O renaştere spirituală

Reflecţii despre o viaţă imersată în qigong

de Kenneth S. Cohen

Pentru mine este dificil să cred că am început vreodată să practic qigong. În prezent este atât de mult o parte din mine încât nu pot concepe că a fost o perioadă a vieţii când nu practicam. Şi nu pot concepe nici o perioadă când mă voi opri din a învăţa ceea ce-mi oferă viaţa. Prima oară când m-am întâlnit cu cultura chineză a fost dintr-o „eroare”, aş spune fericită.

În 1968, un prieten mi-a recomandat o carte cu titlul Sunet şi Simbol de un muzicolog german. Când am plecat de la el, pe drum am descoperit că aveam altă carte în mână cu acelaşi titlu, dar de alt autor. În loc să am o carte despre muzică aveam o carte despre limba chineză, Sunet şi Simbol a lui Bernhard Karlgren.

Înainte de a ajunge acasă eram deja captivat de carte. Atunci am realizat că studiind o limbă complet străină pot să învăţ cum limba şi concepţiile pot influenţa modul în care o persoană  percepe realitatea. M-am gândit că în acest fel, m-aş putea debarasa eu însumi de preconcepţiile ascunse în propria mea limbă, engleza, şi să învăţ să percep lumea în tăcere, dincolo de forme şi idei, mai direct şi mai adevărat. În decurs de câteva luni am început să învăţ limba chineză şi nu mult după aceea, qigong-ul.

Cu cât mă gândesc mai mult la acest eveniment, încep să înţeleg că acesta explică nu numai de ce am început să practic qigong, ci şi de ce am continuat s-o fac. Studierea unei limbi străine poate curăţa mintea de preconcepţiile îngrăditoare ale culturii în care trăieşti. Similar, qigong- ul te eliberează de preconcepţiile pe care le ai despre corpul tău: strategiile imature şi necorespunzătoare pe care le ai faţă de viaţă şi care încep odată cu postura corpului şi respiraţie. O coloană verticală înseamnă să scapi de greutatea insecurităţii. O respiraţie prelungă înseamnă să iei viaţa aşa cum vine ea, fără să permiţi memoriei sau expectativelor tale să interfere cu ea. Cu cât corpul devine mai liniştit, cu atât şi mintea devine mai tăcută. Qi-ul curge nu numai în interiorul corpului, ci şi între tine şi natură. Prin respiraţie lumea exterioară devine o parte din tine, este chiar persoana ta. Cu toate astea, lumea nu-ţi aparţine, la fel ca şi respiraţia tu o laşi să plece şi expirând ea se întoarce la sursa sa – la ceea ce chinezii numesc Tao.

Am avut şi un alt început, pe care l-aş numi renaşterea qi-ului, câţiva ani mai târziu. Predam pe atunci primul seminar la centrul de pregătire din Amherst, Massachusetts.

Într-o seară, într-o pauză, am hotărât să mă plimb afară. Zăpada cădea şi se depunea grea pe pini. Îmi spuneam: oare n-ar fi minunat să practic qigong într-un peisaj minunat ca acesta? Când am început să practic s-a întâmplat ceva foarte ciudat. De obicei, simt mişcările de qigong ca apărând de undeva din interior, parcă generate de respiraţie şi de uşoara schimbare a centrului de greutate. Dar de această dată această senzaţie a dispărut. Simţeam că nu fac qigong. Mai degrabă, zăpada care cădea, copacii, aerul, însuşi pământul apăreau şi se desfăşurau prin formele pe care le practicam. Am devenit o sferă de energie a cărui centru era pretutindeni. Era un fel de renaştere spirituală în qigong. Am învăţat că mintea şi corpul pot deveni cu adevărat complet goale, că interiorul şi exteriorul pot deveni un singur câmp unificat de conştienţă. Nu pot spune că experienţa era intimă şi personală pentru că experienţa s-a petrecut fără un „eu”. Dar pot spune că după asta qigong-ul n-a mai fost niciodată la fel.  Astfel, această experienţă a fost un alt impuls în motivaţia mea şi sper că şi în a ta: să practici qigong  pentru a învăţa că eşti o parte din natură. Când respiri, este înţelepciunea naturii care respiră în tine!

În sfârşit, am continuat să practic datorită efectului dramatic pe care l-a avut qigong-ul asupra sănătăţii mele. Eram un copil slab şi bolnav şi victima proastelor practici medicale ale vremii. Antibioticele îmi erau prescrise pentru orice răceală şi durere de gât, conducându-mă pe spirala descendentă a unei sănătăţi tot mai şubrede şi mai proaste. Qigong-ul mi-a vindecat bronşita cronică, sistemul imun slab, insomniile şi lipsa de energie şi vitalitate. Acum încerc să-i ajut pe studenţii mei să beneficieze de acelaşi lucru când practică qigong.

Îi stimez pe oamenii de ştiinţă care studiază mecanismele qigongului, de modul său de acţiune şi care inventează experimente care să valideze eficacitatea qigong- ului ca o formă a medicinii complementare. Ştiinţa deja a demonstrat puternicele efecte de vindecare ale qigongului asupra cancerului, bolilor cardiovasculare şi durerii cronice. Cu toate acestea, persoanele care practică qigongul cu o minte deschisă nu au nevoie de o validare ca să ştie că funcţionează. Ei o experimentează personal asupra lor înşişi. Stiinţa încă mai trebuie să demonstreze că soarele există. Dar asta nu ne împiedică să ne bucurăm zilnic de lumina şi căldura lui. Da, încrede-te în ştiinţă. Dar încrede-te în tine în primul rând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: