QiGong, daoyin şi tuna

de Dr. Jiao Guorui

Linişteşte-ţi mintea, lasă de-o parte grijile lumeşti şi qi-ul va călători nestânjenit prin canale. Adună-ţi gândurile şi corpul nu va mai fi molipsit de nici o boală…

Canonul Împăratului Galben

Întinde tendoanele, întăreşte oasele,

Lasă sângele să curgă liber

Atunci vei fi veşnic tânăr

În legătură cu tărâmul zeilor.

Canonul Marelui Vid

Qigongul, o componentă inestimabilă a medicinii tradiţionale chineze, îşi are originea în timpuri antice. Stimulul iniţial a fost căutarea longevităţii cu scopul ultim de atingere a imortalităţii, care era un concept atât de înrădăcinat în mintea chineză încă din timpuri străvechi. Textele antice ne indică că exerciţiile practicate pentru a ajuta qi-ul (energia vitală corporală umană) să circule liber şi să hrănească organele interne pot fi datate din dinastia Shang (sec. XVI-XI î.Cr.). Practica actuală a început în sec. XIV d.Cr. De atunci eforturile medicilor şi pacienţilor pentru o stare de sănătate mai bună, tehnicile cultivării religioase şi eforturile luptătorilor de arte marţiale pentru metode mai bune de antrenament, toate aceste au contribuit la dezvoltarea şi îmbogăţirea sa de-a lungul secolelor. Aşa s-au dezvoltat şcolile de qigong taoiste, budiste, confucianiste, medicale şi marţiale. Qigongul a fost transmis din generaţie în generaţie.

În general qigongul este împărţit în două tipuri principale. Un tip este qigongul static – jinggong, care înseamnă că se practică în picioare, şezând, sau culcat folosind tehnici speciale de respiraţie şi practicantul învaţă să-şi focalizeze mintea. Al doilea tip este cel mobil – donggong, care se practică printr-un set de mişcări şi masaje în timp ce se menţine un echilibru între minte şi emoţii, qi şi putere. Intern, qigongul poate dezvolta spiritul, qi-ul şi mintea. Extern, qigongul conduce la întărirea tendoanelor, oaselor şi pielii. Structura şi stilul qigongului are legături strânse cu  observarea introspectivă atât de tipică culturii chineze. De exemplu qigong consideră armonia ca baza sa teoretică, folosirea puterii voinţei ca metoda sa fundamentală, iar o combinaţie de dong (mişcare) şi jing (repaus) ca forma sa de exprimare, iar longevitatea omului ca scopul său.

Qigongul are numeroase forme, iar numele şi accentul pus au variat odată cu formele respective. Cu toate acestea, cea mai veche şi mai diversă formă este daoyin, care are o poziţie importantă în arta tradiţională chineză de păstrare a sănătăţii. Dao se referă la faptul că mişcările fizice sunt ghidate de forţa minţii şi ele stimulează curgerea internă a qiului în corp. Yin semnifică că cu ajutorul mişcărilor fizice, qi poate atinge extermităţile corporale (de exemplu degetele, picioarele şi capul). În acest fel curgerea qiului se leagă de zang (organe solide) şi fu (viscere), înainte de a se întoarce în punctul de plecare. Dacă se practică o anumită perioadă de timp, practicantul devine conştient de un flux de căldură (energia vitală) sau qi-ul care se transmite prin corp. Uneori acesta poate fi emis din corp şi atunci este cunoscut cu termenul de qi extern.

Metodele fundamentale ale daoyinului sunt:

– kai – deschiderea

– he – închiderea

– xuan – rotirea

– rou – răsucirea

– tui – împingerea

– an – comprimarea

– fen – separarea

Sunt multe posturi şi mişcări în exerciţiile daoyin, dar accentul se pune pe atingerea unei stări de armonie între minte şi corp. Aceasta se poate face cu ajutorul mişcărilor, nu neapărat datorită acestora, deoarece când se  atinge un anumit nivel în practică, poţi chiar uita ceea ce faci şi atunci se petrece „perceperea naturii adevărate a qigongului şi uitarea mişcărilor fizice”. Această stare de armonie culminează în practica jing gong- ului – exerciţiilor statice.

Daoyin diferă de gimnastică şi alte sporturi, deoarece este bazat pe activitatea mentală şi prin asta este posibilă acumularea şi conservarea energiei în timpul practicii. În schimb sporturile moderne necesită demonstrarea puterii şi îndemânării şi prin urmare consumul de energie.

Altă formă de exerciţii de qigong sunt Tuna (inspiraţie şi expiraţie), cunoscută şi cu numele de tiaoxi (reglarea respiraţiei) şi shiqi (absorbirea qi-ului). Este o sinteză a diferitelor metode de respiraţie. Antrenamentul de bază mental constă în a elimina aerul stagnant şi stătut şi inhalarea aerului curat şi proaspăt, îmbunătăţind funcţionarea organelor interne pentru a se opune senilităţii şi a prelungi viaţa.

Tuna constă din trei domenii principale:

– koubi huxi – respirarea prin gură şi nas

– fushi huxi – respiraţia abdominală

– alte metode de respiraţie combinate cu activitatea mentală

– chongqi – umplerea corpului cu qi

– dantian huxi – direcţionarea qi-ului spre dantian

– zhongqi  – direcţionarea qi-ului spre călcâi

– quixi – respiraţia ca a broaştei ţestoase

Unic pentru China, qigongul a devenit o parte integrală a culturii chineze. Qigongul poate produce o mulţime de efecte benefice, dintre care cel mai obişnuit este cel de a preveni şi vindeca bolile, cel de a întări corpul, evitarea îmbătrânirii premature şi mărirea duratei de viaţă. Qigongul necesită şi dezvoltă relaxarea, calmul, naturaleţea şi evitarea distragerilor de orice fel, permiţând eliminarea stresului şi tensiunilor. Qigongul ajută la întreţinerea în bune condiţii a canalelor principale şi colaterale pentru a crea armonia dintre energia vitală şi sânge, pentru a menţine echilibrul dintre yang şi yin şi a îmbunătăţi coordonarea sistemului nervos, pentru a îmbunătăţi inhibiţia protectivă a cortexului cerebral. Qigongul ajută la reducerea metabolismului fundamental, creşterea capacităţii de acumulare a energiei, masarea abdomenului şi organelor interne, îmbunătăţirea apetitului şi o digestie mai bună. Qigongul ajută la scoaterea la iveală a capacităţilor potenţiale, stimularea factorilor pozitivi şi îmbunătăţirea autocontrolului.

Prin urmare este o metodă eficace în atingerea unei bune sănătăţi şi a longevităţii. Maeştrii de qigong şi practicanţii au dezvoltat o teorie a qigongului pornind de la experienţa şi practica sa milenară. Cercetarea ştiinţifică modernă şi evaluarea exerciţiilor de qigong au atras atenţia cercurilor academice din întreaga lume. Aceasta ar permite raţionalizarea şi înţelegerea mai aprofundată a qigongului, dar sperăm fără să se ajungă la o extremă dogmatică mecanicistă care să împiedice evoluţia sa în continuare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: