Înţelepciunea apei – Li

de    Kenneth S. Cohen

Toate lucrurile din natură se curbează, se răsucesc, se întorc şi curg urmând modele care imită apa curgătoare. Astfel încât simţim ceva comun în nori, fum, pâraie, undele de nisip purtate de vânt pe plajă, conturul ramurilor pe cer, forma ierburilor vara, semnele de pe pietre, mişcarea animalelor. Chiar şi oasele au linii de curgere pe faţa exterioară şi în interiorul lor spongios.  Păianjenii îşi construiesc  pânzele, iar viermii de mătase crisalidele în spirale ce ne amintesc de vârtejurile apei. Inelele de la un copac tăiat arată ca vălurelele formate de o piatră aruncată într-un lac. Iar când privim cerul nopţii putem vedea Calea Lactee – un râu de stele. Alan Watts îmi spunea odată: În natură, distanţa cea mai scurtă dintre două puncte nu este niciodată linia dreaptă, ci linia curbă.” Trebuie doar să urmăreşti un cerb în pădure pentru a verifica asta: urmele animalului se abat la stânga şi la dreapta ca şi bancurile de nisip ale meandrelor unui râu.

Chinezii numesc acest model care imită apa, care este pretutindeni diferit, deşi peste tot asemănător, „li”. „Li” la origini semnifica urmele naturale încrustate în jad. Prin generalizare, ideograma chineză a început să semnifice un model asimetric şi ordinea naturală, ordinea care creşte din interior spre exterior, la fel cum un copac creşte dintr-o sămânţă.

Creaţiile artistice pot de asemenea exprima li – de exemplu o sculptură care include forma naturală şi textura pietrei sau un vas de lut creat manual în care luciul ceramicii variază după structura stratificată întâmplătoare. Opusul „li”-ului este „zi”, ordinea rigidă a logicii sau a lucrurilor care sunt un rezultat clar al manipulării umane, cum ar fi de exemplu un automobil. Un vas perfect rotund cu un desen simetric în jurul circumferinţei demonstrează „zi”-ul şi curând plictiseşte ochiul.

Am învăţat prima oară diferenţa dintre „li” şi „zi” când am încercat să desenez o trestie cu o pensulă chinezească. Profesorul meu s-a uitat la lucrarea mea şi a îngheţat: „Nu este o trestie, ci un stâlp de telegraf! Ai văzut vreodată o trestie care să stea perfect verticală cu exact acelaşi număr de frunze de o parte şi de alta?”

Profesorul îmi luă pensula şi o înmuie în cerneală. Apoi ridică pensula şi imediat a presat-o pe hârtia de orez. Privi pata lăsată şi se întrebă: „Oare cu ce seamănă? Ah, cred că este o vrabie.” Adăugă câteva linii de pensulă şi pata de cerneală se transformă într-o minunată vrăbiuţă, gata să zboare din pagină! Atunci profesorul îmi spuse: „Mintea trebuie să fie naturală!”

Oamenii sunt o parte a naturii şi astfel sunt capabili să manifeste frumuseţea naturală a lui „li”. Filozoful Lao Tze spunea: „Oamenii urmează pământul, pământul urmează cerul, cerul urmează Dao, Dao urmează natura sa proprie”. „Li” este nativ, „zi” este dobândit – din păcate prea uşor dobândit într-o societate care îţi impune să urmezi ceasurile mai degrabă decât ciclurile naturii. Alergând dintr-un loc în altul, petrecând mai mult timp citind sau gândindu-ne la viaţă decât trăind-o, noi pierdem  graţia noastră nativă, instinctivă, naturală. „Încetineala este minunată” declara un artist, Rodin.

Exerciţiile graţioase, curgătoare, de qigong ne ajută să încetinim şi să acordăm atenţie, să recapturăm şi să exprimăm o parte din noi pe care o avem în comun cu animalele şi cu restul naturii. Chiar şi mintea devine mai suplă şi mai plină de viaţă. Curgerea energiei interne determină curgerea conştiinţei şi eliberarea minţii de buştenii proastelor deprinderi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: