„Masajul” qigong

de  Roisin Golding

V-aţi întrebat vreodată de ce copiii refuză să fie încotoşmănaţi în timpul unei zile reci de iarnă? Pentru că urăsc să fie limitaţi în mişcările lor. Ţineţi minte cum vă simţeaţi să aveţi câteva jerseie pe voi de care vă străduiaţi să scăpaţi ca să puteţi să vă eliberaţi umerii? Iar mănuşile cusute de o sfoară care vă trecea prin mâneci şi vă incomoda la ceafă şi din cauza cărora nu puteaţi întinde mâinile ca lumea? Şi de câte ori nu se întâmpla să daţi jos de pe voi cât mai repede tot ceea ce vă incomoda atunci când dispăreaţi de sub privirea protectoare a părinţilor?

Privindu-i pe copii cum sar,saltă, se dau peste cap încântaţi, este uşor să uităm că şi noi eram odată atât de flexibili. Când eram copil îi imitam pe acrobaţi străduindu-mă să merg în mâini şi dorind să văd cât de repede pot parcurge camera de la un colţ la altul. Astăzi pot vedea doar cât de repede pot alerga.

De ce am devenit atât de rigizi? Deşi muşchii devin rigizi ca urmare a unei activităţi cu care nu suntem obişnuiţi, restricţia cronică a mişcării pe care o resimţim cu înaintarea în vârstă este de obicei cauzată de ţesutul conectiv al corpului, în speial al fasciilor.

Precum mătasea produsă de viermele de mătase, fasciile sunt formate din fire proteice produse de celulele noastre. Precum mătasea poate fi ţesută într-un veşmânt delicat, tot astfel firele fibroase ale fasciilor se întreţes în benzi de diferite grosimi şi înfăşoară fiecare muşchi, os şi nerv. Aceasta permite separarea atât de necesară între mişcările diferitelor structuri. În muşchi separă fibrele musculare cât şi muşchii individuali. La capătul fibrelor musculare, fasciile continuă devenind tendoane, şi le leagă la alte structuri cum ar fi oasele.

Fasciile ar trebui să ne „îmbrace” precum mătasea. Ar trebui să ne înfăşoare moale şi fin toate părţile mobile interne precum gogoaşa coconului. Vă puteţi imagina ce se întâmplă dacă i se permite acestei mătăsi să se şifoneze? Nu e cazul să vă imaginaţi. Pentru că sunt toate şansele ca acest lucru să se fi întâmplat deja în corpul vostru. Suntem înfăşaţi în cele mai caraghioase forme şi nici măcar nu ne dăm seama de asta. Ne „şifonăm” cu înaintarea în vârstă fără s-o ştim. Până când descoperim că icnim acolo unde înainte ne puteam întinde jucându-ne.

Toate tipurile de masaj urmăresc să îmbunătăţească circulaţia muşchilor şi ţesuturilor de sub piele, efectul lor general depinzând de modul particular de aplicare şi de adâncimea dorită, faţă de suprafaţa pielii. Aromoterapia foloseşte masajul aromatic, un flux ritmic peste piele, care creşte circulaţia pentru a permite uleiurilor terapeutice să fie mai uşor absorbite. Pe de altă parte, masajul prin exerciţii sportive este focalizat pe petrisaj, adică mişcarea de rostogolire şi răsucire a fibrelor musculare, unele peste celelalte.

Aşa sunt şi multe exerciţii din qigong, deosebit de benefice înainte şi după un exerciţiu fizic intens, pentru evitarea crampelor, cârceilor şi entorselor. Anumite exerciţii sunt focalizate specific pe întinderea fasciilor, la fel cum ai călca o cămaşă şifonată. Primele exerciţii sunt dedicate muşchilor şi fasciilor superficiale, în special cele care ne afectează respiraţia, şi pot fi denumite „veşmântul extern”. Următoarele sunt dedicate muşchilor profunzi, denumiţi „miezul”, în special cei ai taliei şi spatelui. Ultimele au ca scop eliminarea tuturor răsucirilor şi rotaţiilor corpului, permiţând o realiniere mai bună şi creând spaţiu în jurul tuturor articulaţiilor.

Postura noastră este legată nu numai de partea fizică a organismului nostru, ci şi de cea psihologică. Prin urmare este necesară o integrare structurală, care poate fi atinsă printr-o participare conştientă, atunci când laşi la o parte toate celelalte gânduri şi îţi spune că cel mai important lucru în acel moment este exerciţiul pe care-l practici. În timpul exerciţiului eşti încurajat să explorezi emoţiile care sunt blocate în tensiunile musculare.

La sfârşitul practicii qigong îmi simţeam pielea şi muşchii precum o mătase moale care-mi înveleşte oasele. Multora o asemenea senzaţie li s-ar părea livrească şi exagerată. Dar e mai bine să încerce singuri. Într-adevăr mă simţeam liber şi-mi venea să zburd ca un copil întreaga săptămână. Totodată respiraţia mi-era mai uşoară şi mai profundă. Mintea mi-era calmă şi liniştită. Ce mai, simţeam că am întinerit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: