece printr-un şoc şi digestia îi incetează.

Revenind la oameni, o statistică a celor care străbat junglele africane arată că anual 15-30 dintre aceştia mor datorită unor muşcături ale unor şerpi veninoşi. Partea amuzantă — dacă am putea spune astfel este că mai pier 5-10 asemenea aventurieri cărora  li se pare că au fost atacati de şerpi. În realitate, acest fapt nu s-a produs, ei au murit efectiv de spaimă! Pentru că, după cum ştim cu totii, puterea irnaginatiei asupra organismului nostru este uriaşă!

Dar poate că cel mai extraordinar caz cunoscut de mine a fost cel pe care mi l-a relatat medicul L.N., de la fosta Matemitate „Giuleşti”. Georgiana P. s-a căsătorit din dragoste. În scurtă vreme, a realizat insă eă Paul, sotul ei, nu era nici pe departe cel pe care şi-l imaginase.

Intre imaginea inventată de Georgiana şi chipul real se căsca o imensă prăpastie. Dorind totuşi să şi-l apropie, i-a propus lui Paul să coopereze şi să facă un copil. La auzul acestei dorinte, Paul şi-a luat catrafusele si a plecat trântind uşa. Altă femeie purta el în suflet şi gândul că Georgiana îl va „lega” l-a făcut să ia hotărârea finală.

Inspăimântată că rămâne singură şi că totuşi îl mai iubea pe cel care o părăsise, Georgiana a simtit o mişcare ciudată in propriul ei trup: i-a crescut pofta de mâncare, a inceput s-o atragă tot mai mult mâncărurile sărate si piperate, apoi insotite de starea de greată. Innebunită de fericire, a văzut cum transformarile proprii gravidelor se produceau în trupul său şi se amplificau de zi la zi. După câteva luni, intr-o seară, chiar a perceput un fel de mişcări care se asemănau cu ale unui copil lovind în abdomenul ei din picioruşe! Fix la 9 luni, au apărut „durerile facerii” şi i-a anuntat pe toti prietenii şi pe toate rudele de fericitul eveniment. Insotită de mama sa, a ajuns la matemitate, unde medicul a constatat uluit că era vorba doar de o „sarcină psihologică”! Sub forta uriaşă a gândurilor sale disperate, Georgiana P. işi sugestionase trupul să dezvolte o sarcină… inexistentă.

Viata ne pune uneori in situatii disperate şi atunci spaima intră în scenă şi işi face mendrele în destinul nostru. Aşa apare starea de supravietuire. Există cumva o tehnică a supravietuirii in asemenea situatii? Cu sigurantă. Da!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: