Ceea ce cred că sunt, chiar aceea sunt!

 

de M.Nisargadatta

 

– Ne poţi defini în două cuvinte ce este qigongul?

– Ţine tigrul.

– Asta ce înseamnă?

– Închipuieşte-ţi o junglă deasă plină de tigri. Tu eşti într-o cuşcă solidă de oţel, eşti bine protejat de ea şi poţi privi tigrii fără frică. Există trei nivele în  qigong. Aceasta corespunde nivelului inferior în qigong. În nivelul mijlociu tigrii sunt în cuşcă, iar tu poţi explora în voie jungla. În nivelul superior cuşca dispare, iar tu călăreşti tigrii,  ţinându-i strâns sub tine.

 

 

 

 

 

 

 

– Ce-ţi oferă qigongul?

– Cum spuneam adineaori, în primul rând nu-ţi mai este teamă.

– Care este rădăcina fricii?

– Identificarea cu „al meu”. Este evident că „sunt”, sau că „trăiesc”, sau că „percep”, sau că „cunosc”. Aceste afirmaţii sunt incontestabile şi dacă doresc să mă cunosc trebuie să încep de aici. Unora li se pare că  o asemenea afirmaţie spune prea puţin despre ei înşişi şi încearcă să o concretizeze. În momentul în care spun „sunt pensionar, sunt bărbat, sunt bătrân, sunt sărac”, mă identific cu ceva particular şi limitat. Prin adăugarea unui nou cuvânt la „sunt” în loc să obţin mai mult de la existenţa mea, eu în schimb pierd. Când spun „sunt sărac” eu cred că am o lipsă, sunt într-o stare yin şi încerc să o suplinesc prin ceva exterior mie, prin bani. La fel când spun „sunt bătrân” eu cred că îmi lipseşte tinereţea ca să fiu complet şi fericit. Mintea are această caracteristică: ceea ce cred că sunt, ceea ce gândesc despre mine, aceea şi sunt.

– Dar atunci de ce nu m-aş gândi la mine la modul pozitiv „sunt tânăr, sunt bogat”?

– Aceasta este rădăcina dorinţei. Identificarea cu „al meu”.

– Cum aşa? Parcă spuneai înainte că aceasta este rădăcina fricii.

– Frica şi dorinţa au aceeaşi rădăcină. Frica este identificarea cu o stare yin (eu cred că am o lipsă), dorinţa cu o stare yang (eu cred că am un surplus). Toţi oamenii doresc să fie tineri şi bogaţi şi se tem să fie bătrâni şi săraci. Toţi oamenii doresc plăcerea şi se tem de durere. Dar cum spuneam dorinţa de plăcere şi teama de durere au aceeaşi rădăcină.

– Dar atunci cum putem ieşi din acest cerc vicios?

– într-adevăr avem de-a face cu un cerc: plăcut este sfârşitul durerii şi dureros este sfârşitul plăcerii. Dorinţa şi teama se rotesc într-un ciclu care se repetă la nesfârşit. Chinezii numesc acest ciclu Tai Ji sau simbolul transformării perpetue Yin-Yang.

Ignoranţa ne reţine în acest cerc vicios.

– Dacă ignoranţa este cauza, atunci ce trebuie să ştim ca să spargem acest cerc vicios?

– Ceea ce ne leagă ne şi dezleagă. Obtacolul care ne împiedică este şi pârghia care ne propulsează.  Ignoranţa vede cercul, înţelegerea vede centrul. Înţelegerea ne permite să vedem cercul ca ceea ce este – inexistent.

– Unde este centrul?

– În mijloc.

– Dar ce ne împiedică să-l vedem?

– Închipuieşte-ţi un patinator. Când atenţia sa este îndreptată spre exterior vede lumea rotindu-se împrejur, ameţeşte şi-şi pierde cunoştinţa. Ignoranţa constă în a fi atent la obiectele exterioare şi la a nu ştii cât eşti de ameţit din cauza rotaţiei. Qigongul frânează rotaţia, ne dezmeticeşte şi ne dă înţelegerea că ne rotim. Odată ce suntem conştienţi că ne rotim vom găsi şi centrul rotaţiei şi fixându-ne atenţia asupra sa nu vom mai ameţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: