Mişcări de mobilitate (I)

În societatea actuală sedentarismul este în floare şi are efecte dezastruoase asupra corpului nostru: hipertensiune, probleme respiratorii, hemoroizi etc. Iar când corpul nu se simte bine şi psihicul nostru devine labil: suntem lipsiţi de vlagă, nu suntem niciodată mulţumiţi, întreţinem în noi o stare de agitaţie continuă, devenim nervoşi şi iritaţi din te miri ce, ne doare capul, avem insomnii sau coşmaruri. De aceea sunt tot mai mulţi care practică în mod sistematic la sală sau acasă exerciţii de mobilitate.

(foto de pe site-ul Fundaţiei Qi)

Aceste exerciţii de mobilitate ne răpesc din timpul nostru  10-15 minute. Deşi par extrem de simple, practicate zilnic au efecte remarcabile. Se deosebesc de alte exerciţii de acest gen din gimnastică, numite generic de încălzire prin activitatea mentală care le însoţeşte. Un exerciţiu de încălzire obişnuit are ca scop principal evitarea întinderilor musculare şi dacă, de exemplu, nu reuşim să atingem cu palmele solul, exerciţiul nu-şi atinge scopul. În qigong, menţinerea intenţiei sau a activităţii mentale este atât de importantă încât un pensionar sau un sedentar cu tendoanele înţepenite, chiar dacă nu va reuşi de la început să realizeze forma corectă a exerciţiului (de exemplu să se aplece atât de mult încât să atingă cu palmele solul) îşi va îmbunătăţi considerabil mobilitatea.

Spre deosebire de un exerciţiu de body building, exerciţiile de qigong acţionează asupra meridianelor energetice care apoi îmbunătăţesc funcţionarea unor grupuri de muşchi. Îmi amintesc cum în Delta Dunării am întâlnit un  bătrân uscăţiv, care mi-a oferit o lecţie deosebită. După standartele noastre sedentare,  doar un corp umflat de muşchi este puternic. Însă bătrânul, trecut bine de 70 de ani, s-a urcat în barcă, şi a vâslit cu atâta graţie câteva ore, lin, lin, doar introducea vâsla în apă şi barca aluneca parcă ar fi fost împinsă de o forţă misterioasă. Vraja am distrus-o noi, care am vrut să-i repetăm isprava, şi după multă osteneală, după o oră, sleiţi de puteri, a trebuit să-i recunoaştem măiestria: prin efort continuu  să-ţi îmbunătăţeşti activitatea şi eficienţa doar a acelor grupuri de muşchi şi tendoane care servesc unei anumite activităţi sau intenţii.

De multe ori, când ne aplecăm să ridicăm de pe jos un gândăcel, ne încordăm inutil aşa de mulţi muşchi parcă am dori să ridicăm un sac de ciment. Şi de fiecare dată suntem taxaţi drastic: cheltuim enorm de multă energie. Iar seara ne întrebăm de ce ne simţim vlăguiţi şi obosiţi. Şi motivul principal este că pe lângă faptul că nu ştim să ne creştem eficienţa motorie, avem prostul obicei de a ne pierde în gânduri parazit care ne fură o cantitate şi mai mare de energie. Când ne-am fixat deja intenţia pentru a realiza activitatea de ridicare a gândăcelului (dar bineînţeles poate fi orice altă activitate), cheltuim multă energie gândindu-ne: oare este gândăcelul ce vreau să-l iau?, ia te uită ce piatră frumoasă este lângă gândăcel, ce-ar fi s-o iau?, oare nu se uită nimeni la mine la ce fac, ia să mă uit în jur etc. Toate aceste gânduri determină începerea unor noi mişcări a muşchilor care nu au nici în clin, nici în mânecă cu intenţia propusă iniţial. Şi aşa facem cu toate activităţile noastre, fie aceste fizice, sau pur psihice: nu reuşim nicicum să ne focalizăm pe un singur gând sau intenţie. Activitatea mentală care însoţeşte aceste exerciţii de mobilitate au exact acest scop: cel  de a uni, clipă de clipă, acţiunea pe care o săvârşim cu intenţia iniţială pe care ne-am propus-o.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: