Qigong – Arta cultivării vieţii


de Robertino Bezman

Qigong-ul este arta menţinerii şi întăririi sănătăţii, o metodă de „conservare” a vieţii, de întărire a corpului fizic şi dezvoltare a înţelepciunii, ce înglobează, pe lângă antrenamentul fizic, filozofia antică şi întreaga tradiţie a culturii chineze. Are un rol activ în prevenirea îmbolnăvirii şi tratamentul afecţiunilor, protejând şi întărind sănătatea, opunându-se îmbătrânirii premature şi prelungind viaţa. De aceea, în antichitate, qigong-ul era considerat ca fiind metoda „de eliminare a bolilor şi de prelungire a vieţii”. Începuturile qigong-ului, rădăcinile sale, se pierd undeva în negura timpului, în urmă cu peste 7000 de ani, în prezent dezvoltându-se ca o nouă ştiinţă, ştiinţa vieţii.

Qi (se citeşte ‘ci’) înseamnă energie, acea energie esenţială sau vitală care însufleţeşte întreaga materie, fie că este vorba de organismele vii sau de materia amorfă, în filosofia orientală, fiind predominantă ideea unităţii tuturor lucrurilor şi fenomenelor existente în natură; această energie primordială sau esenţială este în continuă mişcare, organismele vii aflându-se într-un permanent schimb energetic cu mediul înconjurător şi prin intermediul acestuia – cu întregul univers. Gong (se citeşte ‘kung’ ca în ‘kung fu’) înseamnă măiestrie (muncă, autodisciplină, desăvârţire); aşadar, noţiunea de qigong (se citeşte ‘cikung’), s-ar putea traduce prin măiestria energei, ceea ce se referă pe de o parte calităţile acesteia, iar pe de altă parte la calităţile practicantului, care poate deveni un maestru al energiilor. Astfel, qigong-ul este baza medicinei tradiţionale chineze, dar şi a artelor marţiale.

Calitatea exerciţiului de qigong afectează în mod direct rezultatele. Scopul practicăriiqigong-ului este acumularea şi sporirea qi-ului, sau, cu alte cuvinte, „cultivarea qi-ului adevărat”. A poseda suficientă „energie” adevărată înseamnă de fapt a avea o sănătate excelentă. Iar secretul în această practică este perseverenţa!

Qigong-ul, are pe de o parte un caracter profilactic, ajutându-i pe practicanţi să evite drumurile prea dese pe la spitale, precum şi efectele secundare ale medicamentelor chimice, iar pe de altă parte, oferă tehnici de tratament rapid, simplu şi eficient, pentru multe afecţiuni cu o răspândire largă, cum ar fi durerile de cap, insomnia, durerile de spate, etc.

Toată lumea ştie că făcând zilnic gimnastică putem evita multe boli şi toţi au auzit de gimnastica de recuperare; însă foarte puţini au idee cât de eficient este qigong-ul în acest sens; în multe privinţe acest tip de qigong  seamănă cu  mişcările din gimnastică, diferenţa fundamentală fiind activitatea mentală, respectiv concentrarea atenţiei pe diferite aspecte în timpul practicii, pe care qigong-ul pune un accent deosebit, fără de care efectul este diminuat. Putem practica exerciţiile de qigong la orice vârstă, în orice loc şi indiferent de cât de ocupaţi am fi, trebuie doar să ne impunem un mic efort de voinţă pentru a acorda puţină atenţie şi sănătăţii noastre.

De aceea, se poate afirma că qigong-ul este o adevarată artă de a fi şi a ne menţine sănătoşi, o adevărată artă de cultivare a Vieţii.

Când qigong-ul a fost adus pentru prima dată în Occident din China, oamenii au privit această artă ca pe ceva mistic iar acest lucru i-a împiedicat să o perceapă aşa cum este ea în realitate. I s-au dat tot felul de interpretări mistice şi i-au fost atribuite chiar idei superstiţioase. Deşi regretabil, acest lucru este foarte normal. iar el continuă să existe! Încercând să înţeleagă culturi diferite de a lor, oamenii se străduiesc deseori să găsească soluţiile propriilor probleme în ceea ce au de oferit aceste noi culturi. Aşa cum diferite lucruri din cultura occidentală par exotice altor culturi şi qigong-ul a fost privit ca ceva exotic.

Oameni au început să petreacă mult timp „imaginându-şi” tot felul de lucruri – fără însă ca ceva real să se petreacă. Qigong-ul a fost considerat „un panaceu pentru toate bolile pe care medicina occidentală nu le putea vindeca„. Occidentalii au aşteptat pur şi simplu ca această artă milenară să îi ajute să se vindece fără ca ei să facă nimic. Au considerat că pot doar sa realizeze câteva mişcări, fără alt efort, iar „magicul” qigong se va ocupa singur de problemele lor.

Qigong-ul nu are nimic magic în el. Este doar puţin cam nou pentru unii. Şi nu „funcţionează” dacă se foloseşte doar mintea; trebuie folosite mintea şi corpul împreună!  De fapt este important să se folosească şi  sufletul. Studiile realizate în China  asupra efectelor qigong-ului au arătat că, pentru ca acesta să „funcţioneze”, trebuie să fie prezente cinci elemente de bază. Dacă măcar unul dintre aceste elemente lipseşte, qigong-ul nu îşi va putea îndeplini funcţiile de prevenire şi vindecare a bolilor. Aceste cinci elemente sunt: mişcarea, respiraţia, concentrarea, relaxarea şi atitudinea.

MIŞCAREA

Corpul trebuie mişcat! Fie că mişcările sunt largi sau reduse ca amplitudine, nu contează. Corpul trebuie pus în mişcare, lucru esenţial pentru sănătate. Bineînţeles dacă mişcările sunt reduse ca amplitudine e nevoie de mai multe repetări. Şi invers, dacă mişcările sunt largi. La fel ca la antrenamentul cu greutăţi, unde se pot face repetări puţine cu o greutate mare sau multe repetări cu greutăţi mai mici.

Acelaşi concept se aplică şi în qigong depinzând de intenţia şi scopul practicantului. Mişcările reduse ca amplitudine vor face să circule mai puţină energie astfel încât va fi nevoie de mai multe repetări pentru a pune în mişcare o cantitate mai mare de energie. Dacă mişcările sunt largi, punându-se astfel în mişcare încheieturile, ligamentele şi muşchii, atunci vor fi necesare mai puţine repetiţii. Mişcarea în qigong poate fi înceată şi uniformă, extrem de înceată dar făcută în aşa fel încât să fie „simţită” sau mai rapidă dar totuşi lină, uniformă. Nu trebuie realizate mişcări violente sau smucite.

RESPIRAŢIA

Trebuie să mai şi respirăm! Toată lumea ştie acest lucru. Problema e cum respirăm.Respiraţia profundă este mult mai benefică şi este de preferat celei superficiale, care se realizează folosind doar o parte din capacitatea pulmonară. Respiraţia profundă oxigenează corpul şi realizeaza un masaj al organelor interne, impunând un ritm care ajută la o relaxare mai profundă. Folosind o astfel de respiraţie mintea devine mai calmă şi mai concentrată iar sufletul mai deschis.

În qigong se folosesc mai multe moduri de a respira, dar majoritatea tipurilor de respiraţie implică orientarea acesteia către abdomenul inferior. De exemplu „respiraţia inversă” se realizează prin comprimarea abdomenului pe inspiraţie şi relaxarea lui pe expiraţie iar „respiraţia completă” prin umplerea mai întâi a părţii inferioare a plamânilor şi a zonei abdomenului inferior iar mai apoi şi a părţii superioare.

CONCENTRAREA

Mintea trebuie concentrată în mod regulat. Acest lucru ajută la menţinerea unei activităţii mentale constante. Dacă mintea nu mai este folosită, ea nu va mai putea lucra la capacitate maximă atunci când va fi nevoie. Pe măsură ce neuronii, celulele ce alcătuiesc creierul, nu mai sunt întrebuinţaţi, mintea devine leneşă, intră într-o stare de amorţire. Mintea funcţionează la fel ca şi corpul. Când corpul nu mai este antrenat el nu mai poate fi folosit la fel ca înainte. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mintea.

Corpul şi mintea se află în strânsă legătură, deci, în mod firesc funcţionează la fel. Efectuând exerciţii fără o minte concentrată se pot obţine unele rezultate dar acestea nu vor fi la fel de benefice ca atunci când se exersează pe concentrare. E foarte important să fii atent la ceea ce faci, să conştientizezi intenţia! Fără o intenţie precisă, clară exerciţiile de qigong nu vor fi altceva decât simple mişcări(gimnastică) care nu vor da rezultatele scontate. Dacă atenţia nu este îndreptată asupra a ceea ce se exersează, de cele mai multe ori intervine plictiseala.

RELAXAREA

Este cel de-al patrulea element necesar pentru a produce efecte pozitive în qigong. Ea este importantă pentru reducerea stresului şi a efectelor acestuia asupra minţii. În mod normal,  o minte care este supusă încontinuu unui efort considerabil va avea de suferit de pe urma acestei presiuni. Mintea şi corpul nu pot funcţiona la parametri optimi în astfel de condiţii severe. E nevoie de o perioadă de întoarcere la „liniştea din interior”, la sursa interioară. Orice fiinţă omenească trebuie să se „întoarcă” pentru un timp la această sursă interioară de calm altfel vor apărea probleme, boli, etc.

Corpul are nevoie de timp pentru a se reface. Uneori somnul nu este de ajuns, mai ales în zilele noastre. De aceea trebuie să ne relaxăm! La fel de important ca relaxarea corpului este relaxarea minţii şi a sufletului. De fapt corpul este mai relaxat decât e nevoie. Oamenii se aşază când conduc maşina, stau pe scaun la serviciu şi acasă, citind ziarul sau privind la televizor. De aceea ei au nevoie de mişcare pentru corp. De relaxare au nevoie doar pentru minte şi suflet. Uneori în corpul uman apar tensiuni stagnante, blocaje datorate aşa-numitelor „gânduri negre”, dar aceste tensiuni pot fi înlăturate prin exerciţii fizice. Relaxarea pare a fi aşadar, pentru majoritatea oamenilor, doar o problemă legată de relaxarea sufletului!

ATITUDINEA

Trebuie să se înţeleagă că atitudinea unei persoane joacă un rol important în obţinerea unei eficienţe maxime de pe urma practicării qigong-ului. Atitudinea este oarecum asemănătoare concentrării mentale. Chiar dacă practicantul face totul corect – mişcarea, respiraţia, concentrarea şi relaxarea – dacă atitudinea nu este în concordanţă cu dorinţa de a avea o sănătate bună sau de a preveni bolile, beneficiile obţinute vor fi mai mici decât în cazul în care atitudinea practicantului ar reflecta pe deplin aceste scopuri. Fiecare atitudine pe care o avem contribuie fie la obţinerea unei stări bune de sănătate fie la îmbolnăvire.

Atitudinea unei persoane este de obicei singura piedică în calea progresului. Totuşi stă în puterea noastră să schimbăm orice atitudine care nu este în conformitate cu dorinţa noastră de bine. Oricine crede că nu poate face nimic în acest sens îşi neagă puterea interioară. Dacă avem o atitudine deschisă şi liberă vom putea vedea lucrurile clar, aşa cum sunt ele cu adevărat. O atitudine închisă nu va face altceva decât să distorsioneze adevărul. Sursa noastră interioară este „filtrul” care nuanţează ceea ce vedem şi facem. Prin intermediul ei ne creeăm o viaţă frumoasă sau nu. Atitudinea adoptată, fie ea potrivită sau nu, reprezintă „fereastra” prin care privim viaţa. Depinde de fiecare persoană cum va trece peste situaţiile negative. Adevărul se află peste tot în jurul nostru. Dacă îl vom înţelege aşa cum e el, atunci ne putem schimba şi atitudinea. Cunoscând realitatea în toată profunzimea ei putem păstra lucrurile pe făgaşul lor normal.

Să luăm de exemplu fenomenul de îmbătrânire. Ştim cu toţii că îmbătrânirea este inevitabilă. E bine să acceptăm această realitate. Dar mulţi oameni îmbătrânesc înainte de vreme deoarece acceptă tot ce li s-a spus despre procesul de îmbătrânire. Acceptă că la o anumită vârstă vor merge sprijiniţi în baston şi că vor fi senili. Iar ce e şi  mai rău este faptul că ei aşteaptă ca aceste lucruri să se întâmple. În acest fel ei îşi programează subconştientul să urmeze această cale. Dacă ar adopta o atitudine mai „tinerească” şansele ca aceste persoane să rămână mai mult timp tinere ar creşte considerabil. Gândind în acest fel avem mai multe şanse să evităm îmbătrânirea „prematură” şi „inevitabilele” probleme ce decurg din acest proces.

Îmbătrânirea este un lucru sigur dar de ce ar trebui să ne facem probleme în acest sens? Nu uitaţi că fiecare problemă îşi are cauza ei. Fântâna tinereţii nu este un elixir sau un loc, este propria noastră atitudine interioară. Dacă înţelegem înţelepciunea ascunsă în spatele acestei afirmaţii atunci putem înţelege cu uşurinţă cel puţin un aspect  al sintagmei chinezeşti „hrăneşte energiile unui copil”. În loc să acceptăm că vom îmbătrâni la 70, 80 sau chiar la 90 de ani, de ce nu am face ce fac cei tineri, de ce nu am avea atitudinea pe care o au ei? Persoanele tinere sunt active, spontane, nu se plictisesc uşor, au scopuri precise, sunt excentrice şi individualiste, puţin sceptice şi rebele, le place să se joace, să facă pozne, sunt curioase, au o minte deschisă şi sunt sincere. Cei tineri nu se „agaţă” de lucruri sau situaţii, ei întreprind ceva iar apoi merg mai departe. Nu păstrează resentimentele în suflet. Pentru ei viaţa e prea incitantă şi are prea multe de oferit pentru a se opri într-un singur loc. Tinerii se joacă. Sunt liberi oriunde ar merge. Doriţi să aveţi o viaţă mai frumoasă, mai sănătoasă? Atunci gândiţi şi acţionaţi aşa cum fac tinerii.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: