Om Bi Lu Na Qi

OM BI LU NA QI

Acestea sunt primele versuri din imnul şcolii Qilingong. Oriunde le veţi auzi, în sală, în tabără sau pe casetă veţi ştii că în acel loc se practică qigong în stilul şcolii Qilingong. Aceste silabe nu au nici o semnificaţie. Ele compun o incantaţie tibetană. Aceste sunete au fost găsite de un maestru tibetan în timpul meditaţiei sale. Repetate au putere vindecătoare. Ele pot fi cântate, pot fi rostite cu glas tare, şoptit sau repetate în gând.

După cum bine se ştie, înTibet nu se găsesc la tot pasul medici şi spitale, decât în lamaserii şi marile oraşe. Pentru a ajunge dintr-un vârf de munte până la un loc unde  să i se acorde primul ajutor un tibetan are nevoie de câteva zile de drum anevoios. În aceste condiţii un sistem medical bazat pe spitale este complet ineficient (ajutorul ar fi de multe ori tardiv) şi tibetanii au găsit de-a lungul timpului alte modalităţi de vindecare. Tibetanii repetă această incantaţie pentru a se însănătoşi.

Această incantaţie este precum un ghem de aţă care rostogolit pe jos adună toate scamele întâlnite în drum. Scamele sunt la fel ca gândurile parazit care ne obosesc şi ne îmbolnăvesc, ne iau toată energia vitală. Incantaţia face curăţenie în mintea noastră şi repetată suficient de mult elimină treptat toate impurităţile. Firul melodic al incantaţiei este gândul principal pe care se focalizează mintea noastră şi adună gândurile răzleţe. Modalitatea prin care incantaţia vindecă boala se bazează pe metoda de „a aduna o mie de gânduri într-unul singur”.

Incantaţia nu se repetă la nesfârşit, mecanic. Cei care au ascultat cu atenţie caseta au descoperit că după fiecare strofă urmează o anumită pauză, este o perioadă de linişte. Incantaţia este ca o invocare după care în perioada de linişte se poate „auzi” răspunsul. Acest răspuns este inaudibil, dar el poate fi perceput ca o energie foarte înaltă, foarte pură, care curăţă şi deznoadă ghemul minţii. După această perioadă de linişte mintea se relaxează şi se limpezeşte, gândurile se ordonează şi se derulează mai încet. Apare o stare de mulţumire şi de împăcare cu sine.

Treptat, succesiunea de invocări şi de perioade de linişte determină o succesiune naturală de gânduri. Acestea parcă ne- ar asigura mereu: eşti sănătos, eşti fericit! n-ai nici un motiv de îngrijorare! Si precum o mamă îşi strânge copilul ce plânge la piept, Liniştea ne îmbrăţişează şi ea (doar suntem copiii Liniştii, nu-i aşa?), ne şterge amărăciunea, ne vindecă şi lăsându-ne din nou pe propriile noastre picioare ne îmbărbătează şi ne spune: du-te şi te joacă, priveşte ce minunată este viaţa!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: