de Eugenia Deaconu
Deşi sunt o fire care acordă importanţă mesajelor din vis, nu m-am visat niciodată în sala de practică, până ieri.
Mai sunt două zile până la plecare. Azi-noapte m-am visat pe un mare vapor alb, de croazieră, pe o mare albastră şi liniştită, impreună cu cei de la sală. Îi spuneam cuiva: „Am pornit! Înţelegi? Am pornit!”
Această tabără-croazieră minunată pe o mare atât de albastră, dar atât de adâncă!
Sunt obişnuită cu taberele, cu călătoriile. Aici însă e ceva în plus! Mă uit cum se îmbrăţişează oameni care nu s-au mai văzut de un an. Mă simt printre ai mei.
Vocea de la Vâlcea către care am trimis banii capătă. chip. Are codiţe şi e o fiinţă atât de luminoasă şi caldă! Am descoperit că suntem un pic rude. De acum înainte voi avea mereu pusă deoparte pentru ea o îmbrăţişare lungă, lungă…
Toată viaţa m-am simţit nefericită dacă m-am trezit înainte de opt. Aici n-am apucat să aud deşteptătorul. Mă trezesc în fiecare zi înaintea lui, cu mintea limpede şi gata de treabă. Ba mai dau deşteptarea şi la alte 3 carnere.
Dacă mi-ar fi spus cineva că voi mânca zece zile iarbă fără să cad din picioare şi mă voi spăla in fiecare zi cu apă rece fără să păîesc nimic, i-aş fi spus că visează. Never say never
Excursie pe Valea Lotrioarei. Cât de aproape se pot simţi nişte oameni care abia s-au cunoscut, atunci când revin la sentimentele copilăriei în faţa măreţiei naturii!
La întoarcere, în faţa mesei cu cristale, cineva spune : „Uite un ametist! Îl iau eu, incărcat de Master, stă de acum înainte lângă inima mea, ca să-mi amintească starea de tabără!”
Răgaz pe iarbă, la plajă. De undeva, se revarsă o muzică (aveam să aflu că se cheamă „Dorul de divin”). De douăzeci de minute stau în zhuangul celor trei cercuri! Ce minunată e aura florilor!… Ce minunată e aura fetelor!
Ascultându-l pe Master, privind cum se poartă fiecare din noi, am avut revelaţia iubirii necondiţionate, cea mai adevărată din toate: să iubeşti pe cineva pentru că există, fără să aştepţi nimic de la acea persoană şi să primeşti mai mult decat ai fi putut visa vreodată!
Aseară, cineva mi-a plâns pe umăr privitor la nerecunoştinţa semenilor. Astăzi, Master spune: „să uiţi că ai făcut bine, să uiţi cui l-ai făcut, să uiţi ce anume ai făcut şi vei fi fericit”.
„Adevărul este unul singur. Oamenii i-au dat nume diferite. Eu sunt sigur că Iisus mă iubeşte chiar dacă sunt chinez”. Fiecare întâlnire cu Master este o mare lecţie de viaţă.
Şapte fete la cafea. Ce ne-a adunat? Ce forţă minunată a creat această atmosferă dintre noi, atât de diferite ca fizic, vârstă, preocupări?
Ce alchimie subtilă face să prirnesc şi să fac unele confidenţe la care nici nu m-aş fi gândit? De unde vine iubirea care pluteşte printre noi? Sufletul meu — vas de preţ pe care-l mânuiesc cu grijă — e plin, gata să se reverse.
Vin examenele! N-am mai trăit febra asta creatoare din studenţie. Practicăm până nu ne mai vedem unii pe alţii din cauza intunericului. Brocard cu Ovidiu, Brocard cu Horia, Brocard cu Cornel, Brocard…
Mă aflu în mijlocul unor evenimente la care nici n-aş fi visat cu zece in urmă. Eu şi examenul de trainer?! N-am rămas ca să mă compar cu cei care practică de atâta vreme, nici ca să concurez cu cei pe care îi socotesc instructorii mei. Master ştie cu siguranţă ce e în sufletul fiecăruia, ce ne mână pe fiecare. Am rămas ca să învăţ, ca să „cresc”. Proba „Degetelor sabie”. Timp de 30 de minute, Sf. Ilie îşi desfăşoară toată recuzita, in timp ce noi transpirăm în „mabu”. Ce lecţie uriaşă! Cine-şi cunoaşte limitele? Colega de lângă mine îmi spune că acum un an pe vremea asta era la urgenţă, la reanimare, in fibrilaţie. Eu, acum un an, mă gândeam că va trebui să-mi schimb profesia pentru care am făcut atâtea sacrificii 40 de ani! Dacă n-ar exista întunericul, n-ar fi lumina soarelui atât de minunată! Totul e să găseşti puterea de a aştepta răsăritul…
Cu „băieţii” la treabă pe scenă. Parcă ne-am pregăti casa pentru oaspeţi. Ne înţelegem fără vorbe. Să fie aromele chinezeşti? Să fie…
Meditaţie. Ieri mi-am limpezit mintea, azi mi-am limpezit sufletul. „M-a regăsit. Ce dor mi-era de mine!”
Respiraţie după Qigong-ul vibrator. Cu ochii închişi simt sala respirând la unison, ca un animal uriaş, ca un lan de flori. Cerul, Pământul şi noi…
Yi Jin Jing. Ce dar minunat! Master, în lumina zorilor, ca un mesager înaripat al zeilor. Am impresia că suntem părtaşi la o mare taină, atât de simplu, atât de firesc, atât de elegant şi atât de profund. Acum simt cum mă mişc prin energie ca prin apă. Am pătruns într-o altă dimensiune a firii.
Colectarea de energie in zori. Minunea răsăritului. Pâcla se ridică de pe munţi. Cred cu tărie că voi reuşi să ridic şi ceaţa gri din interiorul meu şi s-o trimit „departe, departe în univers, la infinit” pentru totdeauna!
Gata, plecăm. Ultimele îmbrăţişări. Mai aveam atâtea să ne împărtăşim. Poate la anul. Pe drum, o melodie : „If you love me for the lifetime…”. Da, e pentru toată viaţa… şi pentru după aceea.
qigong spirit 
Comentarii recente