Qigong – Istoric, legende, mituri

(de pe site-ul Qilingong)

Ca terapie pentru menţinerea sănătăţii, Qigong are o istorie de peste 7 000 de ani. Documentele atestă că exerciţiile practicate pentru a ajuta Qi-ul să circule în mod liber şi să hrănească organele interne datează încă din timpul dinastiei Shang (sec. 16-11 î.e.n). În cartea „Canonul de medicină internă al Împăratului Galben” (Huang Di Nei Jing), veche de mai bine de 2000 de ani se precizează: „[…] cei care înţeleg cum funcţionează lumea şi principiile Yin-Yang pot respira energia vitală, îşi pot menţine activitatea mentală calmă şi muşchii în armonie„. Aceasta carte este considerată a fi fundamentul Qigong-ului chinezesc pentru menţinerea sănătăţii, deoarece aici se prezintă într-o manieră sistematizată principiile, metodele de practică şi aplicaţiile acestuia, precum şi efectele conducerii şi dirijării Qi-ului.

După cum arată datele istorice, acum mai bine de 4000 de ani, în timpul dinastiei Yao, oamenii practicau deja „dansul terapeutic” pentru a trata bolile. În cartea intitulată Lüshi chunqin sau„Primăverile şi toamnele maestrului Lü” există următoarea descriere: „încă din perioada de început a familiilor Tao şi Tang, yin-ul tinde să stagneze şi să se acumuleze în adâncul trupurilor, traseele (canalele) apei sunt astfel blocate, iar apa nu mai curge pe traseele ei corecte, originale; Qi-ul mocneşte şi stagnează în interiorul corpului; muşchii şi oasele se strâng, se scurtează şi nu se mai întind; ca o consecinţă este creat dansul tocmai pentru a îndepărta stagnarea şi obstrucţia”. Acest almanah ştiinţific, scris din iniţiativa unui sfetnic de la curtea Primului Împărat (Shi Huang Di), ne dezvăluie elemente ce au stat la baza creării dansului terapeutic, proverbe precum „apa care curge nu împrăştie miasme” sau „încheietura uşii nu e roasă de carii”, ne arată simplitatea lucrurilor care au stat la baza creării acestor tehnici. Cu timpul, unele dintre dansuri s-au transformat în forme de terapie fizică şi de respiraţie.

Tehnicile de respiraţie pentru sănătate au fost pentru prima dată consemnate în lucrarea lui Lao Zi (sec. VI î.e.n.) şi dezvoltate apoi de Zhuang Zi, care descrie în cartea sa practici respiratorii şi de gimnastică ce prefigurează exerciţiile de Qigong:

„Suflă şi respiră, expiră şi inspiră, dă afară aerul stricat şi trage în piept aer proaspăt, întinde-ţi trupul precum ursul sau pasărea ce-şi desface aripile, toate acestea au drept ţel prelungirea vieţii. E ceea ce preţuieşte cel care se străduieşte să ghideze şi să-şi inducă energia, omul care vrea să-şi hrănescă trupul sau cel ce speră să trăiască cât Peng Zu”.

În limba chineză cuvântul Qi are o triplă semnificaţie: energie, suflu vital şi aer.

În timpul Statelor Combatante (770-221 î.e.n) metodele de practică şi teoria Qigong-ului au fost încrustate pe o placă de jad. Această relicvă culturală, veche de mai bine de 2500 de ani se păstrează şi în prezent, pe ea aflându-se gravate 45 de caractere chinezeşti care explică mecanismele Qigong-ului. Pictura pe mătase aparţinând perioadei timpurii a Dinastiei Han de Vest (sec.3 î.e.n.) constând din 44 de „ilustrări daoyin „, este o adevărată reprezentare în culori a exerciţiilor de Qigong şi demonstrează faptul că nu mai târziu de această perioadă, China folosea deja metoda ilustrării pentru predarea Qigong-ului. Pe ea se pot vedea 10 persoane care imită mişcările animalelor. Aceasta este cea mai veche dovadă a unui exerciţiu inspirat din mişcările animalelor.

Cunoscutul medic antic Hua Tuo se pricepea nu doar la chirurgie, plante medicinale şi acupunctură, ci şi la tehnicile mişcării pentru menţinerea sănătăţii. Mergând pe urmele înaintaşilor săi, el a dezvoltat „Jocul celor cinci Animale (WuQinXi)” care imitau mişcările tigrului, căprioarei, ursului, maimuţei şi păsării, pentru a vindeca boli, pentru a întări picioarele şi pentru a încetini procesul de îmbătrânire. Aceste „mişcări” au fost larg popularizate şi au fost folosite de foarte mulţi oameni. De atunci Qigong-ul s-a dezvoltat neîncetat. În filozofia Qigong-ului, unul din scopurile principale este menţinerea sau refacerea echilibrului şi armoniei minţii şi trupului. Prin Qigong se acumulează Qi, care este direcţionat acolo unde există un blocaj. Cei ce practică Qigong câştigă mai mult decât o sănătate îmbunătăţită. Ei învaţă o altă cale de a privi şi experimenta unitatea dinamică a vieţii.

Qigong-ul nu constă doar în tehnici variate şi unice, ci are baze teoretice profunde, cu însemnări datând din cele mai vechi timpuri până in zilele noastre. Qigong-ul este simplu şi eficient, uşor de învăţat şi practicat, în orice poziţie (în picioare, şezând, culcat sau mergând), fără a necesita un loc special sau aparate sofisticate. Qigong-ul nu este doar o terapie medicală, sau simple exerciţii fizice, ci este în egală măsură o ştiintă şi o artă care vizează orice domeniu al vieţii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: