Moralitatea – De

Qigongul aparţine de metodele tradiţionale chineze de însănătoşire. El permite vindecarea afecţiunilor, întărirea corpului, cât şi mărirea sensibilităţii percepţiilor, dezvoltă gândirea, prin urmare este şi o  activităter intelectuală şi culturală. O serie de filozofi, precum daoiştii Lao Tze şi Zhuang Zi, oameni de ştiinţă, medici ai antichităţii  Hua Tou, Zhan Zhunqin, Zhan Qinyue au practicat qigongul sau au dat informaţii detaliate despre tehnicile qigong. Mulţi dintre ei au atins o înaltă măiestrie în qigong.

Hua Tou (circa 141‑208) era un medic renumit, specialist

în „cultivarea naturii” (adevărata natură a omului), în farmacologie, acupunctură şi moxibustie. A introdus cunoscutul set de tehnici qigong „Jocul celor cinci animale”, care prelungeşte viaţa.

Zhan Zhunqin, a trăit în secolul II tratând cu succes în timpul epidemiei de tifos, care netratată ducea cu ea 7 oameni din 10. Tifosul aparţine conform medicinii tradiţionale chineze de grupa de boli infecţioase-epidemice datorate energiei patogene Frig.  A scris tratatul despre „bolile legate de frig” San han lun şi alte cărţi apreciate la fel de mult ca şi „Tratatul despre interior” (cartea de bază a medicinii tradiţionale chineze)

Zhan Qinyue (1563‑1640) este autorul cărţilor despre puls, tratate de ginecologie, pediatrie şi celebrului „Tratat despre asemănător”, cât şi a cărţii „Cartea completă a lui Zhan Qinyue”.

În trecut, cei care atingeau măiestria, acordau o importanţă deosebită autoperfecţionării morale. S-au păstrat din timpuri străvechi expresii de tipul „încrederea şi credinţa sunt baza practicii”, „morala este mama practicii asupra sinelui”, „practica creşte pe morală, morala este izvorul practicii”.

Anticii considerau că De are un înţeles extins şi altul restrâns.     În înţeles extins, de semnifică manifestarea legii cosmosului,  morala ocupându-se cu problemele care se referă la întreaga natură, începând cu substanţa primordială  cea mai fină având energii şi legi specifice. În sens restrâns de (morala) se referă la legile comportării omului. Morala determină relaţiile interumane corecte în viaţa comunităţii. Ele au nu numai un caracter social, dar sunt şi sub influenţa obiceiurilor şi tradiţiilor naţionale. Diferite comunităţi, clase sociale, naţiuni au diferite cerinţe faţă de morală. Dar existau cerinţe comune cum ar fi: trebuie să ne iubim patria, să ne iubim familia, să ne întărim continuu, să lucrăm cu sârg, să fim sinceri şi simpli, direcţi şi buni.

 

De ce practicantul de qigong trebuie să cultive dao (calea în viaţă) şi de (morala)? Aceasta se datorează legilor specifice ale practicii qigong. Primul punct în practica qigong iniiiidiferent de şcoala şi tehnicile folosite este „intrarea în starea de linişte şi relaxare”, deoarece numai pătrunzând într-o asemenea stare şi lăsând la o parte gândurile egoiste se poate beneficia de mişcarea qi-ului adevărat (yuan qi) în vindecarea bolilor şi întărirea corpului.

Din punct de vedere fiziologic intrarea în starea de linişte are un efect inhibitor asupra scoarţei cerebrale. În acest mod scoarţa cerebrală controlează scăderea activităţii centrilor cerebrali.În acest mod informaţia şi energia se adună în focarele de excitaţie a zonelor dureroase, care se mmicşorază şi dispar, determinând ruperea cercului vicios patologic. În acest fel se realizează autoreglarea până la lichidarea focarelor de infecţie. Numai prin pătrunderea în starea de linişte se poate realiza adevărata semnificaţie şi importanţă a practicii. Doar atunci practica devine efectivă, deoarece cu cât putem pătrunde mai profund în această stare, cu atât are loc o inhibare şi o îndepărtare de conştiinţa „cerului posterior” (aici prin „cer posterior” se înţelege tot ceea ce s-a dobândit artificial din exterior în timpul vieţii, iar „cerul anterior” este legat de calităţile naturii adevărate ale omului). Numai atunci se poate manifesta conştiinţa proprie omului a „cerului anterior”, adică adevărata conştiinţă, înţelepciune şi energie, pe care trebuie să le cultivăm şi să le eliberăm. După apariţia capacităţilor latente este necesară o foarte bună stare psihică pentru menţinerea lor. Dacă dao şi de nu sunt educate şi cultivate la un nivel suficient de înalt, atunci este foarte dificil să intrăm în starea de linişte. Chiar dacă se obţine liniştea, aceasta nu va dura prea mult, şi va fi foarte dificil s-o menţinem şi prin urmare nu poate fi vorba despre o reală practică de qigong.

Prin urmare cultivarea căii şi moralităţii nu sunt numai o cerinţă a culturii sociale, ci sunt o precondiţie a practicii qigong. Cum putem combina armonios practica cu cultivarea căii şi moralităţii? Voi face câteva observaţii în această privinţă.

1. Trebuie să nu fim egoişti, să uităm de sine. Anticii subliniau în mod repetat necesitatea „purificării, liniştii şi non-acţiunii, inimii curate şi măsurii în dorinţe”. Băutura, dorinţele carnale, lăcomia, răutatea, prostia şi furia le defineau ca „cele şase rele” de care trebuie să te fereşti. Pune-te în mijlocul mulţimii, punând interesele celorlalţi oameni mai presus decât cele personale. Nu încerca să obţii un profit personal şi o poziţie înaltă, cu atât mai mult nu-i judeca pe oameni, ci fii plin de compasiune şi înţelegere. Numai aşa îţi poţi linişti emoţiile în piept şi să nu-ţi întristezi inima.

 

2. Trebuie să pleci de la ce este real, să te bazezi pe bucurie şi să elimini tristeţea. Ocupându-te de activităţile tale, cântărind deciziile şi problemele ivite, trebuie întotdeauna să pleci de la faptele reale.  Este necesar să te mulţumeşti cu bucuriile obişnuite, fireşti, să ştii să suporţi necazurile. Trăind în societate este inevitabil să apară ciocniri şi contradicţii, cel mai important este să înveţi să ai atitudinea corectă şi să ştii cum să acţionezi în mod corespunzător. Trebuie să desprinzi să asculţi cu calm o părere contrară, să te convingi pe tine că există şi alte păreri şi soluţii, să te ocupi mai mult cu autocritica. Omul care se învinge pe sine, cu uşurinţă aduce bucurie celorlalţi. Cel care a suferit o lungă perioadă dinc auza bolilor, nu trebuie să cadă în pesimism şi panică: „dacă boala a venit, accept-o liniştit”, ocupă activ de vindecarea ei, cu inima uşoară practică. În combinaţie cu practica qigong, completarea qi-ului adevărat treptat va vindeca corpul bolnav. Pesimismul şi anxietatea pot da corpului o informaţie dăunătoare, nefolositoare practicii asupra afecţiunii şi vindecării corpului.

 

3.  Trebuie să fii bun cu ceilalţi, să construieşti cu ei relaţii corecte. „Ceea ce nu doreşti să ţi se facă ţie, n-o face altora”. Toţi trebuie să se îngrijească unii de alţii, să aibe o atitudine prietenoasă şi iubitoare, să se ajute reciproc. Pe scurt: eu oamenilor – ei mie, comod oamenilor – comod şi mie. Întotdeauna să menţinem în inimă intenţia de a fi gata de a ajuta pe cineva, niciodată să nu păstrăm dorinţa de a face cuiva rău. Cel care-i ajută pe oameni este mereu vesel, cel care nu se ruşinează de acţiunile sale este mulţumit şi împlinit, are o stare „bunăstare sufletească”. Să reţinem că pentru  starea psihică corectă a practicantului sunt importante „bucuria continuă” şi „bunăstarea sufletească”.

Practicantul trebuie să aibe o gândire corectă. O gândire corectă naşte energia vitală corectă, iar aceasta produce practica corectă. Anticii propuneau cultivarea energiei vitale corecte, vorbeau de infinitatea enrgiei vitale, care umple cerul şi pământul. Când apar gânduri corecte, cele rele nu pot            să pătrundă. Când apar senzaţii dăunătoare iluzorii, este suficient să gândim corect şi acestea dispar. Practica întăreşte corpul şi sufletul, pentru ca nici o atracţie sau ură egoistă să nu existe în suflet, pentru ca conştiinţa să fie deschisă, sentimentele în mod natural pline de bucurie. În momentul în care începeţi să practicaţi veţi observa că toate acestea vor apărea de la sine.

Pentru crearea unei gâdiri corecte este necesar să lăsăm la o parte gândurile răzleţe şi rele. Practica confirmă că atunci când se atinge un anumit nivel, gândurile devin o forţă, şi gândurile bune pot influenţa într-o asemenea măură un om            încât să-l vindece. În acest mod se pot elimina bolile şi alte necazuri. Gândurile rele pot aduce cu ele o dispoziţie proastă şi îmbolnăvirea. Prin urmare gândurile sunt un indicator important în aprecierea calităţii practicii asupra moralităţii sale. Ocupându-ne de cultivarea moralităţii, trebuie să acordăm o importanţă deosebită acestui aspect.

 

4. Este esenţial să reglăm corect diferite relaţii interumane, Înainte de toate relaţia dintre învăţător şi elev. Cel care conduce practica este un învăţător, dar totodată şi un elev. Dacă vrei să devii un bun învăţător, trebuie să devii înainte un bun elev. Învăţarea personalităţii practicanţilor şi tehnicilor de predare de asemenea necesită un suflet sincer. Dacă sufletul nu e sincer, dorinţele diferite, iar gândurile dezordonate, atunci şi practica nu va fi de calitate.

În vechile şcoli, relaţiile dintre învăţător şi elev se supuneau unor reguli foarte severe. În qigong se spune: „inima transmite, gura primeşte”, „şase urechi nu pot transmite”. Pentru a declara pe cineva învăţător sau pentru a alege un elev trebuiau îndeplinite nişte condiţii stricte. Se întâmpla ca „omul adevărat” (omul care a atins un anumit nivel de autoperfecţionare morală) să nu transmită învăţătura sa, sau uneori exista o transmisie sau înţelegere greşită. În prezent au apărut relaţii noi între învăţător şi elev de ajutor şi respect reciproc. Însă un învăţător de qigong diferă de un simplu învăţător: el nu numai oferă cunoştinţe, ci şi vindecă şi salvează oamenii, îi ajută să scape de suferinţa produsă de boală. Numai dobândind o înţelegere deplină a tehnicilor şi fiind de o înaltă moralitate, poţi trezi în elevi iubirea şi respectul.

Cel care doreşte să transmită qigongul trebuie să fie gata să cultive o moralitate înaltă. Deoarece în qigong nu oricine poate atinge o măiestrie înaltă prin antrenament, unii au o atitudine superficială faţă de învăţare. După ce învaţă formele exterioare a câtorva tehnici, unii încep să-i înveţe pe alţii.     Iar alţii, după ce dobândesc câteva cunoştinţe, consideră că se pot dispensa de un învăţător şi trec să studieze alte metode.      Asta nu numai împiedică învăţarea qigongului, dar şi dăunează reputaţiei sale, şi conduce la deformări în cazurile arătate.        Cel care doreşte să transmită qigongul trebuie să înveţe nu numai cu „inima goală” (cu modestie şi fără prejudecăţi) de la învăţător, dar şi de la elevii săi. Străduindu-se să le câştige respectul, trebuie înainte de toate să se îngrijească de ei, să-i ajute. Printre practicanţii de qigong sunt multe persoane în vârstă. Sunt persoane din diferite straturi ale societăţii, cu condiţii diferite ale organismului. Ei practică qigongul numai pentru sănătate. Trebuie să-i vedem din punctul de vedere al unui medic, dacă se îmbolnăvesc, să le vii imediat în ajutor, să le acorzi toată atenţia şi toate gândurile tale.

Din punctul de vedere al moralei sociale trebuie să fim plini de respect faţă de cei în vârstă, să fim modeşti şi sinceri, pentru ca oamenii să simte că li se acordă atenţie şi că sunteţi deschişi faţă de ei. În acest sens trebuie nu numai să-i învăţăm să practice qigong, ci să-i şi ajutăm pe cei bolnavi în rezolvarea problemelor lor.

Trebuie să avem relaţii bune cu toţi cei care merg pe aceeaşi cale. Între diferitele şcoli de qigong trebuie să existe relaţii de frăţie, respect şi susţinere reciprocă. În diferitele învăţături să înflorească o sută de flori, să existe o competiţie echitabbilă între o sută de şcoli, fiecare să se dezvolte independent, concurând una cu alta, deoarece numai aşa, prin eforturi comune, se poate răspândi transmisia qigongului.

 

Medicul Chen Sigun din dinastia  Min (1368‑1644) în cartea sa Învăţătura adevărată despre disciplinele exterioare scria: „fiecare om, mergând pe aceeaşi cale de la izvorul de-acasă, trebuie să nu cultive în inimă nerespectul şi superficialitatea, susceptibilitatea şi nesinceritatea. Sunt esenţiale modestia şi deferenţa, respectul şi grija faţă de alţii”. Cele spuse rămân valabile şi astăzi.

În trecut, la pregătirea elevilor se acorda o importanţă deosebită stabilirii unor relaţii corecte între colegii de qigong, şi această practică pretutindeni era acceptată şi întâmpinată cu înţelegere.

În concluzie un om, care a înţeles profund qigongul, trebuie să aibe nu numai un corp sănătos şi frumos ci şi un suflet şi o comportare pe măsură. Să fie capabil de un ajutor plin de sacrificiu pentru alţii, să simtă respect pentru morala socială. Este o persoană atentă, care le dăruieşte oamenilor bucurie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: