Medicamentele şi qigong-ul

 

Se spune că odată Robert Koch a primit o scrisoare care l-a uimit foarte mult: „Trimiteţi-mi, vă rog, un preparat cu bacilul descoperit de dumneavostră şi am să vă demonstrez cât este el de inofensiv.” Asta îi scria nimeni altcineva decât renumitul terapeut german din secolul XIX, profesorul Max Pettenkopfer.

Koch, i-a trimis cu cea mai mare grijă  lui Pettenkopfer, celui mai înverşunat critic al său, o eprubetă cu bacilul holerei. Ridicându-l, ca pe un pocal de vin, profesorul a pronunţat un discurs în sprijinul teoriei sale (Pettenkopfer considera că cauza îmbolnăvirii cu holeră s-ar datora slăbiciunii organismului şi nu existenţei unui bacil). După care, neşteptat pentru toţi colegii săi de breaslă, celebrul profesor a dat    pe gât preparatul lichid din eprubetă. Netezindu-şi bărbuţa, parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, Pettenkopfer zâmbind a spus: „Iar acum vom vedea care din noi are dreptate!”

Din fericire pentru el, Pettenkopfer a rămas în viaţă! El n-a simţit nici cel mai slab simptom al bolii. Cel puţin aşa ni s-a transmis acel incident istoric dintre Koch şi Pettenkopfer. Se pune întrebarea: oare aşa ceva chiar s-a putut întâmpla      în realitate? Acestea sunt fapte istorice, în a căror desfăşurare, conform documentelor ce le avem, nu ne putem îndoi.

 

Capacitatea de a nu te îmbolnăvi

 

La începutul secolului XX, mai mulţi bacteriologi au constatat că unele boli puternic infecţioase, cum ar fi holera, sau ciuma, nu-şi ucid întotdeauna gazdele. În focarele de infecţie ei au prelevat probe salivare de la persoane sănătoase şi au descoperit că conţin bacilul ciumei. Chiar acel bacil, care producea în alte persoane o moarte rapidă şi chinuitoare. Iar după cum se ştie bacilul ciumei este cu mult mai periculos decât cel al holerei: într-o perioadă extrem de scurtă, în mai puţin de jumătate de secol (între 1340-1388), „moartea neagră” a luat cu ea 25 milioane de vieţi, aproape o pătrime din populaţia de atunci a Europei. Asemenea dimensiuni ale distrugerii holera nu le-a cunoscut niciodată. Dar poate că, în această privinţă, ciuma este o excepţie?!

Este binecunoscut că la fiecare caz de difterie există cel puţin 10 cazuri la care se înregistrează microbii şi în schimb acele persoane se simt normal. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul poliomielitei, paralizia infantilă. Este posibil, bineînţeles, ca aceste persoane să nu fie perfect sănătoase, deoarece ele sunt totuşi atacate de infecţie. Dar este important că ele sunt practic sănătoase. Iar lista acestor exemple poate continua.

În hepatita infecţioasă în jurul fiecărei victime există nu mai puţin de 10 oameni care nu se pot plânge de nici-un simptom al bolii. Doar teste detaliate cu ajutorul unor metode sofisticate permit să se constate că boala există într-o formă uşoară. În condiţii externe identice persoanele reacţionează foarte diferit şi numai unele suferă de hipertensiune, arteroscleroză, cancer şi alte boli. Această calitate umană naturală poartă numele de capacitatea de a nu te îmbolnăvi.

Bineînţeles, aici nu facem o apologie încrederii poate exagerat de uşuratice a marelui terapeut german al secolului XIX. Cu toate acestea  e bine să reţinem aspectul principal: întrebarea – „a fi sau a nu fi” o boală – este soluţionată de însuşi organismul infectat, şi nu de factorii infecţiei.

Chinezii spuneau: „victoria armatei inamice se datorează nu faptului că aceasta este puternică, ci faptului că armata proprie este slabă”.

Omul iese victorios dintr-o astfel de „agresiune”, dacă organismul său reuşeşte să-şi mobilizeze împotriva ei mecanismele proprii de autoapărare. Datorită lor majoritatea absolută a populaţiei rămâne practic sănătoasă. Chiar aceste mecanisme facilitează vindecarea, când boala totuşi a apărut. Ele se pot activiza atât de mult, încât pot provoca o autovindecare miraculoasă în cazuri aparent fără scăpare. Se cunosc suficiente cazuri de autovindecare în urma îmbolnăvirii de tuberculoză, cancer şi alte boli considerate fatale.

Aceste forţe puternice de autoapărare sunt capabile să se opună infecţiilor mult mai efectiv decât o fac medicamentele. Dar aşa a fost întotdeauna, atât în timpurile lui Pettenkopf, când milioane de oameni mureau de holeră, cât şi înainte, când ciuma ştergea de pe faţa pământului oraşe întregi. De ce trebuie să ne amintim de aceste resurse naturale de sănătate chiar acum, în epoca revoluţiei tehnico-ştiinţifice, când medicina a devenit atât de puternică?

 

Sunt vinovate medicamentele?

 

Cât ar părea de paradoxal, răspândirea a multor boli astăzi este legată într-o anumită măsură de succesele medicinii în special a farmacologiei.

Să luăm de exemplu cortizonul. Printre cele mai preţioase descoperiri farmaceutice, care au mărit puterea medicinii în ultimii ani, el străluceşte precum un diamant de multe karate. Din păcate, este un diamant tulbure, din cauza petelor care n-au putut fi ascunse ochilor atenţi a chemioterapeuţilor practicanţi: s-a descoperit că are efecte secundare nedorite, de multe ori grave.

Strălucirea şi slăbiciunile cortizonului nu sunt o excepţie. Antibioticele – mândria farmaceuticii secolului XX – distrug fără discernământ atât microbii patogeni cât şi microflora folositoare, care menţine diferite mecanisme de apărare a organismului. Cum ar fi, de exemplu,  canceroliza (capacitatea sângelui şi ţesuturilor de a se opune procesului cancerigen), fagocitoza (capacitatea leucocitelor de a înconjura şi imobiliza bacteriile patogene) şi alte capacităţi de apărare, dezvoltate de organism.

Este interesant de notat că la începutul secolului XX se considera normală o conentraţie de leucocite în sânge de 8000. Cu trecerea timpului această normă a scăzut la 6000, ia astăzi ea a scăzut la 4000. Aceasta arată că organismul uman a devenit mai vulnerabil la boli, rezistenţa sa imunologică a scăzut.

Din acest motiv în literatura medicală uneori chiar se pune întrebarea: întotdeauna este necesar să se recurgă la ajutorul medicamentelor? Evident, principiul hipocratic „nu face rău” – nu aduce prejudicii pacientului prin metoda de vindecare – niciodată nu s-a pus mai acut decât astăzi. Dar ar fi o gravă greşeală să tragem concluzia că sistemul farmaceutic actual este inefectiv şi ar trebui să renunţăm la el. Toate preparatele, care se găsesc în arsenalul medicinii, aduc un beneficiu uriaş, păstrează sănătatea şi viaţa a milioane de oameni. Dar oare sunt vinovate medicamentele că sunt o sabie cu două tăişuri? Îndreptate împotriva bolii, ele se pot întoarce împotriva pacientului – dacă acestea sunt folosite inadecvat. Astfel, folosirea pe scară lagă a calmantelor şi preparatelor care elimină durerea  au dezvăţat treptat oamenii să se mai lupte cu boala cu puterile propriului organism astfel încât sistemul nervos a devenit mai sensibil şi mai reactiv.

Astăzi multe persoane se îndreaptă spre metode ale medicinii alternative şi complementare. Pe lângă medicamente, oamenii încearcă tratamente naturiste, balneare, proceduri fizioterapeutice şi alte metode. Astăzi există un întreg labirint de tehnici, mai mult sau mai puţin consacrate, mai mult sau mai puţin difuzate şi reclamate, pe lângă medicina ortodoxă, oficială. Evident, întrebarea care se pune este care din metode sunt bune,  eficiente, şi care nu.

Regula de bază este de a verifica dacă starea de sănătate se ameliorează, dacă apar schimbări în bine. Pentru a verifica dacă o metodă este bună, aceasta trebuie studiată, înţeleasă şi practicată. Dacă practicând o metodă se constată că aceasta dă rezultate, înseamnă că metoda este bună şi merită continuată.  Când se începe cu o metodă nouă este important să avem încredere în aceasta. Dacă nu ai încredere şi o practici cu gândul: „hai s-o încercăm şi pe aceasta” nu se obţine nici-un progres. De asemenea este de domeniul bunului simţ că este bine, dacă acest lucru este posibil şi nu ne periclitează sănătatea, să evităm să mai luăm medicamente sau să urmăm alte tehnici. În caz contrar nu vom ştii niciodată cu siguranţă cărei cauze îi datorăm vindecarea noastră.

Trebuie să acordăm noii metode o perioadă de probă în care să observăm efectele acesteia asupra organismului. În China unde există numeroase metode de qigong se vorbeşte de o perioadă de probă de 100 de zile în care sau te vindeci sau sănătatea ta se ameliorează simţitor. Acelaşi lucru se spune şi despre medicamente şi  diferitele preparate naturale. Dacă un medicament este luat o perioadă îndelungată şi nu are nici-un efect, înseamnă că ori este ineficient ori iei medicamentul greşit, care nu corespunde organismului şi bolii tale. Tot aşa, o metodă este greşită sau a fost învăţată greşit dacă efectele pe care le are asupra ta sunt nedorite: să te comporţi straniu,să te izolezi de ceilalţi, să nu mai poţi comunica cu ei, să consideri că ceilalţi oameni sunt răi şi că numai tu eşti o persoană specială.

În qigong, practicarea unei metode corecte te face să-i respecţi pe toţi cei din jur, să fii imparţial, să-i iubeşti pe toţi oamenii. O metodă corectă te ajută să atingi o stare de sănătate şi de armonie, să răspândeşti în jurul tău armonie, să fii împăcat cu tine însuţi, să fii fericit. Dacă simţim că viaţa ni se îmbunătăţeşte, că ne înţelegem mai bine cu ceilalţi, înseamnă că suntem pe drumul cel bun.

 

Bolile şi progresul

 

La începutul secolului XIX erau cunoscute mai puţin de o mie de boli, iar astăzi, în secolul XXI, numărul lor a depăşit câteva zeci de mii. Asta nu înseamnă că sunt mai multe boli. De ele sufereau şi înainte, dar nu se  cunoşteau cauzele, nivelul ştiinţei nu permitea studierea or în detaliu . Majoritatea descoperirilor medicale s-au făcut în secolul XX, iar volumul de cunoştinţe se dublează la fiecare 6-8 ani. Astăzi cunoaştem câteva sute de mii de simptome, iar mâine vom ştii şi mai multe, deoarece metodele de diagnosticare se vor perfecţiona în continuare. De asemenea avem la dispoziţie mai multe medicamente pentru fiecare boală în parte. Dar oare numărul bolnavilor a scăzut? Cât ar părea de paradoxal, dar răspunsul este negativ. Dacă înainte se murea în floarea vârstei din cauza ciumei şi holerei, astăzi aceste boli practic au dispărut, dar locul lor a fost preluat de bolile vârstei a treia: pe primul loc se situează bolile cardiovasculare, iar pe al doilea se află cancerul. Dar numărul bolnavilor, comparat cu masa populaţiei, a rămas neschimbat.

Trăim mai mult, asta este adevărat, dar din păcate nu trăim mai sănătoşi şi mai fericiţi. Motivul profund rezidă în metoda de tratament. De exemplu, cum este tratat reumatismul cu ajutorul preparatelor corticosteroide şi de altă natură: s-a constatat că efectul terapeutic local este remarcabil, focarul de infecţie este complet eliminat (împreună cu reacţia de apărare globală). Iar procesul reumatic continuă în inimă, şi nu numai atât, dar şi progresează. Sau în cazul unei tumori se efectuează intervenţia chirurgicală care, aparent, este un succes. Dar pentru organism orice intervenţie chirurgicală este o suferinţă şi o traumă. Asta încă nu ar fi nimic, dar de multe ori peste câţiva ani tumoarea se formează din nou şi este necesară o nouă operaţie. Rezultă că se duce o luptă cu simptomele bolii şi nu cu cauza primară.

Maestrul Lin Kai Ting ne spune că boala trebuie tăiată de la rădăcină. Boala este asemenea unui pom. Dacă culegem doar fructele sau îi tăiem numai crengile, anul următor coroana sa va fi mai bogată şi cu mai multe fructe. De ce? Pentru că pomul îşi trage seva din rădăcini şi până nu le tăiem pe acestea, pomul va continua să rodească.

Vorbim astăzi despre factori cancerigeni, despre poluare, despre industrializare şi urbanizare. Dar este clar că omenirea plăteşte astăzi poliţe prin bolile pe care le are nu atât din cauza influenţei negative a unor factori ai civilizaţiei, cât datorită trecerii cu vederea a resurselor naturale de sănătate.  Fiecare organ are o „rezervă nativă de rezistenţă” de 7-10 ori mai mare decât cea folosită în mod obişnuit. În condiţii extremale, de viaţă şi moarte, aceste rezerve  sunt uneori folosite şi considerate miracole. Dar acestea pot fi cultivate şi folosite printr-o practică sistematică. Doar cunoscând „înţelepciunea misterioasă a organismului uman” – capacitatea de a nu fi bolnav – se poate tăia orice boală din rădăcină, chiar şi aşa-zisele boli ale civilizaţiei cum ar fi cancerul.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: