Despre Maestrul Yan Xin

(de pe site-ul Fundaţiei Române de Qigong)


În lucrarea „Qigong-ul şi tehnicile înşelãtoare” ( Qigong yu pianshu ) se spune:

„În China existã maxim zece oameni de talia lui Yan Xin, . . . , majoritatea acestora trãind în munţi”.

Maestrul Yan Xin a stârnit o mare vâlvã în China. Prin cursurile pe care le-a ţinut, prin numãrul impresionant de participanţi (peste zece mii/ şedinţã), prin experimentele ştiinţifice care au fost efectuate cu alţi cercetãtori (Yan Xin este de profesie medic) şi al cãror subiect a fost, el a ajuns sã fie considerat un fenomen.

În realitate, ceea ce a atras admiraţia şi aprecierea tuturor este gongfu-ul sãu profund (termenul gongfu desemneazã munca depusã de cineva, cât şi rezultatele obţinute în urma perseverenţei; acest cuvânt este folosit în orice domeniu: bucãtãrie, caligrafie, arte marţiale, activitate ştiinţificã, etc. Din pãcate, el este cunoscut în Occident numai pentru lumea artelor marţiale, care au şi fost uneori greşit denumite prin acest termen).

Din mãsurãtorile efectuate de un colectiv de zece oameni de ştiinţã de la Uni­versitatea Qinghua, a reieşit cã atunci când maestrul Yan Xin ţine un curs, el emite energie pe o razã de aproximativ douã mii de kilometri. Pe toatã aceastã suprafaţã apar efectele specifice ce survin în cazul emisiei de energie ( qi ). Specialiştii de la Universitatea Qinghua au urmãrit în mod deosebit schimbãrile ce au intervenit la nivel molecular, în timpul efectuãrii experimentelor (vezi Capitolul: Qigong-ul reflectat în experimentele ştiinţifice).

Varietatea cazurilor vindecate (de la o simplã rãcealã pânã la fracturi evidente) a determinat organizarea unor conferinţe în care maestrul Yan Xin a explicat pe larg mecanismul de acţiune al acestor practici. Metoda folositã este aceea de „purtare în tehnicã” (daigong). Iatã cum a fost ea descrisã chiar de cãtre maestrul Yan Xin:

            „Aşa-numitele cursuri de purtare în tehnicã (daigong) conţin douã aspecte importante. Primul se referã la faptul cã în momentul în care predau, eu însumi intru într-o stare în care emit ceea ce se chemã „gong” (termenul „gong” indicã ceva ce a apãrut prin exersarea energiei). Atunci când îi tratez pe cei bolnavi sau când efectuez unele teste cu ca racter ştiinţific, îmi folosesc creierul pentru a emite; este suficient sã am aceastã idee pentru a intra într-o stare de emisie.

            În Qigong, energia emisã este denumitã „energie ex­terioarã” (waiqi) şi ea nu poate fi vizualizatã de majoritatea oamenilor. Eu folosesc aceastã stare – în care pe mãsurã ce explic unele aspecte emit şi energie – pentru a produce anumite reacţii în ascultãtori , în mod special în cei foarte senzitivi dar şi în cei cu o senzitivitate obişnuitã.

            Astfel, o parte din ei intrã într-o stare în care au „mişcãri involun­tare” (zifa donggong – termen ce se referã la apariţia unor mişcãri spontane, involuntare, într-o formã în general neobişnuitã. Dupã terminarea şedinţei toate aceste gesturi sunt uitate). De exemplu: sunt persoane care îşi pãrãsesc scaunul, unii au mişcãri de unduire şi scuturare, alţii încep sã-şi mişte palmele şi corpul, existã oameni care plâng, râd sau strigã, în corpul unora apare senzaţia de cãldurã, sau de rãcealã, sau de palpitaţii, sau de furnicãturi, sau de greutate sau de plutire, de mãrire sau de micşorare, de stabilitate, sau de cufundare, sau de temperaturã, sau au senzaţia de ameţealã, sau de vomã, sau de tuse, unii încep sã leviteze sau îşi pierd cunoştinţa, uneori apar raze de luminã sau zgomote în jurul corpului lor.

            Existã oameni care fac mişcãri foarte ample, corpul descriind în mod inexplicabil gesturi de legãnare în toate direcţiile, sau sunt persoane care încep sã danseze folosindu-şi atât mâinile cât şi picioarele – unele danseazã graţios cu o frumuseţe rar întâlnitã – altele cântã, altele încep sã-i vindece pe cei din jur sau îşi maseazã pro­priul corp, sau folosesc metoda „dianxue” (lovirea punctelor) pentru a-i vindeca pe ceilalţi, sau exerseazã tehnica „dianxue” în aer, sau iau posturi foarte neobişnuite şi curioase; apar tot felul de fenomene. Aceasta indicã fapul cã ”purtarea în tehnicã”, prin emiterea „energiei exterioare”, prin conducerea şi manevrarea ei într-o manierã specificã, produce anumite capacitãţi ieşite din comun în persoanele care fac parte din asistenţã, duce la descãtuşarea unor forţe şi energii aflate în stare latentã , astfel încât în corp vor apãrea schimbãri nebãnuite.

            Un alt aspect se referã la faptul cã în momentul în care ţin cursurile de „purtare în tehnicã” predau şi metode concrete de exersare, cerând asistenţei ca din când în când sã menţinã anumite poziţii sau sã-şi coordoneze activitatea mentalã conform cu cerinţele formelor pe care le practicã. În momentul în care eu mã aflu într-o stare particularã şi predau metodele, punctele esenţiale şi secretele succesului în exersarea unor tehnici, iar asistenţa exerseazã, se ajunge la rezultate cu mult superioare celor ce s-ar obţine în cazul în care oricine din asistenţã ar citi toate acestea dintr-o carte.

            Din experienţa Qigong-ului din trecut ne-a rãmas urmãtoarea zicalã:

”Lucrul fals se transmite prin zece mii de volume,

Adevãrul – printr-o singurã vorbã”.

            Începãtorul, pentru a fi condus „dincolo de poartã”, trebuie sã primeascã instrucţiuni verbale; este necesarã conducerea sa („gura transmite – sufletul primeşte”) de cãtre persoane ce au un anumit nivel. Aşa-numita „transmitere de cãtre suflet” se referã la folosirea unei capacitãţi deosebite pentru a trans­mite metoda de exersare a tehnicilor. Tehnica este pe planul doi, transmiterea (a ceea ce este cunoscut sub numele de gong) este esenţialã.Ea poate fi comparatã cu obţinerea unor obiecte din metal: iniţial ele trebuie supuse unor temperaturi foarte mari, pânã când ajung în starea fluidã, abia apoi vor putea lua formele dorite. Pentru practicanţii de Qigong esenţialã este primirea de energie, astfel încât în in­teriorul corpului se vor produce unele schimbãri subtile, pornind de la transformãri cantitative pânã la schimbãri calitative, apãrând transformarea cunoscutã sub numele de „trecerea de poartã” (ce indicã depãşirea etapei de început).

            Vorbind în general, în cursurile în care folosesc metoda „purtãrii în tehnicã”, un aspect se referã la faptul cã pe mãsurã ce dau explicaţii, intru într-o stare în care emit, ceea ce duce la influenţarea celor din asistenţã (astfel încât vor apare unele reacţii); celãlalt aspect constã în pre darea unor metode concrete de exersare: acestea sunt cele douã pãrţi importante ale „purtãrii în tehnicã”.”

Maestrul Yan Xin este de asemenea cunoscut şi în lumea artelor marţiale. În tinereţe, el a fost elevul maestrului-cãlugãr Hai Deng, din renumitul templu Shaolin. Actualmente, el s-a oprit din practica wushu-ului şi şi-a concentrat eforturile în domeniul Qigong-ului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: