Probleme cu spatele? Nicio problemă!

de Roisin Golding

Pentru mulţi  problemele cu spatele şi cu şalele sunt primele semne ale bătrâneţii. Poţi avea doar treizeci, dar este stânjenitor când nu poţi fi de ajutor când trebuie să împingi maşina, să tragi patul sau chiar să-l iei în braţe pe copilul tău. Te poate face irascibil şi fără vlagă.

Am cunoscut o persoană care avea dureri cronice ale spatelui în urma unui accident când coloana sa vertebrală a rămas temporar paralizată. Un tratament medical convenţional de excepţie l-a readus la normal, asta însemnând că a redobândit controlul muşchilor, deşi când merge are o uşoară rigiditate, piciorul său drept are frecvent spasme şi unii dintre muşchi sunt excesiv de contractaţi. Totodată are o uşoară spasticitate la mâna dreaptă.

Această persoană ar fi şocată dacă ai încerca s-o compătimeşti, având în vedere că în tinereţe excela în sport (de unde i se trage şi accidentul) şi a reuşit să se împlinească în viaţă. În prezent are o slujbă care-l absoarbe cu totul şi îi permite să călătorească mult şi nu renunţă să mai joace uneori tenis. Deşi suferă de durere cronică, în special datorită specificului meseriei sale care presupune deplasări lungi, îmi dă impresia că nu-l vei auzi menţionând această problemă în afara orelor de consultaţie medicală. Cu alte cuvinte nu este un pacient cu moralul la pământ.

L-am rugat să se plimbe prin cabinet şi am observat tensiunile musculare compensatorii tipice. Umărul drept era ridicat cu aproape 3 cm faţă de stângul, ca şi cum încerca să-şi ridice piciorul drept mai slab cu ajutorul umărului. Muşchii regiunii lombare erau tensionaţi formând o vale de-a lungul coloanei vertebrale. Muşchii din stânga îi răsuceau umărul stâng înainte.

Pacientul meu era un erou care-şi folosea toţi muşchii, cu mult mai  mulţi decât avea nevoie, pentru a compensa pierderea din partea slabă. Probabil n-ar fi ajuns prea departe în viaţă după accident dacă n-ar fi depus atât de mult efort pentru a ieşi din această situaţie. Dar după atât de mult efort şi determinare muşchii săi nu mai ştiau cum să se relaxeze.

Ce se putea face în cazul unui astfel de pacient? Tratamentele regulate osteopatice, în special masajele, îi menţineau spatele mobil şi confortabil. Din păcate efectul lor nu dura mult. Având în vedere şi că accidentul avusese loc cu 20 de ani în urmă, nu mă puteam aştepta la o rezolvare rapidă a problemei. Aşa că am ales un tratament în trei paşi care să-i aducă beneficii pe termen lung.

În primul rând trebuia să rezolv problema durerii.

În al doilea rând am folosit puncte active specifice pentru a-i relaxa muşchii. Modul în care priveşte medicina tradiţională chineză acest subiect este deosebit de simplu şi eficace. Aceasta consideră că traumele severe determină sângele şi qi-ul să stagneze în regiunea respectivă determinând un blocaj urmat de durere. Când blocajul este total apare paralizia. Când blocajul opreşte sângele şi qi-ul să hrănească adecvat regiunea în cauză muşchii se atrofiază. Bineînţeles că nu încercam să restabilesc funcţionarea completă a piciorului şi mâinii sale. Accidentele serioase vor rămâne întotdeauna în competenţa medicilor occidentali. Cu toate acestea se ştie că exerciţiile de qigong în primele zile de recuperare joacă un rol important alături de fizioterapie şi alte tratamente complementare. În cazul de faţă pur şi simplu permiteam muşchilor să fie mai relaxaţi încurajând buna circulaţie în zonă.

În al treilea rând utilizam teoria tradiţională chineză asupra meridianelor energetice pentru a echilibra postura sa.

Terapia conţinea doar trei elemente incredibil de simple. Va funcţiona oare? Din fericire, a funcţionat. A început să meargă mai bine, muşchii îi erau mai relaxaţi şi nu mai suferea de dureri de spate cu excepţia unor călătorii cu avionul deosebit de lungi. După câteva şedinţe de masaj qigong şi exerciţii zilnice de qigong, un an mai târziu spatele său era aproape sănătos.

Există o zicală chineză care spune: „Observă spiritul în ochii pacientului. Dacă spiritul e puternic, vindecarea e grabnică. Dacă e slab, pronosticul e sumbru.”  Nu vreau să-mi atribui vindecarea acestui pacient. Nu vorbim de miracole, ci de o reechilibrare fericită în condiţiile limitate ale unui corp bolnav cronic. Dacă ceva s-a ameliorat în bine, asta e.

Problema durerilor de spate cu siguranţă nu se reduce la partea fizică a organismului. Îmi amintesc de o persoană care datorită unor dureri de spate cronice care durau de mai mult de 6 luni nu putea face altceva decât să stea nemişcată în fotoliu şi să se uite toată ziua la televizor, deşi nu i s-au detectat nici un fel de probleme structurale. În acest caz evident persoana în cauză necesită un tratament pentru depresie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: