Qigongul medical – un complex de metode terapeutice

de E.A.Sazonov

În China cercetările medicale asupra metodelor qigong au început în anii 1950.

În 1996 în Beijing a avut loc a III-a Conferinţă internaţională de qigong terapeutic. Concluziile numeroaselor studii ştiinţifice asupra efectelor date de practica qigong au scos în evidenţă următoarele aspecte.

Practicarea qigong-ului modifică, în primul rând, funcţionarea hipotalamusului, favorizând trecerea de la o stare de tensiune la una de relaxare. În starea de atenţie focalizată, în organismul practicantului se produc următoarele modificări: se micşorează cantitatea de oxigen utilizat, se normalizează presiunea arterială, frecvenţa bătăilor cardiace, frecvenţa respiratorie, scade cantitatea de acid lactic în sânge, se modifică graficul electrocardiogramei. Simultan în întreg corpul scade activitatea sistemului nervos simpatic.

Studierea sistematică a diferitelor sisteme a organismului, afectate de practica qigong, au arătat:

Modificarea sistemului nervos central.   Studierea electroencefalogramei practicanţilor de qigong permite să se tragă concluzia că practica are o activitate inhibitorie asupra creierului, confirmată de asemenea modificări cum ar fi apariţia undelor sincrone de frecvenţă joasă cu amplitudinea de 3 ori mai mare decât la nepracticanţi.

Se modifică starea funcţională a analizatorului mişcărilor scoarţei cerebrale şi anume se măreşte cronocsia musculară. Un efect analog se poate obţine prin ingurgitarea unei mari cantităţi de barbiturice. Ca urmare creşte rezistenţa de bază a muşchilor de profunzime.

De funcţionarea sistemului nervos simpatic este legat şi electropotenţialul pielii, care în viaţa obişnuită se măreşte la stres, durere etc. şi scade în timpul somnului. La practicanţii de qigong electropotenţialul pielii scade treptat ce confirmă influenţa inhibitorie a sistemului nervos simpatic şi activarea celui parasimpatic, care, după cum se ştie, oglindeşte starea proceselor trofice, de regenerare a creierului.

Funcţia respiratorie. Se micşorează frecvenţa respiratorie pe minut (de obicei la adulţi scade cu 4-5 respiraţii, iar la copii cu 1-3 respiraţii pe minut), un motiv fiind influenţa de inhibare a qigongului asupra centrului respirator. Volumul respirator creşte cu 78% (de la volumul mediu de 500ml).

Sistemul digestiv. De procesul digestiv răspunde nervul vag (care intensifică funcţia de mişcare şi secreţie) şi nervul simpatic (care inhibă funcţiile menţinonate). Prin practica qigong scoarţa cerebrală intră într-o stare inhibatorie, ce favorizează redresarea funcţiilor normale a centrilor nervoşi. Intensificarea mişcărilor peristaltice a tractului digestiv şi formarea, în caz de necesitate, a unei cantităţi suplimentare de suc gastric îmbunătăţeşte digerarea mâncării.

Prin practica qigong creşte de 2-3 ori funcţia bilei (datorită activizării de către nervul vag a hepatocitelor din ficat).

Sistemul sanguin. La activarea sistemului nervos parasimpatic se observă acţiunea cronotropă negativă (scăderea ritmului cardiac şi creşterea duratei diastolei).  Un asemenea efect se obţine de obicei prin aplicarea glicocitelor cardiace, dar, cum au arătat studiile se poate obţine şi numai prin practicarea qigongului.

Sistemul de vase sanguine este controlat de centrul mişcării vaselor de sânge din creier. De dezechilibrarea funcţiei acestui centru se leagă cea mai răspândită boală printre copii şi adulţi şi anume distonia vegetativo-sanguină. Practicanţii de qigong îşi reglează funcţionarea acestui centru şi  armonizează impulsurile de comandă transmise vaselor de sânge, adică faptul că presiunea arterială creşte la hipotonie şi scade la hipertonie.

De asemenea qigongul influenţează compoziţia sângelui. Conform datelor prelucrate de mai mulţi cercetători după practica qigong numărul de eritrocite creşte cu 33%, hemoglobulina creşte cu 20-30g/l , indexul fagocitozic creşte cu 40%, adică în concluzie creşte imunitatea organismului la boli şi se îmbunătăţeşte compoziţia sângelui.

Sfera psihofiziologică. Se ştie că orice boală trece mai uşor şi rapid dacă bolnavul are un punct de vedere optimist asupra soluţionării problemelor sănătăţii sale. De generarea endorfinelor se ocupă complexul limbocoreticular ajutat de rolul integrativ al hipotalamusului. Ajungând în sânge, endorfinele ajung în întreg organismul blocând receptorii opiaţi. Din punct de vedere clinic asta se manifestă printr-o gândire pozitivă, prin normalizarea somnului, întărirea mecanismelor psihice motivaţionale de însănătoşire.

Concentrarea pe anumite imagini, tehnică folosită în qigong, permite eliminarea tensiunii şi a recţiei tonice din partea scoarţei cerebrale. Prin urmare, pe primul plan va ieşi influenţa complexul limbocoreticular.

Apare o stare de linişte, în care, după cum se ştie, predomină influenţa subcorticală şi are loc autocorecţia şi autoregenerarea funcţiilor dereglate sau chiar pierdute. În ce priveşte funcţiile analitice ale scoarţei, prin practica qigong se descoperă anumite capacităţi latente,  pe care le are fiecare om, dar, care, cum au arătat psihologii, sunt inhibate de o educaţie şi mod de viaţă necorespunzător.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: